Afecțiuni ale mucoasei bucale (2)

Voi continua prezentările de ieri cu afecţiunile dermatologice ce se manifestă la acest nivel. Voi începe cu pemfigoidul mucoaselor ce poate fi "întâlnit" în special la mucoasa cavităţii bucale, dar poate afecta şi ochii, uretra, vaginul şi rectul.

Se manifestă prin vezicule sau bule colabate, dureroase, alb-cenuşii cu zonă periferică eritematoasă, leziunile gingivale descuamându-se, lăsând o suprafaţă ulcerată. Evoluţia este prelungită, cu remisiuni şi exacerbări, afectarea diferitelor regiuni producându-se lent. Glucocorticoizii pot reduce temporar simptomele, dar nu controlează boala.

O altă "problemă" este eritemul polimorf (sindromul Stevens-Johnson) ce poate fi întâlnit în special la mucoasa bucală şi tegumentul mâinilor şi picioarelor. Se manifestă prin bule intrabucale sparte, înconjurate de o zonă inflamatorie. Buzele pot prezenta cruste hemoragice, iar leziunea cu aspect de "iris" sau "ţintă" de pe tegumente este patognomonică. Pacientul poate prezenta semne grave de toxicitate. Debutul este foarte rapid iar afecţiunea poate dura 1-2 săptămâni putând fi fatală. Episoadele acute răspund la steroizi.

Pemphigus vulgaris este o altă afecţiune care se manifestă la nivelul mucoasei bucale şi tegumentului, prin bule sparte şi suprafeţe ulcerate, în special la adulţii vârstnici. Ar mai fi câte ceva de spus despre lichenul plan, "prezent" la nivelul mucoasei bucale şi al tegumentului. Se manifestă prin striuri albe în cavitatea bucală, noduli purpurii pe tegument la nivelul zonelor de fricţiune şi, uneori, provoacă ulceraţii mucoase şi gingivită erozivă. Evoluţia este prelungită şi poate răspunde la steroizii topici.

Alte afecţiuni sunt reprezentate de... Ulcerele aftoase recurente, care se manifestă oriunde la nivelul mucoasei bucale nekeratinizate (buze, limbă, mucoasă bucală, planşeul bucal, palatul moale şi orofaringe) prin ulceraţii dureroase izolate sau grupate cu margine înconjurătoare eritematoasă. Leziunile pot avea diametrul de 1-2 mm, dispuse în ciorchine (herpetiforme), 1-5 mm (minore) sau 5-15 mm (majore). Leziunile se vindecă în 1-2 săptămâni, dar pot recidiva lunar sau de câteva ori pe an. Steroizii topici dau ameliorări simptomatice, în cazurile severe putând fi necesară terapia glucocorticoidă sistemică. O suspensie orală de tetraciclină poate reduce severitatea ulceraţiilor herpetiforme.

O altă afecţiune ar fi sindromul Behcet, "prezentă" la nivelul mucoasei bucale, ochilor, organelor genitale, intestinului şi SNC. Se manifestă prin ulcere aftoase multiple la nivelul cavităţii bucale, modificări oculare inflamatorii, leziuni ulcerative la nivelul organelor genitale, boală inflamatorie intestinală şi afecţiuni ale SNC. Ulceraţiile pot persista câteva săptămâni şi se vindecă fără cicatrizare.

În final putem vorbi despre ulcerele traumatice, "prezente" la oriunde la nivelul mucoasei cavităţii bucale (protezele dentare fiind frecvent responsabile pentru ulceraţiile la nivel vestibular). Se manifestă prin leziuni ulcerate discrete, localizate, cu marginea roşie, produse de muşcarea accidentală a mucoasei, penetrarea unui corp străin sau iritaţie cronică datorită unei proteze dentare. Leziunile se vindecă de obicei în 7-10 zile dacă agentul iritant este îndepărtat, cu condiţia să nu apară suprainfecţie.

A venit rândul discuţiilor despre leziunile pigmentare ale mucoasei bucale. Macula melanotică bucală este prezentă în orice zonă de la nivelul cavităţii bucale şi se manifestă prin maculă discretă sau difuz localizată, de culoare maro spre negru care persistă indefinit. Pigmentarea melaninică difuză este şi ea prezentă în orice zonă de la nivelul cavităţii bucale şi se manifestă prin pigmentare difuză, palidă până la maro închis (poate fi fiziologică ("rasială") sau datorată fumatului), persistând indefinit.

Nevii pot apare, ca de altfel orice leziune pigmentară a mucoasei bucale, în orice zonă de la nivelul mucoasei bucale, manifestându-se prin pigmentare discretă, localizată, maro până la negru, ce persistă indefinit.

Melanomul malign poate fi plat şi difuz, nedureros, maro până la negru sau poate fi elevat şi nodular, extinzându-se şi invadând precoce (metastazele duc la exitus).

Boala Addison apare în special la nivelul mucoasei bucale şi se manifestă prin picături sau pete pigmentare negre albăstrui până la maro închis, ce apar precoce în evoluţia bolii, însoţite de pigmentarea tegumentară difuză (există şi semne de insuficienţă suprarenală). Boala este controlată de tratamentul cu steroizi.

Sindromul Peutz-Jeghers se manifestă prin pete maro închis pe buze, mucoasa bucală, cu o distribuţie caracteristică a pigmentului în jurul buzelor, nasului, ochilor şi pe mâini, inclusiv polipoză intestinală concomitentă. Leziunile pigmentare persistă indefinit iar polipoza se poate maligniza. Ingestia medicamentoasă (tranchilizante, contraceptive orale, antimalarice) şi determină zone maronii, negre sau cenuşii de pigmentare. Dispar după întreruperea administrării medicamentului.

Tatuajul de amalgam apare în special la nivelul gingiilor şi plicilor mucobucale şi se manifestă prin zone mici negre-albăstrui de pigmentare asociate cu particule de amalgam încastrate în ţesuturile moi (acestea pot apărea ca particule radioopace pe radiografii în unele cazuri), persistând indefinit.

Pigmentarea datorată metalelor grele (bismut, mercur, plumb) apare în special pe marginea gingivală şi se manifestă prin linie pigmentată negru-albăstrui, de-a lungul marginii gingivale, datorită tratamentului anterior cu bismut sau mercur pentru sifilis sau absorbţiei accidentale de plumb, ce persistă indefinit. Linia păroasă neagră apare pe dosul limbii şi se manifestă prin elongarea papilelor linguale filiforme care capătă o coloraţie maro până la negru, persistând îndelungat (chiar dacă poate dispare spontan).

În finalul acestui tip de afecţiuni putem vorbi despre "Boala" lui Fordyce prezentă la nivelul mucoasei bucale ce se manifestă prin agregare de numeroase pete mici, gălbui, chiar sub suprafaţa mucoasei, asimptomatică, datorată hiperplaziei glandelor sebacee. Persistă indefinit fără modificări aparente.

Să trecem acum la leziunile albe ale mucoasei bucale. Voi începe cu lichenul plan care este prezent la nivelul mucoasei bucale, limbii, gingiilor şi buzelor, precum şi la nivelul tegumentului şi se manifestă prin striuri, plăci albe, suprafeţe roşii, ulceraţii în cavitatea bucală şi papule purpurii pe tegument. Poate fi asimptomatic, sensibil sau dureros. Reacţiile medicamentoase lichenoide pot arăta similar. Evoluţia este prelungită şi răspunde la steroizi topici.

Nevul spongios alb poate fi prezent la nivelul mucoasei bucale, vaginului şi mucoasei anale şi se manifestă prin îngroşare albă, nedureroasă a epiteliului, cu debut în adolescenţă sau precoce în viaţa adultă (familial). Este benign şi permanent. Leucoplazia fumătorului şi leziunile tabagice nedeterminate de fum sunt prezente în orice zonă a mucoasei bucale, uneori corelată cu zona expusă şi se manifestă prin pată albă ce poate deveni fermă, rugoasă, roşie, fisurată şi ulcerată. Poate deveni sensibilă şi dureroasă, dar de obicei este nedureroasă şi, evolutiv, uneori este premalignă şi poate sau nu să dispară după încetarea fumatului.

Stomatita nicotinică apare la nivelul palatului la fumătorii de pipă, manifestându-se prin elevaţii nodulare albe cu arii centrale roşii, la nivelul palatului dur. Este benignă şi, de obicei, dispare la încetarea fumatului de pipă.

Keratoza de fricţiune apare în orice zonă de la nivelul cavităţii bucale şi se manifestă prin leziune albă elevată, datorită hiperkeratozei şi îngroşarea epiteliului bucal secundar iritaţiei cronice. Îndepărtarea agentului iritant duce la vindecare în 2-3 săptămâni.

Candidiaza ("candidoza", "moniliaza") este prezentă în orice zonă de la nivelul cavităţii bucale. Din punct de vedere al manifestărilor are mai multe forme: 1. tipul pseudomembranos ("aftă") se manifestă prin pete albe cremoase, brânzoase, care lasă o suprafaţă rugoasă, sângerândă când sunt îndepărtate. Se întâlneşte la sugari bolnavi, pacienţi vârstnici debilitaţi trataţi cu doze mari de glucocorticoizi sau de antibiotice cu spectru larg, sau la pacienţii cu SIDA, răspunzând favorabil la tratamentul antimicotic şi corectarea cauzelor predispozante, când este posibil, 2. tipul eritematos se manifestă prin suprafeţe plate, roşii, uneori sensibile, ce apar la aceleaşi grupuri de pacienţi, cu aceeaşi evoluţie ca pentru tipul pseudomembranos, 3. leucoplazia candidozică se manifestă prin îngroşare albă a epiteliului, ce nu poate fi îndepărtată, produsă de Candida, răspunzând la tratamentul antimicotic prelungit şi 4. cheilita angulară se manifestă prin fisuri dureroase la nivelul comisurii bucale ce răspund la preparatele antimicotice topice.

Leucoplazia păroasă apare de obicei pe marginile laterale ale limbii, rareori în altă zonă a mucoasei bucale. Se manifestă prin suprafeţe albe ce variază de la mici şi plate, la extensive şi "păroase" şi sunt întâlnite la purtătorii de HIV în toate grupurile de risc pentru SIDA. Produce rareori disconfort, este datorată VEB, mulţi pacienţi dezvoltă SIDA şi răspunde la doze mari de aciclovir, dar recidivează.

Ar mai fi arsurile chimice ce apar în orice zonă a cavităţii bucale şi se manifestă prin detritus alb datorat necrozei epiteliului şi ţesutului conjunctiv subiacent datorită contactului cu agenţi (de exemplu, aspirină) aplicaţi local sau utilizării de perborat sodic nediluat sau apă oxigenată ca apă de gură. Îndepărtarea detritusului lasă o suprafaţă rugoasă, dureroasă. Leziunile se vindecă în câteva săptămâni în cazul în care nu se suprainfectează.

Atât pentru azi!

O zi bună!

Dorin, Merticaru