Început de an 2015 (2)

Subliniam, la finalul post-ului anterior, necesitatea implicării generale pentru „mai bine”. OK, să continuăm!

Dacă este să analizăm, pur şi simplu, cum se gândeşte la acest moment, când bolile şi afecţiunile sunt ceva aproape generalizat (de multe ori într-un fel de „efort” de „creaţie artificială”, prin simpla modificare a parametrilor de „normalitate” spre noi valori, care modifică statusul de la „stare de sănătate normală” la „boală”), ajungem rapid la concluzia că ceva nu este în regulă.

Un efort de translare/ conspectare al unui catalog al bolilor (Lista tabelară a bolilor – ICD, Ediţia a treia – 1 iulie 2002, volumul 1 al clasificării internaţionale şi statistice a bolilor şi problemelor de sănătate înrudite, revizia 10, modificarea australiană) m-a convins că avem de a face cu o adevărată „nebunie” a bolilor… Sunt atât de multe că nu vă puteţi imagina (eventual îl veţi putea studia când finalizez „formatarea” lui în format web şi îl voi posta)… Dar, totuşi, sunt doar 20 de mari capitole… Doar 20…

Ori, de la 20 de categorii la peste 25 de mii de afecţiuni relativ „principale” iată cum ajungem la a ne pierde în detalii… Cel puţin aceasta este părerea multor specialişti… Stresul „ipohondric” devine din ce în ce mai accentuat…

Şi, da, pentru fiecare dintre noi, stresul este, evident elementul ce îl vom acuza imediat, fără probleme de identificare (indiferent de ceea ce afirmă „încadrările” medicale – este evident că ceea ce contează este cum ne simţim noi, pacienţii). Iar, OK.

Dar ce facem pentru a corecta problemele care ne atrag necazurile şi/ sau bolile?!? Medicina luptă să ne repare, să ne dea timp pentru rezolvarea acestor probleme (sau, mai nou, să ne streseze suplimentar prin tot felul de detalii care ne fac să uităm de ansamblu). OK, iar... Dar, care sunt rezultatele palpabile?!?

Mai puţin de 10%, din câte veţi vedea mai departe… Mare majoritate dintre noi nu face nimic pentru a corecta modul/ stilul de viaţă care a dus „întregul” nostru spre starea în care se află, spre boală sau, cel puţin, spre starea în care randamentele de funcţionare sunt limitate, dacă nu enorm diminuate…

Da, am ajuns să ne complacem într-un fel de regim existenţial în care, deseori, boala apare asemenea unor decoraţii, aşa cum, pe vremuri, cicatricile din urma luptelor erau principala „laudă” a cavalerilor, luptătorilor, etc…

Şi, fără să luăm nici un fel de măsură (sau minimale, nesemnificative), sesizăm că apar din ce în ce mai multe "chestii" similare sau completive ale medicinei (deja medicina alopată este sesizată ca un fel de ansamblul acre rareori elimină cauza bolii şi oamenii caută permanent altceva în loc să caute în ei, în stilul lor de viaţă).

Masaje de tot felul şi cu tot felul de "adaosuri", diete de tot felul, terapii alternative, "chestii" legate de energia corpului uman cum ar fi acupunctura, terapiile energetice, bioterapiile, etc. etc. etc. Multe, multe, deseori atât de multe încât ajung să fie considerate nesemnificative tocmai de căderea sănătăţii noastre în derizoriu…

Le aplicăm, deseori ne rezolvăm problemele dar, până şi până la urmă stresul învinge (sau lipsa de schimbare a stilului nostru de viaţă). Noi doar am câştigat, iar, timp. Mai nou (cu toate că nu este aşa, fiind vorba despre mai bine de 100 de ani atestaţi şi peste 2.000 „documentaţi” în acest sens) au apărut alfa şi tetha terapiile, fie şi beta terapiile care apar sub forma NMG, NLP, dezvoltării personale, etc. Iar, OK... Rezultatele spre bine "cresc".

Ca un rezultat, ca o sumă a tuturor eforturilor noastre, fie medici, fie "alternativi", fie noi înşine, cei fără nici un fel de pregătire dar care suntem atraşi de ceva în ideea rezolvării "neclasice" a problemelor noastre.

Dar, ca un rezultat al unor statistici concrete, cu doar 10% din populaţie capabilă să aplice toate acestea (şi nu doar să considere că totul este bine, că se va rezolva de la sine, să meargă pasiv la "medic", să ia "hapurile", "energizantele", etc., să se lase ciopârţit chirurgical sau multe, multe altele), ne aflăm în situaţia de a nu putea schimba lucrurile (nici măcar pentru noi înşine – un exemplu în acest sens este politica anti-canabis, indiferent de manifestarea ei, canabisul fiind un adevărat remediu pentru un număr foarte mare afecţiuni, multe state introducându-l în gama lor de remedii, medicamente – un alt exemplu este terapia Bowen care, de exemplu, în Australia face parte din tratamentele omologate care se predau la facultăţile de medicină, celebra acupunctură care este baza medicinei chinezeşti, medicina „vestică” fiind considerată un accesoriu, chiropractica şi, evident exemplele ar putea continua).

Dar, revenind la ansamblu şi statistici, explorările inteligenţei comune tuturor, pe care Rupert Shelldrake o numeşte câmp morfogenetic (sau pe care alţii o pot denumi, fără probleme, sumă a cunoştinţelor generale aplicate), sugerează că efectul acestor cunoştinţe, al acestor învăţături, trebuie să implice un număr critic din populaţie. Odată atins acest punct critic, toată lumea va "şti" sau va "putea" fără a mai exista piedicile dezinformării sau ale informării nestructurate...

Ciudată similitudine a acestui „procent prag” (fie el şi estimat empiric, axiomatic) cu nivelurile maxime de funcţionalitate ale creierului uman care, în aceste vremuri este folosit (de marea masă a oamenilor) în proporţie de maxim 10%.

Şi, dacă se va trece peste acest "10%" se estimează că lucrurile vor exploda aproape în orice direcţie prin intermediul activării generalizate a intuiţiei, percepţiei înalte, creativităţii, clarviziunii şi multor, multor alte aspecte existente, acceptate dar "rar aplicate". Trebuie ca toţi actualii şi viitorii părinţi să fie instruiţi şi să instruiască, la rândul lor pe proprii copii pentru ca procentul general de "cunoaştere aplicată" să crească din ce în ce mai mult până când "torentul" cunoaşterii aplicate să ne schimbe complet viaţa (de multe ori am gândit, obidit, "păcat că nu am ştiut toate aceste lucruri înainte ca să se nască ai mei copii").

Aşadar, pentru a depăşi acest nivel critic, trebuie să accelerăm accesul la informaţie şi, astfel, nivelul de instruire al oamenilor. Acest nivel de instruire nu se referă numai şi numai la „temele” legate de funcţionalitatea ansamblului uman la nivel particular „proiectat” la nivel global ci la o sumă clară de cultură generală obligatorie ce să se înscrie în bagajul minim de cunoştinţe al fiecărui individ…

Mai mult, religiile şi bisericile trebuie să accepte şi să susţină conceptul utilizării minţii şi, implicit, al puterii divine (atribuibile Dumnezeului, Allahului, Buddha-ului etc. susţinut de ei), încurajând legătura cu "zeitatea" lor (acceptată de cultul lor), eventual să se accepte „intermedierea” surselor comune, confirmate de informaţie cu tentă divină.

De exemplu, am pierdut deja mai bine de 2.000 de ani uitând/ ignorând de sfaturile lui Zamolxe (consemnate de Platon) legate de "Nu poţi să vindeci trupul fără a ţine seama de suflet, că trupul este una cu mintea şi nu pot fi vindecate separat" sau de cele ale lui Iisus "de a intra în Împărăţia Cerurilor şi de a deveni profeţi sau înţelepţi, astfel încât să ni se dea totul" (fără a mă limita la aceste exemple)...

La rândul ei, educaţia trebuie să facă paşi repezi către introducerea în procesul de învăţare a tuturor acestor elemente (de multe ori am gândit că aceste lucruri ar trebuie să se predea la şcoală, începând cu cea primară).

Învăţând aplicaţiile generale ale Noii Medicine, mai ales cele legate de terapiile alfa şi theta, fie şi cele beta, elevii/ studenţii pot deveni perfect echilibraţi în gândire, învăţând mai uşor şi mai repede şi de a căpăta acele abilităţi de a rezolva problemele pe care numai geniile le au (fără a mai lua în calcul un fel de educaţie profilaxică ce se va naşte din acest efort, cu rezultate imense pe multe „pârghii” de manifestare socială).

Se poate merge şi către un deziderat destul de uşor de intuit, cel al unei lumi cu un număr minimal de „necesităţi acute”/ bolnavi… Un fel de lume fără boală (sau cu un nivel minim de existenţă al afecţiunilor, poate numai cel datorat ignoranţei proprii cumulate cu a celor din jur şi accidentelor), cu un potenţial maxim de manifestare, are o posibilitate de evoluţie favorabilă, perfectă, incalculabilă… Evoluţie cu parametri descriptibili de valori exponenţiale…

„Muzica” se va îmbina atunci cu ştiinţa, învăţarea devenind o plăcere şi nu o problemă de manifestare a unei inteligenţe a "orgoliilor" „încastrată” într-un sistem de tip competiţional şi, nicidecum, cu exprimare globală. Planurile lecţiilor vor reflecta abilităţile concrete ale micilor sau marilor oameni care le urmează (şi nu o uniformitate "sufocantă" aşa cum este "reflectat" procesul de învăţare din zilele noastre). Cursurile de dezvoltare a memoriei vor include tehnicile vizualizării şi imaginării. sistemele de citire şi învăţare rapidă vor deveni procedee standard, la fel ca şi folosirea echipamentelor de biofeedback.

Şi, de ce nu, „selecţia” va avea ca rezultat un fel de afirmare a valorilor personale ca o expresie de unui nivel reper de exprimare, de implicare, etc şi nu un şir de „cartoane” care relevă un status „pedagogic” al unui moment şi nicidecum valoare la un moment ulterior…

Este ceva asemenea unui banc de prin părţile noastre în care Dumnezeu împarte ştiinţa naţiunilor şi românii, mai leneşi, mai ocupaţi, se prezintă când s-a sfârşit această repartizare… Şi Sf. Petru îl întreabă pe Dumnezeu, „Doamne, dar cu românii ce facem?!?”… Şi Dumnezeu, în înţelepciunea lui, spune: „Dă-le diplome!”.

Revenind, astfel, pe măsură ce această cunoaştere aplicată (gen Noua Medicină, alfa, theta terapie sau altele) va "creşte" în utilizare, câmpul morfogenetic (sau suma generală a cunoştinţelor aplicate ale omenirii/ umanităţii) va fi programat şi va ajunge la independenţă funcţională devenind un mod de viaţă al umanităţii.

Oamenii nu vor mai trăi într-o lume dominată de material (şi de legile ei care rareori ţin cont de oameni) ci într-o lume dominată de umanitate reală, palpabilă şi perfect funcţională… În primul rând deoarece oamenii vor avea noţiunea valorii reale şi nu a celei „create” de oameni… Pe planetă va exista o cu totul altă fază evolutivă.

Şi, toţi vom avea abilitatea de a recunoaşte stresul şi de a folosi mijloacele existente pentru a-l anula, evita, etc.

Dacă ne vom îmbolnăvi, prin imposibilitatea de adaptare, prin datoriile târâte de noi sau alte cauze, vom şti cum să corectăm problemele, iar dacă va fi nevoie de serviciile unui medic, vom fi capabili să colaborăm direct cu acesta în procesul terapeutic, să selectăm cea mai bună soluţie pentru noi, asigurând astfel vindecarea rapidă.

Şi asta putând fi considerată şi ca o posibilitatea a noastră de a acţiona/ ajuta pe cei din jurul nostru sau de "undeva", deoarece este demonstrat că acţiunile noastre pot ajunge la persoanele vizate indiferent de distanţa dintre noi.

La rândul lor, medicii vor putea pune diagnosticele mai precis şi mai rapid, fiind alături de noi în fiecare clipă a evoluţiei noastre sesizând şi declanşând corectarea oricăror elemente de pot atrage stresul, conflictul, prevenind astfel apariţia oricărei boli (profilaxie activă).

Nu vor mai exista analize medicale, cele care se constituie deseori în "mijloacele" celor mai grave erori medicale din zilele noastre, clarviziunea sau sensibilitatea directă a oamenilor (fie ea completată cu cea a medicilor) fiind principalul mijloc de identificare şi de determinare a naturii problemelor… În special deoarece analizele te încadrează într-o medie şi nu sunt adaptate real la particular/ individ (fără a mai lua în calcul actuala „standardizare” a analizelor fără corelaţie la „particular”)…

În viitorul apropiat, noi, prin auto-hipnoză cu sau fără ajutorul medicilor care vor interveni suplimentar percepţiilor lor directe cu hipnoza sau hipno-analiza, vom "depista" rapid cauzele mentale ale problemelor fizice înainte chiar de a apare acestea (mă refer la semnele fizice). Psihologii şi psihiatrii clarvăzători se vor proiecta în visele sau halucinaţiile pacienţilor pentru a le înţelege mai bine problemele şi neputinţele, fie că vor fi de natură psihologică, fie biologică. Aceşti practicieni vor avea acces la trecutul pacienţilor indiferent dacă aceştia vor fi de faţă sau nu, pentru a găsi originile problemelor.

Deci, medicii (şi sau persoanele instruite) vor lucra împreună în timpul vindecării, aceştia explicând pacienţilor problemele prin sugerarea unor imagini, a unor algoritmi, astfel încât aceştia din urmă să se vindece fără probleme, într-o fracţiune infimă comparativ cu timpul necesar în zilele noastre (fără a mai fi implicate costuri materiale sau, eventual, cu implicaţii nesemnificative).

Nu mai este nevoie să "discutăm" despre actualele costuri uriaşe ale serviciilor medicale, fonduri care vor putea fi utilizate în cu totul alte direcţii, utile în mod direct plătitorilor de impozite, taxe, etc. cu destinaţie socială/ medicală. La fel este cazul cheltuielilor spitaliceşti, deoarece vor mai fi necesare doar un număr infim de paturi, cel destinat strict cazurilor tip accident, mult mai rare decât în cazul celorlalte tipuri de spitalizare.

Pe scurt, pe măsură ce oamenii vor fi capabili să alunge stresul, îşi vor păstra starea de sănătate aproape permanent şi durata vieţii va fi dacă nu mult mai lungă (în nici un caz veşnică), dar cel puţin plină de "viaţă", fără a cunoaşte şubrezelile, durerile şi bolile bătrâneţii (ajungându-se la acel deziderat de tip „A murit sănătos, de bătrâneţe.”)...

În plus, toţi ne vom folosi capacitatea de a transcede spaţiul şi timpul cu inteligenţa şi puterea ce ne va sta la dispoziţie, fiind capabili de a preveni orice eveniment nedorit, neconform evoluţiei noastre, acţionând în mod oportun şi conştient.

Şi mai mult, programul puternic de supravieţuire şi intuiţie ne va determina să considerăm/ constatăm că este imposibil să mai furăm, înşelăm, minţim, să luăm droguri sau să practicăm tot felul de obiceiuri nocive. Astfel, nivelul de supravieţuire şi de armonie va creşte fără dubii, asigurat fiind şi de întărirea sistemului imunitar şi eliminarea majorităţii afecţiunilor actuale, de o înclinaţie naturală către exerciţiul fizic şi armonia cu natura, având astfel o atracţie mai mare către sursele cele mai potrivite de hrană, aer, apă şi o nevoie normală de somn. Şi aş putea continua dar vom discuta mai târziu despre toate acestea...

Credeţi că toate acestea sunt ireale, nepalpabile, nerealizabile?!? Timpul va trece şi, după părerea mea, vom vedea multe din cele prezentate devenind realitate...

Să nu uităm că avem realizări măreţe în dimensiunea obiectivă, cea fizică! Suntem exploratori veterani ai pământului, cerului, mărilor şi spaţiului cosmic.

Dar în dimensiunea subiectivă suntem deocamdată copii. Chiar şi cele mai competente genii din ziua de azi sunt "mici copii" în comparaţie cu cei care vor apărea, abilităţile pe care omul le va căpăta rivalizând cu cele mai "nebune" şi irealiste idei din "sf"-urile zilelor noastre.

Nu credeţi?!? Imaginaţi-vă o întâlnire între Isaac Newton şi un absolvent (silitor) de liceu!

O zi bună, Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere!!!

Dorin, Merticaru