Limbajul conștientului (1)

Cu toate că limbajul subconştientului este foarte folositor în multe situaţii, pot apărea dificultăţi atunci când, în situaţii decisive, nu discernem realitatea şi reacţionăm în conformitate cu ea. De aceea vor urma câteva postări despre limbajul conştientului în care vom încerca să înţelegem unele posibilităţi şi limite. În primul rând, cu ajutorul acestui limbaj se poate obţine, într-un mod destul de simplu, accesul la realitatea aflată în spatele iluziilor, al anxietăţilor şi al lăcomiei (şi multor altor „chestii” ale vieţii conştiente) iar în al doilea rând vom putea comunica mai eficient, mai „pe înţeles” cu subconştientul.

Prin faptul că poţi trece de la limbajul subconştientului la cel al conştientului, va creşte şi capacitatea ta de a-i înţelege pe alţii cu adevărat ca şi aceea de a te face înţeles atât de alţii cât şi de tine însuţi. Cu ajutorul meta-modelului, aşa cum este denumit limbajul conştientului în jargonul NLP/ SNLP, poţi afla unde se găsesc cauzele problemele, de ce sunt nemulţumiţi oamenii şi ce duce la veşnicele neînţelegeri între parteneri, prieteni şi colegi de muncă. Şi vei fi capabil să schimbi toate acestea! Fişele de ancore şi altele „de relaţie”, planificările, descrierea obiectivelor, etc, toate devin mai simple şi mai practice prin folosirea posibilităţilor care le oferă meta-modelul. Pe scurt, meta-modelul poate: a. să reducă informaţiile abstracte transmise verbal la experienţele concrete care se găsesc în spatele acestora; b. să fie de ajutor în procurarea unor informaţii importante exacte, în vederea unor activităţi viitoare; c. să clarifice semnificaţia cuvintelor şi să dea definiţii precise; d. să identifice şi să structureze flexibil imaginile limitate pe care un individ le are despre lume şi despre sine; şi e. să ofere mai multe posibilităţi de alegere raţională în situaţiile decizionale.

Limbajul conştient este caracterizat de nevoia de a defini exact ce vrei sau foloseşte această „cerinţă” pentru a afla cu exactitate ce vrea celălalt (altă persoană sau subconştientul propriu). Nu este loc de precizări imprecise, metaforice sau simbolice, lăsând deschise cât mai multe posibilităţi de interpretare deoarece totul poate duce la interpretări care nu sunt în acord cu ceea ce vrei tu să transmiţi sau ceea ce vrei sau se vrea să recepţionezi. Următoarele întrebări pot fi cu adevărat folositoare: 1. Cine? (subiect - oameni, animale, plante, altele), 2. Ce? (predicat – acţiuni pe care cei de la punctul 1 le execută), 3. Unde? (locul sau locurile unde au loc acţiunile) şi 4. Când? (timpul sau perioada în care au avut loc sau au loc acţiunile actorilor de la punctul 1). Limbajul conştientului trebuie să ne ajute să ne raportăm la realitate (chiar şi din punct de vedere al subconştientului nostru). Această raportare o putem face în urma unei analize a fiecărui procedeu şi cu toate informaţiile necesare aprecierii unei stări de lucruri, evitând ca o parte din informaţii să fie luate din realitatea exterioară şi apoi legate de asociaţiile şi amintirile din lumea interioară, obţinându-se o prezentare distorsionată a faptelor.

Vă voi prezenta un exemplu (destul de detaliat) în acest sens. Iniţial auzim că domnul „X”, coleg de serviciu (de exemplu) şi-a bătut toţi prietenii. Auzi apoi o descriere a incidentului: „Din momentul când s-a apropriat de ei se ştia că o să-i calce în picioare. Le-a promis-o de mult. S-a pregătit îndelung pentru acest moment şi a aşteptat momentul oportun. De mult părea că nu îi va sta nimic în cale…” Apoi nu mai auzi nimic dar îţi aminteşti de el de la serviciu că este o namilă de om, un individ care întotdeauna vorbeşte tare, autoritar.

