STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Apa –
Post-„Comment” - Partea 3
Pentru azi mă voi aventura
pe un teritoriu destul de alunecos… Dar, există cercetători care
aduc argumente în acest sens şi simt că nu este o greşeală dacă
fac acest pas. Este vorba despre legătura dintre ADN şi apă,
despre influenţele pe care le poate avea apa şi structurile sale
purtătoare de informaţie asupra acestuia.
Pentru început voi pleca de
la teoria promovată de Van Duc, care a conceput următoarea
formulă: Energia = Numărul de oameni X Conştiinţa (la pătrat),
după celebra formulă a lui Einstein E = m X c2…
Această „deducţie” poate fi
alăturată unor descoperiri care afirmă că, conştiinţa noastră ar
putea fi totuna cu ADN-ul. Astfel, ADN-ul „original” ar fi plin
de informaţii primite direct de la Creator (sau creatorii
noştri) şi acesta este direct legat de apă. Această afirmaţie
este făcută de dr. L.H. Lorenzen care susţine că ADN-ul are în
structura sa de dublu-elice apă, structură care, în baza celor
prezentate în postările anterioare, are capacitatea de a se
reface şi adapta permanent în funcţie de informaţiile primite de
la mediu, de undele electromagnetice la care are „acces”.
Deci, orice s-ar întâmpla,
ADN-ul este păstrat la un nivel de minimă siguranţă în ceea ce
priveşte o structură de bază, funcţională, cu ajutorul apei. Dr.
Hikaru Deguchi a efectuat cercetări în acest sens şi
descoperirile sale pot fi asociate cu activarea ADN-ului uman.
Evident, evoluţia individului cu ADN-ul iniţial va însemna şi o
evoluţie constantă a ADN-ului, prin rescriere sau completare a
elementelor adaptative, care, de ce nu, sunt favorizate de un
fel de substrat „de structură” al apei ce există la acest nivel.
Aşa se ajunge la ideea uşor
de dedus a faptului că apa poate fi oglinda sufletului sau, cel
puţin, un fel de interfaţă, de mediu de transmisie optim între
manifestarea în materie, trupul, şi manifestarea în energie,
sufletul.
Deguchi susţine că sufletul
oricărui om cuprinde patru atribute: curaj, iubire,
familiaritate şi cunoaştere şi pentru a afla care este adevărata
noastră menire în viaţă, noi trebuie să înţelegem mai întâi care
este principala caracteristică pe care o manifestăm.
Şi, această menire este
determinată în egală măsură de trăsăturile genetice moştenite de
la părinţii noştri şi de cele ale sinelui nostru real. Ori, în
condiţiile în care cercetătorii sunt pe deplin de acord că
ADN-ul nostru este utilizat într-o infimă măsură (între 3-5%)
este destul de clar că apa este cea care ajută la gestionarea
„părţii ascunse” cu o eventuală legătură cu ceva divin,
spiritual, mai presus de cunoaşterea noastră. Şi, unica legătură
reală este cea realizată de iubire şi recunoştinţă, inclusiv
înţelegere.
Deci, activarea celor 97
procente latente ale ADN-ului nostru este singura modalitate de
a ne reconecta cu Dumnezeu şi de a ne redescoperi puterea
ascunsă din subconştientul nostru, lucru posibil dacă vom accesa
înţelegerea şi dacă vom trăi în iubire şi recunoştinţă.
Dar, care sunt indiciile
care ne confirmă activarea ADN-ului? Ori de câte ori ne simţim
profund impresionaţi, emoţionaţi, când simţim fiori electrici
care emană din sufletul nostru şi ne trec prin tot corpul.
Această reacţie fizică misterioasă nu are nimic de a face cu
mintea conştientă (care nu face de regulă decât să blocheze
acest proces de manifestare a emoţiilor noastre reale). Pentru
mulţi cunoscători, aceşti fiori sunt semnul că ceea ce li se
spune este adevărat, că transmite un adevăr sau determină o
reacţie la adevăr. De ce reacţionează trupul nostru aşa, mai
ales pielea? Ei bine, din cauza apei care o conţinem, care adoră
orice vibraţie armonioasă, frumoasă şi adevărată.
Dacă fiorii reprezintă
indicii ale trezirii ADN-ului nostru, sincronicităţile
(coincidenţele semnificative) trebuie să fie cu siguranţă
indicii provenite dintr-o dimensiune superioară (cu care apa
realizează uşor legătura, după cum am prezentat în postările
anterioare), atât timp cât nu există alte surse identificabile.
Care ar fi argumentele ce
pot susţine cele de mai sus?!? Postările anterioare şi cele
viitoare vor face diferenţa (dar doar într-un fel de suport de
cunoaştere… restul depinde de Dumneavoastră, de cititor)…
Dar, înainte de ele trebuie
să ne orientăm puţin atenţia asupra faptului că existenţa
înseamnă vibraţie (idee ce o voi relua mai târziu, în postări
viitoare). Întregul univers se află într-o stare de vibraţie şi
fiecare atom are propria sa frecvenţă, inclusiv structurile ce
rezultă din „comasarea” atomilor. Este un principiu fundamental
demonstrat de fizica cuantică: totul este energie în stare de
vibraţie…
Să ne închipuim acum că
ne-am reduce trupul la nivelul unui atom şi am porni într-o
explorare pentru a descoperi secretele universului reprezentat
de fiinţa umană.
Prima percepţie evidentă va
fi că totul este format din atomi, că nimic nu este masă solidă
şi totul se află într-o stare de mişcare şi vibraţie la o viteză
incredibilă. Deci, vechile principii ale sutrei budiste a
Înţelepciunii şi a Inimii, „Tot ce poate fi văzut nu are formă,
iar ce nu poate fi văzut are formă” începe să capete sens.
Astfel, ochii noştri pot vedea obiecte însă nu pot vedea
vibraţii.
Pentru a înţelege asta,
imaginaţi-vă (de fapt amintiţi-vă) că staţi de vorbă cu cineva
într-o cameră, iar atmosfera este caldă şi prietenoasă,
deschisă. Apoi, o altă persoană intră în cameră şi, chiar din
clipa percepţiei acesteia observaţi o schimbare în atmosferă,
spaţiul devenind închis, întunecat şi rece. Priveşti chipul
noului venit şi vezi o expresie posomorâtă şi umerii încovoiaţi,
vezi pe cineva care arată ca şi cum viaţa l-ar fi extenuat, pur
şi simplu. Chiar nu aţi observat niciodată aşa ceva?!?
Deci, şi fiinţele umane se
află într-o stare de vibraţie, unică fiecărui individ. Unii au
vibraţia tristeţii, alţii pe cea a depresiei, dar unii au
vibraţia fericirii, a bucuriei, ş.a.m.d. Dacă vă amintiţi că apa
înregistrează aceste vibraţii în adevărate structuri
informaţionale nu vă imaginaţi că restul materiei ar proceda
altfel! Diferă numai „procentul” de informaţie ce este
înregistrat care, cu siguranţă, nu este niciodată zero.
Deci, prin extensie, acest
principiu se aplică şi obiectelor şi locurilor. De exemplu,
există locuri unde au loc frecvent accidente, locaţii unde
afacerile au succes şi locaţii care produc fericire. La fel, cu
siguranţă, aţi auzit de bijuterii care aduc nenorocire
posesorilor succesivi.
Având în vedere faptul că
aţi acceptat ca reale, fie şi posibile, astfel de manifestări,
ce mare greutate este să extindem acest lucru şi asupra
ADN-ului, sau oricărui lucru. Ce mare greutate este să deducem
că vibraţiile modifică orice?
Pentru o mai clară
exemplificare, gândiţi-vă la faptul că oamenilor din întreaga
lume le face plăcere să se întâlnească şi să sărbătorească
împreună. Când oamenii se adună, purtând haine deosebite,
cântând şi dansând, rezultatul este că vibraţiile negative
înregistrate, care stagnează în oameni, sunt risipite şi se
creează vibraţii ale fericirii. Este drept că aceste vibraţii
par să se risipească după acea întâlnire dar, recunoaşte-ţi că
există o oarecare inerţie. Funcţie de intensitatea
evenimentului, vibraţiile pozitive vor persista o perioadă mai
lungă sau mai scurtă, totul fiind în directă relaţii cu suma
vibraţiilor negative ce există în viaţa noastră de zi cu zi la
care ne-am întors.
Şi, dacă efectul vibraţiilor
pozitive va continua, evident vom fi din ce în ce mai pozitivi,
indiferent de impactul vieţii la care suntem expuşi. De ce?
Repetiţia unor vibraţii pozitive schimbă ponderea generală a
structurilor informative de la nivelul apei (fie şi de la
restul). Dar, mai intervine ceva. După cum veţi vedea (în
postări viitoare), orice eveniment repetitiv, considerat de
importanţă sau nu (nu există „diferenţă”, o evaluare în sens bun
sau rău, ci doar adaptare) va solicita organismului nostru
adaptarea la aşa ceva. Şi, ghici unde se înregistrează asta, din
punct de vedere organic, şi nu doar al apei?!? Sper că aţi
ghicit, în ADN. Pare incredibil dar citiţi ceea ce va urma.
Deci, ADN-ul este restructurat permanent, bineînţeles în anumiţi
parametri posibili, este activat…
Să ne concentrăm puţin acum
asupra vibraţiilor care pot aduce influenţe! Din start, veţi
avea o surpriză de proporţii: orice fel de vibraţie… Lumina (o
vibraţie electromagnetică) ne influenţează atât prin simţul
denumit văz cât şi prin multe alte mecanisme (un mic, mic
exemplu ar fi activarea metabolismului vitaminei D, a calciului,
etc la razele solare, la expunerea la soare).
Vibraţii efective sunt şi
cele care le asociem cu auzul (chiar dacă frecvenţa auzului
propriu-zis are o anumită „plajă” specifică fiecărei persoane în
parte). În acest sens, un bun exemplu ar fi muzica, ale cărei
vibraţii sunt lesne percepute şi înţelese de majoritatea dintre
noi, asemenea sunetelor vocii umane care sunt tot vibraţii (un
exemplu clar în acest sens este percepţia vocii mamei de către
bebeluş care, chiar dacă nu înţelege ceea ce i se transmite
reacţionează clar, în sensul vibraţiei transmise)…
Apoi, activitatea noastră
cerebrală este „descrisă” de vibraţii… Alfa, beta, teta, delta,
gamma… Şi pot continua cu exemple de vibraţii…
Nu cumva, toate acestea,
sunt regăsite la nivelul apei, în structurile sale de memorie
care se formează?!? Am uitat oare că suntem majoritar
„structuraţi” din apă?!? Ținând cont de cele descrise numai în
postările despre apă, de faptul că simpla ei „memorie” poate
ajuta la reconstituirea/ reconstituirea ADN-ului, la activarea
acestuia, la înregistrarea „dispoziţiilor” noastre emoţionale şi
la manifestarea unui fel de rezistenţă la schimbare dată de
timpul şi energia necesare schimbării structurilor
informaţionale ale acesteia, mai merită să fim atât de ignoraţi,
să nu dăm atenţia cuvenită „materiei” care a susţinut apariţia
vieţii şi susţine manifestarea şi evoluţia ei?!?
Dar, să devin mai
„pământean” şi să dau un exemplu clar, real, palpabil ce va
demonstra cele afirmate mai sus (în toată această postare)…
În 1939, inginerul Marcel
Violet părăsea Parisul şi se stabilea la ţară… Novice în cele
legate de viaţa în natură, el sesizează că animalele de la ferma
sa, imediat după ploaie, nu mai se adăpau din adăpătoare şi
preferau să consume apa din bălţile ce se formau pe ici pe
acolo…
Atunci, curiozitatea sa l-a
determinat să imagineze un experiment prin care să găsească
răspunsul la preferinţele animalelor. Cunoştinţele sale de
inginer l-au determinat să creadă că este vorba despre un fel de
preferinţă spre apă pură… Doar asta ar fi apa de ploaie… O apă
ce s-a evaporat, a ajuns nori, a prins un fir de praf şi a căzut
pe pământ ca ploaie…
Pentru a obţine un efect
similar, el a colectat câţiva litri de apă evaporată cu ajutorul
unui condensator (un fel de cazan de rafinat ţuica dar din
sticlă) şi, în apa obţinută a pus un mormoloc de broască de lac…
Ei bine, acesta a murit imediat…
Deducând drept cauză lipsa
de oxigen, el a agitat vasul pentru a permite oxigenarea şi…
Următorul mormoloc a murit imediat. A folosit apa de ploaie şi,
mormolocul a mai trăit puţin timp (aici ar fi necesară o mică
precizare: bătrânii noştri, uneori marinarii din vechime,
popoarele care trăiesc în zone cu acces limitat la apă,
colectează deseori apa de ploaie; ar însemna că această apă n-ar
fi bună de băut; ei bine, această apă se colectează în cantităţi
mari şi se păstrează pentru mai mult timp în diverse rezervoare;
şi, cu această apă, se va petrece ceea ce urmează)…
Într-un final s-a gândit la
vibraţia naturii şi, după distilarea apei a sigilat balonul la
gură, prin topirea sticlei şi a lăsat acest balon în aer liber,
în bătaia razelor soarelui, etc timp de o lună. A introdus
mormolocul şi… Acesta a devenit imediat mult mai vioi decât era
iniţial… Apa moartă devenise apă vie…
Ce s-a petrecut?!? Dacă aţi
parcurs postările anterioare aveţi răspunsul clar… Expunerea la
vibraţiile din mediul înconjurător, transferul de informaţie,
sau orice alt raţionament evident cuantic…
Apa vie devine astfel a fi
dovedită… Transferul de energie este totul… Interesant este un
mic detaliu… Dintr-o cantitate ceva mai mare de astfel de „apă
vie”, preparată după diverse principii relativ similare,
regretatul Valeriu Popa a putut descrie faptul că din astfel de
apă curcubeul (spectrul luminos) se ridică în formă de spirală
(de tip ADN)… Interesant, nu-i aşa?!?
Să mai amintesc de savantul
Henri Coandă, care a avut un „fix” de a fotografia formele ce le
au fulgii de zăpadă în diferite locuri ale Terrei, a constatat
că forma fulgilor de zăpadă diferă de la un loc la altul… Ceva
similar studiilor lui Masaru Emoto…
Vă mai pot „bombarda” cu
alte descoperiri ale ştiinţei… Dar, mai are vreun rost?!?
Voi finaliza această postare
cu o metodă simplă de tratare a apei ce urmează să o beţi,
folosiţi, etc (metodă care o utilizez personal, ori de câte ori
pot – nimic nu este perfect, mai ales viaţa aceasta nebună,
nebună din zilele de azi)…
Cea mai simplă metodă este
„emisiunea” de vibraţii benefice către apă sau, cel puţin,
această apă să fie cât mai aproape de sursa ce emite vibraţiile
benefice… Această emisiune este posibil să se realizeze prin mai
multe metode…
1. Cadru general/ pregătiri
general valabile: Apa se adună într-un vas de sticlă de
dimensiuni optime consumului zilnic al persoanei, familiei sau
grupului care se vizează a fi alimentat cu această apă… O sticlă
de vin de 5 sau 10 litri, achiziţionabil de la un market este o
obţine optimă… Se poate merge şi pe o damigeană de dimensiuni
mai mari…
De ce este necesar ca
recipientul să fie din sticlă?!? Evident, datorită cerinţelor de
igienă ce presupun o folosire mai îndelungată a acestui
recipient… Apropos, culoarea nu prea este bine să fie prezentă
deoarece reprezintă un fel de interferenţă la vibraţiile ce vor
ajunge la apă… Deci, este indicată sticla transparentă…
Ei bine, apa… Cu apa este o
mare problemă… Ar fi indicat să aveţi o sursă de apă cât mai
aproape de „puritatea” energetică… Minunatele sticle cu apă
îmbuteliată nu sunt o soluţie, apa de la reţeaua de alimentare
cu apă, nici atât, indiferent dacă furnizorul se laudă cu o
sursă anume, naturală, bla, bla, bla…
Deci, o apă cât mai bună
(apă de izvor, apă de fântână, apă de munte şi, ciudat sau
culmea, apa des-„cântată” cu adevărat, de preoţi ca „aghiazmă
mică” sau „aghiazma mare” de Bobotează) va da rezultate
siderante… Dar, pentru liniştea Dumneavoastră, veţi rămâne
sideraţi oricum… Să continuăm!
Şi, apa se pune în
recipientul ales, evident curăţit…
2. Procedeul 1… Tratarea cu
vibraţiile benefice ale muzicii… Acest tratament se poate face
cu mai multe mijloace şi metode…
Printre mijloace, muzica,
evident, este necesar să fie de „calitate”… Din postările
anterioare aţi putut sesiza o muzică rock, trash şi alte forme
agresive de exprimare muzicală distrug apa… Se poate recurge la
o muzică „lentă”, „calmă” (gen „Yesterday a lui Beatles”) sau
„exuberantă”… Fiecare după intenţia de încărcare energetică…
Dar, atenţie, este indicată muzica „unplugg”… Cu cât
instrumentele folosite sunt mai clasice, cu cât predomină vocea
ce transmite mesaje benefice, cu atât apa va deveni mai
structurată, mai vie…
Dar, acesta este cea mai
„slabă” formă de „tratament” a apei…
Din postările anterioare aţi
putut sesiza că cea mai bună muzică de „tratament” este muzica
clasică… „Ave Maria” a lui Schubert, „Lacul lebedelor” a lui
Chaichovski, Bach (suita pentru orchestră nr. 3 în D major),
Beethoven (Pastorala simfoniei nr. 6), Mozart (Simfonia nr. 36,
nr. 40), Bruckner (Simfonia nr. 9), Chopin (cântec de
despărţire), Handel (muzica apei), etc… Pe internet există chiar
liste de melodii în acest sens (https://open.spotify.com/playlist/49cJvj95LdnPxoMFsAaRGe?).
Dar, oricât de ciudat ar
pare, putere imens mai mare faţă de cele prezentate anterior o
are muzica religioasă clasică. Da, aţi citit bine, „imens”, de
multe sute chiar mii de ori. „Secretul” forţei acestei muzici,
probabil, stă în faptul că ele sunt ode, rugăciuni şi altele
asemenea.
Aici se pot utiliza piese
muzicale de genul „cântece gregoriene” clasice, bizantine
clasice, ortodoxe, gospel, fiecare după convingerea sa, după
„chemarea” sa.
La metode, fie se plasează
vasul cu apă între boxele ce redau această muzică (efectul fiind
puternic tocmai prin aproprierea de sursă), fie se redă muzica
asemenea unui fundal în camera în care se află vasul cu apă.
Plasamentul între boxe mai are un avantaj dat de faptul că
muzica poate fi redată la un volum mic şi nu „deranjează”
activităţile normale din casă.
3. Procedeul 2… Tratarea cu
rugăciuni efective, eventual cu discuţii cu apa.
Evident că „forţa”
rezultatului este mult mai mare faţă de procedeul 1 dar,
evident, este consumator de timp şi concentrare. Se poate apela
la recitarea de psalmi, poeme religioase, de rugăciuni
particularizate, etc.
4. Procedeul 3… Utilizarea
de coloane sonore esoterice, şamanice, muzică orientală, etc (eu
nu am folosit aşa ceva, deci, nu pot să spun dacă dau sau nu
rezultate – cât despre celelalte metode, procedee, le-am testat
cu succes deplin, confirmat de musafirii mei care admirau
calitatea apei de băut fără a afla care este sursa reală)…
Atenţie! Până nu încercaţi
nu blamaţi sau refuzaţi să acceptaţi! Veţi rămâne surprinşi de
rezultatul asupra apei, apoi de rezultatul consumului a astfel
de apă…
Cândva voi detalia toate
elementele necesare acestui proces, inclusiv voi insera elemente
de tip didactic cu privire la alcătuirea coloanelor sonore
(youtube nu este o soluţie datorită reclamelor, rugăciunile pot
fi înregistrate cu vocea Dumneavoastră şi va fi necesar să ştiţi
ce este de făcut cu computerele şi programele pentru ca totul să
iasă perfect, etc)
Şi, chiar cred că este de
ajuns (am scris deja aproape 22.000 de cuvinte la postările
despre apă – o carte, deja)… Mai are rost să continui cu postări
în acest sens?!? Deci, de mâine trecem mai departe (şi, oricum,
cândva, voi trece peste „chestiile” acestea „profane” şi veţi
afla mult mai multe lucruri decât este de crezut)!
La postările despre viaţă cu
noi, pasul următor în înţelegerea „Întregului” şi, totodată,
pasul logic, deoarece viaţa a „izvorât” direct din apă…
Dragoste, recunoştinţă şi Înţelegere!!!
Dorin, Merticaru
