Limbajul conștientului (2)

În postarea de ieri am anunţat că vom discuta despre sub-modalităţi, care nu este altceva decât un limbaj al diferenţierilor subtile, despre lărgirea şi adâncirea percepţiilor, prin descrierea mai exactă a informaţiilor pe care le obţinem cu ajutorul celor cinci simţuri (VAKOG; V – vizual, A – auditiv, K – kinestezic (pipăit, atingere), O – olfactiv şi G – gustativ – vezi postările anterioare). Un exemplu ar fi, pentru auz, totalitatea stridentă, o posibilă sub-tonalitate a acestei percepţii.

Prin adâncirea şi lărgirea percepţiei, calitatea vieţii tale, calitatea de a savura, capacitatea de a observa şi capacitatea de a te exprima verbal pot fi stimulate enorm. De la începuturile umanităţii s-a evidenţiat necesitatea de a folosi sub-modalităţile pentru a da detaliile necesare unei comunicări cât mai complete. De exemplu, termenul „vânt” nu spune mare lucru dar „vântul de nord care urlă tăios şi rece, scuturând ultimele frunze de pe arbori” spune mai multe. Cu cât eşti mai capabil să descrii impresiile tale senzoriale, prin diferenţierea calităţilor lor, cu atât lumea va deveni pentru tine mai diversă şi mai interesantă. În limbajul conştientului, sub-modalităţile sunt deosebit de importante deoarece, prin modificarea sistematică a fiecărei diferenţieri subtile, poate fi schimbată valorizarea subiectivă a unor întregi domenii ale memoriei sau experienţei. De exemplu, de la frustrant la înviorător sau emoţional.

Sub-modalităţile percepţiei senzoriale sunt absolut necesare descrierii dorinţelor unui individ. Ele precizează un scop şi jalonează cu precizie drumul care duce spre el. Numai cine poate transmite exact ce-şi doreşte şi ce nu-şi doreşte, are şansa să capete ceea ce vrea şi să observe momentul în care lucrul respectiv este disponibil pentru el. Dacă poţi descrie fără echivoc gustul fructelor tale preferate, comerciantul de la care le vei cumpăra va şti exact ce să îţi procure. Dacă îi spui că doreşti mere, este foarte posibil ca el să îți furnizeze sortimente care îţi plac mai puţin. Aceeaşi situaţie se poate întâlni şi în cazul fişelor noastre de ancore.

Dacă în analizele noastre utilizăm un vocabular „frugal” este foarte posibil să rămânem surprinşi de problemele de identificare pe care le vom întâlni. Apoi, o simplă referire, de exemplu (dat undeva în postările anterioare), ochi, nu sugerează prea multe. Completând cu licărirea din ochi, pentru noi, cei care am sesizat-o, ne dă un indiciu dar, evident, care nu completează exact despre ce este vorba. Poate că este licărul fericirii după o întâlnire, poate că este licărul de urma lacrimilor, poate este cel visat de toţi cei care l-am perceput, al partenerei/ partenerului cu care am ajuns împreună un singur înger. Deci, accesul la sub-modalităţi ne va permite o identificare clară a tot ceea ce ne poate fi la dispoziţie. Deci, aici, nu este cazul să fiţi spartani la vorbă.

Aşadar, să vedem ce este cu practica sub-modalităţilor!

Ca să te poți acomoda în mod practic cu aceste deosebiri subtile din cadrul celor cinci domenii perceptive, vom parcurge împreună nişte liste corelate, „de ajutor” (un fel de elemente de dezvoltare), cu listele de ancore, în care am menţionat multe dintre ele. Citiţi-le în linişte şi reexaminaţi-vă volumul vocabularului pe care îl folosiţi pentru a descrie această lume (şi cea din fişele Dumneavoastră)! Câte mijloace ai avut pentru a descrie toate trăirile tale „culese” din percepţiile disponibile (VAKOG)? Iată cum vei putea completa fişele tale, cum vei putea descrie verbal în viitor tot ceea ce trăieşti. Încearcă! Textele tale iniţiale, inserate în fişele tale pot fi majoritar fără sub-modalităţi.

A venit vremea să repeţi aceeaşi temă folosind mai multe diferenţieri subtile. Lasă ambele versiuni să îşi facă efectul asupra ta. Care dintre ele este mai apropiată de viaţa reală? Care dintre ele determină apariţia mai multor sentimente? Care dintre ele se apropie mai mult şi de ce situaţii din viaţa ta? Într-o conversaţie cu colegii tăi de muncă, ţi-ar plăcea să foloseşti mai multe sub-modalităţi, sau ai prefera forma mai simplă, mai superficială, şi de ce? Cum stau lucrurile în clipele romantice pe care le petreci cu partenerul/ partenera tău/ ta? Ce se întâmplă când dai informaţii profesionale altora? În acest caz, de ce ar fi mai bine să se dea informaţii/ indicaţii pe cât se poate de precise?

Deci, iată „listele” de care aminteam! Foloseşte exemplele din ele şi mai târziu, referitor la meta-model – limbajul conştientului. Diferenţierile subtile ce le voi prezenta sunt deseori suficiente pentru practică (dar, sunt doar o selecţie). Simţiţi-vă liberi să completaţi şi să adaptaţi aceste liste la nevoile Dumneavoastră. Cu cât o veţi face mai des, cu atât munca Dumneavoastră cu sub-modalităţile va fi mai bună şi mai plină de succes. Şi, încă ceva, ordinea aleasă este aleatorie şi nu a fost aleasă în funcţie de importanţă.

Simţ: Văzul. Mărimea (mic, mare, mărime ieşită din comun – un şoarece mare cât un elefant, sau mic – un hipopotam de mărimea unei furnici). Luminozitate (luminos, întunecat). Culoare (dacă da, ce culoare, luminoasă sau mată, transparentă sau opacă, naturală/ artificială cum ar fi bananele galbene care sunt artificiale faţă de bananele violet care sunt artificiale, culori intermediare/ culori schimbătoare/ culori constante). Negru/ alb (există şi gri sau un intermediar al albului sau negrului). Poziţia obiectelor în spaţiu (distanţa dintre observator şi obiecte). Contrast (sunt întunecoase/ luminoase, diferenţele sunt mari sau mici, cum stau lucrurile în ceea ce priveşte culorile?). Claritate (contururile sunt clare sau vagi). Imagine statică sau mobilă (gen diapozitiv sau film). Viteză (natural/ mai încet/ mai repede). Direcţia mişcării: bidimensională (în plan) sau tridimensională (spaţială). Calitatea suprafeţei obiectelor (netedă, aspră, modele, care?). Perspectiva din care se priveşte. Imagine mică/ imagine mare. Căzut/ răsucit. Forma imaginii cadrului. Înrămat/ fără ramă. Simetria proporţiilor. Modul în care cade lumina (unde sunt umbrele, unde se găsesc zonele cele mai bine luminate?). Granulaţie fină/ granulaţie grosieră (descompunere). Cel care priveşte se vede în imagine/ nu este în imagine.

Simţ: Auz. Înălţimea tonalităţii, tipul tonalităţii (major/ minor), tempo-ul, volumul. Poziţia sursei sonore în încăpere (dreapta, stânga, în spate, în faţă, jos, sus, apropiată, depărtată), prim plan/ fundal. Ritmată sau neritmată (dacă există un ritm, care?). Sunet/ ton continuu sau cu întreruperi. Cuvinte, muzică, zgomote sau linişte? Durata percepţiei. Stereo/ mono. Tonalităţi uşor diferenţiabile (de exemplu, o voce) sau tonalităţi care se suprapun (murmurul unei mase de oameni). Numărul surselor sonore (rămâne acelaşi sau se schimbă?). Armonic/ dizarmonic. Tonalităţi naturale sau artificiale. Cu rezonanţă/ fără rezonanţă (sau ecou). Coloratură sonoră (ascuţit/ înfundat). Tonuri dure sau moi.