Odată l-ai „admirat” cum căra singur ditamai dulapul, dovedindu-şi forţa ieşită din comun şi, lovindu-se puternic, cum a avut o ieşire nervoasă lovind cu piciorul un scaun, făcându-l ţăndări. „Nu este bine să ai de-a face cu un asemenea om!” ai gândit atunci chiar dacă el ţi-a zâmbit obosit, chircit de durerea provocată de lovitura iniţială, scuzându-se de ieşirea sa cu aceeaşi ce baritonală, autoritară, transpirat, roşu la faţă, cu ochii ieşiţi din orbite. Ce părere credeţi Dumneavoastră că aţi avea în locul personajului observator?!? Mai ales că, atunci când a fost la casierie să plătească scaunul, a apostrofat casiera ce îi sublinia grosolănia gestului cu o replică de genul: „Te rog să taci cucoană! Plătesc pentru el! Asta este! Veţi avea acum un scaun nou aşa că am făcut un bine că am rezolvat problema cu gestul meu. Nu mai poate să aibă vreun accident nimeni după asta. Aici sunt banii şi restul nu este treaba Dumneavoastră! Mi-ajunge gargara fără rost a şefului care mi-a tăiat din salariu şi m-a ameninţat cu concedierea chiar dacă am fost pus să fac ceva ce era treaba altuia”… Ce gânduri veţi avea acum?!? Şi, ce gânduri veţi avea când, la ieşirea de la serviciu veţi auzi alte detalii despre incident, de genul: „” Măi, trebuia să îi vezi pe toţi! Erau terminaţi de cât s-au luptat să-i facă faţă”… Şi, într-un final să vină clarificarea: „Da, era şi cazul după câte ore de antrenament la tenis de câmp a făcut! Mai devreme sau mai târziu trebuia să ajungă şi el un jucător acceptabil.” Iată care sunt „capcanele” comunicării conştientului (fără a mai prezenta posibilele asocieri făcute cu amintirile depozitate în subconştientul Dumneavoastră legate de persoanele mari, ce par agresive)…

Deci, pentru început, să vedem care sunt cele mai mari greşeli care se pot face în folosirea meta-modelului (sau modelul universal - prin acest termen se încearcă o definire a unui fel de model, de modalitate de folosire a limbajului conştient şi/ sau subconştient care face posibilă reducerea sistematică a afirmaţiilor unui emiţător, individ sau subconştient privitoare la experienţele sale reale sau „înregistrate”) şi cum le poţi evita. Există trei mari capcane la care trebuie să fim atenţi atunci când folosim meta-modelul şi pe care le putem evita prin folosirea celor patru tipuri de întrebări descrise mai sus: cine, ce, când şi unde. De fiecare dată când auzim un anumit lucru, suntem forţaţi să procurăm multe din informaţiile necesare, din presupuneri, chiar din subconştient, empatizând cu propriile experienţe şi asociaţii, raţionamente, sentimente sau altele asemănătoare. Pentru a evita acest proces, se impune ca fiind necesară întrebarea: „Ce vrei să spui cu adevărat?”/ „Ce se spune cu adevărat?”, moment în care poate apare cel puţin una din greşelile despre care vom discuta mai departe. Dacă este important să atingi anumite obiective şi nu te mulţumeşti să visezi frumos, fii atent la folosirea limbajului în cazul unor cuvinte care ţin de subconştient (şi care sunt banalizate prin folosirea excesivă în cadrul comunicării din diverse cercuri, grupuri, etc.) cum ar fi „dragoste”, „lumină”, „energie”, „oscilaţie”, „blocaj”, „dezvoltare”, etc.

Cele trei greşeli sunt: 1. Lipsa informaţiilor necesare înţelegerii unei experienţe (lipsă reală sau legată de propria percepţie), problemă care se poate rezolva simplu, întrebând: cine, ce, când, unde; 2. Limitări de la modelul universal prin a. generalizări (cuantificatori universali) şi b. posibilităţi de alegere limitate. Pentru rezolvarea acestor probleme se practică dirijarea atenţiei asupra unor experienţe complementare, mai amănunţite acolo unde este cazul, în efortul de a ieşi din stadiul de generalitate şi a obţine cât mai multe detalii, care structurează harta realităţii într-o rezoluţie mai bună şi la o scară mai mare (de exemplu, de la o distanţă de 1.000 de metri toţi oamenii arată la fel, pe când de la un metru deosebirile individuale pot fi sesizate cu uşurinţă).

