Terapiile alfa - Introducere (2)

Să continuăm discuţiile de ieri despre relaxare! Folosirea metodelor de relaxare „atrage” următoarele efecte:

1. Facilitează intrarea practicantului în starea necesară regăsirii, a împăcării cu noi înşine şi cu semenii, pentru a putea accesa subconştientul şi, prin aceasta, pentru a putea sesiza conexiunea cu tot ce există, pentru a realiza deschiderea către puterea din interiorul nostru, cu puterea lui Dumnezeu,

2. Uşurează detaşarea de „comorile efemere” din lumea de afară, de credinţele, programările (cu referire la cele negative), etc care le-am asimilat de-a lungul timpului, pentru a putea realiza interiorizarea, călătoria în care ne întoarcem/ reîntoarcem la izvorul de viaţă al universului aflat în fiecare din noi,

3. Ajută practicantul să intre în starea de adevărată „rugăciune”, care nu este o cerere ci o deschidere spre centrul omniprezent din interiorul nostru, prin predare sau dăruire către Dumnezeu,

4. Permite trezirea sau descoperirea adevăratei noastre identităţi, pe care Socrate o numea o a doua naştere sau „eliberarea din peştera întunecoasă” şi

5. Deblochează procesele naturale de resincronizare, care facilitează eliminarea unor maladii, de altfel considerate incurabile care accesează doar planul efectelor (alopatia) şi neglijează planul cauzal (informaţional, karmic, etc), ghidând procesele de revenire la „veghere” şi de reîntoarcere la „Împărăţia lui Dumnezeu dinlăuntrul nostru”.

Iisus ne-a transmis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbăvească privirile. Nu se poate zice: Uite-o aici! sau Uite-o acolo! Căci, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”. (Luca 17.20-21; Rom, 144.17; Vers. 23)

Lao Tzu ne-a transmis: „Fără să treci pragul uşii, poţi cunoaşte întreg universul. Fără să priveşti pe fereastră, poţi vedea Calea Cerului. Cu cât te exteriorizezi, cu atât mai puţin te cunoşti”. (Tao Te Ching, cap. 47)

Isaac din Siria ne-a transmis: „Încearcă să intri în tezaurul tău şi vei găsi tăria Cerului. Celui ce se cunoaşte pe sine toate lucrurile îi sunt date, fiindcă a te cunoaşte pe tine însuţi reprezintă împlinirea tuturor lucrurilor”.

Empedocle ne-a transmis: „Dumnezeu este un cerc al cărui centru este peste tot şi a cărui circumferinţă nu se află nicăieri”.

Până şi manipulatorii şi profitorii romani au preluat „Nosce te ipsum” (Cunoaşte-te pe tine însuţi) de la Socrate, sau de unde au nimerit, „scăpându-l” posterităţii contra tuturor dogmelor lor legate de divinitatea cezarului şi/ sau obârşiei lor…

Deci, relaxarea, primul pas „de acces” către alfa, este chiar şi aşa, unul de importanţă nedeterminabilă. Iar alfa şi-a demonstrat de-a lungul timpului în ceea ce priveşte capacitatea de a adormi şi a trezi (chiar fără ceas deşteptător) atunci când este necesar şi/ sau când decizi (cu respectarea cerinţelor fiziologice umane normale) inclusiv amplificarea proceselor de refacere din timpul somnului natural, combaterea stresului şi a oboselii, rămânerea într-o stare de veghe „somnolentă” (a rămâne treji când sunteţi moleşiţi - activitate pasivă, reconfortantă), creşterea performanţelor fizice (sportive sau nu), înlăturarea unei dureri din orice parte a corpului, de exemplu, durere de cap (de exemplu), stimularea sistemului imunitar, rezolvarea cu rata de succes semnificativ crescut a unor probleme ad-hoc, renunţarea la unele vicii (tutun, alcool, droguri, etc), dependenţe (cum ar fi, de exemplu, cea legată de mâncare – cu slăbire corporală), reţinerea uşoară a unei liste lungi de probleme, învăţarea mai eficace (studiu cu o concentrare mai bună şi o rememorare mai eficientă), corectarea oricărei schimbări negative apărute în corpul tău, cuplarea simultană a ambelor emisfere cerebrale pentru rezolvarea unei sarcini oarecare, creşterea creativităţii şi a receptivităţii, rezolvarea unor probleme prin intermediul unui vis, vindecarea cauzală a unor maladii (obezitate, tensiune sanguină, diabet, infecţii, alergii, astm, etc – mai multe decât vă puteţi imagina), declanşarea proceselor de regenerare şi întinerire, ajutorarea altora în caz de boală fie şi doar prin ameliorare, capacitatea de a vă atinge scopurile mai uşor şi mai sigur, eliminarea efectelor diverselor traume fizice şi psihice, etc, şi, nu în ultimul rând, recâştigarea frumuseţii şi a bucuriei de a trăi (a doua naştere te face să vezi cu ochi noi totul, dându-vă seama că niciodată nu aţi văzut cu adevărat nimic, că aţi fost orbit la miracolele din jurul nostru) şi, de ce nu, pentru supravieţuire în cazul unor cataclisme naturale, când nu mai există medicamente (tranchilizante, relaxante, anxiolitice, somnifere, ş.a.m.d.) în condiţiile în care mintea a fost antrenată pentru a genera exact impulsurile necesare pentru a obţine anestezia, regenerarea, somnul, liniştirea.

Şi, într-un final, relaxarea este şi calea către o rugăciune adevărată sau mai adevărată. Şi nu numai atât… De exemplu, un om a fost întrebat odată: ce a câştigat dacă se tot roagă lui Dumnezeu. Mai nimic afară de pace: pace cu mine, pace în familie, pace cu oamenii, pace cu Dumnezeu. Dar ştiu ce am pierdut: mândria, cruzimea, trufia, lăcomia, nemilostivirea, nedreptatea, mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, lenea, neputinţa, prostia, neînţelepciunea, farmecele, blestemele, depresia, insecuritatea şi frica de moarte şi multe altele…

Există mitul că relaxarea înseamnă distracţie, sau o scădere a tonusului muscular, când, de fapt, termenul are aceeaşi origine, „a elibera”, ca şi termenul de absolut. Termenul absolut provine de la latinescul „absolvere”, care înseamnă eliberat, dezlegat, necondiţionat, starea de eliberare, separare de lumea fenomenală şi pentru a realiza accesul la lumina necreată sau divină. Chiar şi originea anglo-saxonă, „to relax”, are semnificaţia de eliberare, „a se elibera”, şi se realizează prin stingerea oricăror tensiuni, prin împăcare cu sine sau cu semenii, prin golire, prin punere în repaus. Apoi, toate reclamele folosesc termenul relaxant pentru obiectele de mobilier (fotolii, scaune, canapele, paturi, saltele), pentru restaurante, cafenele, ceainării, pentru încăperi, pentru băuturi răcoritoare, pentru medicamente şi droguri de tot felul, pentru masaj, pentru dispozitive de tot felul, aşa că această inflaţie descriptivă nu mai este întâmplătoare.

Dar, dacă am fi cu adevărat atenţi am sesiza că lucrurile nu stau aşa. Omul nu se preocupă de hrană decât atunci când îi este foame şi caută cu disperare apa atunci când îi este sete, caută să doarmă cât mai odihnitor când este obosit. Dar, toate acestea nu au nici o treabă cu relaxarea. Relaxarea autentică, care izvorăşte dinlăuntrul nostru, ca şi fericirea necondiţionată, perenă, este o stare care nu ne-o poate dărui nimeni şi nimic din afară: nici sunetele, nici culorile, nici medicamentele, nici aparatele, nici drogurile (alcool, tutun, altele), nici măcar mult-apreciatul sex (activitatea sexuală, orgasmul). Toate acestea din urmă sunt doar dependenţe, elemente de deviere de la realitate.

Rezultă că omului îi lipseşte relaxarea autentică, care izvorăşte dinlăuntrul său, îi lipseşte eliberarea dintr-o stare de prizonierat, iar această eliberare nu o putem realiza prin mijloace externe…

Deci, starea de relaxare este contrariul stării de încordare. Relaxarea este o stare de linişte, de calm, de pace sau împăcare, care se manifestă natural după orice efort sub forma repausului fizic şi psihic. Trăim într-o realitate în care contrariile (repausul şi activitatea) sunt două feţe inseparabile ale aceleiaşi monede: nu putem arunca repausul fără ca simultan să nu aruncăm şi activitatea. De exemplu, ştiaţi că inima în realitate se odihneşte mai mult decât munceşte?!? Un ciclu cardiac complet „durează” 0,8 secunde din care sistola atrială 0,11s (numai în sistolă se contractă muşchiul, diastola fiind momentul relaxării) restul de 0,69s atriile odihnindu-se şi sistola ventriculară de 0,27s ce urmează activităţii atriale (0,05 s contracţia izovolumică, 0,09 ejecţia rapidă şi 0,13s ejecţia lentă) restul de 0,53s fiind odihnă. Per total se pare că inima ar lucra 0,38 secunde, deci mai puţin de jumătate din 0,8 secunde dar, după cum aţi văzut mai sus, nu este aşa… odihnă 0,69 sau 0,53 din 0,8. Dar, să revenim!

Aşadar, în natură, orice flux este urmat de reflux. Activitatea (sub forma încordării sau a efortului muscular, sau alt efort) şi repausul (starea de relaxare, imobilitatea, aşezarea, dezactivarea, liniştirea) se urmează una pe cealaltă. Dacă o prelungim excesiv activitatea sau efortul, fără să ne întoarcem la starea de relaxare (dar şi invers), apare epuizarea, boala şi chiar moartea. La organismele pluricelulare, relaxarea se realizează prin procese involuntare (programate, automate, autonome) de punere în repaus, de dezactivare, de deconectare parţială sau totală de lumea de/ din afară, apelându-se la programe elaborate pe parcursul unei evoluţii filogenetice de miliarde de ani (numai dacă suntem evoluţionişti şi materialişti). La om, procesele involuntare programate de relaxare sunt adesea perturbate de programarea (sau de condiţionarea) socială.

Atitudinea eronată faţă de procesele involuntare de punere în repaus este un implant sau o virusare indusă deliberat pentru a transforma fiinţele umane în consumatori obedienţi şi în sclavi necondiţionaţi. Din punct de vedere al obedienţei consumatoriste se poate percepe realitatea din numai trei aspecte principale:

1. Consumul mondial de stimulente (cafea, ceai, băuturi energizante şi altele asemenea) folosite în lupta cu oboseala sau cu somnul a ajuns la un nivel fără precedent,

2. Consumul mondial de medicamente psihotrope (sedative, tranchilizante, anxiolitice, miorelaxante, somnifere) folosite pentru a lupta cu insomnia, încordarea, agitaţia psihomotorie şi cu anxietatea (declanşate de utilizarea abuzivă a substanţelor stimulente) se află la originea intrării într-un cerc vicios (dependenţa de substanţele care induc trezirea şi adormirea), ce declanşează prăbuşirea sistemului imunitar şi degenerescenţa accelerată a celulelor nervoase (care are ca efect extinderea bolilor de degenerescenţă nervoasă şi a depresiei, în forme atât de grave că nu mai răspund la nici o medicaţie, indiferent de doza administrată şi impun implantarea de generatoare de impulsuri la nivel cerebral) şi

3. Analiza etichetelor verbale indică o falsă ierarhie valorică, care a condus la actualul dezechilibru în plan individual şi social: sunt preţuite exteriorizarea şi activitatea şi sunt dispreţuite şi deseori culpabilizate stările de interiorizare (de absorbţie medicativă sau concentrativă) şi repausul (somnul şi repausul efectiv, starea necesară refacerii fiind considerată o inactivitate).

Acest lucru se reflectă în termenii folosiţi la adresa persoanelor meditative, interiorizate, în repaus, reprezentaţi de: obosit, adormit, somnolent, leneş, trândav, apatic, indolent, dezinteresat, inert, lent, inactiv, ş.a.m.d. Aceste atitudini eronate de respingere şi de luptă cu procesele de interiorizare şi de punere în repaus, care facilitează autocunoaşterea şi refacerea, au drept consecinţă faptul că pe Terra cele mai răspândite dezordini sunt ignoranţa de sine, stresul, maladiile cardiace, imunitare, oboseala cronică şi insomnia pe fondul cererii tot mai mari, nemiloase şi crude de randamente sporite. Somnul este prea adesea considerat de către ignoranţi ca un timp gol sau ca un timp pierdut.

Este de o prostie şi o aroganţă fără margini să credem aşa ceva atât timp cât natura a înzestrat toate animalele cu această calitate, atât timp cât fără somn/ odihnă moare oricine şi orice. Reţineţi, în plus, că cele mai multe mamifere (şi nu ne referim la speciile puţin active) dorm mai mult decât doarme omul modern (de exemplu felinele pot dormi cu uşurinţă 15 ore pe zi), fără a mai lua în calcul necesităţile de somn ce ne sunt „semnalizate” de chiar noi în timpul copilăriei. Conceptul de concentrare este, de asemenea, valabil aici: este evident că cineva care doarme bine va fi mai treaz şi mai capabil de concentrare în faza de veghe.

Remarcaţi că, în final, fiinţa umană, mai mult decât orice animal, are capacitatea de a contracara aceste instincte naturale şi de a învăţa obiceiuri noi (apare libertatea de a inocula noi dependenţe, programe eronate). În concluzie, nu vă bazaţi în întregime pe dorinţele şi pe senzaţiile Dumneavoastră în ceea ce priveşte somnul (fiindcă programele naturale ale omului au fost virusate în cursul condiţionării)!

Ajunge pentru azi! Hai să mai vorbim şi mâine despre asta (probabil mai multe zile)!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru