STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Rigiditatea
ABDOMINALĂ (Medicina clasică/ alopată)
Detectată la
palpare, rigiditatea abdominală se referă la tensiunea
musculară abdominală sau inflexibilitatea abdomenului.
Rigiditatea poate fi voluntară sau involuntară. Rigiditatea
voluntară reflectă teama sau nervozitatea pacientului față de
palpare; rigiditatea involuntară reflectă iritația sau
inflamația peritoneală care poate pune viața în pericol.
Rigiditatea
involuntară rezultă de obicei dintr-o tulburare
gastrointestinală, dar poate rezulta dintr-o tulburare
pulmonară sau vasculară sau din efectele toxinelor insectelor.
Este de obicei însoțită de febră, greață, vărsături,
sensibilitate abdominală, distensie și durere. (Consultați
Recunoașterea rigidității voluntare.)
ALERTĂ:
Dacă pacientul are rigiditate abdominală:
- ia repede semnele vitale
- pregătește-l pentru analize de laborator și radiografii
- pregătiți-l pentru o intervenție chirurgicală de urgență, dacă este necesar.
Dacă starea pacientului o permite, efectuați o evaluare concentrată.
Dacă pacientul are rigiditate abdominală:
- ia repede semnele vitale
- pregătește-l pentru analize de laborator și radiografii
- pregătiți-l pentru o intervenție chirurgicală de urgență, dacă este necesar.
Dacă starea pacientului o permite, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Întrebați pacientul când au început semnele și simptomele rigidității abdominale.
Întrebați pacientul dacă rigiditatea abdominală este asociată cu dureri abdominale. Dacă da, durerea a început în același timp?
Întrebați pacientul dacă durerea este întotdeauna prezentă. De asemenea, întrebați pacientul dacă locul durerii s-a schimbat sau a rămas constant?
Întrebați pacientul despre factorii agravanți sau de atenuare, cum ar fi schimbările de poziție, tusea, vărsăturile, eliminarea și mersul pe jos.
Recunoașterea rigidității voluntare: Distingerea rigidității voluntare de rigiditatea involuntară este esențială pentru o evaluare precisă.
Rigiditatea voluntară este: ușurată prin tehnici de relaxare, cum ar fi poziționarea confortabilă a pacientului și vorbirea cu el într-o manieră calmă și liniștitoare; mai rigid la inspirație (expirația provoacă relaxarea mușchilor); nedureroasă atunci când pacientul stă în picioare folosindu-și singur mușchii abdominali; de obicei simetric.
Rigiditatea involuntară este: la fel de rigidă atât la inspiraţie cât şi la expiraţie; dureroasă când pacientul se ridică în picioare folosind mușchii abdominali; neafectată de tehnicile de relaxare; de obicei asimetric.
Întrebați pacientul când au început semnele și simptomele rigidității abdominale.
Întrebați pacientul dacă rigiditatea abdominală este asociată cu dureri abdominale. Dacă da, durerea a început în același timp?
Întrebați pacientul dacă durerea este întotdeauna prezentă. De asemenea, întrebați pacientul dacă locul durerii s-a schimbat sau a rămas constant?
Întrebați pacientul despre factorii agravanți sau de atenuare, cum ar fi schimbările de poziție, tusea, vărsăturile, eliminarea și mersul pe jos.
Recunoașterea rigidității voluntare: Distingerea rigidității voluntare de rigiditatea involuntară este esențială pentru o evaluare precisă.
Rigiditatea voluntară este: ușurată prin tehnici de relaxare, cum ar fi poziționarea confortabilă a pacientului și vorbirea cu el într-o manieră calmă și liniștitoare; mai rigid la inspirație (expirația provoacă relaxarea mușchilor); nedureroasă atunci când pacientul stă în picioare folosindu-și singur mușchii abdominali; de obicei simetric.
Rigiditatea involuntară este: la fel de rigidă atât la inspiraţie cât şi la expiraţie; dureroasă când pacientul se ridică în picioare folosind mușchii abdominali; neafectată de tehnicile de relaxare; de obicei asimetric.
EVALUAREA FIZICĂ:
Inspectați abdomenul pentru unde peristaltice, care pot fi vizibile la pacienții foarte subțiri. De asemenea, verificați dacă există o ansă intestinală vizibil întinsă.
Auscultație a zgomotelor intestinale și caracterizează motilitatea acestora.
Efectuați o palpare ușoară pentru a localiza rigiditatea și a determina severitatea acesteia. Evitați palparea profundă, care poate exacerba durerea abdominală.
Verificați turgența slabă a pielii și membranele mucoase uscate, care indică deshidratare.
Inspectați abdomenul pentru unde peristaltice, care pot fi vizibile la pacienții foarte subțiri. De asemenea, verificați dacă există o ansă intestinală vizibil întinsă.
Auscultație a zgomotelor intestinale și caracterizează motilitatea acestora.
Efectuați o palpare ușoară pentru a localiza rigiditatea și a determina severitatea acesteia. Evitați palparea profundă, care poate exacerba durerea abdominală.
Verificați turgența slabă a pielii și membranele mucoase uscate, care indică deshidratare.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Rețineți analgezicele de la pacient până când se stabilește un diagnostic, deoarece acestea pot masca simptomele. Rețineți alimentele și lichidele până când se decide că intervenția chirurgicală nu este necesară.
Rețineți analgezicele de la pacient până când se stabilește un diagnostic, deoarece acestea pot masca simptomele. Rețineți alimentele și lichidele până când se decide că intervenția chirurgicală nu este necesară.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Rigiditatea voluntară poate fi dificil de distins de rigiditatea involuntară dacă durerea asociată îl face pe copil neliniștit, încordat sau îngrijorat. Cu toate acestea, la un copil cu suspiciune de rigiditate involuntară, prioritatea ta este detectarea precoce a deshidratării și a șocului, care pot deveni rapid în pericol viața.
Rigiditatea voluntară poate fi dificil de distins de rigiditatea involuntară dacă durerea asociată îl face pe copil neliniștit, încordat sau îngrijorat. Cu toate acestea, la un copil cu suspiciune de rigiditate involuntară, prioritatea ta este detectarea precoce a deshidratării și a șocului, care pot deveni rapid în pericol viața.
Rigiditatea
abdominală la un copil poate proveni din perforația gastrică,
stenoza pilorică hipertrofică, obstrucția duodenală, ileusul
meconial, invaginația, fibroza chistică, boala celiacă sau
apendicita.
PROBLEME DE
VÂRSTĂ:
Vârsta înaintată și cogniția afectată scad percepția și intensitatea durerii. Slăbirea mușchilor abdominali poate reduce spasmele musculare și rigiditatea.
Vârsta înaintată și cogniția afectată scad percepția și intensitatea durerii. Slăbirea mușchilor abdominali poate reduce spasmele musculare și rigiditatea.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnostic, care pot include o examinare pelvină și rectală; teste de sânge, urină și scaun; raze X; lavaj peritoneal; gastroscopie; si colonoscopie. Dacă este necesară o intervenție chirurgicală, efectuați instruire preoperatorie.
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnostic, care pot include o examinare pelvină și rectală; teste de sânge, urină și scaun; raze X; lavaj peritoneal; gastroscopie; si colonoscopie. Dacă este necesară o intervenție chirurgicală, efectuați instruire preoperatorie.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)