Povestea Omului – Microbiomul (2)

Așadar, avem unele concluzii… De ce extind acest studiu al microbiomului, chiar dacă pare că am descris destule?!? Este destul de evident că importanța a 90% din organismul uman nu poate fi ”exclusă”, nu-i așa?!? Este evident că avem de a face cu o schimbare clară a percepției despre biologia umană…

Și, oricum ar fi, pentru cei ce s-au convins deja din prima parte a abordării microbiomului, se poate ”trece mai departe”, la următoarea postare, care va relua relativul drum al primatelor spre Homo Sapiens… Cei care mai doresc detalii, să continue parcurgerea acestei postări de azi unde vor găsi noi elemente ”deosebite”!

Am văzut că, analizarea microbiomului, prin cunoașterea, cumulului acestor factori, va da indicii clare cu privire la ”posibila” funcționare, constituție a organismului uman, la posibilele afecțiuni, la posibilele măsuri terapeutice, ș.a.

Primul pas va fi să descriu sumar mecanismul prin care microbiomul ne apără de unele infecții, cu alte bacterii, fungi, mucegaiuri chiar și cu viruși…

Toate studiile efectuate au relevat că durata medie de răspuns a microbiomului nostru este de doar 2 zile pentru a contracara majoritatea ”agresiunilor externe”, comparativ cu răspunsul imun al structurilor ”imunologice” descrise de medici, fiziologi, etc…

Dar acest interval de 2 zile este exact timpul necesar pentru ca o colonie bacteriană să își ”uniformizeze” funcționarea față de ”reacțiile” mediului și, bineînțeles, să aibă o masă critică de dezvoltare. A se reține că discutăm despre o viteză de adaptare mult mai mare decât cea a sistemului nostru imunitar!

Plus că, studiile relevă că de cele mai multe ori răspunsul sistemului imunitar ”uman” este etapizat, acesta așteptând parcă să vadă ce va face microbiomul, așteptând răspunsurile de metabolism (metaboliții) ale acestuia. Caz în care se activează sau nu, tot în 2 zile în cazul activării, dând acel termen consacrat de reacție imunitară de 4 zile, confirmat de lumea medicală.

Dar, care este secretul?!?

Acest microbiom ”funcționează” pe principiul ”primul venit, primul servit”, în sensul că primele colonii microbiene vor fi cele determinante în ”acceptarea” oricărui ”nou venit”, oricărei noi colonii microbiene… Ele își vor crea propriul mediu, evident favorabil lor, mediu care, pe lângă acțiunile directe de atac sau acceptare ale microbilor propriu-ziși, va reprezenta un fel de barieră pentru noile colonii, invadatoare sau participante la noul simbiot ce se va crea prin acceptarea lor…

Se deduce rapid că, microbii deja existenți vor dicta cine va participa la noul simbiot sau cine va fi eliminat, cu succes maximal (există și eșecuri dar acestea sunt direct corelate cu dezechilibrul ce va apare, deci cu starea de boală care nu este altceva decât un dezechilibru al sistemului deja existent)…

Deci, coloniile bacteriene se vor apăra, ca parte a simbiozei existente dar și ca structură particulară. Sau, acestea vor accepta ”noii veniți” și vor crea un nou simbiot, evident în condițiile în care noile bacterii vor participa ”benefic” la vechile structuri existente… Deci, numai și numai dacă există ceva benefic pentru simbiot…

”Benefic” în sensul în care ”mediile” combinate ale simbiotului poate elimina eficient efectele negative ale ”invadatorului”, în care există comunicare și colaborare între toate componentele simbiotului…

De exemplu s-au efectuat studii de infectare cu virusul respirator sincițial și, pentru ”contracarare”, microbiomul organismului respectiv a fost ”alimentat” cu Lactobacilus johnsonii, lăsând restul de procese pe ”mâna” propriilor reacții…

După cele două zile s-a înregistrat o imensă creștere a microbiomului local în ceea ce privește producerea de aminoacizi, peptide și, în particular, lipide (acizi grași polisaturați) cu rol esențial în anularea inflamării și blocarea mecanismelor virale de multiplicare.

Este un exemplu clar de reacție a microbiomului existent asupra unui factor de dezechilibru pe care, evident, acesta îl respinge, corectează și, în cazul distrugerii echilibrului local, îl repară.

Nu uitați că această suplimentare se face alimentar, la nivelul tractului digestiv, fără a avea vreo tangență cu sistemul respirator, unde acționează particular virusul menționat.

Deci, acțiunea microbiomului nu este directă ci, prin comunicare, prin eliberare de produși metabolici proprii, și nu ai structurilor umane ci ai structurilor simbiote, care ajung în circulația sanguină și, ulterior, acționează la nivelul zonei ”agresate”, oprind în cazul nostru infecția prin căile respiratorii.

Să mai subliniez că organismul uman, simbiot, nu percepe produșii de metabolism ai microbiomului ca fiind ”străini” organismului și nu îi anihilează prin sistemul imunitar sau înlătură prin alte structuri?!? Ba mai mult, aceștia inițiază, susțin și participă alături de sistemul imunitar…

Și, aceste ”efecte” merg mult mai departe decât participarea în eliminarea efectelor unui virus, eventual al unor bacterii…

Pentru exemplificare vom lua în dezbatere cazul obezității, despre care s-a descoperit că microbiomul dă informații clare de predispoziție de la cele mai fragede vârste (cu o acuratețe de 90%, doar prin examinarea florei microbiene a intestinului – inclusiv putându-se determina cu o acuratețe de peste 60% care individ a fost cândva obez).

Ei bine, s-a descoperit, de exemplu, că administrarea de antibiotice la vârste fragede nu schimbă prea mult, cantitativ și temporal, acest microbiom, dar va dezvolta o formă de simbioză ce va atrage, va favoriza obezitatea ulterioară, prin ”fragilitatea” unor membri ai simbiotului care vor fi eliminați (sau diminuați funcțional) de agresiunea antibiotică...

Da, ați citit bine, va dezvolta o formă de simbioză a microbiomului prin care acesta se adaptează pentru noile agresiuni, asigurând în ”conținutul” trupului uman existența unor rezerve de refacere rapidă... Care, bineînțeles, se vor ”înmulți” la administrările repetate, în încercarea de a menține un adevărat echilibru. Deci, în concluzie, utilizarea antibioticelor este evident ”de evitat la maxim”...

Mai mult, imposibilitatea ca trupul să susțină această ”dezvoltare” va atrage multe probleme de sănătate ce vor urma (scleroză multiplă, boala inflamatorie a intestinului, artrită reumatoidă, boli de inimă, cancer de colon, depresie, autism și altele)... Și asta doar ca un efect de a menține microsistemul deja existent al microbiomului...

Acum ar fi bine să reținem o mică formă de concluzie, reprezentată de faptul că o genă a ADN-ului nostru poate fi complet depășită de genele din microbiomul nostru. Și, în acest sens, voi descrie un experiment din cadrul acestui proiect al microbiomului.

Chiar de la nașterea lor, o serie mare de șoareci de laborator au fost izolați în incinte sterile. Hrăniți în mod identic, crescuți în mod identic. Bineînțeles că acești șoareci ”beneficiau” de propriul microbiom, cel al mamei lor... Astfel că, unii au crescut mai grași, alții mai slabi, identificându-se ușor după apartenența de mama lor, după microbiomul ”transmis”...

Ei bine, de la un moment anume, au fost colectați microbi intestinali de la cei grași și implantați la cei slabi... Da, așa este, șoarecii slabi au început să se îngrașe, șoarecii grași au început să slăbească... Fără nici o legătură la alimentația identic administrată ulterior.

În legătură cu acest fenomen, descoperirile arată că microbiomul uman, și nu numai, extrage între 10 și 15% din totalul caloriilor din alimentație, care sunt extrase aproape exclusiv din fibrele alimentare... Ori, o modificare a ”ponderii” acestui consum, în mod evident, se va regăsi în simbiotul uman prin creșterile de depuneri adipoase, creșteri care depind, totuși, și de acest factor…

De la acest moment, studiile au ajuns rapid la concluzia că acest microbiom ajută la o digestie mult mai eficientă a nutrienților din aceeași dietă, obținându-se astfel mai multă energie din aceeași mâncare (calitativ și cantitativ). Și s-a confirmat experimental această ”descoperire” și la oameni...

Mai mult, s-a constat că șoarecii cu microbiom ”de îngrășare”, chiar dacă erau alimentați cu produse de îndulcire artificială, ei tot se îngrășau și făceau diferite forme de diabet...

Datorită acestei constatări, a fost descoperită, în acest microbiom ”al îngrășării”, familia bacteriană Firmicutes care ”recoltează” extracalorii, pe fondul unei alimentații relativ peste cerințele organismului, ansamblului uman, determinând apariția obezității, diabetului (la astfel de persoane s-a constatat o prezență masivă de Firmicutes în microbiomul intestinal)...

Și alte detalii despre influența asimilării alimentelor le voi prezenta la vremea lor… Acum voi aborda ”chestii” ceva mai importante…

Bineînțeles că studiile au mers mai departe și s-a constatat că microbiomul afectează clar comportamentul indivizilor, plecând de la comportamentele alimentare (unii manifestând un stimul de a mânca mai mult, cu efect de îngrășare, alții mâncând oricât fără a avea acest efect), alții mâncând relativ ”anorexic” dar îngrășându-se sau păstrând cu greu normo-ponderalitatea, terminând cu comportamentele sexuale, de teritorialitate și posesie, de apropiere între indivizi și multe, multe altele.

Experimentele au demonstrat că ”transferul” de microbiom (alimente probiotice) de la o persoană sănătoasă la o persoană autistică, de exemplu, a vindecat sau favorizat vindecarea persoanei autiste...

Deci, iată un motiv suplimentar pe a ne gândi de ce trebuie să avem grijă cu ce persoane ne însoțim, deoarece nu se ”iau” numai părțile bune ci și părțile rele...

Cât despre această ”transmisibilitate”, mare surpriză, s-a constatat că transferul de elemente de microbiom de la o specie la alta are același efect (microbii de la o persoană umană obeză la șoareci determină apariția obezității la șoareci, fără a se exclude și efectul invers)...

Astfel că, în cazul unui proiect al fundației Gates, s-au implantat în microbiomul copiilor bolnavi de Kwashiorkor (o formă profundă de malnutriție) elemente din microbiomul persoanelor obeze și, astfel, acei copii au fost vindecați cu toate că această afecțiune nu avea ”leac” până atunci.

Acest gest a fost determinat de faptul că transferul de microbiom de la acei copii la șoareci determina o adevărată cădere în greutate într-o perioadă de timp foarte scurtă. Fapt ce a atras concluzia transferului de sens invers.

Acesta a fost și momentul inițierii proiectului ”Mațele americane” (American Gut) la care participă din ce în ce mai mulți voluntari, în ideea de a crea o adevărată hartă a microbiomului și, astfel pentru a iniția terapii la nivelul acestuia, prin intermediul acestuia. Și, evident, la acest moment deja există o astfel de hartă...

Pasul următor a fost reprezentat de vindecarea unei forme grave de diaree (C. Diff.), formă aproape imposibil de vindecat, până la acel moment, la un anumit procent de persoane. S-a procedat, pur și simplu, la popularea microbiomului bolnav cu elemente de la un microbiom sănătos, fără nici un fel de selecție, segmentare, etc și, surpriză, rezultatul a apărut în doar o zi, diareea dispărând, persoana fiind echilibrată rapid electrolitic și externată ca sănătoasă după doar câteva zile.

O altă descoperire majoră este legată de stresul persoanei ce se ”raportează”/ transmite asupra microbiomului.

Studiile au determinat că o persoană stresată are o permeabilitate ridicată la nivelul intestinelor pentru bacteria intingens, de exemplu, stratul de mucus protectiv pierzând capacitățile sale de barieră, permițând bacteriilor și/ sau produselor de metabolism ale acestora să ajungă în țesutul muscular, apoi în sânge, determinând iritabilitatea tisulară la nivelul celulei nervoase, având ca rezultantă apariția de Alzheimer, scleroză multiplă și alte afecțiuni similare.

Poate și din acest motiv, sunt din ce în ce mai multe voci în medicină care solicită ca boala Alzheimer să fie denumită diabet tip 3, deoarece cauza ei esențială se pare a fi un fel de ”filtru” alimentar, mai nou, o corelație clară cu microbiomul. Dacă mai detaliez și faptul că medicina a descoperit că nivelurile ridicate de insulină sunt factori determinanți în evoluția acestei boli, se poate percepe clar caracterul real al acestei ”probleme”...

Să mai adăugam că, la fel, din ce în ce mai multe voci ale lumii medicale solicită includerea triadei obezitate, HTA și diabet într-un singur diagnostic, denumit sindrom metabolic?!? Unde un astfel de ”filtru alimentar” ar fi, deja, atât cauza problemelor cât și principalul ”punct de presiune” în vindecarea/ echilibrarea problemelor?!?

Și, astfel de semnale, vin în special de la neurologii cercetători ”în ale neuroștiinței” (30 de neurologi de la Scientific American – numai pentru unul din studiile ce le-am parcurs pentru realizarea acestui material), care au pus lucrurile ”cap la cap”, publicând editoriale în care afirmă că boala Alzheimer trebuie privită din alt punct de vedere, în relație directă cu microbiomul.

Au apărut deja și diete care afectează pozitiv microbiomul, reprezentate de: eliminarea carbohidraților rafinați și a zahărului, creșterea consumului de vegetale, legume, grâu integral (acestea fiind adevărate prebiotice care grăbesc multiplicarea bacteriilor ”bune”), consumul de mese fermentate, consumul de proteine de înaltă calitate (în special cele vegetale) și altele...

Și corelații masive, dovezi ale acțiunilor microbiomului în ansamblul simbiotului uman se înmulțesc de la un studiu la altul…

De exemplu, un alt detaliu ce pot părea ”picant” este reprezentat de faptul că microbiomul are nevoie de odihnă, asemenea nouă. Am inserat deja câteva ”detalii” despre afectarea microbiomului de factorul stres… Deci, somnul este ceva necesar și pentru această importantă ”parte” a noastră.

Apoi, mișcarea asigură o mai bună oxigenare, un tranzit mai bun al elementelor nutritive și o eliminare adecvată a toxinelor, atât pentru organismul nostru cât și pentru microbiom.

Alte detalii ”siderante” ce vin din lumea științei medicale, și nu numai, sunt reprezentate de încurajările de a iubi microbiomul (care reprezintă 90% din ceea ce suntem), de a-l respecta, de a avea grijă de el hrănindu-l corespunzător, asigurându-i suficient somn, susținându-l prin exerciții fizice și, astfel el să vă susțină sănătatea mai mult decât v-ați aștepta.

Ceva ce devine din ce în ce mai ușor de suprapus cu ”sfaturile” despre buna funcționare a organismului uman…

Dar, de unde atâta putere în microbiomul acesta?!?

Să nu pierdem din vedere că descoperirile certifică faptul că prima formă de viață, și cea mai de succes, a fost bacteria... Și, ceea ce este mai important, cea mai numeroasă formă, cea mai rezistentă și adaptabilă, supraviețuind în cele mai extreme medii, precum și cea mai longevivă (evoluția bacteriilor, ”de unele singure”, înseamnă aproape 3,8 – 3,9 miliarde de ani din cei 4,6 ai Terrei, față de celelalte forme de viață ce ”înregistrează” cel mult jumătate din această durată)...

Deci, este evident că noi, ca și orice altă ființă vie de pe Terra, am evoluat într-o adevărată supă microbiană ba, mai mult, am co-evoluat împreună cu mediul microbian (și celelalte componente fungice, virale, etc) și ne ”bazăm” pe acesta, ajungând să nu mai putem funcționa fără acest mediu care, deseori, ne asigură elemente care trupul uman nu este capabil să le producă, prelucreze.

Medicina, prin ramura sa microbiologia, ne spune lucruri destul de diferite... Cum ar fi că, majoritatea microbilor dăunează… Dar, oare de ce?!?

Ei bine, această știință are o vedere corectă a ei, dar dintr-un punct de vedere deosebit de ”reducționist”, de-a dreptul tradiționalist deoarece are ca obiect de studiu doar un fel de masă patogenă a microbilor, restul fiind ”și ei pe acolo”.

Apoi, ea ”preia” microbi și îi extrage afară din mediul lor de viață, îi ”crește”/ înmulțește în medii de cultură, în laboratoare și studiază ce fac ei fără a exista simbioză cu mediul lor de viață ”inițial” ci cu unul artificial, de ”cultură”...

Dar, oare aceste medii de cultură sunt ceea ce ar fi necesar bacteriilor care le studiem?!? Atât timp cât nu știm cu exactitate cu ceea ce se hrănesc, ce simbioză le este utilă și multe, multe alte detalii și mergem pe ceea ce a funcționat în cazul altor studii... Pe un fel de medie a răspunsurilor, pe o identificare arbitrară, pe o evaluare ce ține cont aproape exclusiv de ”patogen”…

Oare de ce, din cele mai vechi timpuri, în medicina chineză tradițională exista transplantul microbian fecal, concretizat în mențiuni ce datează din secolul V d.Hr. despre supa galbenă produsă din fecale de om sănătos și consumată de persoana bolnavă, în special ”pe cauze gastrointestinale” dar și, de exemplu, pentru diferite infecții care, culmea, se vindecau…

Un alt exemplu, ce vine din zilele noastre, este tratarea, prin ”livrare colonoscopică” de microbiom ”sănătos”, eventual cu capsule cu extract fecal, cu vindecare peste 90% a infecțiilor cu Clostridium difficile, unde tratamentele clasice, de exemplu cu antibiotice, aveau o eficiență de maxim 30%, o rată de diminuare a manifestărilor de autism de peste 75% în mai puțin de o lună de tratament, în condițiile a mai puțin de 10% rată de succes cu tratamentele clasice, fără revenirea simptomatologică după încetarea tratamentului, cum este cazul tratamentului clasic.

Aceleași rezultate remarcabile au apărut și în tratarea bolii inflamatorii intestinale și în multe afecțiuni gastro-enterologice, cum  ar fi colita ulcerativă cu o rată de succes dublă față de tratamentele clasice, actuale…

Dar, există și elemente cum ar fi lipsa posibilităților de a trata boala Crohn cu aceste tehnici, ceea ce indică că nu numai simpla ”completare” de microbiom este soluția. Și, evident, asta se datorează doar unui fel de necesitate de echilibru a microbiomului cu un fel de ”constituent global” al acestuia, acel ”ceva” care ține de dezvoltarea evolutivă a simbioticului organism uman.

Ajunge pentru acest post… Voi face tot ce pot să mai urmeze un ultim post completiv despre acest microbiom!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!

Dorin, Merticaru