STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

Relaxarea - Meditația (6)

Deci, să continuăm cu adâncirea şi menţinerea stării de relaxare! Ceea ce am „inserat” ieri este o parte de început a „procedurii”, azi urmând ceea ce am timp să vă prezint… Deci, consideraţi această postare ca o continuare directă a celei de ieri!

Acum mă las în voie, îmi dau drumul, mă eliberez, slăbesc frâiele, mă abandonez, încep să mă simt eliberat, mă simt tot mai liber, în siguranţă, la adăpost. Am senzaţia că m-am întors acasă.

Mesajul pe care-l ascultaţi vă va ajuta să vă reîntoarceţi acasă, să vă centraţi, să regăsiţi împărăţia lui Dumnezeu dinlăuntrul fiecăruia din noi. Mesajul care-l ascultaţi vă poate ajuta să regăsiţi adevărata Dumneavoastră identitate, să regăsiţi comoara care nu o poate fura nimeni. Pe măsură ce ascultaţi se declanşează vindecarea amneziei, se declanşează eliberarea amintirilor care sunt îngropate profund în Dumneavoastră. Mesajul pe care-l ascultaţi vă va ajuta să vă daţi seama cine sunteţi, să vă găsiţi adevăratul eu.

Ceea ce auziţi va declanşa eliberarea amintirilor care se află foarte adânc îngropate în Dumneavoastră, aceste amintiri referindu-se la starea de graţie în care eraţi una cu Conştiinţa Universală în care eraţi una cu autocunoaşterea, cu omnipotenţa. Aceste amintiri că vor reda puterea de a vă forma şi de a vă controla propria viaţă, vă vor scăpa de manipulare, de sub influenţa părinţilor, fraţilor, profesorilor, autorităţilor laice ori religioase.

Fără părinţi, fără fraţi, fără profesori care să vă influenţeze inima, spiritul şi capacităţile Dumneavoastră de cunoaştere şi acţiune se vor extinde dincolo de puterea de înţelegere a semenilor. Fundalul ritmic care îl ascultaţi vă eliberează, vă curăţă de impurităţi, vă va umple de o stare de bucurie cum nu aţi trăit vreodată.

Simţi cum ceva se eliberează din tine, ceva minunat, ceva ce nu ai simţit vreodată, simţi cum ceva se eliberează din tine, ceva minunat, ceva ce nu ai mai simţit vreodată. Materia corpului tău se metamorfozează într-un corp de lumină invulnerabil la germenii patogeni şi la paraziţii de pe Terra. Toate celulele fac un salt la alt cod genetic. Eşti o fiinţă nouă, o fiinţă superioară pentru această planetă. Acum eşti gata de schimbare, eşti gata să te cunoşti pe tine, să te întâlneşti cu măreţia, cu destinul, cu adevărata ta identitate.

Intru într-o stare de bine, de calm imperturbabil, în care nimic nu mă deranjează, toate zgomotele din afară se îndepărtează, nimic nu mă mai deranjează, intru într-o stare tot mai plăcută, tot mai confortabilă. Nu mă mai interesează altceva decât procesul de liniştire şi intrarea în starea e liniştire profundă, de calm. Închid toate porţile către lumea din afară, plec în larg, încep să ridic ancorele care mă ţin legat de suprafaţă, traficul mintal se reduce, se stinge. Ridic ancorele care mă ţin legat la suprafaţă, intru în adânc, respir tot mai adânc, respir tot mai liber. Sunt martor al liniştirii, centrat în conştienţă, fixat pe vocea care mă pilotează.

Progresiv mă desprind de lumea de la suprafaţă, încep plonjarea în profunzimea fiinţei pentru a intra în izvorul vieţii. Las în urmă suprafaţa, renunţ la identificarea vieţii cu luminile de la periferie. Mă deschid ca să primesc mâna întinsă să mă treacă dincolo. Devin un vas gol, pe care pot să-l umplu cu altceva. Renunţ la ceea ce mă umple acum. Mă ocupă calmul, pacea şi împăcarea.

Pe măsură ce începe oprirea agitaţiei, simt o pace ireală care mă inundă, simt stingerea agitaţiei, potolirea pe măsură ce mă retrag pentru a experimenta întâlnirea cu mine însumi. Încetez să mă mai identific cu periferia. Am senzaţia că lumea din afară se distanţează, lumea de la periferie începe să se îndepărteze, începe să fie tot mai departe. Lumina de la periferie nu îmi mai captează întreaga atenţie. Încetez să mă mai identific cu periferia şi-mi îndrept atenţia spre centru. Acum este posibil să văd centrul, să văd veritabilul izvor al luminii.

Reflexia în apă a lunii nu este însăşi luna. Reflexia într-o oglindă a soarelui nu este însuşi soarele. Reflecţiile izvorului nu sunt însuşi izvorul. Oglinzile sau planetele nu sunt stele. Oglinzile doar reflectă lumina pe care o primesc de la stele, de la sursele de lumină, planetele reflectă doar lumina primită de la soare. Dacă rămân ancorat la suprafaţă voi vedea doar planetele sau oglinzile care retransmit, care reflectă lumina. Plec în larg. Ridic ancorele care mă ţin legat de suprafaţă. Plonjez într-un ocean de lumină. Văd adevăratul izvor al luminii. Doar când mă aflu la mare adâncime pot vedea stelele în plină zi.

Pentru a putea intra tot mai adânc în starea de calm, de pace, de împăcare şi de liniştire în care dispare identificarea cu instrumentele periferice pe care le utilizez, voi începe să experimentez starea de dezactivare a corpului şi minţii. Las toate celelalte preocupări. Mă interesează să mă desprind de suprafaţă din ce în ce mai mult. Mă izolez de lumea din afară, mă izolez din ce în ce mai mult de corp. Dezactivez corpul şi mintea, mă desprind de periferie, mă scufund în adânc unde mă întâlnesc cu mine însumi, mă întâlnesc cu cel care sunt dintotdeauna, mă întâlnesc cu cel care sunt de dinainte de a intra în această haină, carcasă sau interfaţă pe care oamenii o numesc corp.

Greu nu este să-mi amintesc cine sunt ci să intru suficient de adânc, greu nu este să mă întâlnesc cu mine însumi ci să intru în starea necesară. Sunt izolat tot mai mult de lumea din afară şi mă eliberez progresiv de identificările ce mi-au fost implantate în cursul condiţionării sociale. Părăsesc lumea iluziilor în care am căzut şi în care am fost ancorat, înlănţuit, luat prizonier. Încetul cu încetul încep procesul de învăţare a unei noi deprinderi, de acum înainte pot să intru conştient în adânc, în starea necesară de izolare de lumea de la suprafaţă. Încep să-mi amintesc cine sunt, văd nemijlocit realitatea, aşa cum este ea.

Pe măsură ce voi repeta ascultarea exerciţiului de centrare voi conştientiza tot mai bine întoarcerea la izvorul de viaţă, de lumină, de cunoaştere, care pulsează în profunzimea fiecărei fiinţe. Pe măsură ce voi repeta ascultarea exerciţiului de centrare se declanşează procesele de vindecare şi de regenerare. Cu fiecare practicare a relaxării prin pilotare auditivă, procesele de vindecare şi de regenerare se deblochează şi voi descoperi că toate maladiile se vindecă de la sine, că toate dezordinile din organism dispar.

Deasupra creştetului meu apare o lumină albă. Văd cum lumina albă se coboară ca o mană cerească deasupra creştetului capului. Lumina coboară în corp, mă umple, mă regenerează, mă vindecă. Odată cu venirea luminii care îmi umple fiecare celulă, sănătatea revine. Odată cu venirea luminii care îmi umple fiecare celulă revin sănătatea, frumuseţea, armonia şi tinereţea iar organismul începe să se regenereze, începe să se vindece. Practicarea dezactivării pilotate întinereşte, vindecă, readuce entuziasmul, vitalitatea şi bucuria de a trăi.

Din acest moment se declanşează procesele de regenerare, de înnoire, de vindecare şi de revenire la greutatea normală a corpului. Voi constata că mă satur mult mai repede, cu tot mai puţină mâncare, voi constata că mănânc mult mai lent, că mestec îndelung fiecare înghiţitură. Voi constata că aleg drept hrană numai produse naturale.

Din acest moment se declanşează procesele de regenerare, de înnoire, ca şi cum curgerea timpului ar fi inversată. Mă simt scufundat într-un ocean de lumină albă, plonjez în izvorul vieţii aflat la profunzimea fiinţei, constat că timpul curge în sens invers. Începe înnoirea, începe întinerirea, ca şi cum ghemul vieţii s-ar roti în sens invers. Se amplifică procesul de regenerare şi de întinerire care se petrece natural şi în cursul somnului şi în cursul recapitulării sau după părăsirea acestui corp.

Se amplifică procesul de înnoire, de inversare a curgerii timpului. Întinerirea şi refacerea din cursul somnului vor fi mult amplificate dacă intrăm în somn după oprirea şi dezactivarea conştientă a corpului, prilejuită de practicarea exerciţiului de relaxare. Dacă se instalează dezactivarea conştientă a corpului începe să se manifeste invulnerabilitatea la perturbaţiile din afară şi se şterge programarea inoculată în cursul condiţionării sociale. Procesul de inversare a curgerii timpului şi de întinerire amplifică eliminarea virusării inoculată în cursul condiţionării sociale.

De acum înainte când aud sau îmi spun cuvântul calm declanşez conştient procesul natural de separare de lumea din afară. De acum înainte conştientizez ce se petrece atunci când adorm sau când sunt foarte obosit, sau când sunt din ce în ce mai epuizat. De acum înainte voi conştientiza senzaţiile care însoţesc instalarea adormirii, oboseala naturală. Când sunt obosit sau când sunt adormit descopăr un întreg pachet de programe utile în detaşarea de lumea din afară, mă redescopăr, încep să mă observ şi declanşez amplificarea proceselor naturale de refacere, de revitalizare şi de vindecare.

Învăţ să citesc direct din cartea naturii, descifrez oboseala ca pe un pachet de programe elaborat în cursul a sute de milioane de ani de încercări a fiinţelor vii. Acest tezaur informaţional aşteaptă naşterea unei fiinţe conştiente, aşteaptă să fie descifrat. Oamenii etichetează drept oboseală un set de programe care ne face să simţim indiferenţă faţă de tot ce se petrece în jur, simţim greutate în membre, încălzire, somnolenţă. Acest set de programe mă face să devin nonreactiv, să simt picioarele grele, ca de plumb, să devin inert, imobil, pasiv, să fiu dezinteresat de tot, să amân toate activităţile, să îmi devină străin totul.

Totul începe să de îndepărteze complet de mine. Dintr-odată pierd orice interes pentru lumea din afară, să fiu complet dezinteresat, să plonjez în adânc, să mă întorc acasă pentru a mă regenera.

Omenirea suferă de boala de a eticheta tot ceea ce întâlneşte. De cele mai multe ori, senzaţia de confort pe care ne-o procură această etichetare este complet falsă fiindcă în final se dovedeşte că ceea ce ştim este infim. De cele mai multe ori nu ştim nimic despre ceea ce etichetăm. Întreaga cunoaştere a universului se află în noi înşine. Viul a decodificat şi a conservat legile universului, în codul genetic. Apariţia conştiinţei de sine este un semn că această decodificare este completă, un semn că această decodificare este necesară supravieţuirii viului în care a înflorit conştiinţa de sine a universului. Viul a declanşat înflorirea conştienţei când a sesizat că vremea cosmică locală se schimbă.

Înflorirea conştienţei se manifestă atunci când se apropie o modificare cosmică catastrofală care va afecta clima de pe Terra sau din întregul sistem solar. Viul care contactează realitatea holografică ştie că vremea cosmică nu a fost şi nu va fi mereu favorabilă vieţii, ştie că supravieţuirea vieţii pe Terra poate să fie imposibilă fără apariţia conştiinţei de sine. Înflorirea conştienţei accelerează accesul la mijloacele de supravieţuire necesare. Specia umană a realizat tehnologic cucerirea zborului în doar câteva mii de ani dar aceeaşi cucerire a zborului a cerut milioane de ani diferitelor specii de pe Terra. Ca să iasă în afara atmosferei planetei pe care s-a născut, în spaţiul cosmic, omul a avut nevoie de doar câteva decenii. Dar soluţia tehnologică nu este singura cale de a supravieţui a viului. Rămâne şi calea trezirii capacităţilor divine, a harurilor şi a darurilor. Această cale permite accesul la omnicunoaştere şi la crearea accelerată de mijloace tehnologice de control a transferului interdimensional.

Tezaurul informaţional aflat în noi înşine aşteaptă să fie descifrat.

Dacă cineva dă un nume unor stele sau unor galaxii abia descoperite asta nu înseamnă că şi ştie ceva mai mult despre ele. Omenirea suferă de boala de a eticheta tot ce întâlneşte. Tot aşa nici despre oboseală nu ştim nimic. Dacă oamenii ar şti ce este oboseala n-ar mai lupta cu ea ci şi-ar face din ea un aliat.

Acum sunt atent la vocea care mă pilotează în această călătorie în care merg să mă întâlnesc cu mine însumi. Începând de azi observ procesele naturale care preced adormirea, le reţin pentru a putea reproduce conştient „stingerea” (de care vorbea Lao Zi şi Iisus), învăţ să asist conştient la amplificarea proceselor naturale de refacere, de revitalizare şi de vindecare. Se declanşează refacerea, revitalizarea şi vindecarea. De acum înainte declanşez deliberat „stingerea fără a muri”. De acum înainte asist conştient la declanşarea procesului de eliminare a toxinelor din organism.

Din acest moment se declanşează eliminarea greutăţii în exces până se ajunge la greutatea ideală pe care mi-o doresc. De acum înainte, după ce practic centrarea voi rămâne permanent în centru. De acum înainte trăiesc permanent în camera din centru. Această trăire în centru îmi va permite să mă aflu în starea necesară pentru a declanşa deliberat capacităţile extinde de percepţie şi de acţiune. Ori de câte ori va fi necesar voi declanşa capacitatea de vindecare prin cuvânt şi bioenergie. Ori de câte ori va fi necesar voi avea capacitatea de a mă izola într-o cabină virtuală de orice perturbaţie din mediu. Din acest moment al capacitatea de a mă detaşa de corp.

Pot să călătoresc astral, am capacitatea de a mă manifesta în centrul de conştiinţă mobil oriunde în univers. Din acest moment sunt îmbrăcat în aura divină. Apare capacitatea de a manifesta scutul defensiv şi de a realiza invulnerabilitatea la apă, foc şi la impact mecanic. Vizualizez un voal energetic care mă ecranează, vizualizez un scut virtual care mă protejează. Acest voal energetic se intensifică dacă doresc să realizez invizibilitatea, translocaţia, aflându-mă aici să contactez realitatea holografică oricând îmi doresc. Contactul cu realitatea holografică îmi permite să văd şi să aud orice eveniment indiferent de distanţa la care acel eveniment are loc. Contactul cu realitatea holografică prezentă acum şi aici îmi permite să cunosc trecutul, prezentul şi viitorul.

Şi, uite-aşa, ajunge şi pentru azi. Continuăm şi mâine!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru