STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Parestezia
(Medicina clasică/ alopată)
Parestezia este o
senzație anormală sau o combinație de senzații - descrisă în
mod obișnuit ca amorțeală, înțepături sau furnicături -
resimțită de-a lungul căilor nervoase periferice. Aceste
senzații nu sunt în general dureroase; senzațiile neplăcute
sau dureroase sunt denumite dizestezii. Parestezia se poate
dezvolta brusc sau treptat și poate fi tranzitorie sau
permanentă.
Un simptom comun
al multor tulburări neurologice, parestezia poate rezulta, de
asemenea, dintr-o tulburare sistemică sau efectele sau un
anumit medicament. Simptomul poate indica deteriorarea sau
iritarea lobului parietal, talamusului, tractului spinotalamic
sau nervilor spinali sau periferici - circuitul neuronal care
transmite și interpretează stimulii senzoriali.
ISTORIC:
Întrebați pacientul când au început senzațiile anormale și rugați-l să descrie caracterul și distribuția senzațiilor.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, cum ar fi pierderea senzorială și pareza sau paralizia.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru afecțiuni neurologice, cardiovasculare, metabolice, renale sau inflamatorii cronice, cum ar fi artrita sau lupusul; sau o leziune traumatică recentă sau o procedură invazivă care ar putea fi afectat nervii periferici.
Întrebați pacientul când au început senzațiile anormale și rugați-l să descrie caracterul și distribuția senzațiilor.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, cum ar fi pierderea senzorială și pareza sau paralizia.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru afecțiuni neurologice, cardiovasculare, metabolice, renale sau inflamatorii cronice, cum ar fi artrita sau lupusul; sau o leziune traumatică recentă sau o procedură invazivă care ar putea fi afectat nervii periferici.
EVALUARE FIZICĂ:
Evaluați nivelul de conștiență al pacientului și funcția nervilor cranieni.
Testați puterea musculară și reflexele profunde ale tendonului la membrele afectate de parestezie.
Evaluați sistematic atingerea ușoară, durerea, temperatura, vibrația și senzația de poziție. (Consultați Testarea analgeziei.)
Inspectați pielea pentru culoare și temperatură. Palpați pulsurile.
Evaluați nivelul de conștiență al pacientului și funcția nervilor cranieni.
Testați puterea musculară și reflexele profunde ale tendonului la membrele afectate de parestezie.
Evaluați sistematic atingerea ușoară, durerea, temperatura, vibrația și senzația de poziție. (Consultați Testarea analgeziei.)
Inspectați pielea pentru culoare și temperatură. Palpați pulsurile.
Testarea
analgeziei
Testând cu atenție și sistematic sensibilitatea pacientului dumneavoastră la durere, puteți determina dacă leziunile sale nervoase au o distribuție segmentară sau periferică și puteți ajuta la localizarea leziunii cauzale.
Spune-i pacientului să se relaxeze și explică-i că îi vei atinge ușor zonele pielii cu un mic ac. Pune-l să închidă ochii. Aplicați acul suficient de ferm pentru a produce durere fără a rupe pielea. (Exersează mai întâi pe tine pentru a învăța cum să aplici presiunea corectă.)
Începând cu capul și fața pacientului, mișcă-i în jos pe corp, înțepându-i pielea pe părțile alternative. Rugați pacientul să raporteze când simte durere. Folosiți ocazional capătul contondent al știftului și variați modelul de testare pentru a măsura acuratețea răspunsului său.
Documentați-vă concluziile în detaliu, notând zonele de durere pierdută fie pe o diagramă a dermatomului, fie pe diagramele nervilor periferici (dacă sunt disponibile).
Testând cu atenție și sistematic sensibilitatea pacientului dumneavoastră la durere, puteți determina dacă leziunile sale nervoase au o distribuție segmentară sau periferică și puteți ajuta la localizarea leziunii cauzale.
Spune-i pacientului să se relaxeze și explică-i că îi vei atinge ușor zonele pielii cu un mic ac. Pune-l să închidă ochii. Aplicați acul suficient de ferm pentru a produce durere fără a rupe pielea. (Exersează mai întâi pe tine pentru a învăța cum să aplici presiunea corectă.)
Începând cu capul și fața pacientului, mișcă-i în jos pe corp, înțepându-i pielea pe părțile alternative. Rugați pacientul să raporteze când simte durere. Folosiți ocazional capătul contondent al știftului și variați modelul de testare pentru a măsura acuratețea răspunsului său.
Documentați-vă concluziile în detaliu, notând zonele de durere pierdută fie pe o diagramă a dermatomului, fie pe diagramele nervilor periferici (dacă sunt disponibile).
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Agenții chimioterapeutici, clorochina, D-penicilamină, izoniazida, nitrofurantoina, terapia parenterală cu aur și fenitoina pot produce parestezii tranzitorii care dispar atunci când medicamentul este întrerupt.
Agenții chimioterapeutici, clorochina, D-penicilamină, izoniazida, nitrofurantoina, terapia parenterală cu aur și fenitoina pot produce parestezii tranzitorii care dispar atunci când medicamentul este întrerupt.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Copiii pot prezenta parestezii asociate cu aceleași cauze ca și adulții. Cu toate acestea, de obicei, ei nu pot descrie acest simptom. Cu toate acestea, polineuropatiile ereditare sunt de obicei recunoscute pentru prima dată în copilărie.
Copiii pot prezenta parestezii asociate cu aceleași cauze ca și adulții. Cu toate acestea, de obicei, ei nu pot descrie acest simptom. Cu toate acestea, polineuropatiile ereditare sunt de obicei recunoscute pentru prima dată în copilărie.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Deoarece parestezia este de obicei însoțită de pierderi senzoriale neregulate, învățați pacientului măsuri de siguranță.
Deoarece parestezia este de obicei însoțită de pierderi senzoriale neregulate, învățați pacientului măsuri de siguranță.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)