Prin aceasta evoluează şi conştientizarea. Tot în acest caz (b.), este necesară reexaminarea necesităţii unei atitudini care este necesar să se manifeste abia atunci când avem la dispoziţie un număr optim de detalii care să ne permită să apreciem corect realitatea. Dacă în acest cadru „ca şi cum”, aşa cum mai este denumit procedeul, se reexaminează mintal o serie de alternative de acţiune care până în acel moment nu au fost luate în considerare, creşte disponibilitatea de a încerca şi alte căi care, în acest mod, s-au dovedit a fi posibile soluţii raţionale.

Mulţi sportivi de mare performanţă, artişti, manageri şi politicieni folosesc astăzi această tehnică pentru a putea face faţă sigur şi flexibil sarcinilor zilnice; 3. O capacitate experimentală limitată (formare semantică defectuoasă), aceasta însemnând interpretarea unilaterală şi deseori nesistematică a percepţiilor, care împiedică o relaţie viabilă cu realitatea. Pentru ca această atitudine rigidă să fie restructurată (reprogramată, în cazul subconştientului) spre a putea deveni una realistică şi multilaterală, este necesară o perspectivă logică, ajutată de comparaţii cu interpretări deviante şi prin examinarea practică a interpretărilor.

Aceste trei noţiuni (greşeli principale) pot fi (voi încerca să fie) explicate şi mai amănunţit (în cele ce urmează). Pentru înţelegerea următorului paragraf, punctele „exemple” şi „întrebări lămuritoare” se referă la utilizarea limbajului conştientului ca o posibilitate de-a înţelege realitatea diferenţiat, deci de a crea conştiinţă. Punctul „La ce ar folosi în cotidian” se referă la situaţia în care nu este necesar, ba chiar dăunător anumitor amănunte cu ajutorul „întrebărilor lămuritoare” despre ce s-a discutat mai sus. Să-i dăm drumul! Vom începe cu lipsa informaţiilor!

Simpla lipsă a informaţiilor. Exemple: „El este cel mai bun, multe mi-au devenit conştiente, mi-e frică”. Întrebări lămuritoare: „De ce anume îţi este frică?”, „Ce vezi, auzi, simţi, miroşi şi ce gust ai atunci când îţi este frică?”. La ce poate fi folositor în viaţa de zi cu zi: lipsa informaţiilor în comunicarea verbală devine problematică numai atunci când informaţia care lipseşte nu este cunoscută receptorului sau când nici emiţătorul nu ştie exact ce vrea să comunice; dacă ambii deţin anumite informaţii, ar fi extrem de complicat, s-ar pierde timp şi n-ar fi deloc amuzant ca cele cunoscute să fie introduse în permanenţă în procesul de comunicare. Deci, şi o omisiune poate fi câteodată extrem de folositoare.

Lipsa relaţionării. Exemple: „N-ar trebui să facă asta, nu este bine, nimeni nu mă place”. Întrebări lămuritoare: „Cu adevărat nimeni?”, „Ce experienţe concrete te-au făcut să crezi aşa ceva?”, „Ce ar trebui să se întâmple ca să ştii că te place cineva?”, „Cine anume nu te place?”. La ce poate fi folositor în viaţa de zi cu zi: şi în acest caz înţelegerea poate fi uşurată dacă informaţiile care nu sunt introduse în comunicare sunt cunoscute şi disponibile conştient pentru toţi cei care participă la ea.

Cuvinte care desemnează activităţi şi care descriu inexact un proces. Exemple: „Prin aceasta simt multe. Acest lucru m-a impresionat profund. Percep multă energie”. Întrebări lămuritoare: „Ce se întâmplă cu adevărat în domeniul văzului, auzului, pipăitului, gustului şi mirosului atunci când percepi aceste energii?”. La ce poate fi folositor în viaţa de zi cu zi: în prezenţa anumitor premise, duce de asemenea la o comunicare cursivă; despre lucrurile neimportante obiectiv nu trebuie să se raţioneze detaliat.

Procese îngheţate: substantive care desemnează ceva care nu poate fi descris exact (nominalizări). Exemple: „Dragostea este foarte importantă pentru mine”, „Am probleme cu ea”, „Îmi doresc o relaţie”. Întrebări lămuritoare: „Cu cine ţi-ai dori o relaţie?”, „Ce îţi doreşti ca experienţe concrete, în această relaţie?”, „În ce perioadă ţi-ai dori să ai această relaţie?”. La ce poate fi folositor în viaţa de zi cu zi: comunicare cursivă şi faptul că despre lucrurile neimportante obiectiv nu trebuie să se raţioneze prea mult.

Dar, de ar fi fost vorba numai despre lipsa informaţiilor. Vom proceda acum la „analiza” limitărilor în cadrul modelului universal (voi continua numerotarea de mai sus, chiar dacă va fi vorba despre o altă „grupă”, pentru a avea o parcurgere reală a reperelor cu care avem de-a face).

Generalizări (cuantificatori universali): Exemple: „Tineretul din ziua de astăzi este degenerat. Nu mă ajuţi niciodată. Oricine ştie asta”. Întrebări lămuritoare: „Ai stabilit fără excepţie, din experienţă, că oricine ai fi întrebat ştia acest lucru?”. „Ce oameni şi de ce vârste ai cunoscut considerând că sunt degeneraţi?”, „Cum trebuie să se comporte acum cineva pe care l-ai desemna ca fiind degenerat?”. La ce poate fi folositor în viaţa de zi cu zi: generalizările îi ajută pe oameni să facă legătura dintre experienţe izolate şi alte situaţii; dacă cineva a învăţat că un bec poate fi făcut să se aprindă folosind un întrerupător, el generalizează această experienţă şi este capabil să aprinsă şi să stingă şi alte becuri, chiar dacă au întrerupătoare diferite; o generalizare utilă este şi aceea că, dacă ai cunoscut vreodată un animal răpitor, ai constatat că dantura acestuia este o unealtă esenţială pentru el; în viitor poţi mări capacitatea de supravieţuire fiind prudent în relaţiile cu animalele care au o dantură puternică, căci, dacă au o dantură asemănătoare, este probabil că o vor folosi în acelaşi fel; în afară de aceasta, se poate dovedi util să nu fii nevoit să gândeşti şi să vorbeşti prea mult despre lucruri neesenţiale, ceea ce presupune o risipă de energie.

Necesitatea aparentă: Exemple: „Este important să te îmbraci decent. Nu pot înceta să fac acest lucru. Trebuie să-mi continui căsnicia!”. Întrebări lămuritoare: „Ce se va întâmpla în realitate dacă vei acţiona altfel?”. La ce poate fi folositor în viaţa de zi cu zi: o structură vitală rezistentă (morală, valori, norme, etică) creează capacitatea de orientare a deciziilor, în sensul în care acestea sunt luate conform regulilor de grup în care oamenii din mediu nu se opun acţiunilor sau persoanei; dacă însă ceilalţi sunt mult mai flexibili decât se presupune, dacă nu există nici un fel de constrângeri reale faţă de anumite decizii sau când câmpul social poate fi schimbat profitabil, total sau parţial (un nou grup de prieteni, un nou loc de muncă, o familie liber aleasă în locul uneia impuse), nu există nici o justificare pentru această „cămaşă de forţă atitudinală”.
Acum vom trece mai departe „analizând” capacitatea experimentală limitată sau, cum mai este „formulată”, formarea semantică defectuoasă.

Conexiune nerealistă între cauză şi efect: Exemple: „Sunt disperat fiindcă vrea să mă părăsească. Atitudinea ta mă enervează”. Întrebări lămuritoare: „Ce se petrece cu adevărat în tine atunci când te gândeşti la faptul că te va părăsi?”, „Ce anume se face ca să te enervezi?”. La ce poate fi folositor în viaţa de zi cu zi: Introducerea unor legături cauzale între lumea interioară (conştient inclusiv subconştient) în planificarea propriilor activităţi; dacă ştiu cu adevărat că cineva mă va aduce într-o stare de stres, printr-o anumită atitudine, îl pot ocoli sau îl pot renunţa să renunţe la acesta, până când am să fiu capabil să mă adaptez la ea.

Citirea gândurilor: Exemple: „Face asta numai ca să mă enerveze pe mine! Ştie exact ce simt eu. Pur şi simplu nu se gândeşte la mine”. Întrebări lămuritoare: „De unde ştii că acţionează aşa ca să te enerveze?”, „Care este percepţia senzorială care te face să concluzionezi că el ştie ce simţi tu?”. La ce poate fi folositor în viaţa de zi cu zi: pentru a-i face pe alţii să-şi explice acţiunile sau pentru a-ţi procura energia emoţională necesară propriilor acţiuni; câteodată aceste afirmaţii se bazează pe experienţe reale şi sunt adecvate creşterii capacităţii de planificare a acţiunilor; în afară de aceasta, din informaţii real insuficiente pot fi elaborate directive de acţiune care să ducă la rezultate logice, mai ales în cazul rezonanţei emoţionale.

Aprecieri generalizate: Exemple: „Cine nu gândeşte ca mine, greşeşte! Nu este bine să depinzi de alţii!”. Întrebări lămuritoare: „Practic, ce nu poate face cineva care gândeşte altfel decât tine şi ai face tu dacă ai fi în locul lui?”, „Ce efecte practice ar rezulta pentru cineva în cazul în care ar gândi altfel decât tine?”, „La ce situaţii concrete te referi şi ce efecte concrete are modul tău de a gândi şi a acţiona în aceste situaţii?”, „În anumite circumstanţe, pentru cine nu este bine să depindă de alţii?”. La ce poate fi folositor în viaţa de zi cu zi: elaborarea de valori şi norme generale, care să lege în structuri acceptabile activităţile membrilor unui grup, în vederea satisfacerii necesităţilor acestora (un exemplu pentru aceasta sunt regulile de circulaţie); şi acest model comportamental poate fi folosit pentru ca, din informaţii principial insuficiente, să se deducă directive de acţiune şi apreciative funcţionale (pentru a putea fi înţeles conţinutul lor, tablourile neclare sunt completate în această relaţionare); fiecare întreprinzător are nevoie de aceste tehnici pentru a putea lua decizii pentru care, în practică, nu există decât rareori suficiente informaţii care să le justifice raţional.

Şi, cred că sunt de ajuns toate acestea (sunt cele esenţiale)! Ele completează modul Dumneavoastră de analiză la nivelul conştientului indiferent de reperul din fişele de ancore sau fişele ce vor fi prezentate în postările viitoare.

Dar, mai sunt necesare unele precizări. De exemplu, o altă greşeală care apare frecvent în cazul folosirii raţionale a limbajului conştientului este inconsecvenţa. „Nu mai ştiu!”, „Vreau dragoste, nu este de ajuns?!?”, „Pe asta trebuie s-o înţeleagă orice om normal!” şi exemplele pot continua. Aşa cum aţi putut observa, în cazul în care trebuie rezolvate anumite probleme concrete, nu este suficient să doreşti să comunici doar prin intermediul limbajului subconştientului (nici măcar cu tine însuţi care trebuie să-ţi delimitezi clar limbajul conştientului de cel al subconştientului). Fiecare individ sau parte trebuie să descrie exact ceea ce înţelege prin aceasta (vezi întrebările de mai sus, în caz contrar, ceilalţi se vor simţi suprasolicitaţi sau, pur şi simplu „părţi” ale Dumneavoastră – subconştientul percepe total diferit dragostea comparativ cu conştientul fie şi prin faptul că acesta furnizează interpretării conştientului limitat de posibilitatea de manifestare tot ceea ce poate evalua acesta).

Cine nu ştie (nu vrea să ştie) ce este, în fond, important pentru el, va căpăta rareori ceea ce îşi doreşte (cu adevărat – elemente de distragere/ dependenţe, slavă Domnului, vin de pretutindeni şi sunt acceptate şi uzitate fără rezerve). Chiar dacă acest lucru se va găsi foarte aproape de el, el nu va putea recunoaşte ceea ce şi-a dorit. De aceea este bine să nu ne mulţumim niciodată cu răspunsuri superficiale, mai ales în situaţiile când, pentru a avea succes, este important să ştii exact despre ce este vorba. Explică aceste corelaţii oamenilor care preferă să se găsească în lumea viselor (în sensul de o lume construită şi acceptată de ei, ce poate fi descrisă majoritar a fi imaginară, comparativ cu partea reală, în care îşi desfăşoară existenţa). Întreabă astfel de oameni dacă sunt mulţumiţi cu propria lor viaţă! Şi, chiar şi noi, câte probleme avem de rezolvat cu noi înşine, cu credinţele care le-am creat în timp, ce ţin de lumea viselor şi nu au nici o legătură la lumea reală, reală. Poate toţi ne aflăm în situaţia în care trebuie să încercăm ceva nou.

De aceea este bine, indicat, imperativ, funcţie de conjunctură, să avem reacţii la căutarea realităţii. Şi, atunci când folosim meta-modelul, trebuie să ţinem seama că majoritatea oamenilor (chiar dacă pare o generalizare) nu vor fi foarte dispuşi să răspundă la aceste întrebări insistente, ale noastre sau ale lor şi, în funcţie de împrejurări, vor reacţiona deseori cu iritare. Limbajul subconştientului sau un limbaj compatibil cu visele lor va fi, oricum, mult mai agreat. Deci, folosirea limbajului conştientului nu trebuie transformată într-o ideologie sau chiar în inchiziţie. El trebuie folosit doar atunci când este necesar în cadrul clarificării tematicii (şi nu în alte împrejurări) şi faţă de oameni care sunt deschişi în faţa unor noi perspective. Dacă este necesar să pui întrebări precise, lămureşte-l pe cel intervievat asupra scopului şi sensului problemei, pentru ca acesta să nu devină rigid, ci să colaboreze cu tine în descoperirea comorii adevărului. În afară de aceasta, în modul de formulare al întrebărilor, se mai folosi şi aşa-numiţii „amelioratori”: „Sunt curios ce ţi s-a întâmplat cu adevărat!”, „Este grozav, spune mai multe despre asta!”, „Prin asta înţelegi asta, sau cealaltă, sau ailaltă sau ce?”, „Amănunte, amănunte, mă topesc după amănunte aşa cum le spui tu, vreau amănunte!” sunt unele din modalităţile folosirii meta-modelului într-un mod suportabil pentru interlocutor dar şi de către noi în dialogurile cu noi înşine (în special cu subconştientul).

Şi, într-un final al acestei lungi postări, să vedem ce este de făcut cu limbajul conştientului în propria noastră viaţă. Până acum am identificat ancore, le-am atribuit persoanelor din viaţa noastră trecută, prezentă şi, de ce nu, viitoare (fiind vorba inclusiv despre noi), am identificat mesajele subconştientului (sentimentele) şi le-am conexat în fişele cu ancore „personalizate” şi, acum, am înţeles unele lucruri de cum trebuie să „considerăm” totul la nivel conştient, într-un limbaj inteligibil de orice şi oricine. Acum este vorba despre un mic exerciţiu care ne poate schimba viaţa, dacă îl luăm în serios. Acest exerciţiu va începe să „axeze” totul pe noi, punctul principal al universului nostru. Haideţi să îi dăm drumul!

Din experienţa mea (şi a celor de unde m-am documentat) voi enumera noţiunile centrale în jurul cărora se mişcă structurarea vieţii multor oameni (probabil majorităţii). Ele îşi au originea, în general şi în particular (oare mai miră asta pe cineva?!?), în limbajul subconştientului, în limbajul viselor. Am identificat deja totul cu ajutorul fişelor întocmite până acum. Citeşte totul în linişte şi apoi notează în spatele fiecărei noţiuni o interpretare concretă, corespunzătoare meta-modelului care ţi se potriveşte. În tot acest timp, fii atent să eviţi cele trei mari greşeli de care am amintit mai devreme în cazul folosirii limbajului conştient (şi să te foloseşti de „detaliile de analiză” prezentate ulterior).

Astfel îţi vei clarifica rapid ceea ce aştepţi cu adevărat de la viaţă şi de la semeni şi ce se întâmplă cu adevărat cu tine şi în jurul tău. Cu timpul vei găsi şi alte concretizări care să ţi se potrivească (să aibă sens pentru tine) şi acest lucru nu poate fi decât benefic. În acest fel îţi creezi mai multe posibilităţi de opţiuni conştiente cu care poţi interveni „corectiv” asupra potenţialului existent la nivel subconştient. Vei şti dacă o anumită satisfacere concretă nu este posibilă şi/ sau vei apela la alta pe care s-o poţi obţine în acel moment.

Astfel, viaţa ta va deveni mai plăcută în ansamblu. Şi, dacă în mediul tău se vor găsi indivizi care te vor invidia fiindcă, brusc, ştii ceea ce vrei şi reuşeşti să obţii acest lucru, poţi să le dai şi lor unele indicaţii. Atenţie, pentru a putea elabora descrieri mai exacte, foloseşte şi cunoştinţele următoare (cele din postările viitoare) prezentate ca sub-modalităţi.

Aşadar, în fişele realizate până acum, vom regăsi la primul reper legat de noi: Ancore: „Vizual: ochii (lumina din ei), Persoană: partener(ă)/ iubit(ă), Sentiment: iubire”. Comentariul meu, autorul: toate sentimentele primare prezentate au fost legate de nevoile semnalizate de subconştient dar iubirea, dragostea nu este o nevoie ci un plus. Iată că exemplul meu pleacă cu ceva ce are legătură directă cu starea Dumneavoastră de bine şi nu are nici o legătură cu vreun semnal. Evident, în acest caz, nu înseamnă că nu vom merge mai departe, că lucrurile nu pot sta mai bine decât atât. Şi, vom proceda la „transpunerea” în conştient, în limbajul acestuia. Pentru început vom începe să „enunţăm” ceva ce ne-am dori să facem în plus faţă de ceea ce facem. Aşadar, analiza noastră ar putea avea forma:

Enunţ: Iubire. Exemplu: Cineva se simte iubit atunci când capătă pe neaşteptate un cadou (ce fel de cadou, cât de preţios şi împachetat în ce mod), dacă la oferirea acestuia cineva îl priveşte în ochi cu gingăşie şi aude cum celălalt îi spune cu o voce caldă „Asta este pentru tine fiindcă te iubesc!”. În acest timp, trebuie să fie atins tandru pe corp, în cel puţin un loc (care anume, oare este indiferent unde).

Bineînţeles că tot ceea ce facem poate fi enumerat atent, dar asta este treaba Dumneavoastră. Important este ca analiza să vă aducă un progres dar şi enumerarea completă îşi are rostul ei deoarece se va constitui ca o listă împotriva uitării sentimentelor de iubire ce vă caracterizează şi, într-un viitor probabil, să o urmăriţi pentru a păstra intensitatea trăirilor. Dar, să luăm „în analiză” acum cazul în care apare un sentiment primar.

Ancore: „Vizual: ochii (lumina din ei). Persoană: partener(ă)/ iubit(ă). Sentiment: teamă/ frică”.

Enunţ: Frică.

De aici lucrurile se complică. Încep, mai întâi, cu un comentariu, al meu, al autorului… Cineva simte frica atunci când necesitatea, nevoia, dorinţa de a fi în siguranţă, de a percepe stabilitatea posibilă vieţii noastre nu este satisfăcută. Această lipsă de stabilitate poate avea numeroase „repere” cum ar fi incertitudinea relaţiei, starea de sănătate a partenerului/ partenerei, instabilitatea materială reflectată în pretenţiile noastre (sau ale partenerului/ partenerei) şi implicit comportamentul partenerului/ partenerei şi nu mai continui cu exemplele. Ceea ce avem de făcut este să nu uităm că orice reuşită de „mulţumire” a sentimentului primar ne va permite să tratăm următoarea „problemă” cu mai multă energie, cu mai multe şanse de reuşită.

Ancora vizuală ne semnalizează lumina ochilor (poate şi culoarea) dar, evident, este legată de o anumită stare a ochilor, de obicei, asociată cu starea de bine în prezenţa noastră a partenerului/ partenerei, de contactul vizual. Ce este de făcut?!? Contact vizual şi discuţia directă cu partenerul/ partenera pentru a clarifica care sunt posibilităţile de eliminare a sentimentului de frică, care sunt problemele acestuia/ acesteia şi cum pot fi ele rezolvate. Atenţie, din punctul meu de vedere (şi nu numai), când apare sentimentul de frică născut din consideraţii materiale nu mai este vorba de iubire ci de convieţuire datorită iubirii Dumneavoastră. Dar, pentru conformitate, voi merge mai departe şi voi da un exemplu. Să spunem că răspunsul partenerului/ partenerei este „lipsa stabilităţii materiale legate de viitor”. Analiza noastră va avea forma:

Enunţ: Simt viitorul stabil când. Exemplu: Cineva simte stabilitate în ceea ce priveşte viitorul când are un salariu care să îi permită cutare „a”, cutare „b”, cutare „c” (enumeră atent, conştiincios şi descrie atent toate reperele ce le consideri importante), la  momentul „x” să poată avea acces la cutare „a”, apoi la momentul „y” să aibă acces la „b”, etc. Această listă vă va plasa forţat în conştient şi veţi vedea dacă se merită să mai aveţi sentimente de frică şi nu vă înşelaţi, ele fiind sentimente de singurătate, de stres, nepotrivire, etc.

Sau, de exemplu, mai ales în cazul persoanelor mai slabe, eventual al doamnelor, se poate identifica frica ca fiind, de fapt un sentiment de stres născut din lipsa de protecţie (apropos de viitorul instabil). În acest caz, după o procedură asemenea cu cea de mai sus, se poate ajunge într-un punct fără întoarcere, de conştientizare a imposibilităţii atingerii „stării de stabilitate reprezentate de nevoia de protecţie”. Evident, şi aici sunt soluţii. În acest caz trebuie să slăbim intensitatea presiunii sentimentelor de frică, identificate ca fiind o insecuritate legată de lipsa de protecţie, prin procedee „ajutătoare”.

Subconştientul nu face diferenţe şi doar acumulează percepţii şi, printr-o anumită „insistenţă” a practicii va înlocui percepţiile anterioare, „perimate” cu cele noi. Aşadar, rescrierea vechilor concepte se va face simplu, urmând exemplul de mai jos.

Enunţ: Mă simt protejat când. Exemplu: Cineva se simte protejat atunci când este culcat într-o baie călduţă până la gât, cu un spumant cu arome exotice (ce aromă anume, încearcă aroma, câtă spumă). Uşa băii trebuie să fie închisă, să cânte o anumită melodie romantică, liniştitoare şi în încăpere trebuie să ardă cel puţin o lumânare aromatică aşezată pe un suport (de ce format, de ce culoare).

Sau…

Enunţ: Mă simt puternic când. Exemplu: Cineva se simte puternic atunci când simte că maşina sa (ce model, cum trebuie să arate) reacţionează la acţionarea pedalei de acceleraţie (cum reacţionează exact, descrie) şi-şi măreşte imediat viteza (cât de mult, descrie). În acest timp, în instalaţia audio (care trebuie să fie puterea, calitatea sunetului) trebuie să se audă o anumită melodie.

Bineînţeles că enunţurile sunt atât de variate încât nu are rost să ne pierdem acum timpul cu aşa ceva. Vă mai pot ajuta doar cu unele sugestii cum sunt cele de mai jos.

Alte exemple de anunţuri ar putea fi: „Sunt fericit când…”, „Ştiu că am succes atunci când…”, „Mă simt satisfăcut atunci când…”, „Simt tandreţe atunci când…”, „Pentru mine, dezvoltarea conştiinţei se petrece când…”, „Mă tem atunci când…”, „Intru în panică atunci când…”, „Mă simt sigur atunci când…”, „Simt forţă atunci când…”, „Am încredere atunci când…”, „A creşte înseamnă pentru mine atunci când…”… Şi enunţurile continuă în funcţie de „particularitatea” fiecăruia dintre noi.

Dar, nu uitaţi! Acestea sunt simple exemple de proceduri de translare între şi cu ajutorul conştientului şi subconştientului. Mai avem destule lucruri de învăţat până ce vom putea trece la o analiză reală a ceea ce am descoperit pe parcursul eforturilor noastre… Dar, toate acestea în postările viitoare. Pentru azi chiar ajunge!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru