STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

Limbajul
conștientului (7)
Să mergem mai
departe cu ceea ce am discutat ieri!
Pacingul este o tehnică prin intermediul căreia se pot construi punţi între inimi, este procedeul prin care un om se poate armoniza cu un altul din punct de vedere emoţional, poate intra în rezonanţă cu acesta (rezonanţă emoţională) şi poate încerca să vibreze şi să simtă împreună cu acesta. În limbajul esoteric, acest proces este descris cu expresia: „să-ţi deschizi inima”. O punte între inimi este destul de solidă, un pacing reuşit este denumit tehnic ca fiind un „raport”. Pentru un terapeut sau pentru un profesor, este absolut necesară posibilitatea creării şi menţinerea faţă de client a unui astfel de raport.
Asta deoarece, numai prin
acest sentiment de încredere, de ocrotire, de a fi călăuzit în
siguranţă şi de a fi respectat, poate fi obţinută vindecarea şi
învăţarea totală. Dacă un terapeut a reuşit să construiască
starea de raport faţă de client şi acesta acceptă această
modalitate de a fi condus spre rezolvarea problemelor sale,
considerând-o ca fiind sigură, vom vorbi despre situaţia
denumită „leading” sau „dirijare”/ conducere. Orice proces
terapeutic sau pedagogic, indiferent de natura sa, duce
întotdeauna la pacing, raport şi leading. Fără acest triumvirat,
nici cele mai bune tehnici de dezvoltare şi terapie, oricât de
bine ar fi ele învăţate, nu pot deveni funcţionale. Cu ajutorul
acestor trei elemente totul este posibil, chiar dacă tehnicile
folosite sunt întrebuinţate imperfect.
Mai întâi să vedem cum nu funcţionează pacingul. Înainte de a începe să facem împreună exerciţii, prin intermediul cărora vei învăţa să construieşti punţi între inimi în mod adecvat, trebuie să analizăm mai îndeaproape diferite modalităţi de comportament. Deşi atunci când sunt privite superficial, aceste moduri de acţiune par să uşureze obţinerea stării de empatie cu alţii, în practică, iar dacă sunt aplicate fără o cunoaştere temeinică şi fără o stare lăuntrică adecvată împiedică apariţia unei rezonanţe autentice între oameni.
„Detaliile” ce permit „atingerea” unei rezonanţe cât mai autentice sunt reprezentate de: a. armonizarea ritmului respiraţiei, b. adoptarea unei poziţii corporale asemănătoare, c. adaptarea la modul în care comunică celălalt prin atenţia acordată alegerii cuvintelor, a ritmului vorbirii, a vitezei de comunicare verbală, a modulaţiei şi a înălţimii sunetelor, d. armonizarea limbajului corporal cu cel al partenerului de conversaţie, e. exprimarea de opinii asemănătoare atunci când este vorba despre teme importante, f. alegerea îmbrăcămintei, a parfumului, a felurilor de mâncare şi a băuturilor în funcţie de presupusele preferinţe ale celuilalt, g. adoptarea altor atitudini egalizatoare şi h. sugestii referitoare la proprietăţi, şcolarizare, capacităţi personale.
Dar, şansa de a trece peste un fel de filtru individual al pacientului este minimă, în cel mai bun caz, toate aceste măsuri nefăcând altceva decât să îl irite dacă nu eşti aşa cum pretinzi că eşti. În acelaşi timp. Ele îţi solicită destul de mult atenţia deoarece, eşti obligat în permanenţă să-ţi controlezi poziţia măştii astfel încât comportamentul tău real să nu răzbată la suprafaţă şi să facă înşelătoria vizibilă. Este destul de obositor, nu-i aşa? În acelaşi timp, lucrurile se pot face şi altfel, mult mai simplu, mai onest, mai plăcut.
Toate adaptările descrise
mai sus de la a. la d. sunt realizate automat de către
subconştient în cazul în care îl placi cu adevărat pe celălalt,
îl respecţi şi eşti capabil să simţi la fel ca el. În cazul în
care inima ta este deschisă faţă de celălalt, nu are rost dacă
ţii cont de punctele de la e. la g. pentru a realiza starea de
pacing şi raport. Punctul h. este legat de capacitatea care o
are oricine care acţionează într-o anumită situaţie onest, uman
şi afectiv, având un fel de autoritate naturală.
Dar, important, pacingul
(construirea de punţi între inimi) se poate învăţa. Această
capacitate trebuie să o aibă terapeuţii, vânzătorii buni,
managerii şi conducătorii de seminarii. Fără pacing şi raport nu
poate funcţiona nici o relaţie de parteneriat, nici o prietenie
şi nici o relaţie dintre membrii unei familii. Într-o anumită
măsură fiecare dintre noi dezvoltă această capacitate atunci
când creşte şi când se adaptează mediului său social. Cei mai
mulţi învaţă inconştient ajungând adevăraţi maeştri fără să facă
cel mai mic efort dar mulţi dintre noi trebuie să învăţăm, să
îmbunătăţim un fel de zestre naturală ce depinde, evident de
calităţile noastre de onestitate, corectitudine şi altele. Este
frumos şi benefic să întreţii relaţii cordiale cu alţi oameni,
despărţirile de anumite persoane vor fi înlocuite de relaţii
puternice cu altele, cotidianul devine mai însorit şi loviturile
destinului care te pot atinge încă, pot fi depăşite mai uşor.
Dar, să trecem la treabă şi să luăm cunoştinţă de unele din
astfel de tehnici, de punţi între inimi!
Puntea 1 – Autoacceptarea.
În cele ce urmează voi descrie un fel de prim exerciţiu din seria multor care vor urma. Nu uitaţi, este un exemplu informativ, care necesită ceva mai multe cunoştinţe pentru a putea fi aplicat corect, util. Aşadar, vă sfătuiesc ca, acum, să luaţi cunoştinţă de el şi să aşteptaţi până ce voi descrie tehnicile la momentul oportun. Dar să continuăm! Pentru acest exerciţiu trebuie să ne rezervăm ceva timp (cei mai mulţi autori precizează că ar fi vorba despre o jumătate de oră, dar totul depinde de fiecare dintre noi). Începi a te relaxa în timp ce, de exemplu, îţi urmăreşti bătăile inimii o perioadă de timp. După aceea, roagă-ţi subconştientul să elaboreze un simbol care să reprezinte tot ceea ce eşti. Fii pregătit să îl accepţi, indiferent când se va întâmpla aceasta.
Scrie-ţi numele pe o etichetă imaginară pe care o vei pune sub simbol. Acum roagă-ţi subconştientul să aplice pe acest simbol pete negre sau un alt marcaj care să iasă în evidenţă şi care să reprezinte domeniile existenţei tale, pe care n-ai învăţat să le iubeşti. Nu te opune la tot ce se întâmplă. Nu-ţi face griji dacă apar prea multe pete negre. În primul rând, subconştientul îţi demonstrează prin aceasta încrederea care o are în tine şi, în al doilea rând, prin intermediul acestui exerciţiu îi vei permite dragostei să impregneze şi aspectele tale, pe care nu le-ai putut accepta până acum. Acum respiră liniştit şi constant. În acelaşi timp imaginează-ţi cum, odată cu aerul, atragi în zona inimii o nouă energie vitală, până când te vei simţi saturat de o forţă vie, vibrantă şi caldă.
Roagă-ţi subconştientul să permită în continuare recepţia acestei forţe prin intermediul respiraţiei, până când îi vei comunica explicit să înceteze. Întoarce-te mental în trecut, într-un moment în care ai simţit o stare afectivă copleşitoare. Transpune-te cu toate simţurile în momentul cel mai intens al acestei experienţe. Extinde-o temporal, pentru a o putea savura un timp mai îndelungat şi simte cum se schimbă starea ta de spirit şi cum ţi se deschide inima. Acum transmite din centrul inimii un mănunchi de raze (colorate în roz, verde şi alb strălucitor) care simbolizează disponibilitatea ta de a iubi, înspre simbolul care te reprezintă pe tine.
Dacă simţi teamă, durere,
furie sau orice alt sentiment, spune cu glas tare. „Simt
(numeşte sentimentul) şi vreau să respect şi să iubesc pe zi ce
trece această parte a fiinţei mele”. Încheie exerciţiul
mulţumindu-i subconştientului pentru ajutor şi încredere şi
rugându-l să conlucreze cu tine şi cu următoarea ocazie, atunci
când vei avea nevoie de el. Continuă să respiri abdominal, până
când te vei simţi bine şi total relaxat. Mai respiră de câteva
ori adânc, mişcă-te uşor, deschide ochii şi reia contactul cu
lumea exterioară din jur şi atingând lucrurile aflate în jurul
tău. Ridică-te încet.
Atenţie, există un fel de precizare la exerciţiul descris mai sus. Este posibil ca, în timpul primelor execuţii ale acestui exerciţiu, să te simţi rău şi ca în tine să se nască sentimente care te vor face vulnerabil. În primul rând, acestea sunt simptomele însoţitoare ale restructurării determinate de acest exerciţiu. Mai târziu, după ce procesul de restructurare se va fi încheiat, vei fi cu mult mai puternic şi mai stabil şi te vei simţi mai bine în ansamblu. Dacă ai o inimă slabă, fă acest exerciţiu numai atât timp cât de simţi bine în totalitate. La cea mai mică apariţie a vreunei forme de disconfort întrerupe imediat acest pas şi treci la următorul.
Dacă dizarmonia nu apare
după următoarele respiraţii, încheie exerciţiul masându-ţi
intens degetele mici şi respirând folosind zona abdomenului
inferior aflată imediat sub nivelul buricului. Tratează-ţi inima
la un vindecător naturist (medicii alopaţi vă vor destabiliza
mai tare prin medicaţie deoarece vor compensa chimic lipsurile
energetice) în care ai încredere deplină până când se
stabilizează suficient pentru a suporta efectuarea intensivă a
acestui exerciţiu.
Dacă nu vor apărea pete
negre sau alte marcaje evidente pentru domeniile care nu le
agreezi, asta nu înseamnă că îţi iubeşti în totalitate întreaga
fiinţă. Este mai bine să pleci de la premisa că, în acest fel,
subconştientul îţi transmite cât de mult se teme să îţi arate
ceva din aceasta (pe lângă posibila situaţie în care nu te-ai
relaxat cu adevărat). În acest caz, repetă exerciţiul în modul
descris mai sus, dar învăluie întregul simbol în razele energiei
iubirii. Repetă acest exerciţiu zilnic, până ajungi la măiestrie
(de fapt, automatism) în realizarea lui. Cu cât îl vei face mai
des, cu atât vei învăţa mai bine să te accepţi, să te iubeşti,
iar această forţă lăuntrică va iradia într-o măsură din ce în ce
mai mare. Gradat vei dobândi o capacitate pe care o vei putea
folosi cu multă uşurinţă şi care îţi va uşura enorm pacingul cu
ceilalţi.
Puntea 2 – Recunoaşte-te
într-un altul.
Îndreaptă-ţi atenţia asupra
partenerului şi compară în gând punctele sale de vedere,
limbajul său corporal şi modul în care se prezintă în raport cu
ale tale. Fii atent la asemănări. Prin acest exerciţiu de
percepţie, cu timpul, se va trezi şi simpatia pentru celălalt.
Atenţie! Dacă cel de alături îţi arată o parte a sa, care este
identică cu o parte a personalităţii tale, pe care însă o
respingi, făcând acest exerciţiu te poţi speria sau poţi deveni
mai agresiv. Cel care vrea să-i iubească pe alţii trebuie ca,
iniţial, să înveţe să se accepte şi să se iubească pe sine.
Puntea 3 – Perceperea
părţilor bune ale celuilalt.
Acest exerciţiu este foarte
simplu şi-ţi va oferi mai multe posibilităţi de alegere în
structurarea relaţiilor. Efectul lui se bazează pe constatarea
că un om îşi poate distribui atenţia în unele limite şi că
sentimentele, odată provocate, nu mai sunt revocabile, ci
trebuie trăite imediat sau odată cu trecerea timpului. Deci, îţi
poţi dirija atenţia dar nu şi sentimentele. Foloseşte această
legitate, oprindu-te asupra altuia, numai atât timp cât îţi este
necesar să-i observi, conştient şi cu claritate, trăsăturile
esenţiale care-ţi plac la celălalt. Rămâi cu atenţia focalizată
asupra trăsăturilor tale de personalitate care îţi trezesc
simpatia, admiraţia, sau o altă rezonanţă pozitivă, atât timp
cât este posibil, fără lezarea intereselor tale.
Şi încă ceva înainte de a trece mai departe. Chiar dacă exerciţiul descris mai sus este un prim pas de trecere spre utilizarea „puterii” subconştientului, nu vă imaginaţi că este soluţia magică. Aici apar numeroase particularităţi pe care le veţi parcurge, eventual însuşi, odată cu trecerea timpului şi accesul real la informaţie. Atât o informaţie prezentată de mine (prin prelucrarea eforturilor mele de înţelegere şi a celor care i-am parcurs şi acceptat) cât şi o informaţie despre Dumneavoastră şi cei din jurul şi viaţa Dumneavoastră.
De exemplu, pentru început,
nu este bine să vă extindeţi eforturile/ activitatea mai departe
de Dumneavoastră. Abia după ce aţi atins un anumit echilibru (ce
îl voi descrie sau îl veţi simţi) puteţi trece mai departe la
persoana următoare. Cum să identificaţi persoanele utile?!?
Fişele de ancore personalizate vă vor orienta spre cine trebuie
să vă orientaţi energia. Nu mergeţi mai departe abordând mai
mult de o persoană! Şi, pas cu pas, fără a uita de
Dumneavoastră, mergeţi mai departe persoană cu persoană până ce
epuizaţi listele de ancore personalizate. Dar, nu mă mai
hazardez să vă dau sfaturi acum… Veţi vedea!
Ar mai fi câte ceva de
discutat despre pacingul activ şi cel pasiv. În principiu se
deosebesc două feluri de pacing: cel pasiv care l-am descris mai
sus şi este cel mai adecvat pentru propria persoană şi persoane
izolate şi cel activ, care este util în stabilirea de raporturi
cu grupurile. Acest pacing activ este util pentru cei care au
de-a face cu grupurile cum ar fi lideri, actori, profesori, cu
ocazia a diferite prelegeri, seminarii sau cu ocazia a diferite
ocazii când sunt prezente multe persoane precum ar fi zilele
aniversare, petrecerile de grup, etc.
Pentru început, dacă este
posibil, la începutul constituirii unui grup sau după fiecare
pauză mai lungă, instituie un scurt ritual care a devenit
cunoscut ca „cerc energetic”. Participanţii se ţin de mâini,
închid ochii şi, pentru o scurtă perioadă, se interiorizează
profund. Relaţia deschisă şi afectivă dintre ei va fi uşurată în
mod evident. Dacă nu se poate face acest lucru, vom trece mai
departe şi avem de a face cu mai mulţi paşi.
Pasul 1: Iniţial
clarifică-ţi ce sentimente, aşteptări şi anxietăţi pot apărea la
cei din auditoriu faţă de cadru, temă şi propria ta persoană.
Pasul 2: Informează publicul
despre sentimentele, aşteptările şi anxietăţile tale. Poţi
chiar, din când în când, să faci haz de propria persoană şi de
toate aceste emoţii inerente firii umane. Dacă ai parcurs des
exerciţiile de aşteptare descrise mai sus vei putea râde din tot
sufletul. Dacă, însă, nu eşti capabil de aşa ceva, nu o face!
Această deschidere este pentru ceilalţi un indiciu că, mai mult
decât probabil, îi vei accepta şi pe ei cu slăbiciunile şi cu
greşelile lor. Dacă cineva îşi manifestă slăbiciunile, nu-l
certa din acest motiv, ci arată-i că îl accepţi şi îl respecţi
ca om. Asta nu înseamnă că trebuie să accepţi orice, ci că, în
cazul unei posibile controverse, trebuie să-ţi întâmpini
partenerul cu respect şi cu disponibilitatea de a accepta
existenţa diferenţelor.
Pasul 3: Povesteşte
istorioare şi împleteşte-le cu enunţuri din care să se poată
deduce că înţelegi şi respecţi aşteptările, sentimentele şi
anxietăţile oamenilor, chiar dacă punctele tale de vedere pe
care ar trebui, de asemenea, să le exprimi deschis, sunt altele.
Subliniază obiectivele comune şi nu râde niciodată de cineva, ci
numai de comportamentul general uman. Dacă unul dintre
interlocutori, conştient sau inconştient, îşi dezvăluie punctele
slabe ale personalităţii sale, nu lăsa ca această situaţie să se
piardă fără un reframing, scopul fiind că sublinieze valoarea
acestei „greşeli” în anumite contexte ale experienţei, pe care
mulţi dintre membrii grupului le consideră ca fiind
„importante”, sau valoarea acestui comportament pentru
obiectivele grupului. Nu inventa nimic, ci foloseşte reframingul
numai în contextul înţelegerii reale a sensului şi valorii pe
care vrei s-o foloseşti ca punct de vedere complementar.
Pasul 4: Nu permite ca, în
cadrul grupului, unul dintre membri să fie atacat personal. În
locul acestor confruntări, atrage atenţia participanţilor, cu
mult tact, asupra responsabilităţii pe care o avem cu privire la
propriile sentimente (separarea aspectelor pozitive de cele
negative, a celor obiective de cele subiective, respectiv a
planului profesional de cel relaţional) explicându-le și
ajutându-i să-şi accepte reciproc sentimentele, fără să fie
nevoie ca acestea să fie justificate în mod raţional.
Pasul 5: Mulţumeşte-i din
inimă grupului pentru prezenţă şi pentru faptul că poţi lucra cu
el. Dacă acest lucru nu este încă posibil, continuă să îţi
amplifici capacitatea ta de înţelegere profesională şi de
acceptare emoţională a importanţei pe care o au elevii tăi.
În finalul postării de azi
trebuie să subliniez că, a construi şi menţine punţi între inimi
NU înseamnă a accepta orice. Punţile dintre inimi se
bazează pe reciprocitate, pe acel ceva care nu poate trece peste
liberul arbitru la care se adaugă adevărata rezonanţă
emoţională. Dacă depui efortul de a empatiza cu un altul şi
acesta te loveşte, la propriu sau la figurat, într-un punct
foarte dureros, trebuie să te poţi stăpâni şi să-i poţi explica,
fără urmă de dubiu, că următoarea acţiune de acest fel va avea
şi pentru el consecinţe.
Dacă îţi iubeşti propria
persoană, te aperi şi tu de răniri şi de neglijarea cerinţelor
tale. Raport înseamnă rezonanţă emoţională, nu conflict, nu
renunţarea la propria persoană. Pacingul are loc prin
intermediul sentimentelor reciproce, dar nu cu condiţia negării
sentimentului de sine. Pacingul şi raportul trebuie să înlăture
ura, intoleranţa, prejudecăţile, invidia, geloziile, frica şi
răzbunarea. Dar aceasta nu înseamnă să nu te mai aperi pe tine
sau pe alţii, dacă acest lucru devine necesar. De asemenea, este
absurd ca unii oameni să-şi dorească în mod obsesiv să facă
pacing tot timpul. În vederea menţinerii echilibrului, a
relaţiona şi a nu relaţiona, ar trebui să se înlocuiască unul pe
altul în permanenţă, ca şi elementele Yin/ Yang. Dacă nu vrei să
empatizezi cu un altul, n-o face, fiindcă altfel, cu timpul, îşi
vei pierde identitatea. Şi aş mai putea continua dar… Ajunge
pentru azi!
De mâine ne vom întoarce la
fişele noastre cu ancore pentru a „beneficia” de noile
cunoştinţe legate de limbajul conştientului şi, astfel, să
începem să le tratăm mai conştient…
Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!
Dorin, Merticaru