Începuturile – Povestea Omului – Proto-Creierul

Din toate cele parcurse până acum, în această lungă serie de postări despre ”povestea omului”, ați putut întâlni lucruri din cele mai inedite, mai puțin cunoscute, pe lângă ceea ce știe orice om care s-a documentat cât de cât…

Dar, totul nu se termină aici… Mai sunt detalii evolutive sau creaționiste din cele mai importante cu putință, deoarece este imposibil să nu fi ajuns și voi la concluzia că totul nu este altceva decât o completare permanentă a unui ansamblu, a unui superorganism, după cum concluzionam ceva mai devreme, fără a ”finaliza” descrierea acestuia, denumit generic Homo Sapiens…

Deci, să continuăm cu evoluția propriu-zisă a acestui Homo Sapiens, ”vârful evoluționist al primatelor”, chiar dacă abordarea nu poate include ”părerile” creaționiștilor, pentru care totul începe acum aproximativ 7.000 de ani cu Homo Sapiens ”perfectus” și… gata!

Istoria lui Homo Sapiens (Cro Magnon), ”certificată de oamenii de știință”, începe în urmă cu aproximativ 200.000 de ani în Africa de Est. Istorie ce a fost ”trăită” cu certitudine împreună cu alte specii de hominide, cum ar fi Erectus, Habilis, Neanderthal, până ce ”Cro Magnon”, ulterior Sapiens a ajuns majoritar și, apoi ”unic”…

La creaționiști nu există posibilitate de ”comentarii” în ceea ce ar fi cea mai vagă aluzie a tangenței maimuțelor de creația Puterii Divine… După cum, am mai ”constatat”, totul a fost, de la început, ”Sapiens”, ”lucrarea Puterii Divine”, fără dubii, fără comentarii.

Deci, din punct de vedere al evoluționiștilor, al descoperirilor acestora, viața lui ”Sapiens” începe în Africa de Est… Date certe sunt relevate doar de markerii genetici care identifică grupul populațional ”primar” în această zonă… Dar, oare, așa este?!?

Mergem mai departe cu ”Cro Magnon” sau ”Sapiens”, care trec rapid la migraţie şi la popularea întregului pământ, limitele migraţiei acestora fiind permanent semnalate de dispariţia unei specii autohtone acelor locuri (toate cele 6 specii amintite anterior).

La acest moment al istoriei, acum 200.000 de ani, din cele prezentate anterior, omul modern ”deținea” majoritatea ”cunoștințelor”/ ”acumulărilor” de bază: utilizarea uneltelor din lemn, os și piatră, sulița, arcul, stăpânea focul, vâna, se hrănea din adunarea resurselor naturale de fructe, legume, plante, dezvoltase primele așezări de mici dimensiuni, în jurul sau în exteriorul peșterilor, stăpânea un limbaj organizat, articulat ce susținea viața, vânătoarea, etc în grupuri și altele…

Dezvoltarea uneltelor este certificată de descoperirile arheologice, utilizarea focului, vânătoarea organizată, etc la fel… Deci, este evident că un ansamblu de factori de ”dezvoltare” ai creierului, al deprinderilor, a acționat constant, în timp…

Care ar fi acești factori de dezvoltare?!? Aceasta ar fi o întrebare ”legitimă”, atât timp cât am discutat doar despre mărirea cutiei craniene, funcție de descoperirile antropologice… Mai ales că, la fosilele descoperite încă de acum un milion de ani, creierul are deja aproape dimensiunile ”umane” actuale.

Sau pot completa retoric cu un fel de realitate palpabilă: Cum de toți avem o capacitate craniană mare, un creier mare, relativ același, dar există diferențe majore de inteligență între indivizi sănătoși?!? Atenție, inteligență și nu bagaj cultural, profesional sau altele similare!

În esență, dimensiunea ”brută” a creierului uman variază uimitor de mult, la unii dintre noi fiind de aproximativ ”un litru”, mergând până la volume de 1,7 l… Mare parte din această variație depinde de mărimea corpului, dar media este unde în jur de 1,4 l, egală cu a dimensiunii medii a creierului Omului de Neanderthal (medie dedusă de pe urma ”analizei” a peste 300 de schelete, fosile).

Deci, nu neapărat contează dimensiunea… Atunci?!? Evident că, după cele analizate, ar fi ceva legat de ”compoziția”, de ”specializarea” creierului…

Ei bine, creierul nostru s-a ”reorganizat”, mai ales în ceea ce privește cortexul cerebral, după cum se poate deduce din schimbarea proporțiilor lobilor centrali, ce au atras ”îndreptarea” părții frontale a craniului (a frunții).

De exemplu, lobul occipital, responsabil de simțul văzului este mai mic decât cel al primatelor, cortexul vizual primar reprezentând doar 2,3% față de cel al primatelor care ajunge la valori de 5%. Cerebelul uman este și el relativ mic, cu aproximativ 20% mai mic decât al primatelor.

Dar omul este mai ”dezvoltat” în ceea ce privește lobii parietali, temporali și cortexul prefrontal al lobului frontal… Și, de exemplu, lobul temporal (care se află în fosa craniană mijlocie de la baza cutiei craniene, deasupra stâncii osului temporal) este cu 25% mai mare decât la primate…

Dar, comparativ cu analiza craniilor fosilizate ale strămoșilor noștri dovedește că această creștere a survenit târziu în evoluția hominidelor… La Sapiens fosa craniană mijlocie este cu o 20% mai mare față de speciile arhaice, inclusiv față de Neanderthal dovedind destul de empiric o dezvoltare masivă percepției și utilizării limbajului auditiv.

Dar nu neapărat, deoarece în zilele noastre se știe că nu există zone clar delimitate pentru anumite funcții și, majoritatea funcțiilor apelează la zone multiple din creier… Totuși, este clară un fel de creștere a utilizării acelei zone și, în mod evident un fel de dovadă a creșterii nivelului implicării limbajului în activitățile globale ale creierului lui Sapiens.

Apoi, cortexul prefrontal ”dirijează” activitățile cognitive ”superioare”, ca limbajul, gândirea, planificarea și comportamentul social. Care, prin comparație cu craniile ”fosile” este evolutiv permanent prezentă, dovadă stând permanenta ”ridicare evolutivă, din forma teșită” a părții frontale a cutiei craniene…

”Brutal”, primar, această evoluție nu relevă altceva decât creșterea interacțiunii sociale complexe, capacitatea noastră de a concepe și prelucra idei abstracte și de a le ”extrapola” în comunicarea de toate formele…

Evident că toate acestea nu sunt de ajuns, deoarece din punct de vedere antropologic, în ceea ce privește creierul, se pare că elementul evolutiv ”principal”, cel care a făcut diferența dintre Sapiens și Afarensis, de exemplu, este coeficientul de encefalizare, reflectat în creșterea dimensiunilor neocortexului, în particular ale ”scoarței cerebrale”, a ”substanței cenușii”, și nu în volumul ”global” al creierului sau așa-zisa ”specializare”…

Acest coeficient a crescut, de la Australopithecus Afarensis, dacă tot l-am dat exemplu, de la 2,5, aproape de cel al primatelor din vremurile noastre, la 3,7 la Homo Erectus, o medie de 4 și ”peste” la următoarele hominide ajungând la omul modern, la Sapiens, la valori cuprinse între 4 și 5, funcție de individ…

Deci, ca o constatare, de la Erectus coeficientul de encefalizare pare deja în stagnare sau, cel mult, o creștere mică, aparent nesemnificativă…

Surprinși?!? Vă rog să continuați, pentru a elimina semnele de întrebare (sau pentru a avea mai multe dar și pentru a avea o motivație pentru a citi postările mele viitoare)!

Și, evident, că această dezvoltare a creierului sau a scoarței cerebrale, se ”lovește” de o mică problemă de genul ”Cum se poate dezvolta creierul într-o cutie craniană ”fixă” și, mai ales, cum se poare ”îngroșa” cortexul atât timp cât se pare că, de la naștere, vom avea același număr de neuroni ce va scădea permanent, odată cu vârsta?!?”…

Voi începe cu dimensiunile craniului, unde este de reținut că, atât la primate, cât și la strămoșii Sapiens, bebelușii, dacă pot spune astfel, au craniile foarte maleabile, putând fi deformate accidental sau voluntar, relativ ușor, atât pentru a facilita nașterea (trecerea pelviană) cât și, da, ați ghicit, pentru a permite diferite adaptări la creier sau la mediu…

Afirmația aceasta nu este hazardată… Vă invit să vă amintiți de deformarea intenționată a craniilor tinere practicată în Egipt, Grecia, Peru, Australia (deci pe toată suprafața Terrei)… Și nu subliniez acest lucru pentru a ”specula” maleabilitatea cutiei craniene ci pentru a permite o corelație cu maleabilitatea creierului care, în astfel de cranii nu mai poate avea forma normală ci, evident, se va adapta și se va dezvolta neafectat…

Să mai amintesc de suturile craniene care, până la o anumită vârstă permit o oarecare adaptabilitate a craniului la ”creșterea” creierului?!? Sau, în sens invers, să precizez că presiunea intracraniană influențează ușor forma oaselor bolții craniene pe parcursul creșterii?!? Sau, chiar dacă este patologic, să amintesc că excesul de lichid cefalorahidian (LCR) din interiorul craniului poate exercita o presiune care face craniul să se umfle ca un balon?!?

Acum, pasul următor, să nu uităm de celulele stem nediferențiate… Chiar dacă teoriile actuale susțin că numărul de neuroni este fix, noile descoperiri ale științei relevă că neuronii nu numai că pot fi înlocuiți ci, mai ales, se pot înmulți în zonele ”solicitate” prin celulele stem care se vor dezvolta în ”mediul specific neuronal”, dar fără a afecta scăderea globală a numărului de neuroni…

Dar nu această ”remarcă” este importantă… Importantă va fi ”implantarea” informațiilor în ADN care nu este altceva decât un mediu de stocare… Voi detalia ”științific” aceste descoperiri ale geneticii în postării viitoare… Și, astfel, gena va merge mai departe, la viitoarele ”nașteri” care vor ”beneficia” de ”maleabilitatea” atât a procesului de dezvoltare incipientă a noului creier cât și de cea a cutiei craniene…

Deci, din punct de vedere al cercetătorilor, de la momentul nașterii unui individ, când creierul are doar un sfert din dimensiunea ce o va ”atinge” în stadiul de adult, acesta crește în dimensiune foarte rapid, în 90 de zile dublându-și dimensiunea, la vârsta de 3 ani atinge 80% din dimensiunea ”adultă” și la vârsta de 6 ani acesta ajunge să aibă 90% din dimensiunea creierului persoanei adulte…

Voi aborda această ”perioadă” pe baza unui studiu celebru…

Bebelușii umani încep să observe încotro se îndreaptă atenția celorlalți, de exemplu, uitându-se în direcția în care privește părintele, înainte de vârsta de șapte – nouă luni… Și, până să împlinească doi sau trei ani, funcție de bebeluș, copiii încep să înțeleagă că acțiunile celorlalți au un scop.

Ei bine, primatele, cimpanzei, gorile, etc au același comportament, cu deosebirea să la ei reacțiile sunt mai rapide din punct de vedere al vârstei, chiar dacă experimentele demonstrează că ele nu înțeleg scopul dar, cu toate acestea duc acțiunea la bun sfârșit, de parcă ar înțelege scopul, cu maxima eficiență posibilă acelei acțiuni.

Și asta fără a se putea bănui ”intervenția” mimetismului… În sensul că, dacă cercetătorul se preface că are probleme în atingerea unui scop, primatele nu imită comportamentul cercetătorului ci își ating scopul fără probleme, evitând problemele care, aparent, le-a întâmpinat cercetătorul…

Aș putea continua cu nenumărate exemple, descoperiri, de acest fel dar voi sublinia doar concluzia legată de experimentele de genul celui prezentat anterior: primatele au o ”teorie a minții” asemănătoare cu a omului, în sensul că ”înțeleg că și ceilalți văd, aud și știu lucruri”…

Subliniez că aș putea intra în unele detalii ”ce vor alunga orice îndoială”, dar asta o voi face ceva mai târziu… Nu este acum nici timpul pentru a descrie ”detaliile” și nici ”nivelul de înțelegere și prelucrare necesar” prezumtiv…

De exemplu, pentru a înțelege ”fuga” mea pe mai târziu, vă voi detalia ce ”nici prin cap nu vă trece”, continuând ”exemplul” prezentat mai sus…

La majoritatea mamiferelor, sclera nu este albă, ci închisă la culoare, așa că nu se poate sesiza încotro se uită animalul. Deci, este foarte posibil ca albul sclerei umane să nu fie doar o ciudățenie întâmplătoare, fiind foarte posibil ca acest contrast dintre ea și iris să fi apărut tocmai ca o modalitate de intercomunicare nonverbală, să ne ajute să vedem în ce direcție privesc ceilalți.

Această afirmație poate părea ”fără rost” dar dacă ținem cont că suntem ființe foarte sociale, din cele mai vechi timpuri și forme de existență, atât pentru a coopera la tot felul de sarcini cât și, pur și simplu, pentru a supraviețui, capacitatea de a observa rapid și ușor încotro se uită cineva devine deosebit de utilă și se poate să fi fost motivul ”adaptativ” pentru care ochii noștri au evoluat în mod atât de neobișnuit în comparație cu celelalte animale…

Mai mult, suntem ”animale” deosebit de vizuale, sociale și comunicative, motiv pentru care, din cele mai vechi timpuri exista percepția magistral descrisă de Cicero în a sa cugetare: ”Ut imago est animi voltus sic indices oculi” (”Chipul este imaginea minții, iar ochii îi sunt interpreți”).

Poate de aceea, nou-născuții sunt sensibili la schimbarea direcției în care privesc adulții, la 6 luni pot urmări privirea altcuiva, la 18 luni ne urmăresc ochii fără a mai fi nevoie de indicii suplimentare, cum ar fi poziția capului, etc… Comparativ cu cimpanzeii care, în stadiul de adult urmăresc privirea dar au nevoie pentru identificare și de poziția capului…

Să mai subliniez că interpretând privirea cuiva putem ”descifra” dacă acea persoană este agresivă, dominantă, supusă, de multe ori putând merge în percepții până la a ”descifra” dacă este inteligent, competent, înțelegător, inclusiv dacă este atras de noi?!?

Și, sclera albă apare și la unele primate, cimpanzei, gorile… Deci, este un indicator clar de prezență și la ”strămoșii” noștri, la hominide.

Toate cele prezentate fac parte dintr-un ansamblul mult mai mare dar este destul de important să rețineți că există dovezi clare privind această adaptabilitate permanentă, această evoluție permanentă, omul evoluând sau involuând de la o generație la alta, de la o transmitere ADN la alta…

Și, ajunge cu această mică ”detaliere”! Credeți-mă că sunt enorm de multe detalii! Deci, să revenim la firul logic al argumentației!

Am rămas la descrierile despre un detaliu ”destul” de important, raportul structural între materia albă și materia cenușie, ce relevă nivelurile de conectivitate inter-neuronală, nivel ce la copil depășește enorm numărul de conexiuni ale unei persoane adulte…

Asta în condițiile în care majoritatea cercetătorilor sunt de acord că un copil sănătos se naște cu toți neuronii, de la acest moment, al nașterii, începând un ciclu de evoluție descendent al numărului acestora.
Deci, până la urmă, ce intervine în schimbarea acestui raport, dintre ”materia cenușie” și ”materia albă”?!?

Pur și simplu mediul, experiențele la care este ”solicitat” organismul respectiv, procesele de ”modelare” ale creierului fiind dependente de experiențele ”exersate” ce determină ”plasticitatea” și capacitatea de adaptare a creierului.

Deci, în mod evident, un fel de specializare pe anumite ”dezvoltări”, ”tipizate” de funcționalitate, specifică fiecărui individ în parte… Deci, de aici și ideea de individualitate ”raportată” la creier, la experiența ”trăită”, studiată, analizată, etc.

Dar, dacă tot este atât de ”individuală” această structură, componență sau ce o fi, cum este posibil să se transmită mai departe, fie și în ”cantități” infime?!?

Consider că este o întrebare legitimă atât timp cât este incontestabil că se transmit comportamente și nu numai gesturi, ticuri sau alte ”chestii” asimilabile reflexelor. Ei bine, veți vedea! Nu este un mecanism material, de aceea mă voi opri… Dar, de reținut, genetic se moștenește ceva…

Așadar, la o privire cât de cât atentă, prima perioadă de dezvoltare a creierului este dată, efectiv, de informațiile din genele umane, acestea având la începutul vieții umane rolul principal… Din cele prezentate anterior rezultă clar că ”substratul genetic” creează un fel de capacitate maximală de absorbție în primii ani de viață ai individului respectiv, un fel de substrat de ”specializare” adaptativă la mediu.

Deci, ar fi vorba despre ceva ”programat”, transmis prin intermediul genelor, care nu sunt altceva decât elemente furnizor de ”șabloane”, ”informații esențiale” pentru funcționarea organismului, dar nefiind altceva decât molecule inerte, ele neparticipând la procesele biologice. Și, după cum am prezentat în postările anterioare, ele țin cont de mediu, sunt influențate în mod direct de acesta…

Așadar, ajungem la al doilea mecanism de modelare al creierului, cel adaptativ, funcție de cerințele de adaptare la mediu, de specializare pe diverse reacții, etc…

Studiile moderne afirmă că totul ”stă” în conexiunile neuronale ce se vor forma, fiecare neuron putând realiza conexiuni cu peste 1.000 de neuroni, la un ”volum” al creierului matur de peste 100 de miliarde de neuroni, rezultând un potențial imens…

Deci, prima întrebare logică ar fi, de ce se micșorează capacitatea operațională de tip ”absorbție” de informație a creierului adult față de același creier în stadiul de copil?!?

Ei bine, cred că toată lumea știe că, creierul uman prezintă așa-numitele circumvoluții, ce arată asemenea unor pliuri. Care ar fi rolul acestor pliuri?!? Toți cercetătorii sunt de acord că aceste circumvoluții măresc suprafața, aria, zonelor de procesare și exprimare prin intermediul materiei cenușii…

Dar, tot cercetătorii sunt unanim de acord cu faptul că aceste circumvoluții au apărut ca un fel de adaptare evolutivă ca urmare a necesității de adaptare a unui creier în continuă dezvoltare la… ”Încadrarea” creierului în bolți craniene relativ mici… De fapt, ”încadrarea” neocortexului, cea mai nouă formațiune a creierului din punct de vedere evolutiv, în cutii craniene de mici dimensiuni…

Pentru ”clarificări”, neocortexul este un strat de celule cu grosimea variabilă, între 2 și 5 milimetri, ce se prezintă ca o fâșie subțire, gri închisă, care urmărește suprafața creierului… De aici se va deduce imediat că, de fapt, circumvoluțiile sunt ”necesare” pentru a mări suprafața neocortexului și nu neapărat, suprafața creierului…

Dacă tot am discutat despre rolul primar al genelor în dezvoltarea inițială a creierului unui individ uman, cercetătorii, chiar dacă justifică acest efect de adaptare ca fiind născut de necesitatea de adaptare a creierului în cutia craniană ”în dezvoltare” a fătului, în stadiul intrauterin, putem corela acum și cu un fel de necesitate de a conforma structura vechiului creier la ceva care să țină cont și de trecut atât din punct de vedere biologic, cât și funcțional și, mai ales, abstract… Deci, nu numai de un fel de șablon ”de specie”, chiar și evolutiv ”adaptat”, ci și unui șablon particular, intelectual, etc.

Deci, de ce am exclude ”adaptabilitatea” tuturor dimensiunilor ce descriu creierul și cutia craniană chiar de la o generație la alta?!?

Indiferent cât de ”cârcotași”, bigoți, etc am fi, este imposibil să nu ne ridicăm întrebarea: ”De unde apare informația genetică atât timp cât organele organismului fătului se dezvoltă gradual, urmând cursul evoluției vieții, după cum am prezentat anterior?!?” Este evident că nu este ”vorba” despre o adaptare de tip ”dezvoltare intrauterină” ci o adaptare ”preluată” evolutiv, transmisă pe ”căile” ADN-ului.

Și discutăm aici despre un ADN care evoluează și el, permanent, de la o generație la alta, și, după cum veți vedea în postări viitoare, chiar în timpul vieții aceluiași individ… Concluzie evidentă oricât de mult ne-am ancora într-un fel de standard al ADN-ului care trebuie să transmită ”genele” speciei mai departe neschimbate…

Care ”neschimbate”?!? Este o întrebare clară ce se ridică în condițiile în care atât creaționiștii cât și evoluționiștii acceptă evoluția, schimbarea, indiferent de sensul acesteia…

Dar, toate cele prezentate fac parte dintr-un ansamblul mult mai mare dar este destul de important să rețineți că există dovezi clare privind această adaptabilitate permanentă, această evoluție permanentă, omul evoluând sau involuând de la o generație la alta, de la o transmitere ADN la alta…

Și, în finalul acestei postări, voi da unele detalii despre ce ar fi vorba în aceste ”specializări” de care am amintit mereu.

”Drumul” omului ”trece” obligatoriu prin tot felul de astfel de specializări… De exemplu, una din cele mai ”evidențiate” specializări este reprezentată de tot ceea ce a atras utilizarea focului… Am realizat o ”legătură” la descoperirea focului deoarece mulți cercetători identifică momentul stăpânirii focului cu cel al ”dezvoltării” adevăratului Homo Sapiens… Dar, oare așa este?!?

Vechile peșteri, inclusiv ale neanderthalienilor prezintă urme de folosire constantă a focului, dar această specie nu a ”mers” mai departe în ”utilizarea” acestuia afară de sursă de lumină, de căldură, eventual de gătit. Și, ținând cont de plasamentul european al arealului neanderthalian, ”focul accidental” era greu de găsit… Deci, evident, existau ”metode” de utilizare la momentul și locul dorit pentru acest foc.

Apoi, există ”povești” întregi despre descoperirea și utilizarea gătitului în urma acestei utilizări a focului… Chiar credeți că această capacitate aparținea numai ”grupului” Sapiens?!? Este evident că avem de a face cu descoperiri acumulate în timp, dezvoltate de la Homo Habilis, de-a lungul sutelor de mii de ani…

Dar, oare, după cum afirmă adepții acestei ”teorii a gătitului” care a făcut Homo Sapiens să fie ”mai inteligent” se ”potrivește” cu realitatea?!? Inclusiv că ”arta gătitului” a oferit mai mult timp oamenilor sau a ”plusat” în direcția organizării grupurilor familiale sau tribale, cu același rezultat al timpului câștigat?!?

Maimuțele actuale au aceste comportamente și fără să utilizeze focul sau să gătească…

Și, chiar dacă extindem raționamentul doar pe niște ”proto-oameni” care aveau grijă de menținerea focului și tot avem de a face cu unele calități în această direcție… Este imposibil ca și în acest caz să nu existe calități atribuite a fi exclusiv umane în acest sens…

Deci, multiplele ”povești” de tip prometeic pică din punct de vedere al unei argumentări reale, corecte… Până și creaționiștii nu au ”povești” despre ”darul” focului…

Apoi ar fi medicina, practicile medicale, care au ajutat permanent omul să înșele moartea… Sau credințele, care au ajutat permanent omul să accepte moartea… Și orice specializare veți dori să alegeți…

În cazul tuturor acestora nu este vorba despre o specializare reală, despre un progres real… O specializare reală este reprezentată de o practică constantă în interacțiune cu mediul… Un acel ceva care ajunge să nu mai poată lipsi din viața omului și nu din uneltele acestuia…

Deci, cred că pot finaliza, prin specializare este evident că se va înțelege ”perspectivă”, ”manualitate”, ”proiecție”, ”corelație”, etc ”inteligență”… Și, multe detalii despre acest subiect în postări viitoare!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!

Dorin, Merticaru