STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

Limbajul
subconștientului (1)
După cum anunţam, a
venit momentul de a cunoaşte cum comunică şi cum comunicăm cu
subconştientul. Evident, voi porni reamintindu-vă ceva din
postările anterioare: conştientul nostru nu are posibilitatea de
a cunoaşte subconştientul ci doar de a reacţiona în baza lui.
Dar, există posibilitatea de a influenţa subconştientul prin
acţiuni coordonate, repetitive plecate de la nivelul
conştientului. Ori, pentru a putea realiza acest lucru, evident,
trebuie să ştim cum să comunicăm cu acesta.
Din orice punct de vedere
aţi privi problema, cel mai apropiat mod de interacţiune cu
subconştientul este reprezentat de vise şi de imaginaţie (dacă
vă amintiţi am precizat că subconştientul nu face distincţie în
real şi imaginar). Plecând de la această constatare, de la
această realitate, iată de ce este necesar să cunoaştem mai
întâi şi să învăţăm să înţelegem limbajul fanteziei şi al
viselor pentru a avea capacitatea de a ne procura noi forţe în
realitate.
Deci, orice om visează, atât noaptea cât şi, de multe ori, în timpul zilei. De fiecare dată când eşti cu "gândul în altă parte", şi atunci când "trebuie să te gândeşti puţin" până să ştii ce ai de făcut, ce ai vrut să faci, de fapt, faci acest lucru, te conectezi cu subconştientul visând, practicând conectarea cu o realitate ce nu există (este doar gând). Reverii (vise diurne), castele de nisip, vise care-ţi îndeplinesc dorinţe, amintirea unor momente plăcute, toate acestea sunt determinate de percepţii reale ale subconştientului, care te fac să te scufunzi, pentru moment în el, în lumea ta interioară (indiferent de motivaţie, interpretare, ş.a.).
Dar, în marea majoritate a
cazurilor nu faci altceva decât să fii legat de ancore (despre
care am realizat o iniţiere în postările anterioare).
Scriitorii, artiştii şi alţi oameni cu activităţi creative îşi
folosesc capacitatea de a visa pentru a elabora idei utile şi
pentru a aduce în realitate frumuseţea şi adevărate noutăţi din
lumea lor interioară. Prin intermediul fantazării sistematice,
bazată pe cunoştinţe de specialitate reale, pot fi susţinute
eficient activităţi multiple cum ar fi relaxarea profundă,
autovindecarea şi rezolvarea creativă a dificultăţilor. Mulţi
vindecători alternativi care lucrează în domeniul energiei
vitale, cum ar fi, de exemplu, şamanii, îşi folosesc conştient
forţa viselor pentru a-şi echilibra, lor sau clienţilor/
pacienţilor lor, dizarmoniile corporale sau
spiritual-sufleteşti.
Starea în care devin posibile visele, experienţele legate de lumea interioară şi fantazări, este desemnată ca "transă". Transă nu înseamnă neapărat pierderea sau diminuarea stării de conştienţă şi a autocontrolului, a capacităţii de a percepe realitatea şi de a reacţiona la aceasta logic, conştient, în funcţie de propriile dorinţe. Anumite forme ale transei lărgesc enorm conştientizarea, percepţiile senzoriale, capacitatea de a gândi logic şi autocontrolul. Noi urmărim acest obiectiv, de exemplu în tehnicile de imagerie vizuală (teatru vizual), în yoga, în zen sau în alte forme de meditaţie (inclusiv în efortul care îl facem cu ochii închişi de a ne aminti percepţiile senzoriale necesare alcătuirii fişelor de ancore).
Dacă autocontrolul, conştientizarea şi reacţia cu realul sunt reduse, această stare este denumită ca "transă hipnotică" sau, pe scurt, hipnoză (cu toate formele ei, inclusiv autohipnoza, autopilotarea, etc). Prin intermediul hipnozei folosite conştient, în deplină şi maxim posibilă cunoaştere, fără a mai vorbi de varianta profesională, pot fi combătute cu succes orice "probleme" (un exemplu în acest sens ar fi combaterea durerilor în faţa cărora au eşuat cele mai puternice analgezice). Bolnavii psihic şi indivizii care suferă de afecţiuni psihosomatice au primit, deseori, un ajutor substanţial prin intermediul autohipnozei (cea mai simplă formă de manifestare a acesteia fiind efectul placebo) şi/ sau hipnozei.
Totuşi, aceasta este
contraindicată a fi efectuată "din afară" deoarece poate avea şi
efecte nocebo deoarece profesionistul (sau şarlatanul, sau
amatorul) nu poate avea toate detaliile necesare (motiv pentru
care autohipnoza, practicată de noi înşine, în cunoştinţă de
cauză, poate da rezultatele maxime). Dovadă stă contraindicaţia
hipnozei în cazul unei psihoze diagnosticată de către un
psihiatru competent (psihozele sunt un subiect de controversă
major la nivelul individului, un conflict major, un refuz al
conştientului de a mai colabora cu subconştientul) care are
"capacitatea" de a-şi justifica eşecul pe baze legale (doar din
acest motiv şi nu din altul, oricât de cinic ar suna),
cunoaşterea sa asupra subiectului "de tratat" bazându-se doar pe
experienţele acestuia şi nu pe cele ale subiectului decât într-o
"plajă" limitată.
Deci, prin intermediul
viselor, ne putem controla şi stimula, multilateral totul
(sănătate maxim posibilă, succes maxim posibil şi, de ce nu,
norocul). Din vechime visele au avut importanţa lor, motiv
pentru care perpetuă "moda" interpretării viselor. Mai nou, în
epoca contemporană a renăscut interesul general pentru aceste
posibilităţi deosebit de utile, şi astfel se redescoperă şi se
explică ştiinţific multe dintre constatările referitoare la
puterea terapeutică a viselor (în sensul lor general, prezentat
mai sus, şi nu doar a ceva ce se manifestă în somn şi trebuie să
ne reamintim şi să fixăm după aceea). Imageria vizuală (teatrul
vizual) reprezintă tehnici de bază aproape în toate noile
"practici" cum ar fi terapiile alfa şi teta, NLP-ul şi SNLP-ul,
etc.
Dar, să fim înţeleşi, visele au legătură directă cu subconştientul, cu acel ceva din noi necunoscut, ascuns. Aşadar, visele (în sensul lor general, şi de aici încolo nu voi mai face această subliniere) au şi ele aspectele ascunse ale lor, uşor de considerat neplăcute atât timp cât nu avem capacitatea de a le folosi cât de conştient este posibil. Mulţi oameni evadează în lumea lor fantastică şi să se implice în provocările realităţii şi în confruntările cerute de aceasta, percepute ca fiind o povară insuportabilă. Şi, în cele mai multe dintre cazuri, încercările de evadare au loc în mod inconştient, neputând fi controlate din acest motiv, dacă nu există o bază "de cunoaştere" în acest control.
Dacă se întâmplă ceva care
îi readuce pe aceşti "visători" cu picioarele pe pământul dur al
realităţii faptice, ei reacţionează deseori cu uşurinţă, prin
anxietate sau agresivitate, faţă de cel care-i trezeşte (şi
apare conflictul, se manifestă, de fapt, o ancoră). De aceea,
terapeuţii care trebuie să trezească un client care nu se mai
descurcă cu cotidianul, cu relaţiile şi cu sarcinile sale,
pentru a-i reda percepţia şi împreună cu aceasta şi structurarea
raţională a prezentului, simt deseori această panică şi chiar
furie şi au învăţat, probabil, să se descurce cu aceste
rezistenţe pe drumul care duce spre vindecarea celui afectat.
Atât timp cât oamenii n-au
învăţat să facă deosebirea dintre vis şi realitate, dintre
realitatea realitate şi cea din altă dimensiune, vor reacţiona
întotdeauna la evenimente din exterior prin scufundarea
inconştientă în fiinţele lor interioare, în filmele lor
interioare, în proiecţiile lor, în fanteziile legate de
dorinţele lor şi de amintirile "necizelate"/ necontrolate,
lipsite de sentimente, de sensul de bun sau de rău al
amintirilor subconştientului (şi de ce nu, şi al inconştientului
lor şi/ sau al altora). Ei confundă fantezia cu realitatea şi de
aceea au mai puţine şanse să depăşească cu succes provocările
cotidiene ale vieţii, ca şi micile sau marile lor conflicte cu
situaţiile şi cu semenii. Există numai un singur loc şi un
singur moment în care un om are disponibilitatea/ posibilitatea
să-şi structureze viaţa conform propriilor necesităţi, savurând
în acelaşi timp norocul: ACUM. Locul este "aici" şi momentul
este "acum". Toate celelalte pot crea premise favorabile pentru
relaţia sa raţională cu prezentul dar, din păcate, acesta nu
este prezentul... Nu voi intra în alte detalii deoarece am
discutat destul despre toate acestea în postările anterioare.
Prin cunoaşterea viselor, a limbajului viselor, şi a efectului pe care-l au acestea asupra vieţii interioare a individului, asupra subconştientului ce le naşte din acceptarea emiterii lor dar şi din acceptarea înlocuirii lor, se poate învăţa să se vizeze în aşa fel încât prezentul să merite să fie trăit. Vei învăţa să percepi mai repede stările tale hipnotice, să le controlezi şi chiar să le produci şi, prin aceasta, să depăşeşti eventualele probleme care ar putea apărea. Poţi percepe şi în cazul altora momentul în care aceştia pierd contactul cu realitatea şi îi poţi ajuta să îl restabilească.
Dar, nu uitaţi, intervenţia
externă fiind mult mai puternică decât intervenţia internă este
bine să nu vă aventuraţi pe un teritoriu necunoscut (abia dacă
aveţi şansa să cunoaşteţi subconştientul Dumneavoastră) deoarece
puteţi provoca daune, deci conflicte, din cele mai mari şi mai
însemnate cu putinţă. Sfatul meu este să vă vedeţi de
subconştientul Dumneavoastră! Orice efort de a fi "terapeutul"
altora trebuie să se sprijine pe cunoştinţe solide, pe practică
(după 25 de ani, eu tot consider că nu este de ajuns şi mă
lansez foarte rar în aventura de a-i ajuta pe alţii, oricât de
"aproape" ar fi aceştia de mine). Este celebru cazul lui S.N.
Lazarev (momentan numai de el îmi amintesc dar ştiu, cu
certitudine că sunt mult mai mulţi) care, la începutul
"carierei" sale a avut mari probleme personale (atât de sănătate
cât şi în viaţa "de zi cu zi") rezultate din necunoaşterea
completă a urmărilor activităţii de a-i ajuta pe cei care apelau
la cunoaşterea lui pentru rezolvarea propriilor probleme...
Aşadar, pentru a finaliza
această postare, cu ajutorul limbajului viselor se pot realiza
călătorii imaginare frumoase şi utile. Dacă poveştile sunt
relatate în mod corect, ele pot avea multe efecte benefice. Şi
aceasta este o formă de folosire raţională a limbajului viselor
pentru a utiliza forţa spiritului şi, asociat, a
subconştientului, în structurarea propriei vieţi. Utilizarea
raţională, fie şi sub forma tehnicilor alfa sau altele, necesită
efort, necesită cunoaştere. Aşa că, spor la treabă şi la înţeles
tot ceea ce prezint eu aici sau alte surse de inspiraţie...
Week-end BESTial!
Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!
Dorin, Merticaru