Limbajul conștientului (7)

         Să mergem mai departe cu ceea ce am discutat ieri!

Pacingul este o tehnică prin intermediul căreia se pot construi punţi între inimi, este procedeul prin care un om se poate armoniza cu un altul din punct de vedere emoţional, poate intra în rezonanţă cu acesta (rezonanţă emoţională) şi poate încerca să vibreze şi să simtă împreună cu acesta. În limbajul esoteric, acest proces este descris cu expresia: „să-ţi deschizi inima”. O punte între inimi este destul de solidă, un pacing reuşit este denumit tehnic ca fiind un „raport”. Pentru un terapeut sau pentru un profesor, este absolut necesară posibilitatea creării şi menţinerea faţă de client a unui astfel de raport.

Asta deoarece, numai prin acest sentiment de încredere, de ocrotire, de a fi călăuzit în siguranţă şi de a fi respectat, poate fi obţinută vindecarea şi învăţarea totală. Dacă un terapeut a reuşit să construiască starea de raport faţă de client şi acesta acceptă această modalitate de a fi condus spre rezolvarea problemelor sale, considerând-o ca fiind sigură, vom vorbi despre situaţia denumită „leading” sau „dirijare”/ conducere. Orice proces terapeutic sau pedagogic, indiferent de natura sa, duce întotdeauna la pacing, raport şi leading. Fără acest triumvirat, nici cele mai bune tehnici de dezvoltare şi terapie, oricât de bine ar fi ele învăţate, nu pot deveni funcţionale. Cu ajutorul acestor trei elemente totul este posibil, chiar dacă tehnicile folosite sunt întrebuinţate imperfect.

Mai întâi să vedem cum nu funcţionează pacingul. Înainte de a începe să facem împreună exerciţii, prin intermediul cărora vei învăţa să construieşti punţi între inimi în mod adecvat, trebuie să analizăm mai îndeaproape diferite modalităţi de comportament. Deşi atunci când sunt privite superficial, aceste moduri de acţiune par să uşureze obţinerea stării de empatie cu alţii, în practică, iar dacă sunt aplicate fără o cunoaştere temeinică şi fără o stare lăuntrică adecvată împiedică apariţia unei rezonanţe autentice între oameni.

„Detaliile” ce permit „atingerea” unei rezonanţe cât mai autentice sunt reprezentate de: a. armonizarea ritmului respiraţiei, b. adoptarea unei poziţii corporale asemănătoare, c. adaptarea la modul în care comunică celălalt prin atenţia acordată alegerii cuvintelor, a ritmului vorbirii, a vitezei de comunicare verbală, a modulaţiei şi a înălţimii sunetelor, d. armonizarea limbajului corporal cu cel al partenerului de conversaţie, e. exprimarea de opinii asemănătoare atunci când este vorba despre teme importante, f. alegerea îmbrăcămintei, a parfumului, a felurilor de mâncare şi a băuturilor în funcţie de presupusele preferinţe ale celuilalt, g. adoptarea altor atitudini egalizatoare şi h. sugestii referitoare la proprietăţi, şcolarizare, capacităţi personale.

Dar, şansa de a trece peste un fel de filtru individual al pacientului este minimă, în cel mai bun caz, toate aceste măsuri nefăcând altceva decât să îl irite dacă nu eşti aşa cum pretinzi că eşti. În acelaşi timp. Ele îţi solicită destul de mult atenţia deoarece, eşti obligat în permanenţă să-ţi controlezi poziţia măştii astfel încât comportamentul tău real să nu răzbată la suprafaţă şi să facă înşelătoria vizibilă. Este destul de obositor, nu-i aşa? În acelaşi timp, lucrurile se pot face şi altfel, mult mai simplu, mai onest, mai plăcut.

Toate adaptările descrise mai sus de la a. la d. sunt realizate automat de către subconştient în cazul în care îl placi cu adevărat pe celălalt, îl respecţi şi eşti capabil să simţi la fel ca el. În cazul în care inima ta este deschisă faţă de celălalt, nu are rost dacă ţii cont de punctele de la e. la g. pentru a realiza starea de pacing şi raport. Punctul h. este legat de capacitatea care o are oricine care acţionează într-o anumită situaţie onest, uman şi afectiv, având un fel de autoritate naturală.

Dar, important, pacingul (construirea de punţi între inimi) se poate învăţa. Această capacitate trebuie să o aibă terapeuţii, vânzătorii buni, managerii şi conducătorii de seminarii. Fără pacing şi raport nu poate funcţiona nici o relaţie de parteneriat, nici o prietenie şi nici o relaţie dintre membrii unei familii. Într-o anumită măsură fiecare dintre noi dezvoltă această capacitate atunci când creşte şi când se adaptează mediului său social. Cei mai mulţi învaţă inconştient ajungând adevăraţi maeştri fără să facă cel mai mic efort dar mulţi dintre noi trebuie să învăţăm, să îmbunătăţim un fel de zestre naturală ce depinde, evident de calităţile noastre de onestitate, corectitudine şi altele. Este frumos şi benefic să întreţii relaţii cordiale cu alţi oameni, despărţirile de anumite persoane vor fi înlocuite de relaţii puternice cu altele, cotidianul devine mai însorit şi loviturile destinului care te pot atinge încă, pot fi depăşite mai uşor. Dar, să trecem la treabă şi să luăm cunoştinţă de unele din astfel de tehnici, de punţi între inimi!

Puntea 1 – Autoacceptarea.

În cele ce urmează voi descrie un fel de prim exerciţiu din seria multor care vor urma. Nu uitaţi, este un exemplu informativ, care necesită ceva mai multe cunoştinţe pentru a putea fi aplicat corect, util. Aşadar, vă sfătuiesc ca, acum, să luaţi cunoştinţă de el şi să aşteptaţi până ce voi descrie tehnicile la momentul oportun. Dar să continuăm! Pentru acest exerciţiu trebuie să ne rezervăm ceva timp (cei mai mulţi autori precizează că ar fi vorba despre o jumătate de oră, dar totul depinde de fiecare dintre noi). Începi a te relaxa în timp ce, de exemplu, îţi urmăreşti bătăile inimii o perioadă de timp. După aceea, roagă-ţi subconştientul să elaboreze un simbol care să reprezinte tot ceea ce eşti. Fii pregătit să îl accepţi, indiferent când se va întâmpla aceasta.

Scrie-ţi numele pe o etichetă imaginară pe care o vei pune sub simbol. Acum roagă-ţi subconştientul să aplice pe acest simbol pete negre sau un alt marcaj care să iasă în evidenţă şi care să reprezinte domeniile existenţei tale, pe care n-ai învăţat să le iubeşti. Nu te opune la tot ce se întâmplă. Nu-ţi face griji dacă apar prea multe pete negre. În primul rând, subconştientul îţi demonstrează prin aceasta încrederea care o are în tine şi, în al doilea rând, prin intermediul acestui exerciţiu îi vei permite dragostei să impregneze şi aspectele tale, pe care nu le-ai putut accepta până acum. Acum respiră liniştit şi constant. În acelaşi timp imaginează-ţi cum, odată cu aerul, atragi în zona inimii o nouă energie vitală, până când te vei simţi saturat de o forţă vie, vibrantă şi caldă.

Roagă-ţi subconştientul să permită în continuare recepţia acestei forţe prin intermediul respiraţiei, până când îi vei comunica explicit să înceteze. Întoarce-te mental în trecut, într-un moment în care ai simţit o stare afectivă copleşitoare. Transpune-te cu toate simţurile în momentul cel mai intens al acestei experienţe. Extinde-o temporal, pentru a o putea savura un timp mai îndelungat şi simte cum se schimbă starea ta de spirit şi cum ţi se deschide inima. Acum transmite din centrul inimii un mănunchi de raze (colorate în roz, verde şi alb strălucitor) care simbolizează disponibilitatea ta de a iubi, înspre simbolul care te reprezintă pe tine.

Dacă simţi teamă, durere, furie sau orice alt sentiment, spune cu glas tare. „Simt (numeşte sentimentul) şi vreau să respect şi să iubesc pe zi ce trece această parte a fiinţei mele”. Încheie exerciţiul mulţumindu-i subconştientului pentru ajutor şi încredere şi rugându-l să conlucreze cu tine şi cu următoarea ocazie, atunci când vei avea nevoie de el. Continuă să respiri abdominal, până când te vei simţi bine şi total relaxat. Mai respiră de câteva ori adânc, mişcă-te uşor, deschide ochii şi reia contactul cu lumea exterioară din jur şi atingând lucrurile aflate în jurul tău. Ridică-te încet.

Atenţie, există un fel de precizare la exerciţiul descris mai sus. Este posibil ca, în timpul primelor execuţii ale acestui exerciţiu, să te simţi rău şi ca în tine să se nască sentimente care te vor face vulnerabil.  În primul rând, acestea sunt simptomele însoţitoare ale restructurării determinate de acest exerciţiu. Mai târziu, după ce procesul de restructurare se va fi încheiat, vei fi cu mult mai puternic şi mai stabil şi te vei simţi mai bine în ansamblu. Dacă ai o inimă slabă, fă acest exerciţiu numai atât timp cât de simţi bine în totalitate. La cea mai mică apariţie a vreunei forme de disconfort întrerupe imediat acest pas şi treci la următorul.

Dacă dizarmonia nu apare după următoarele respiraţii, încheie exerciţiul masându-ţi intens degetele mici şi respirând folosind zona abdomenului inferior aflată imediat sub nivelul buricului. Tratează-ţi inima la un vindecător naturist (medicii alopaţi vă vor destabiliza mai tare prin medicaţie deoarece vor compensa chimic lipsurile energetice) în care ai încredere deplină până când se stabilizează suficient pentru a suporta efectuarea intensivă a acestui exerciţiu.

Dacă nu vor apărea pete negre sau alte marcaje evidente pentru domeniile care nu le agreezi, asta nu înseamnă că îţi iubeşti în totalitate întreaga fiinţă. Este mai bine să pleci de la premisa că, în acest fel, subconştientul îţi transmite cât de mult se teme să îţi arate ceva din aceasta (pe lângă posibila situaţie în care nu te-ai relaxat cu adevărat). În acest caz, repetă exerciţiul în modul descris mai sus, dar învăluie întregul simbol în razele energiei iubirii. Repetă acest exerciţiu zilnic, până ajungi la măiestrie (de fapt, automatism) în realizarea lui. Cu cât îl vei face mai des, cu atât vei învăţa mai bine să te accepţi, să te iubeşti, iar această forţă lăuntrică va iradia într-o măsură din ce în ce mai mare. Gradat vei dobândi o capacitate pe care o vei putea folosi cu multă uşurinţă şi care îţi va uşura enorm pacingul cu ceilalţi.

Puntea 2 – Recunoaşte-te într-un altul.

Îndreaptă-ţi atenţia asupra partenerului şi compară în gând punctele sale de vedere, limbajul său corporal şi modul în care se prezintă în raport cu ale tale. Fii atent la asemănări. Prin acest exerciţiu de percepţie, cu timpul, se va trezi şi simpatia pentru celălalt. Atenţie! Dacă cel de alături îţi arată o parte a sa, care este identică cu o parte a personalităţii tale, pe care însă o respingi, făcând acest exerciţiu te poţi speria sau poţi deveni mai agresiv. Cel care vrea să-i iubească pe alţii trebuie ca, iniţial, să înveţe să se accepte şi să se iubească pe sine.

Puntea 3 – Perceperea părţilor bune ale celuilalt.

Acest exerciţiu este foarte simplu şi-ţi va oferi mai multe posibilităţi de alegere în structurarea relaţiilor. Efectul lui se bazează pe constatarea că un om îşi poate distribui atenţia în unele limite şi că sentimentele, odată provocate, nu mai sunt revocabile, ci trebuie trăite imediat sau odată cu trecerea timpului. Deci, îţi poţi dirija atenţia dar nu şi sentimentele. Foloseşte această legitate, oprindu-te asupra altuia, numai atât timp cât îţi este necesar să-i observi, conştient şi cu claritate, trăsăturile esenţiale care-ţi plac la celălalt. Rămâi cu atenţia focalizată asupra trăsăturilor tale de personalitate care îţi trezesc simpatia, admiraţia, sau o altă rezonanţă pozitivă, atât timp cât este posibil, fără lezarea intereselor tale.

Şi încă ceva înainte de a trece mai departe. Chiar dacă exerciţiul descris mai sus este un prim pas de trecere spre utilizarea „puterii” subconştientului, nu vă imaginaţi că este soluţia magică. Aici apar numeroase particularităţi pe care le veţi parcurge, eventual însuşi, odată cu trecerea timpului şi accesul real la informaţie. Atât o informaţie prezentată de mine (prin prelucrarea eforturilor mele de înţelegere şi a celor care i-am parcurs şi acceptat) cât şi o informaţie despre Dumneavoastră şi cei din jurul şi viaţa Dumneavoastră.

De exemplu, pentru început, nu este bine să vă extindeţi eforturile/ activitatea mai departe de Dumneavoastră. Abia după ce aţi atins un anumit echilibru (ce îl voi descrie sau îl veţi simţi) puteţi trece mai departe la persoana următoare. Cum să identificaţi persoanele utile?!? Fişele de ancore personalizate vă vor orienta spre cine trebuie să vă orientaţi energia. Nu mergeţi mai departe abordând mai mult de o persoană! Şi, pas cu pas, fără a uita de Dumneavoastră, mergeţi mai departe persoană cu persoană până ce epuizaţi listele de ancore personalizate. Dar, nu mă mai hazardez să vă dau sfaturi acum… Veţi vedea!

Ar mai fi câte ceva de discutat despre pacingul activ şi cel pasiv. În principiu se deosebesc două feluri de pacing: cel pasiv care l-am descris mai sus şi este cel mai adecvat pentru propria persoană şi persoane izolate şi cel activ, care este util în stabilirea de raporturi cu grupurile. Acest pacing activ este util pentru cei care au de-a face cu grupurile cum ar fi lideri, actori, profesori, cu ocazia a diferite prelegeri, seminarii sau cu ocazia a diferite ocazii când sunt prezente multe persoane precum ar fi zilele aniversare, petrecerile de grup, etc.

Pentru început, dacă este posibil, la începutul constituirii unui grup sau după fiecare pauză mai lungă, instituie un scurt ritual care a devenit cunoscut ca „cerc energetic”. Participanţii se ţin de mâini, închid ochii şi, pentru o scurtă perioadă, se interiorizează profund. Relaţia deschisă şi afectivă dintre ei va fi uşurată în mod evident. Dacă nu se poate face acest lucru, vom trece mai departe şi avem de a face cu mai mulţi paşi.

Pasul 1: Iniţial clarifică-ţi ce sentimente, aşteptări şi anxietăţi pot apărea la cei din auditoriu faţă de cadru, temă şi propria ta persoană.

Pasul 2: Informează publicul despre sentimentele, aşteptările şi anxietăţile tale. Poţi chiar, din când în când, să faci haz de propria persoană şi de toate aceste emoţii inerente firii umane. Dacă ai parcurs des exerciţiile de aşteptare descrise mai sus vei putea râde din tot sufletul. Dacă, însă, nu eşti capabil de aşa ceva, nu o face! Această deschidere este pentru ceilalţi un indiciu că, mai mult decât probabil, îi vei accepta şi pe ei cu slăbiciunile şi cu greşelile lor. Dacă cineva îşi manifestă slăbiciunile, nu-l certa din acest motiv, ci arată-i că îl accepţi şi îl respecţi ca om. Asta nu înseamnă că trebuie să accepţi orice, ci că, în cazul unei posibile controverse, trebuie să-ţi întâmpini partenerul cu respect şi cu disponibilitatea de a accepta existenţa diferenţelor.

Pasul 3: Povesteşte istorioare şi împleteşte-le cu enunţuri din care să se poată deduce că înţelegi şi respecţi aşteptările, sentimentele şi anxietăţile oamenilor, chiar dacă punctele tale de vedere pe care ar trebui, de asemenea, să le exprimi deschis, sunt altele. Subliniază obiectivele comune şi nu râde niciodată de cineva, ci numai de comportamentul general uman. Dacă unul dintre interlocutori, conştient sau inconştient, îşi dezvăluie punctele slabe ale personalităţii sale, nu lăsa ca această situaţie să se piardă fără un reframing, scopul fiind că sublinieze valoarea acestei „greşeli” în anumite contexte ale experienţei, pe care mulţi dintre membrii grupului le consideră ca fiind „importante”, sau valoarea acestui comportament pentru obiectivele grupului. Nu inventa nimic, ci foloseşte reframingul numai în contextul înţelegerii reale a sensului şi valorii pe care vrei s-o foloseşti ca punct de vedere complementar.

Pasul 4: Nu permite ca, în cadrul grupului, unul dintre membri să fie atacat personal. În locul acestor confruntări, atrage atenţia participanţilor, cu mult tact, asupra responsabilităţii pe care o avem cu privire la propriile sentimente (separarea aspectelor pozitive de cele negative, a celor obiective de cele subiective, respectiv a planului profesional de cel relaţional) explicându-le și ajutându-i să-şi accepte reciproc sentimentele, fără să fie nevoie ca acestea să fie justificate în mod raţional.

Pasul 5: Mulţumeşte-i din inimă grupului pentru prezenţă şi pentru faptul că poţi lucra cu el. Dacă acest lucru nu este încă posibil, continuă să îţi amplifici capacitatea ta de înţelegere profesională şi de acceptare emoţională a importanţei pe care o au elevii tăi.

În finalul postării de azi trebuie să subliniez că, a construi şi menţine punţi între inimi NU înseamnă a accepta orice.  Punţile dintre inimi se bazează pe reciprocitate, pe acel ceva care nu poate trece peste liberul arbitru la care se adaugă adevărata rezonanţă emoţională. Dacă depui efortul de a empatiza cu un altul şi acesta te loveşte, la propriu sau la figurat, într-un punct foarte dureros, trebuie să te poţi stăpâni şi să-i poţi explica, fără urmă de dubiu, că următoarea acţiune de acest fel va avea şi pentru el consecinţe.

Dacă îţi iubeşti propria persoană, te aperi şi tu de răniri şi de neglijarea cerinţelor tale. Raport înseamnă rezonanţă emoţională, nu conflict, nu renunţarea la propria persoană. Pacingul are loc prin intermediul sentimentelor reciproce, dar nu cu condiţia negării sentimentului de sine. Pacingul şi raportul trebuie să înlăture ura, intoleranţa, prejudecăţile, invidia, geloziile, frica şi răzbunarea. Dar aceasta nu înseamnă să nu te mai aperi pe tine sau pe alţii, dacă acest lucru devine necesar. De asemenea, este absurd ca unii oameni să-şi dorească în mod obsesiv să facă pacing tot timpul. În vederea menţinerii echilibrului, a relaţiona şi a nu relaţiona, ar trebui să se înlocuiască unul pe altul în permanenţă, ca şi elementele Yin/ Yang. Dacă nu vrei să empatizezi cu un altul, n-o face, fiindcă altfel, cu timpul, îşi vei pierde identitatea. Şi aş mai putea continua dar… Ajunge pentru azi!

De mâine ne vom întoarce la fişele noastre cu ancore pentru a „beneficia” de noile cunoştinţe legate de limbajul conştientului şi, astfel, să începem să le tratăm mai conştient…

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru