STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

masa
ABDOMINALĂ (Medicina clasică/ alopată)
Detectată frecvent
la evaluarea fizică de rutină, o masă abdominală este o
umflătură localizată într-un cadran abdominal. Acest semn se
dezvoltă de obicei insidios și poate reprezenta un organ
mărit, un neoplasm, un abces, un defect vascular sau o masă
fecală.
Distingerea unei
mase abdominale de o structură normală necesită o palpare
abilă. Uneori, palparea trebuie repetată cu pacientul într-o
poziție diferită sau efectuată de un al doilea examinator
pentru a verifica constatările inițiale. O masă abdominală
palpabilă este un semn clinic important și reprezintă de
obicei o tulburare gravă și, probabil, care pune viața în
pericol.
ALERTĂ:
Dacă pacientul prezintă simptome care sugerează un anevrism de aortă abdominală, cum ar fi o masă pulsatorie media-abdominală și dureri abdominale sau de spate severe:
- ia repede semnele vitale
- reține alimente și lichide în cazul unei intervenții chirurgicale urgente
- obțineți teste preoperatorii de rutină
- pregătiți pacientul pentru angiografie, dacă este cazul
- fiți atenți la semnele de șoc, cum ar fi tahicardie, hipotensiune arterială și piele rece și umedă, care pot indica pierderi semnificative de sânge.
Dacă masa abdominală a pacientului nu sugerează un anevrism de aortă, efectuați o evaluare concentrată.
Dacă pacientul prezintă simptome care sugerează un anevrism de aortă abdominală, cum ar fi o masă pulsatorie media-abdominală și dureri abdominale sau de spate severe:
- ia repede semnele vitale
- reține alimente și lichide în cazul unei intervenții chirurgicale urgente
- obțineți teste preoperatorii de rutină
- pregătiți pacientul pentru angiografie, dacă este cazul
- fiți atenți la semnele de șoc, cum ar fi tahicardie, hipotensiune arterială și piele rece și umedă, care pot indica pierderi semnificative de sânge.
Dacă masa abdominală a pacientului nu sugerează un anevrism de aortă, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Întrebați pacientul dacă masa este dureroasă. Dacă da, întrebați dacă durerea este constantă sau dacă apare doar la palpare. Durerea este localizată sau generalizată? Determinați dacă pacientul era deja conștient de masă. Dacă a fost, află dacă a observat vreo schimbare în dimensiunea sau locația acestuia.
Întrebați pacientul dacă masa este dureroasă. Dacă da, întrebați dacă durerea este constantă sau dacă apare doar la palpare. Durerea este localizată sau generalizată? Determinați dacă pacientul era deja conștient de masă. Dacă a fost, află dacă a observat vreo schimbare în dimensiunea sau locația acestuia.
Examinați
istoricul medical al pacientului, observând în special
tulburările gastrointestinale.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele gastrointestinale, cum ar fi constipație, diaree, sângerare rectală, scaune colorate anormal și vărsături. A observat pacientul o schimbare a apetitului?
Dacă pacienta este de sex feminin, întrebați dacă ciclurile ei menstruale sunt regulate. De asemenea, întrebați când a fost prima zi a ultimei menstruații.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele gastrointestinale, cum ar fi constipație, diaree, sângerare rectală, scaune colorate anormal și vărsături. A observat pacientul o schimbare a apetitului?
Dacă pacienta este de sex feminin, întrebați dacă ciclurile ei menstruale sunt regulate. De asemenea, întrebați când a fost prima zi a ultimei menstruații.
EVALUAREA FIZICĂ:
Auscultați pentru zgomote intestinale, bătăi și frecări în fiecare cadran.
Palpați ușor abdomenul, evaluând ultimele zone dureroase sau suspecte; apoi efectuați palparea profundă. Asigurați-vă că notați poziția pacientului atunci când localizați masa.
Determinați forma, conturul și consistența masei.
Percutați masa. Un sunet difuz indică o masă plină de lichid; un sunet timpanic, o masă plină de aer.
Stabiliți dacă masa se mișcă atunci când o palpați sau dacă se mișcă ca răspuns la respirație.
Auscultați pentru zgomote intestinale, bătăi și frecări în fiecare cadran.
Palpați ușor abdomenul, evaluând ultimele zone dureroase sau suspecte; apoi efectuați palparea profundă. Asigurați-vă că notați poziția pacientului atunci când localizați masa.
Determinați forma, conturul și consistența masei.
Percutați masa. Un sunet difuz indică o masă plină de lichid; un sunet timpanic, o masă plină de aer.
Stabiliți dacă masa se mișcă atunci când o palpați sau dacă se mișcă ca răspuns la respirație.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Dacă o masă abdominală provoacă obstrucție intestinală, urmăriți simptomele peritonitei, cum ar fi durerea abdominală și sensibilitatea la destindere, și semnele de șoc, cum ar fi tahicardia și hipotensiunea arterială.
Dacă o masă abdominală provoacă obstrucție intestinală, urmăriți simptomele peritonitei, cum ar fi durerea abdominală și sensibilitatea la destindere, și semnele de șoc, cum ar fi tahicardia și hipotensiunea arterială.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
La sugarii și copiii mai mari, organele mărite, cum ar fi ficatul și splina, cauzează de obicei mase abdominale. Alte cauze comune includ tumora lui Wilms, neuroblastomul, invaginația, volvulusul, boala Hirschsprung, stenoza pilorică și abcesul abdominal.
La sugarii și copiii mai mari, organele mărite, cum ar fi ficatul și splina, cauzează de obicei mase abdominale. Alte cauze comune includ tumora lui Wilms, neuroblastomul, invaginația, volvulusul, boala Hirschsprung, stenoza pilorică și abcesul abdominal.
PROBLEME DE
VÂRSTĂ:
Ecografia trebuie utilizată pentru a evalua o masă proeminentă epigastrică mijlocie la pacienții subțiri, vârstnici.
Ecografia trebuie utilizată pentru a evalua o masă proeminentă epigastrică mijlocie la pacienții subțiri, vârstnici.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include studii de sânge și urină, raze X abdominale, clisma cu bariu, tomografie computerizată și gastroscopie sau sigmoidoscopie. De obicei este indicat un examen pelvin sau rectal.
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include studii de sânge și urină, raze X abdominale, clisma cu bariu, tomografie computerizată și gastroscopie sau sigmoidoscopie. De obicei este indicat un examen pelvin sau rectal.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)