Simţ: pipăit/ percepţiile corpului (kinestezic). Temperatură (fierbinte, rece, temperaturi variabile). Presiune (puternică, egală, schimbătoare). Locul şi extensia percepţiei (de exemplu, vârfurile degetelor sau întreaga mână, constant sau schimbător). Numărul percepţiilor. Mişcarea (de unde, încotro sau pe ce cale?). Intensitatea percepţiilor (intensive sau slabe). Suprafaţa (moale, dură, mătăsoasă, păroasă, aspră, netedă, lipicioasă, umedă, uscată, ascuţită, tocită, model, care model, contururi, profunde sau aplatizate). Durata (cât timp?). O dată sau repetat (cât de des, la ce intervale?). Ritmic/ aritmic (dacă ritmic, în ce ritm?). Viteză (rapid, lent). Vibrator.

Diferenţierile subtile ale celor două grupuri „miros” şi „gust” sunt foarte asemănătoare. Acest lucru rezultă, printre altele, din faptul că în cadrul percepţiei sunt folosiţi aceeaşi nervi. Cu toate acestea, este altceva să miroşi sau să guşti o salată. În afară de aceasta, percepţiile olfactive şi cele gustative se amestecă (în ultimă instanţă) cu anumite percepţii corporale, o experienţă autentică rezultând deseori abia în totalitatea „miros – gust - percepţie corporală”. Amintiţi-vă, de exemplu, de ultima Dumneavoastră masă; cum aţi mirosit-o, cum aţi perceput-o în gură şi ce gust avea. Deci…

Simţ: mirosul şi gustul. Dulce, acru, sărat, amar, iute, gust de fructe, floral, reavăn, aromat, proaspăt, ars, mucegăit, ascuţit, metalic, gust de nucă, condimentat/ fad, arome diferite/ o singură aromă. Intensitatea percepţiei, durata acesteia, persistenţa acesteia. Primul gust, gustul principal, gustul persistent.

Şi, cam atât. Dacă aţi avut fericitul gest de a citi totul înainte de a vă apuca de treabă, totul va curge de la sine (indicat ar fi să citiţi de mai multe ori). Dar, dacă faceţi totul din mers (cum este şi cazul meu privitor la modul de redactare al acestor documentaţii) este un fericit moment de reanalizare, de replasare mai eficientă a ancorelor Dumneavoastră din limbajul subconştientului în cel al conştientului (datorită utilizării sub-modalităţilor). Va fi foarte posibil să descoperiţi, datorită lipsei de detalii că, unele ancore ale Dumneavoastră sunt greşit „încadrate”. OK, nu este nici o problemă să vă descoperiţi cu un efort atât de mic (fără a mai lua în calcul tot ceea ce urmează). Reamintesc faptul că, atunci când am discutat pentru prima dată despre ancore eram în zona subconştientului nostru, iar acum am reuşit să facem primele "corelaţii" cu zona conştientului nostru...

Suplimentar, pentru cei nemulţumiţi de relativa „reîntoarcere” trebuie să vă reamintesc că aici, pe acest blog (şi clona lui de pe facebook), nu fac altceva decât să consemnez „notiţele mele de clasă”. Dacă „profesorul” îmi indică această ordine, nici măcar eu nu am ce să fac. Cândva, după cum am mai anunţat, în numeroase ocazii, voi trece la o structurare reală, ce poate fi permisă numai şi numai cu ajutorul unui site real şi nu al „ciudăţeniilor” existente şi posibile pe platformele wordpress şi/ sau face. Dar, până atunci mai este. Oricum, după părerea mea, anul acesta voi reuşi să termin toate aceste noţiuni introductive şi să procedez la dezvoltarea „notiţelor de clasă” în ceea ce doresc eu să fie temele de acasă. Mulţumiri pentru înţelegere!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru