Terapiile alfa - Introducere (8)

Am fost condiţionaţi să vedem realitatea în categorii de genul „frumos - urât”, „bine - rău”, „benefic - malefic”, etc. Dar, realitatea nu este fracturată, compartimentată sau separată în categorii contrare, sertare diferite, ci este un întreg funcţional în care toate părţile nu sunt entităţi separate ci un tot, un întreg prezent în fiecare parte a sa. Azi se recunoaşte de către lumea ştiinţifică faptul că trăim într-un univers în care părţile lui sunt interconectate, progresul cunoaşterii eliminând ideile de compartimentare în realităţi separate.

De exemplu, primul pas în ideea eliminării acestei separări a fost făcut de Isaac Newton care a descoperit descompunerea luminii albe cu ajutorul unei prisme în toate culorile curcubeului. Azi ştim că această „separare” se datorează lungimilor de undă (lumina nu este altceva decât un flux de unde electromagnetice) diferite ale fiecărei culori. La fel şi în cazul celorlalte simţuri. De exemplu, gustul, considerat a fi „compus” din realităţi separate, are la bază tot diferenţele dintre frecvenţele semnalului de tip electric generat de celulele senzoriale caracteristice. Un conductor metalic pus pe limbă este perceput ca având gustul de dulce, acru, sărat sau amar în funcţie de frecvenţa semnalului electric „aplicat”.

Mai mult, gustul este influenţat mai mult decât vă imaginaţi de „colaborarea” cu simţurile olfactiv şi vizual. Deci, cunoaşterea unei realităţi unice, care îmbracă diferitele aparenţe (culori, gusturi, diferite stări de conştiinţă, etc) este „diferită” în funcţie de capacitatea fiecărui individ de a discerne întregul perceput dar unic…

Mai mult, trăind într-un univers al cărui centru se află în fiecare punct al său, în fiecare percepţie a noastră (indiferent de interpretarea ce o dăm), ajungem la concluzia că, dacă ne golim de „credinţe”, de încordări, de griji, celulele care alcătuiesc corpul nostru revin la sincronizarea cu ritmurile profunde ale naturii noastre, cea care face parte din întreg, „poziţie” care asigură viaţa, existenţa, sănătatea, regenerarea, întinerirea şi viaţa. Doar cei care pierd sincronizarea cu ritmurile profunde ale naturii se înstrăinează de izvorul de viaţă omniprezent şi lasă să se instaleze epuizarea, boala, degradarea, îmbătrânirea prematură şi moartea. Şi, această cale trece, în primul rând, prin relaxare, prin meditaţie, ritmul vieţii aşa cum îl percepe majoritatea dintre noi, ritmul conştientului beta, nefiind altceva decât o sumă de definiţii ce ne deviază de la realitate…

Şi, când a fost mai aproape omul de natură, de adevărata natură? În antichitate sau acum?!? Suntem mai aproape de natură în interiorul unui tub al aparatului de RMN (care doar analizează dispoziţia materială) sau în stare de relaxare, eventual meditaţie (în care nu numai că putem analiza starea noastră reală ci şi putem aplica unele elemente de reparare sau de îmbunătăţire)?!?

Din cele mai vechi timpuri, în Dacia, Tibet, India, China, etc, au fost descoperite/ dezvoltate „programe” pentru învăţarea intrării conştiente în starea de relaxare pentru vindecare, pentru trezire (deşteptare), eliberare, pentru reamintirea adevăratei noastre identităţi, pentru iluminare. Şi, calea principală a acestor „programe” se baza pe cuvânt, pe un fel de metodă auditivă (sugestii, incantaţii). Există şi tehnici care apelau la metode vizuale dar acestea sunt destul de comentabile, aşa că nu voi aminti de ele.

Revenind, aceste sugestii, incantaţii, făceau „apel” la vindecarea spiritului deoarece, după cum spuneau vechii daci, „nu poţi vindeca trupul dacă nu vindeci şi spiritul/ mintea”. Medicina alopată, care iniţial nu a valorificat decât metodele de vindecare ale corpului fizic (Hipocrat), a redescoperit azi, în metodele psihoterapeutice, o modalitate de a trata simultan şi dezordinile spiritului. Această reîntoarcere la modalităţi de mult uitate, de a trata simultan dezordinile corpului fizic cu cele ale spiritului (chiar dacă este denumit minte, psihic, etc), reprezintă un fel de feed-back istoric.

Şi, chiar dacă, în prezent, metodele psihoterapeutice nu sunt aplicate încă concomitent cu metodele medicinii alopate, la momentul oportun, pe scară largă se cunosc numeroase cazuri care exemplifică debutul utilizării simultane a acestor metode terapeutice „cumulate”. Putem aminti aici de tehnicile de relaxare ce se ală deja la baza antrenamentului pentru naşterea fără dureri (indiferent de forma acestuia), pentru învăţarea unor noi deprinderi (cum ar fi înotul – doar o persoană relaxată pluteşte, constantă că pluteşte în mod natural, că „face pluta”, şi asta numai atunci când depăşeşte teama de apă), pentru dresarea animalelor (animalele atacă oamenii fricoşi pentru că aceştia se află într-o stare de încordare, într-o stare simpatică de „luptă sau fugi” emisă pe toate canalele, stare ce induce în eroare în ceea ce priveşte posibilitatea de a proceda la atac).

Utilizarea hipnozei în anestezia necesară intervenţiilor chirurgicale a condus la constatarea unor lucruri surprinzătoare: nu au apărut complicaţii operatorii sau postoperatorii (infecţii sau altele), s-a scurtat perioada de refacere, etc (adevărul că „rănile învingătorilor se vindecă mai repede” a fost descoperit şi aplicat terapeutic de cei care practicau artele medicale din Tracia, folosind aşa-numita „pilotare auditivă” pentru a induce starea necesară regenerării şi vindecării). Şi exemplele pot continua dar voi detalia pe ultimul dintre ele…

Socrate vorbea despre medicii antici din Tracia (Hiperborea) care vindecau prin utilizarea de „cuvinte blânde” boli considerate incurabile de către medicii greci care utilizau doar plantele de leac şi bisturiul (sau alt instrumental cu destinaţie chirurgicală). Şi, această „pilotare auditivă” se folosea în Tracia nu doar pentru vindecarea maladiilor psihosomatice ci şi pentru „trezire” sau eliberare sau pentru trimiterea de mesaje zeilor (în transă dar şi în momentul sacrificiului). Şi, aceste procedee, cu specificul „zonal-cultural” sunt descoperite pe cuprinsul întregului pământ, oriunde s-au aflat oameni.

Deci, cât timp mai avem de gând să continuăm cu ignoranţa?!? Şi, apropos de ignoranţă… În efortul de translare a materialelor de noua medicină pe situl meu, dorinm.ro, procedez la o restructurare completă a modului de lucru cu Dumneavoastră. După cum anunţam, voi continua cu „prelevarea” unui fel de „materiale de clasă”, după sistemul cu care v-am obişnuit în anii care au trecut de când lucrez la noua medicină pe wordpress (şi clona de pe facebook), dar, totodată, voi începe să îmi fac „temele de acasă” cu dezvoltarea de materiale reale, structurate complet (datorită facilităţilor oferite de structura unui site real, şi nu ale unui blog).

Procedând la această structurare am ajuns la concluzia că este necesar să realizez un fel de departajare în funcţie de „cititor”. De-a lungul timpul mulţi dintre Dumneavoastră s-au plâns de cât sunt de laborioase materialele, de cât sunt de complexe, ş.a.m.d. Unica soluţie care mi-a trecut prin minte, pe care am „simţit-o” ca eficientă a fost departajarea în categorii de cunoaştere, de înţelegere şi, de ce nu, de timp disponibil. Şi, supă o analiză reală de mai multe zile, am ajuns la concluzia că Dumneavoastră puteţi face parte din următoarele categorii:

1. Ignorant – Persoană care nu are un nivel de cunoaştere, înţelegere, acceptare „cât de cât” (bineînţeles, în ceea ce privesc, cunoştinţele medicale şi/ sau complementare solicitate de „înţelegerea” şi sau aplicarea a ceea ce postez) şi/ sau, de ce nu, persoană care nu are timp, chef sau altele asemenea (deseori cu completarea „pentru aşa prostii”, „pentru atâtea detalii plictisitoare” sau altele conexe). Poate de aceea, acest tip de persoane pot fi denumite nu neapărat „ignoranţi” ci şi „habarnişti”, „grăbiţi”, sau altele asemenea. El este persoana care are nevoie de o soluţie imediată care să o accepte şi, astfel, să o asimileze sau, cel puţin, are nevoie de o indicaţie unde să se adreseze (la ce medic, de care disciplină, etc). Deci, astfel de persoane vor avea nevoie doar de un diagnostic probabil şi să aibă o idee despre medicul unde trebuie să se adreseze şi specialitatea medicală a acestuia. Deci structura de prezentare a informaţiilor pentru ignorant va fi: simptome – posibile afecţiuni/ probleme – medic specialist sau nu la care să se facă apel. Pentru ei, ignoranţii, va fi pusă la dispoziţie un fel de listă de simptome ce va duce la detectarea de posibile afecţiuni/ probleme/ boli şi, în baza acestei „preselecţii” să apară rezultatul concretizat în medicul specialist la care trebuie să se facă apel. Atât doar…

2. Profan – Este următorul nivel, un fel de nivel de începător (raportat la un joc cu sănătatea personală sau a celor din jurul acesteia), unde pot apare unele informaţii de ghidare dar şi de înţelegere suplimentare. Deci, aici se vor găsi informaţii suplimentare, necesare unei persoane care vrea să ştie mai multe, care vrea cât de cât să înţeleagă ceea ce se petrece dar numai şi numai raportat la medicina clasică, la cea alopată şi regulile sociale şi financiare ale acesteia. Aşadar, structura de prezentare a informaţiilor va cuprinde, va fi: simptome – posibile afecţiuni/ probleme – posibile acţiuni în sensul clarificării existenţei problemei reale din punct de vedere al necesităţii de a apela la un medic (în condiţiile jegos de structurate financiar ale zilelor noastre) – medic specialist sau nu la care să se facă apel. Deci, pentru ei, profanii, va fi pusă la dispoziţie structura de informaţii de la ignoranţi la care se adaugă şi unele răspunsuri cu privire „oblojire”, de intervenţii imediate, dacă este cazul. Şi aici, atât doar…

3. Asistent – Este un nivel mediu de cunoaştere şi acceptare, caracterizat de „rezistenţă” dar şi de „colaborare” la ceea ce se întâmplă, în ideea de a ajunge la medic numai dacă este necesar şi, acolo, să poată şti exact ce să ceară medicului şi să solicite paşii real benefici şi să nu accepte paşii impuşi de sistemul de asistenţă socială sau cutumele medicale „de plictiseală”, „de rutinare”, „de orientare spre profit” sau alţi paşi asemănători. Deci, faţă de nivelul de „profan” apar aici informaţii care ţin, efectiv, de profesia de asistent medical. Oricât s-ar zbate medicii „de rând” (marea majoritate a corpului medical din zilele noastre – atenţie, nu denigrez ci constat – şi am deja peste 20 de ani de constatări zic eu cât de cât de luat în seamă, ţinând cont măcar de materialele care le realizez şi de zecile de mii, da, aţi citit bine, zecile de mii, de oameni cu care am avut contact pe tema materialelor medicale realizate şi, de multe, multe ori aplicate – ba, mai mult, clona de facebook îmi permite să văd ce persoane „dau like” materialelor mele şi, astfel, surpriză, să constat că peste 75% din cei care „au dat like” sunt… da, medici, studenţi la medicină… şi este vorba doar despre „notiţe de clasă”, fie şi luând în calcul cei peste 20 de ani de acumulări continue în domeniul medical), asistentul medical care se respectă este cel care are contactul real, „strâns” cu bolnavii.

Medicul este forţat de „sistem” să acţioneze robotizat (la propriu) în marea majoritate a cazurilor şi lipsa contactului „strâns” cu bolnavul, cu pacientul, este deseori corectată de „insistenţa prezenţei” asistentului medical care îşi face treaba (asta numai dacă luăm în considerare „viaţa de spital”). Să mai amintesc că el este supus „procedurilor” şi ieşirea din „cuvântul” acestora (al procedurilor „acceptate” legal şi nu de medicul în cauză) poate reprezenta malpraxis, motiv pentru care ei sunt încorsetaţi într-o structură de reacţie ce nu ţine cont de individualitatea pacientului (a celui care apelează la ei)?!?

Să mai amintesc de faptul că în marea majoritate a cazurilor o moaşă nu are nevoie de medic pentru a ajuta la naşterea unui copil, de faptul că asistentul medical aplică 99% din tratamente… Să mai pomenesc de faptul că medicul este, în marea majoritate a cazurilor, cel care are dreptul de a pune un diagnostic, şi atât… Aşadar, aici se vor găsi materiale informative, bineînţeles, care să iniţieze un fel de act „premedical”, care să atragă pasul spre medic doar atunci când este cu adevărat necesar, când cititorul poate decide dacă este depăşit de ceea ce se întâmplă dar poate controla actul medical ce urmează apelului la medic, acesta având posibilitatea să corecteze „erorile medicale” atât de prezente în viaţa noastră de zi cu zi actuală sau, de ce nu, doar sănătatea este propria noastră responsabilitate, să ia direct măsurile ce se impun.

Deci, aici, structura de prezentare a materialelor va cuprinde: simptome – posibile afecţiuni/ probleme – posibile măsuri – „diagnostic diferenţial incipient” – informare – posibile măsuri – medic specialist. Aşadar, din punct de vedere al informaţiilor ce vor fi găsite aici, este vorba despre structura informaţională de la profan cu un supliment de date în ceea ce priveşte ajutorul la diagnosticare (analize medicale necesare unui fel de „ante-suport” pentru medic, pentru deciziile acestuia) dar şi o serie de materiale gen „sfaturi” care să poată atrage rezolvarea problemelor fără ajutorul medicului (atenţie, nu mă refer la ceva asimilabil automedicaţiei ci la măsuri reale, legate de modul Dumneavoastră de viaţă şi posibilitatea de acţiune pentru a nu ajunge la medic)…

4. Specialist – Este nivelul avansat de cunoaştere şi acceptare. Este nivelul persoanelor denumite de noi, „oamenii de rând”, student la medicină sau medic „stagiar” într-un fel de stadiu de iniţiere în arta medicală, peste care trebuie să acţioneze patina anilor de experienţă pentru a ajunge cu adevărat medic, în înţelesul nostru, al „oamenilor de rând”, al celor care depindem de ei (ne punem viaţa în „mâinile” lor) şi nu în înţelesul legal, ce se referă la persoane care au terminat o facultate de medicină şi au înscris pe o diplomă acest lucru (fără a mai aminti că marea majoritate dintre ei văd prin această diplomă doar o oportunitate de a „pleca afară” la un salariu „adevărat” şi nicidecum o confirmare a calităţii şi capacităţii lor umane – scuze pentru „aciditate”… chiar există medici adevăraţi care au câştigat respectul meu de la prima întâlnire dar, marea majoritate… hmmm… să nu merg mai departe).

Deci, toată această „parte” de informaţii se va adresa medicilor adevăraţi, iar nu făcuţi dar care va „beneficia” de un fel de cenzură maxim posibilă am informaţiilor către ceea ce se înţelege oficial a fi medicină. Aici voi insera cu maximă eficienţă toate materialele „de ultimă oră” posibil a fi accesibile mie şi cunoaşterii mele (deh, ce să fac dacă medicii nu prea au timp de altceva). Dar, o fac din respect pentru medicii adevăraţi, cei care mă pot face să mă simt cu adevărat asistent medical generalist şi să le ofer respectul meu datorită constatării calităţii lor reale, umane. Deci, structura informaţiilor de la acest nivel de cunoaştere (de prezentare a materialelor) va fi adresată numai şi numai lor, medicilor.

Celor care sunt „medici în devenire” le cer să nu se pripească în gestul lor de a renunţa imediat la parcurgerea acestor materiale (eventual la a proceda la denigrare) deoarece aici veţi găsi numai şi numai traduceri din tratate medicale de prestigiu în care statutul meu de asistent medical generalist (nemedic, demn doar de a toaleta pacienţii – nu sunt cuvintele mele ci doar cuvinte adresate mie) nu intervine în nici un fel (eventual doar în direcţia traducerii corecte). Mai mult, vă cer să reţineţi că aveţi de a face cu un „individ” care are 3 ani de şcoală postliceală „de asistent medical”, 5 ani „de spitale”, peste 20 de ani de studiu constant, continuu, două facultăţi şi un master.

V-am solicitat acest efort de reţinere deoarece eu consider (şi nu numai) că am o capacitate de analiză şi sinteză dovedită de activitatea mea (fără a mai aminti de faptul că am participat preponderent la realizarea a mai multor lucrări de doctorat în domeniu medical, fără a mai aminti de multe dizertaţii sau alte lucrări de tip referat). Dar, până şi până la urmă, este treaba Dumneavoastră… Eu mi-o fac pe a mea… Dar, ca să finalizez cu „frustrările” mele, structura de informaţii de la acest nivel de „prezentare” va cuprinde tot ceea ce este accesibil profesional unui medic ceva mai studios decât simplul practicant care, din experienţa mea nefericită, nu are nici bunul simţ de a citi măcar prospectul medicamentelor care mi le-a prescris (atenţie, am bunul simţ de a mă limita la propria persoană)…

5. Perfecţionist – Este nivelul de expert. Este vorba despre o persoană care vrea să fie totul corect şi complet, pentru el şi/ sau pentru cei din jurul acestuia, care vrea să cunoască şi să înţeleagă cât mai multe, de cele mai multe ori nefiind necesar să existe vreo afecţiune/ problemă fizică şi/ sau psihică care să îl determine la a face acest lucru. Deci, evident, este vorba despre materiale care tratează orice fel de subiecte din punct de vedere medical dar, nu numai (aici fiind inserate materialele care le socot a ţine cu adevărat de noua medicină)… Aici, cei care nu se află în stadiul de autosuficienţă atras de statutul de medic, vor găsi multe, multe lucruri folositoare, concrete, aplicate de cei asemenea lor, al perfecţioniştilor…

Nu mai intru în detalii ci voi lăsa timpul şi cititorii acestui tip de materiale să decidă… Îmi voi face treaba cu voia lui Dumnezeu, bineînţeles! Offf, să revin la prezentare! Aici, din punct de vedere al informaţiilor veţi găsi „tot ceea ce pot atinge, înţelege şi asimila ca util” legat de lumea medicală, de fapt de noua lume medicală (şi nu de cea veche, simplu alopată)…

Dacă mai iau în calcul şi structurarea „informativă” care am descoperit-o de-a lungul timpului în materialişti, adoratori şi divinatori (postarea 257 din 27.01.2015) veţi înţelege la ce nebuneală m-am înhămat (atenţie, ştiu ce am de făcut dar cu timpul meu nu ştiu cum să mai procedez)…

Şi gata, chiar am obosit pentru ziua de azi. Ne mai citim şi mâine!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru