Masa abdominală

Masele abdominale sunt detectate deseori cu ocazia unui examen fizic de rutină, cel mai adesea fiind semnalate chiar de pacientul care sesizează "neregula" descoperită.

În ambele cazuri, o masă abdominală palpabilă reprezintă un semn clinic important și, de obicei, semnalează o tulburare importantă, uneori majoră (ce poate pune viața în pericol).

De exemplu, dacă pacientul are o masă pulsantă în zona mediană a abdomenului și dureri abdominale sau de spate severe, se va suspecta un anevrism aortic.

În acest caz, pacientul ar trebui să ajungă rapid la asistența medicală de specialitate, chiar și prin apel la serviciul de urgență. Asistența medicală va proceeda rapid la verificarea semnelor vitale. Deoarece pacientul poate necesita intervenții chirurgicalle de urgență, acesta va fi privat de administrarea de alimente și lichide, până la finalizarea examinării.

De obicei se va proceda la pregătiri pentru administrarea de oxigen, pentru inițierea perfuziilor I.V. pentru lichide și sânge pentru eventualele completări volemice. Se vor obține testele preoperatorii de rutină și pacientul va fi pregătit pentru angiografie. De asemenea se monitorizează frecvent presiunea sanguină, rata pulsului, a respirației și ieșirea de urină., urmărindu-se apariția semnelor de șoc, cum ar fi tahicardia, hipotensiunea arterială, dar și pielea rece cu aspect "transparent", ce pot indica pierderi masive de sânge.

Totuși, exemplu prezentat este cu incidență scăzută, de obicei, masa abdominală, ca semn se dezvoltă insidios și în marea majoritate a cazurilor va reprezenta un organ mărit, un neoplasm, un abces, un defect vascular sau o masă intestinală (în deosebi fecală).

În cazul primei diagnosticări (dacă nu este suspectat anevrismul aortic), distingerea unei mase abdominale de o structură normală necesită o palpare abilă. Uneori palparea trebuie repetată cu pacientul într-o poziție diferită sau de un examinator secundar pentru a verifica constatările inițiale. Palparea va fi inițial superficială, urmată de palparea profundă localizându-se oricee dureree sau zonă cu suspiciuni.

Pacientul va fi întrebat dacă masa respectivă este dureroasă. Dacă este se va particulariza dacă durerea este constantă sau dacă apare doar la palpare, dacă este localizată sau are tendințe de iradiere sasu generalizare. Dacă pacientul este cel care a sesizat primul masa abdominală, se vor solicita informații cu privire la orice schimbare a dimensiunii și/ sau localizării ce a fost observată de pacient în timp. Atenție la poziția pacientului când se localizează o masă, deoarece unele dintre acestea poot fi detectate numai cu pacientul în poziție culcat, pe când altele numai în poziție culcat pe laterală.

În cazul detecției, pe cât posibil, se va estima dimensiunea acestei mase abdominale în centimetri, se va determina forma (rotundă, ovoidă, etc) inclusiv încercând descrierea conturului ca fiind neted, aspru, formă ascuțită, nodulară, neregulatăă, etc. De asemenea se va determina și consistența acestei mase, dacă este "ca aluatul", moale, solidă saau tare.

Informații utile pot fi obținute cu ajutorul percuției, un sunet sec indicând o masă plină de lichid, un sunet timpannic descriind o masă umplută cu aer.

Pasul următor ar fi cel de a determina mobilitatea masei abdominale descoperite. Determinare care se poate observa fiie odată cu ritmul respirator fie prin possibila mișcare cu mâna. Astfel se va descoperi dacă această masă este mobilă sau este atașată de un organ intern sau de peretele abdominal.

Pentru a determina dacă aderența este față de peretele abdominal, se va solicita pacientului ca, stând întins pe spate să întindă capul la maxim, trăgând de umeri la maxim în jos, simultan cu contractarea maximală a mușchilor abdominali. Când mușchii sunt contractați, încercați să palpați masa abdominală și, dacă aceasta se simte înseamnă că are aderență la peretele abdominal, dacă nu se simte aderența este internă (față da un organ, funcție de plasamentul acesteia).

În majoritatea cazurilor aici se va finaliza examenul fizic dar există cazuri în care este necesară continuarea acestuia prin intermediul examinărilor pelvice, genitale și rectale.

Continuă pag. 24 - Medicall causes - Professional Guide to Signs and Symptoms

Tot de la pacient pot fi obținute informații cu privire la istoricul medical al acestuia, în special în ceea ce privesc afectările gastrointestinale cu simptome cum ar fi constipația, diareea, sângerările rectale, scaune colorate anormal și vomă. Dacă pacientul este de sex feminin, se vor obține informații cu privire la regularitatea ciclului menstrual și când a avut loc prima zi de sângerare a ultimului ciclu menstrual.

În mod evident se va completa examinarea fizică inițiată. Va urma auscultarea pentru zgomotele intestinale pe fiecare cadran în parte. Va urma examenul tegumentului pentru a sesiza eventuale julituri, frecări și/ sau vase de sânge mărite.

Bibliografie:

1. Harrison - Tratat de medicină internă (Principiile medicinei interne), ediția XIV, Editura Teora, 2010;

2. Kumar și Clark Medicină Internă - Adam Feather, David Randall, Mona Waterhouse, ediția X, Editura Hipocrate, 2021.

3. Evaluare rapidă, Ghid diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott Williams & Wilkins, 2004.

4. Ghid profesional al semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott Williams & Wilkins, 2007.

5. Ghidul simptomelor comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.

Dorin, Merticaru