Terapiile alfa - Introducere (6)

Chiar dacă postarea este "notată" ca fiind realizată în ziua de 11, abia azi am reuşit să o postez, dar este realizată în ziua de 10. Să mergem mai departe!

Continuând ideile legate de primul pas în terapiile alfa, cel de relaxare, să vedem dacă aceasta se „supune” celor descrise în postările anterioare, adică dacă se supune cuvântului.

Cuvântul este „degetul care indică luna, iar nu luna însăşi”, un simbol ce este folosit pentru a desemna realitatea şi nu însăşi realitatea. Ce semnificaţie are pentru un orb din naştere expresia „culoarea albastră a cerului senin”? Acelaşi cuvânt (de exemplu apă, iubire) are semnificaţii diferite, pentru oameni cu experienţă diferită de viaţă. Cuvintele descriu numai o parte a realităţii conformă cu descoperirile acelei realităţi specifice fiecărui individ în parte, esenţialul rămânând dincolo de cuvinte.

Apoi, oricine ştie că sunt necesare extrem de multe cuvinte pentru a descrie imaginea simplă a altcuiva, atunci când dorim să „oferim” detalii adevărate, palpabile, utile. Deci, iată de ce, experimentele cu persoane rugate să facă un desen după o descriere verbală au fost surprinzătoare în ceea ce priveşte deosebirile făcute de subiecţii participanţi la experiment. La fel, experimentele cu persoane rugate să relateze acelaşi eveniment sunt revelatoare: nimeni nu a văzut şi nu a auzit aceleaşi lucruri. Dar, continuarea experimentelor nu a relevat decât un lucru mult mai important decât şi-ar fi putut imagina cineva: ceea ce văd oamenii depinde de aşteptări, de programarea primită, de credinţe.

„Problemele” de interpretare „avansează” atunci când apare necesitatea de a transfera informaţiile unui receptor. S-a ajuns la concluzia că mesajele verbale pot fi uşor deformate (voluntar sau involuntar), pot fi cenzurate, de către cel care transmite mesajul, deseori fără nici un interes palpabil (să mai luăm în calcul existenţa unui interes?!?). Aşadar, cuvântul poate comunica un adevăr dar şi o minciună. Apoi, dacă receptorul unui mesaj nu este pregătit, el îl va respinge în majoritatea cazurilor, polemizând, opunându-se iar dacă este de rea credinţă îl deformează folosindu-l ca acuzare contra celui căruia nu i-a acceptat mesajul (poate din această cauză).

Dacă oamenii află prin cuvânt indicaţii cu privire la ceea ce trebuie să vadă sau să experimenteze vor avea iluzia că s-au iluminat, confirmându-şi în realitate doar propriile aşteptări. Din această cauză Buddha a trimis oamenilor calea spre experimentare, drumul care trebuie urmat pentru a duce firesc la destinaţie, dar a tăcut când a fost întrebat cu privire la experienţa trezirii.

Puterea credinţelor este mai mare decât v-aţi fi aşteptat. Naziştii au experimentat în lagărele de concentrare/ exterminare puterea cuvântului în programarea expectaţiilor şi au descoperit că orice om îşi poate declanşa chiar moartea, invulnerabilitatea la foc sau la anumite otrăvuri letale (în anumite condiţii), precum şi la răni extrem de grave. Un exemplu a astfel de experimente este cel în care persoanele ce urmau să fie supuse experimentului erau informate că vor fi ucise prin tăierea venelor de la mâini. În prealabil, mâinile acestora erau legate la spate şi erau scufundaţi într-o cadă cu apă.

Ulterior, în dreptul venelor se practica o tăietură superficială (care nu atingea venele şi nici nu producea sângerare) pentru a provoca durerea/ senzaţia dureroasă. Apa din cadă se înroşea progresiv cu cerneală roşie care venea printr-un tub ascuns în spatele amărâtului pe care se făcea experimentul. Rezultat: în decurs de o oră, toţi oamenii pe care s-au făcut experimentele au murit (astfel de exemple am prezentat în postările anterioare).

Lao Zi spune că: Cel ce este conştient (cel care ştie să fie atent) nu vorbeşte; cel ce vorbeşte nu este conştient (nu ştie să fie atent). Acest citat relevă faptul că, în practica ancorării Tao, la reîntoarcerea la adevărata realitate, dialogul interior, vorbăria, sunt perturbaţii, obiceiuri, procese automate, care pot fi reduse prin repetarea exerciţiului de tăcere şi de centrare în conştienţă. Oricine este total absorbit de o activitate poate constata că nu poate vorbi, că nu-i poate aminti o poezie, etc. pe care ulterior o poate recita fără nici un fel de probleme. Deci, o cale de a "descoperi" plasarea în starea de relaxare completă, reală, este faptul că o persoană nu poate vorbi.

Această "confirmare" este prezentată şi în biblie, Moise neputând să vorbească atunci când era centrat, ancorat, în contact cu Dumnezeu, lăsând exprimarea verbală pe seama fratelui său, pe durata transei, fiindcă nu se putea exprima concomitent în două lumi, fiindcă nu putea să stea concomitent în două camere ale conştiinţei: 1. mica încăpere a conştiinţei, care primeşte lumina fenomenală prin mijlocirea simţurilor, folosită de toţi misticii pentru comunicarea orizontală cu semenii, pentru relaţia cu lumea manifestată (evident ceea ce se poate percepe în stadiu alfa spre teta) şi 2. marea încăpere a conştiinţei numită şi marea sală luminoasă a inteligenţei, fiindcă primeşte lumina divină, folosită de toţi misticii pentru comunicarea pe verticală, cu Dumnezeu (evident ceea ce se percepe în stadiu teta spre delta). Oamenii treziţi, iluminaţi sau eliberaţi pot folosi ambele încăperi pentru recepţie şi emisie, în timp ce oamenii obişnuiţi sunt fixaţi, ancoraţi, după naştere, prin identificare şi/ sau condiţionare (castrare socială) doar într-o singură încăpere (de obicei prima, cu predominanţă beta).

În domeniul telecomunicaţiilor apare o similitudine demnă de remarcat: pentru a recepţia un post de radio sau de televiziune trebuie să ne fixăm pe frecvenţa acelui post de emisie şi orice abatere de la frecvenţa de rezonanţă determină perturbaţii (la fel ca şi în cazul perturbaţiilor/ bruiajului, care ne face să pierdem emisia sau calitatea "inteligibilă" a acesteia). În timpurile contemporane nouă, datorită distorsiunilor cunoaşterii, a "castrării", a "susţinerii" de credinţe eronate, ş.a.m.d. totul pare mai mult a fi asemănător cu modul de transmisie radio utilizat în telefonia celulară. Nu ştiu câţi dintre Dumneavoastră ştiu acest lucru dar, pentru "securitatea" telefoniei mobile, undele radio care transportă informaţia sunt schimbate constant după un anumit algoritm, cunoscut, practicat etc. de către provider-ul (furnizorul) de servicii de telefonie mobilă.

Aşadar, de ce am făcut "comparaţia" cu acest sistem?!? Aşa percepem noi acum "legătura". Ne lovim mereu de "codările" de frecvenţe astfel încât ne vine aproape imposibil să mai controlăm, menţinem percepţia a ceea ce ne transmit cei de lângă noi, cei din viaţa noastră, etc. şi depindem de un anumit serviciu de "telefonie divină" şi de curentul de informaţie existent la ei, care au tot interesul să ne păstreze doar în "camera mică a conştienţei". Atunci când sfinţii intră în "curent" (în sanscrită srota-apanna) ei exprimă sau vorbesc "ceea ce aud" (sruta, srota) şi sunt "flautul cu care cântă divinitatea", ei folosesc concomitent ambele camere, una care recepţionează iar alta care exprimă verbal ceea ce a auzit.

Astfel de cupluri formate dintr-un maestru tăcut şi un purtător de cuvânt, au fost prezente mereu de-a lungul timpului în viaţa noastră, până ce am ajuns cu toţi la comunicarea "codificată" şi ne-am "alipit" la un furnizor de servicii de telefonie mobilă. Buddha era permanent însoţit de vărul său Ananda, Mahomed şi Iisus nu vorbeau când înfăptuiau minunile Creatorului, ci doar după ce coborau în mica sală a conştiinţei/ inteligenţei. Se afirmă că aşa a fost dictat Coranul către/ de către Mahomed. Tradiţia hindusă face o deosebire clară, esenţială, între scrierile relevate sau auzite (shruti, sruti) şi textele transmise (smrti), întemeiate pe memorie (smrtayah) biologică şi tehnologică (scrieri, înregistrări). Termenul sanskrit shruti (tradus prin auzit/ auzite, ceea ce a fost auzit, învăţături) desemnează textele relevate (auzite de iluminaţi care "sunt templul în care se manifestă divinitatea"). Deci, de ce credeţi că nu poate fi adevărat faptul că nu avem nimic de făcut decât să ne relaxăm şi să auzim liniştea noastră?!?

Cu adevărat puternic este cel ce se învinge pe sine, iar nu acela care îi învinge pe alţii, ne pune Lao Zi adăugând, iluminat este acela care este conştient de sine însuşi, iar nu acela care îi cunoaşte pe alţii. Şi continuă, "Cuvântul expus (aici) este uşor de înţeles şi înfăptuit, şi totuşi nimeni nu-l înţelege şi nu-l ascultă (oamenii nu vor să primească şi să aplice legile înrădăcinării în Tao)"... Iisus a fost condamnat la o moarte exemplară fiindcă a încălcat legea tăcerii, fiindcă a spart monopolul cunoaşterii şi toţi cei care au aflat calea au avut aceeaşi moarte exemplară (răstigniţi, arşi, fierţi) pentru a putea confisca calea relevată de acesta, pentru a o putea transforma devenind utilă să stea la baza ideologiei imperialiste, în ideologia care a stat la baza colonialismului (a creştinării forţate, a genocidului, a distrugerii unor inestimabile tezaure culturale şi ştiinţifice rămase de la civilizaţiile care ne-au precedat în calea de sedare şi manipulare a maselor).

Şi, de aici, nu a mai fost decât un pas ca şi celelalte religii să fie confiscate după acelaşi tipar şi să apară Jihadul, etc. Iisus nu a spus "Pocăiţi-vă, căci Împărăţia lui Dumnezeu este aproape". "Teshuwar" înseamnă în aramaică (limba nativă a lui Iisus) "Reîntoarceţi-vă", mesajul fiind "Reîntoarceţi-vă, căci Împărăţia lui Dumnezeu este aproape". Şi de mai bine de 2.000 de ani, Împărăţia lui Dumnezeu este tot acolo, înlăuntrul a fiecare din noi, indiferent cât de demonice par unele persoane "ce nu pot avea Lumina călăuză"...

Şi, monopolul cunoaşterii este încă "sugrumat" de interese de tot felul, direct născute din imperialismul şi diletantismul iniţial, cel care a deviat valoarea celor spuse de Iisus, Mahomed, Buddha şi/ sau alţii asemenea lor. Încă se ţin secrete căile prin care oamenii se pot vindeca, prin care oamenii se pot elibera din ignoranţă şi orbire, pentru ca oamenii să rămână rupţi de interior, înlănţuiţi de lumea din afară, dezbinaţi şi adormiţi cu ideologii sau cu "opium pentru mase". Pentru a uita să contacteze realitatea, pentru a nu afla cine este cu adevărat, pentru a fi mai uşor de dezbinat, omul nu va ajunge uşor la căile de salvare care vor rămâne cât mai mult timp confiscate, monopolizate, deformate, transformate în ideologii penibile ce pot fi uşor "găsite" a fi diferite, "păgâne", devenite mijloace de condiţionare, bla, bla, bla.

Oamenii vor fi în continuare culpabilizaţi, dezrădăcinaţi, înstrăinaţi, alienaţi, compartimentaţi, fracturaţi, decapitaţi, etc. Doar pe un amnezic sau pe un orb îi poţi păcăli să lupte împotriva fratelui lui, doar un amnezic poate fi transformat în zombi, în unealtă, într-un soldat care nu-şi mai apără copiii, familia, ţara, neamul, ci pe asupritorii care-l fură, care-l asmute total contra intereselor lui şi îi înfometează, ucide, etc. semenii. Doar de la un om care şi-a uitat propria identitate te poţi aştepta să-şi ucidă aproapele, să-şi înşele semenii...

Gata şi pentru azi!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru