Terapiile alfa - Introducere (5)

He, he, he... Iar relaxare!!! Relax, just do it!!!

Am ajuns la momentul în care trebuie să înţelegem că relaxarea este un fel de instrument, o unealtă prin intermediul căreia vom ajunge acolo unde dorim, acolo unde trebuie. Şi, cu cât această unealtă este mai bună, mai calitativă, cu atât ceea ce vom realiza va fi mai eficient făcut, va fi mai bun („Unealta face meseria”). „Un tăietor de lemne care uită să-şi ascută fierăstrăul, taie tot mai puţine lemne”, spune un vechi proverb.

La fel şi noi. Dacă uităm sau nu avem timp să ne îngrijim vehiculul, bazându-ne mereu pe autopilotul acestuia (subconştientul, mecanismele autonome vegetative, etc), pierdem ocazia de a ajunge la destinaţie. ŞI, orice vehicul are o parte materială (caroseria, piesele de habitaclu, etc), o parte energetică (motorul, sistemele de transmisie al energiei de mişcare către sistemul de propulsie, etc) şi o parte informaţională, care asigură guvernarea sau conducerea vehiculului (computer de bord, pilot automat, şofer). Dar noi nu suntem nici vehiculul, nici măcar şoferul.

Şi, autopilotul/ şoferul, deoarece nu discerne între bine şi rău (vezi postările anterioare) caută informaţii în jur şi, fără capacitatea de a discerne, acceptă fără rezerve programele externe care, de cele mai multe ori se comportă asemenea unui virus, în special datorită condiţionărilor sociale. Şi, o maşină care nu funcţionează corespunzător deoarece se virusează (programare eronată, neconformă întregului), se degradează prematur (maladii, îmbătrânire precoce) şi ajunge să devină dintr-o punte între lumi, dintr-un instrument de trecere, într-un stăpân, o închisoare controlată de circumstanţe.

Deci, cel ce spune că nu are timp de relaxare ne arată ori că este dezinformat (nu ştie despre ce este vorba), ori are alte priorităţi (ierarhii valorice, programe, virusuri, credinţe). Dar, în ambele cazuri, discutăm despre un om închis, îngheţat, cristalizat, rigid, care nu mai doreşte să înveţe nimic, care a murit deja, deşi pare în viaţă. Poate ar fi unele comentarii în primul caz, dar nu este aşa. Încă din urmă cu 3.000 de ani, Lao Zi arăta că diferenţa dintre viu şi mort este aceea dintre flexibil (relaxat – moale – cald) şi rigid (încordat – tare – rece). Şi, s-a constatat că doar oamenii care-şi păstrează vie capacitatea de a învăţa lucruri noi, îşi păstrează flexibilitatea corpului şi a minţii, şi trăiesc sănătoşi, până la vârstele cele mai înaintate.

Şi totul începe şi este întreţinut de capacitatea individului de a se relaxa. ŞI acesta este un „lucru” care se învaţă. Da, putem învăţa să ne relaxăm, să rămânem calmi, lucizi în orice situaţie, în orice circumstanţe. Aceasta este o învăţare de noi deprinderi şi presupune conştientizare şi antrenament sau practicare zilnică. Şi asta deoarece este nevoie de a învăţa ceva practic, şi nu teoretic.. Orice deprindere, cum ar fi mersul pe jos sau ca şofatul, se învaţă prin repetare. Eşecurile sunt semnale pe care le primim atunci când încă mai avem de învăţat, rolul acestora fiind de a ne furniza o afişare, un feedback, pentru a învăţa, pentru a ne corecta greşelile, erorile.

Cei pentru care eşecurile reprezintă o ocazie de a se demobiliza sau de a abandona antrenamentul, sunt centraţi greşit pe propria lor imagine (efecte), iar nu pe ceea ce fac (cauză) şi cei ce nu găsesc satisfacţii în ceea ce fac, nu învaţă din greşeli şi nu ajung departe. De exemplu, satisfacţiile ce apar, sunt obţinute, în cursul unei activităţi preferate (hobby), provin chiar din implicarea în acea activitate, iar nu din efectele ulterioare (faimă, recompense, etc). Nimeni nu poate învăţa în locul nostru, nimeni nu ne poate da în dar o deprindere. Trebuie să fim conştienţi de asta!

Şi, dacă tot am ajuns la conştientizare… Fiindcă dorim să inducem voluntar starea de relaxare, atunci când avem nevoie, este evident că trebuie să fim conştienţi de nevoie şi de momentul oportun. Prin programare toţi oamenii şi toate animalele ştiu deja să se relaxeze, ştiu să se detaşeze natural de lumea din afară. Dar, cel puţin în cazul oamenilor, pierderea „calităţilor” relaxării se datorează unei activităţi susţinute în sensul înlocuirii calităţilor naturale cu ceva selectat şi practicat de individ. Astfel se ajunge în situaţia în care „butoanele” necesar a fi apăsate pentru declanşarea relaxării să fie total diferite faţă de cele normale.

Da, fiecare individ ajunge să aibă alte butoane care să îi comande comportamentul. Se ajunge astfel la faptul că, unii intră în panică la orice stimul care evocă o traumă, o experienţă dureroasă, o amintire legată de o ameninţare, aţii se enervează atunci când sunt criticaţi, respinşi, frustraţi, etc. Dar, după cum prezentam în postările anterioare, există doar frică şi dragoste, doar simpatic şi parasimpatic… Restul sunt nuanţe: diferenţa dintre frică şi anxietate este dată de faptul dacă conştientizăm sau nu conştientizăm cauza. Şi, de ce ne este atât de greu să conştientizăm?!? Pentru că oamenii caută întotdeauna rezultate, ignorând calea prin care se ajunge la ele, oamenii preţuiesc aparenţele (frumuseţea, aspectul, sănătatea, faima, puterea, etc) şi ignoră faptul că acestea sunt efecte ale purităţii interioare, ale armoniei cu universul şi cu sine însuşi.

La fel de conştienţi trebuie să fim şi de faptul că universul se manifestă pe mai multe planuri, material, energetic şi informaţional între care există o ierarhie de comandă, de relaţionare. A ne centra numai şi numai pe planul material este evident o mare greşeală, dovadă stând tot ceea ce trăim acum, majoritatea dintre noi. Şi, nu vă imaginaţi că trăim mai bine. Trăim doar în mai mult confort şi siguranţă (repet, destul de mulţi dintre noi), doar atât, deoarece aceste sentimente, trăiri, nu sunt nimic altceva decât un simptom, un efect. Pentru a ne fi cu adevărat mai bine este necesar să apelăm la metode care acţionează la nivel cauzal, informaţional. Aşadar, tot ceea ce facem necesită o schimbare a paradigmelor actuale, o modificare a mentalităţilor sau a concepţiilor materialiste şi energetiste, care comandă majoritatea lucrurilor care ţin de oameni.

Şi, povestea cu reîntoarcerea la natură este incompletă atât timp cât, prima şi prima dată nu ne întoarcem asupra noastră. Orice reîntoarcere la natură este o cerere "atrasă" de un simptom de rupere de firesc, de natural. Şi, de aceea, tentativele de reîntoarcere la natură se lovesc mereu de eşec dacă, în prealabil, nu se realizează întoarcerea la natura profundă din noi înşine, ruperea interioară de sinele universului fiind cauza pierderii memoriei, cauza ruperii exterioare de semeni, de mediu. Ritmurile fundamentale ale universului cântă în fiecare din noi realizând miracolul vieţii. Deci, iar, nu trebuie să ne mai concentrăm pe efecte şi să ignorăm cauza,

Un exemplu al acestor consideraţii eronate este reprezentat de folosirea regimurilor alimentare de scădere în greutate, sau obsesia controlului aportului de calorii, ilustrând această mentalitate care caracterizează toate (aproape) acţiunile terapeutice actuale, care caută efectul, ignorând cauza. În realitate, puteţi mânca orice doriţi şi tot o să vă păstraţi o greutate normală, dacă apelaţi la o metodă care corectează erorile programului informaţional. Dacă nu se corectează erorile programului informaţional, toate rezultatele obţinute prin mijloace exterioare de slăbire sau de scădere în greutate sunt efemere, deoarece corpul revine automat, imediat ce are ocazia, la greutatea iniţială, considerată optimă condiţiilor reale (şi nu celor stabilite optime pe hârtiile terapeuţilor). Se ştie că tumorile sau chisturile, îndepărtate chirurgical sau prin energie (Qigong) din corpul fizic, reapar după câteva luni sau după câţiva ani, dacă tratamentul nu vizează adevărata vindecare, adică eliminarea erorilor din programul informaţional.

Corpul informaţional este instanţa de comandă (generalul) căruia i se supune corpul material care este instanţa efectoare (soldatul). "Generalul" este tot ceea ce se petrece de la nivelul subconştientului  către şi cu inconştient împreună. Deci, corpul material este asemănător unui terminal, asemenea unui monitor video, care doar afişează ceea ce se petrece la nivel informaţional, în centrul de procesare al informaţiilor. Cei ce acţionează asupra ecranului, ca să schimbe imaginea, chiar şi programul, nu au nici o şansă deoarece nu fac ceea ce trebuie.

Corpul energetic mijloceşte comanda corpului material, de către instanţele informaţionale, iar în final se constată că orice proces de transfer energetic reprezintă tot o afişare a proceselor informaţionale. Inclusiv procesele energetice se află sub comanda corpului informaţional, iar nu invers. Deci, degeaba frânăm roţile unui vehicul, dacă nu oprim caii, dacă nu suspendăm transmisia forţei de tracţiune de le motor către roţi. dacă nu înţelegem că imaginea de pe ecran, dar şi faptul că, caracteristicile fluxului energetic reprezintă un efect, o afişare a ceea ce se petrece la nivel informaţional, atunci vom persevera în acţiuni eronate.

Nimeni nu a scăpat de insomnie luptând cu ea, lupta, impunerea voinţei amplificând încordarea şi excitaţia scoarţei cerebrale, ceea ce prelungeşte insomnia. Nimeni nu a scăpat de frică, de anxietate, de dureri, de dependenţă de mâncare sau de droguri prin luptă. Prin luptă acţionăm greşit, de la periferie spre centru. Atunci când periferia (instanţa subiectivă) luptă cu centrul de comandă (programul instinctual scris la nivelul subconştientului sau mai departe, evident virusat dacă s-a ajuns la problemele care ne împing spre o acţiune) întotdeauna periferia este învinsă de centru (este un fel de lege a firii), întotdeauna periferia îşi epuizează prima capacităţile de rezistenţă.

Şi, dacă ne epuizăm capacităţile limitate de control într-o activitate greşită (luptă, impunerea voinţei, încordare) atunci să nu ne mirăm că programul virusat revine fără obstacole. Din această cauză abandonarea fumatului sau a dependenţei de alcool ori de mâncare nu se realizează prin luptă, ci prin examinarea cauzelor sau a resorturilor care au condus la alterarea programului din centrul de comandă (de exemplu, este binecunoscut cazul femeilor, după ce şi-au pierdut soţul, au tăbărât pe frigider (bulimie afectivă), ca unică sursă de satisfacţii sau de plăceri).

Soluţia primară (dar nu neapărat suficientă) stă în relaxare reală. Simpla relaxare psihosomatică elimină insomnia, frica, anxietatea, durerile şi lasă în pace, să se desfăşoare aşa cum sunt ele programate, procesele automate de refacere, de după efort, ş.a.m.d. Un exemplu mai "puternic" este cel al naşterii fără dureri care foloseşte tocmai relaxarea pentru a reduce perturbarea proceselor automate de către programele asociate (religioase şi laice) eronate.

Procesele automate, care comandă fiecare fază a travaliului, sunt guvernate de un program elaborat şi perfecţionat pe parcursul a milioane de ani de existenţă a mamiferelor. la oameni, peste acest program s-au suprapus programele sociale (credinţe religioase şi laice) eronate, care au culpabilizat femeia ("păcatul"), care au indus frica, anxietatea şi care au declanşat încordarea musculară (durerile exagerate din timpul travaliului sunt datorate unor comenzi care determină încordarea unor grupe musculare inadecvate  - frica este însoţită de încordare).

Dar problema este mai amplă decât atât... Toţi dresorii de animale ştiu din proprie experienţă că animalele atacă atunci când percep încordarea musculară (inclusiv creşterea frecvenţei cardiace care, este "audibilă" la majoritatea animalelor, mai ales a celor de pradă) care este unul din efectele somatice ale fricii. Frica şi încordarea musculară, care îi este asociată, este percepută şi identificată, de către toate fiinţele vii, ca un atac potenţial, ca un semnal din memoria speciei.

Frica are efecte somatice opuse relaxării: încordare musculară, vasoconstricţie vasculară care provoacă răcirea extremităţilor şi albirea pielii, modificarea ritmului cardiac şi respirator, alterarea transpiraţiei (emisia unor heterohormoni sau feromoni), dereglări ale peristaltismului intestinal şi altele. Interesant este că natura elimină oamenii încordaţi, doar oamenii relaxaţi fiind aproape de invulnerabilitate, credibili, acceptaţi de oamenii din jur (prin rezonanţă emoţională).

Gata şi pentru azi!!!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru