Apa (Despre Apă) - Partea 3

Să continuăm "scurta" introducere în "tainele" apei (episodul 3 din această lucrare despre apă, introductivă)!

Ştiinţa modernă susţine că structura din corpul fiecărei fiinţe umane este identică cu structura apei din locul în care s-a născut aceasta. Din postarea anterioară este evident că, la niveluri celulare, apa va avea structuri clar orientate spre constantele respectivului loc de naştere, creştere şi, de ce nu, dezvoltare.

Evident că nu este un detaliu nesemnificativ. Ar trebui aici să reamintesc de faptul că, de exemplu, psihologia, în aproape orice analiză de evaluare, diagnostic, prognostic, etc porneşte de la nivelul copilăriei, de la acel moment al bazei dezvoltării organismului uman, minţii umane şi, de ce nu, a tot ceea ce mai poate fi corelat la acestea?!?

Aşadar este evidentă conexiunea noastră interioară cu locul naşterii noastre, care se va menţine pe tot parcursul vieţii. Iar aceasta înseamnă că, conceptul de patrie nu are numai un înţeles poetic elevat ci şi un conţinut fizic foarte specific. Apa nu este aceeaşi nicăieri în lume, ea fiind specifică fiecărui loc material în parte, fiecărui loc energetic în parte. Făcându-şi loc către suprafaţă printre minerale şi minereuri, apa asimilează vibraţiile "întâlnite" şi informaţii despre caracteristicile sale biologice şi energetice specifice.

Apoi, pe întreg "parcursul" vieţii noastre, apa din noi şi din jurul nostru începe să acumuleze informaţie, să o adapteze, să o prelucreze, etc. Deci, suma sentimentelor noastre de-a lungul timpului determină structura apei din noi şi, nu în ultimul rând, a apei din trupurile celor din jurul nostru.

Acest lucru este confirmat de mai multe experimente ştiinţifice. Unul dintre el, simplu, este reprezentat de folosirea a două pahare în care se "pune" o cantitate egală de apă. Apoi, unul din pahare este expus influenţelor exterioare, indiferent de felul acestora, care să modifice structura iniţială a apei. Apoi, paharul expus este poziţionat lângă cel "martor" şi este lăsat pentru o anumită perioadă de timp şi la o anumită distanţă (nu neapărat în contact direct). Ce credeţi că veţi observa?

Apa din proba martor îşi va modifica structura după structura celei expuse, într-un fel de adaptare tip ”omogenizare” (şi experimentele au confirmat că mărirea distanţei nu face altceva decât să mărească intervalul de timp în care se produce "adaptarea" probei martor la structura probei expuse).

"Alipind" aceste acumulări informaţionale la comunicarea la distanţă, iată de ce persoanele înrudite sau care au petrecut un anumit timp împreună, care sunt motivate de acelaşi ţel, de aceleaşi sentimente puternice sunt capabile să comunice la distanţă (este foarte important acest detaliu).

Totul se bazează pe schimbul de energii subtile între "apele" cu aceeaşi structură, care s-au aflat în "armonie" pentru o perioadă de timp (puteţi extinde termenul „apele” la „corpurile”/ „trupurile” persoanelor respective, deoarece peste 70% din trupurile noastre este apă)... Experimentele sunt confirmate inclusiv atunci când două persoane sunt poziţionate la mii de kilometri una de cealaltă şi ele ajung să se sincronizeze în anumite activităţi până la nivelul sincronizării pulsului şi al respiraţiei.

În acest sens este cunoscută povestea unui cioban (fermier) sărac, pe nume Ganz, din sătucul Enengen, ţinutul Hessen. Acesta era un orfan care nu îşi amintea nici de locurile unde s-a născut, nici măcar de părinţii săi. El a pornit, la sfârşitul toamnei anului 1632, spre sudul Italiei pentru a căuta un loc mai bun de păşunat...

Drumul său trecea prin oraşul Walschudt pe Rin, eparhia Kostanz, loc unde a început să simtă că aceste locuri îi sunt cunoscute, fiind legate în mod direct de el. Mergând, ghidat de sentimentele sale, el a ajuns într-o dumbravă unde a găsit un izvor din care a băut.

Cu mulţi ani mai târziu, el va povesti nepoţilor săi despre cum apa i-a restituit memoria, astfel încât a putut recunoaşte acele locuri, pe tatăl şi mama sa, precum şi casa în care se născuse.

După ce am parcurs împreună toate materialele despre apă (de până acum), care ar putea fi concluzia acestui fapt? Nu cumva structura apei din organismul său a fost activată de energiile subtile prezente în apa izvorului de unde a băut? Sau, oare nu putem merge mai departe de atât, apa izvorului transmiţând elementele necesare refacerii structurii moleculare a apei din trupul lui Ganz, refăcând toate elementele "de memorie" pierdute prin nefolosirea lor?

Mergând mai departe, ajungem la extensia raţionamentelor noastre către efectele globale... Ceea ce facem nu ne influenţează numai pe noi... Astfel, atât timp cât putem influenţa pe cei din jur, fie şi cei cu oarecare asemănări ale structurii apei cu noi, ar trebui să fim mai atenţi la faptul că acţiunile noastre de zi cu zi au o importanţă mai mare decât credem. Şi, de ce nu, acţiunile noastre ajung să fie legate de întreaga planetă, apoi de întregul cosmos (univers)... Putem să trecem cu vederea faptul că apa are un rol important în procesul schimbului de informaţie, apa fiind mediul prin care întreaga natură este guvernată??? Asta ne duce la ideea că sistemul universului există ca un unic organism perfect, că toate părţile sale, incluzându-ne pe noi şi pământul nostru, sunt inseparabil legate prin linii informaţionale (mici sau "fluviale")...

De exemplu, oamenii de ştiinţă au observat structura apei în perioada eclipselor solare precum şi odată cu trecerea cometei Schumacher-Levy. S-a dovedit că, o cultură de ţesut plasată în apă cu o săptămână înainte de o eclipsă solară, când aceasta era departe de a se produce, începea deja să îşi încetinească dezvoltarea...

Şi apa curată nu are numai aceste calităţi... De exemplu, cu cât apa este mai curată, mai naturală (deci, mai energizată) cu atât ea este mai flamabilă (a nu se înţelege inflamabilă) în sensul că apa însăşi arde, iar motivul pentru care se comportă astfel este reprezentat de însăşi structurarea acesteia...

Arderea, în termeni ştiinţifici riguroşi, este un proces de oxidare în care sunt cedate căldură şi lumină. În procesul de ardere, avem oxigenul care este în mod continuu activat şi o anumită materie organică care arde în mod continuu. În cazul apei, ea arde la temperatura mediului, iar lumina emisă poate fi depistată numai prin folosirea unor aparate de măsură speciale, procesul derulându-se pe o perioadă mai mare de timp.

Ca o dovadă în acest sens vine creşterea randamentului de utilizare a motorinei la motoarele diesel prin utilizarea apei (cât mai curate, şi nu apa de canal, distilată sau altele asemenea, sintetice) în procent de până la 20%. Acest fapt este cunoscut din sec. 19, că benzina pură nu arde decât are un conţinut cât de mic de apă, şi altele... Concluzia este că, pentru a arde, orice, nu contează ce, dar să aibă calitatea de a arde, este nevoie de o cantitate cât de mică de apă?!?

Să nu uităm despre tensiunea superficială a apei (despre care am iniţiat unele „elemente” când am discutat despre apa de clatare, etc). Unul din detaliile acestui comportament este reprezentat de capacitatea apei de a forma om peliculă superficială deosebit de rezistentă…

De exemplu, este evident că oamenii de ştiinţă au observat (de multă vreme) că apa, cu cât este mai curată, cu atât tensiunea superficială este mai mare şi sunt necesare eforturi mai mari pentru a-i „sparge” suprafaţa. Moleculele substanţelor dizolvate (în special gazele), intercalându-se printre moleculele apei, o fac mai puţin rezistentă.

O apă purificată, chiar dacă nu total (în ea va rămâne întotdeauna o anumită cantitate de molecule legate sau de impurităţi reprezentate de alte substanţe), posedă o rezistenţă uimitoare. Pentru a sparge o coloană de apă (purificată) cu diametrul de 2,5 cm trebuie exercitată o forţă de aproximativ 900 de kilograme. O asemenea rezistenţă este proprie unor tipuri de oţeluri.

Şi asta nu este totul… Oamenii de ştiinţă au stabilit că, pentru spargerea unei astfel de coloane cu apă pură este necesară o forţă egală cu 95 tone (atenţie, aici nu este vorba despre incompresibilitatea apei)…

Acum vine momentul să dăm răspunsul la o întrebare destul de firească: Unde este (unde pot găsi) cea mai curată apă (dar asta din punct de vedere al structurii acesteia, al minimei intervenţii energetice ce ar putea structura apa altfel decât un fel de „structură optimă”, tipică unei ape „neinfluenţate”)??

Specialiştii spun că această apă se află în Venezuela, pe o platformă naturală numită Roraima. Acolo apa se află într-o stare unică, virginală şi, conform măsurătorilor, aceasta are nivele energetice de 40.000 de ori mai ridicate decât apa potabilă la care avem acces majoritatea dintre noi (motiv pentru care specialiştii afirmă că apa "de Roraima" pare să fie cu totul altă substanţă). Şi, acest tip de apă are calitatea de a activa imediat corpul uman (sau orice alt corp viu sau chiar ecosistem).

Apoi, să nu uităm că, toată abundenţa de apă de pe planeta noastră "are" doar 1% apă dulce disponibilă... Această rezervă de apă a fost practic neschimbată de la începuturile istoriei umanităţii cu toate că populaţia a crescut în mod constant. Dar, chiar şi aşa, ar exista suficientă apă pentru toţi oamenii dacă nu ar exista atacul poluant al civilizaţiei umane actuale.

Descurajant?!? Cea mai curată apă este cea care o aveţi la îndemână, cu condiţia să ştiţi să o purificaţi, să o încărcaţi energetic cu rugăciunile, binecuvântarea, cuvintele bune, muzica bună, bună-dispoziţia care o aveţi "la îndemână" la momentul când vă "preparaţi" apa, fie şi într-un pahar, cu doar un minut înainte de a-l bea.

Dar, "aportul extern" (paharul de apă de care aminteam anterior), nu este de ajuns pentru a produce o purificare sustenabilă... Dacă vă amintiţi din posturile anterioare, în corpurile noastre există aproape numai apă... Purificaţi această apă cât mai des cu sentimentele pozitive, constructive cu care să vă educaţi să le aveţi (sau, pur şi simplu, le aveţi)!!!

Pentru a vă da un impuls, vă descriu un experiment medical. Se prelevează sânge de la un pacient cu o boală gravă de inimă. Folosind microscopul se poate observa că globulele roşii ale sângelui pacientului şi-au pierdut încărcarea (sarcina) electrică, motiv pentru care multe din acestea se găsesc aglomerate într-o formaţiune denumită "rulou". Aceste rulouri se pot combina şi ele formând "simplastele". Aceste simplaste sunt semnele clare de existenţă (prin asocierea lor) a bolilor de inimă, artrită şi a bolilor de plămâni, laolaltă cu multe alte stări maladive care ar putea surveni în viitor.

Aici intervine experimentul nostru. Pacientul de la care s-a recoltat proba de sânge este rugat să bea un pahar de apă "structurată". După 12 minute se recoltează iar sânge şi, la analiza microscopică globulele roşii au devenit flotabile, alunecoase, încărcate electric recăpătându-şi calitatea de a se respinge între ele şi de a nu mai forma maladivele simplaste (rulouri/ aglomerări), mărind astfel suprafaţa utilă pentru transportul oxigenului şi modificând pH-ul sângelui la valorile specifice unui mediu aerob (şi nu unuia anaerob, cum era proba la anterioară)... Astfel că doctorul în medicină Perl Laperla nu are de făcut altceva decât să constate cât de benefic este efectul unui singur pahar cu apă structurată...

De altfel, medicina tradiţională chineză (de fapt a acelei zone geografice), s-a bazat încă din cele mai vechi timpuri pe vibraţiile şi rezonanţa conţinutului de apă al corpului, pulsul indicând dacă tonul de rezonanţă este corect. Se crede că pulsul poate fi puternic, slab, rece sau fierbinte. Pe baza acestuia, un medic experimentat realizează o scanare energetică a corpului, pune un diagnostic şi reacţionează cu tratamentul.

Un astfel de medic face afirmaţia că, "Noi nu lucrăm cu apa, deoarece fiinţa însăşi, corpul uman este apă. Fiinţa pur şi simplu recită mantrele pentru a restructura apa rea pe care o are în interiorul său"...

Şi, implicit, acest lucru se regăseşte în toate credinţele şi religiile pământului, fie prin practica rugăciunii înainte de masă, fie prin frecvenţa de vibraţie (cea de aproximativ 8 Hz, care corespunde frecventei de oscilaţie a câmpului magnetic terestru, prezentă aproape la toate incantările, cântările, etc. religioase) din timpul rugăciunii. Şi, este cert că, o rugăciune rostită cu iubire produce o structură armonică în apă, care este în sintonie cu absolut toate lichidele (fluidele)... La fel de cert este că, atunci când ne aşezăm la masă este bine să uităm de toate problemele curente, căutând să avem o dispoziţie cât mai bună şi să avem grijă împreună cu cine mâncăm (în special dacă ştim că sunt oameni cruzi şi agresivi), pentru că acea masă ne va obosi şi impurifica.

Deci, nu uitaţi!!! Mulţi cercetători consideră că, gândul sau intenţia pot fi impregnate în apă, asemenea unei rugăciuni... Nimic mai greşit sau mai nesemnificativ (cuvântul are o oarecare importanţă dar destul de redusă, efectul de bază fiind „atras” de credinţa asociată acelui cuvânt, gest, etc. de către „emitentul” acestuia/ acestora)... Deci, importantă este credinţa (puritatea sentimentului, trăirii, etc)...

Şi, prin credinţă, mă refer la ceea ce crede „emitentul” cu referire la gestul lui sau, cel puţin la acel cuvânt „emis” şi nu la creştinism, islamism, budism sau altele asemenea… Nimic nu este imposibil celui care crede... "Dacă veţi avea credinţă cât un bob de muştar veţi spune muntelui acela să se mute... Şi acela se va muta", scrie în cărţile sfinte (toate aceste cărţi conţinând istorii despre oameni care au fost capabili să facă miracole datorită cunoaşterii lor spirituale profunde). Şi muntele despre care se aminteşte este doar o metaforă, dar ne ajută să înţelegem puterea credinţei.

Dar, este bine de subliniat, să nu uitaţi şi de faptul că, credinţa în coincidenţe nu este nici ştiinţifică, nici religioasă. Din punct de vedere ştiinţific există determinismul ştiinţific, pe când din punct de vedere religios există lucruri care se fac, care sunt. Coincidenţa este o modalitate prin care oamenii vor să scape, eludând orice responsabilitate. La fel cum ţipătul unei păsări de munte poate genera o avalanşă, sau cum mişcarea aripilor unui fluture poate modifica vremea de pe un întreg continent („Efectul Fluturelui”/ „Butterfly Effect”), în mod similar oamenii de ştiinţă pot să declanşeze procese globale numai prin puterea gândului... Nici măcar un singur om de ştiinţă care este familiarizat cu teoria sistemelor nu se îndoieşte de asta. Este pur şi simplu vorba despre a aştepta un moment /eveniment când sistemul este în stare de instabilitate. Într-o stare de instabilitate, simpla mişcare a gândului este suficientă pentru ca sistemul să înceapă să se schimbe...

Şi, această stare de instabilitate, în cazul unui organism bolnav, de exemplu, este dată de lupta permanentă a organismului de a reveni la o stare de funcţionalitate optimă, de „sănătate” cum spunem noi profanii, starea de „boală” fiind, evident, o stare de instabilitate… Deci, discutăm despre un status care poate fi foarte uşor destabilizat, în sensul celor afirmate anterior, spre starea de „sănătate” (dar şi invers, din păcate).

De-a lungul timpului s-au strâns dovezi de nezdruncinat cu privire la bolnavi care s-au vindecat sau, cel puţin, s-au simţit mai bine cu ajutorul rugăciunii... Chiar şi apa sfinţită, atunci când este turnată pe animalele bolnave sau pe plantele muribunde, are calităţi de vindecare miraculoase. Ce ne opreşte să mergem înainte şi să ne ajutăm trupul pentru a duce la bun sfârşit misiunea lui (sau a Duhului Sfânt)!

Ca argument suplimentar pot să vă prezint un experiment simplu, efectuat de nenumărate ori (de la prezentarea sa). Un cercetător a rugat 500 de oameni distribuiţi pe întreg pământul să se roage pentru o mostră de apă pe care cercetătorul a plasat-o într-un anume loc.

Rugăciunea pe care trebuiau să o rostească era cât se poate de simplă: „Apa din locul X a devenit curată. Mulţumesc!”. După numai 3 (trei) minute s-au comparat cristalele apei înainte de rugăciune cu cele de după rugăciune. Trebuie să mai subliniez că dintr-o cristalizare amorfă, tipică apei de robinet, a rezultat o cristalizare perfectă, de apă curată de izvor?!? Aşadar, simpla intenţie umană are puterea de a schimba structura apei. Din fericire, indiferent de cât de degradată este apa, ea are capacitatea de a-şi schimba structura ca răspuns al gândurilor noastre pozitive, dând astfel naştere celei mai bune ape.

Şi, aşa, într-un final, să vedem ce „efecte suplimentare” au rugăciunile asupra apei! În experimentele realizate, apa a reacţionat la cuvintele individuale ale rugăciunilor indiferent de limba în care acestea au fost rostite formând cristale deosebit de frumoase, structura apei dovedindu-se a fi astfel plină de puritate şi energie.

Asta înseamnă că, concepţia naturii noastre coincide în fiecare religie (se poate citi şi indiferent de religie)... Rugăciunea creştină formează cristalul hexagonal având poziţionate în colţuri multiple cruci iar discul central seamănă cu cel al iertării, rugăciunea buddhistă formează un hexagon clar delimitat, fin, aproape eteric, cu ornamente la fel de subtile în colţurile acestuia, rugăciunea musulmană formează un hexagon ce pare că are plasate in colţurile acestuia câte un acoperiş de moschee, etc. Interesant, nu-i aşa?

Cele "trei ceasuri rele" ale zilei de marţi sunt doar o invenţie! Veţi avea o zi bună!!!

Dorin, Merticaru