Povestea Omului – Al doilea Val

”Istoria” noastră se află acum tot în perioada de acum 40 – 45.000 de ani.

Din cele ”studiate” până acum, întreg teritoriul Terrei era dominat de proto-oameni și Sapiens cucerise Africa, zona ”Balcano-Carpato-Euxino-Caucaziană” și culoarele de litoral spre India și central asiatice spre Siberia și nordul Asiei, dar metisa constant toate zonele de ”tangență” la teritoriile ”proto-umane”…

Vom urma acum calea de colonizare ”Sapiens” pe traseul de ”litoral” al Oceanului Indian. Acest traseu a fost cel mai facil deoarece ”urmărirea” litoralului, relieful facil, clima favorabilă a fost catalizatorul primelor migrații Sapiens… Așa a fost colonizată predominant ”linia” spre peninsula Indiei.

Dovezi că acest ”culoar” era deja populat sunt multe… De exemplu, super-erupția vulcanului din muntele Toba din Sumatra de acum 78.500 ani, a ”îngropat” sub cenușă vulcanică, în centrul Indiei, unelte de piatră, vârfuri de săgeată prelucrate similar cu cele descoperite în Africa de Nord, ce sunt datate acum 90.000 de ani, acoperind toată perioada până la data super-erupției vulcanului Toba (și după aceasta)…

Ceea ce se constituie ca dovezi clare că strămoșii omului, la data erupției, erau deja ”bine stabiliți” în India (și mai ”departe”).

Cursul de-a lungul litoralului întâlnește la un moment dat munții Himalaya, la ”startul” peninsulei India, o altă barieră naturală, ușor de apărat… Aici grupurile populaționale migratorii sapiens se vor ”împărți” într-un grup ce va urma linia munților spre nord, cealaltă, majoritară continuând ”infiltrarea” pe linia litoralului spre peninsula India.

Deci, următorul pas, ”din acest punct al istoriei”, a fost reprezentat de Asia și nu de Europa, primele urme de prezență umană pe ”culoarul nordic de migrație”, în zona Siberiei, de exemplu, reprezentată de ”concretizarea” prezenței de descoperiri de unelte de piatră și de os, fiind datate acum 40.000 de ani…

Evident vă rog să țineți cont permanent că aceste zone erau deja populate de structuri sociale, culturale, etc deosebit de bine structurate de proto-hominide ce evoluau ”pe aici” de mai bine de 2 milioane de ani, neexistând dovezi clare că descoperirile arheologice aparțineau lui Sapiens sau lui Erectus sau altă ”verigă” evoluționistă de tip ADN…

În aceste momente omul primitiv folosea, cu certitudine, haine ”elaborate” (primele ace de cusut de os având vârsta de 45.000), avea în mod evident o viață socială certă, putea ”naviga” perfect în orice condiții geografice și, ceea ce este mai important decât ne putem imagina, deja folosea ”animalele domestice” cum ar fi câinele, vitele de povară, renii și altele…

Interesant de amintit este faptul că toate aceste populații, împinse de vest și est spre nord, datorită condițiilor grele de viață în frigurile nordului, au rămas populații nomade chiar și în zilele noastre, ele migrând permanent după sursele de hrană, după zone de ”locuit” ce țin de sezon, de condițiile vremii, și altele similare.

De aici ”infiltrarea” a decurs mai greu, grupurile de populație lovindu-se permanent de zonele compacte ale Chinei din zona sudică a traseului lor, urmând un fel de curs ce va atinge acum 30.000 de ani zona arctică de îmbinare a Asiei cu America de Nord… Să mai amintesc de metisare?!?

Și, acum 25.000 de ani a venit ”vârful” unei mari glaciațiuni, dată de clima deosebit de rece și uscată… Populațiile ce supraviețuiau în nord au fost împinse tot mai jos, în sud, ajungând în zonele actualei Mongolii, pe fondul ”retragerii” populațiilor autohtone mult mai în sud, în zone cu condiții climaterice acceptabile…

Care zonă a Mongoliei era deosebit de bine structurată pe ”tipologia” Erectus, predominantă în această zonă, fenomen care a acționat asemenea unui piston ce a împins valurile migratorii spre… Da, nord-est și în continuare spre est, pe ”pasul” natural (în acele vremuri) spre America de Nord…

Acum este și ”vremea” descoperirilor arheologice ce confirmă atotprezența ritualurilor de vânătoare, sau alte forme de cult, inclusiv ”penetrarea” masivă a artei în preocupările oamenilor de atunci, într-un curs imuabil al schimburilor de experiență, de elemente culturale, de resurse, etc.

Dar tot acum este momentul unei masive metisări între ”populațiile migratoare” și cele autohtone de hominizi… Miile de ani de metisare, condițiile climaterice, au determinat ca în sud să se delimiteze rasa galbenă, în urma acestei metisări, iar cei din nord să pornească pe drumul ”gheții” ce unea complet în acele vremuri Asia de America de Nord…

Poate de aceea populațiile Chinei sunt sigure că ele s-au dezvoltat dintr-o linie umană distinctă ce este atestată încă de acum 2 milioane de ani, pentru că este chiar așa… Linie ”originală” din grupurile populaționale inițiale de Homo Erectus și Homo Habilis, metisată constant de liniile Sapiens sau, de ce nu, ca un rezultat evolutiv similar celorlalte zone de evoluție umană…

Această ultimă afirmație se bazează pe raționamente despre o linie de hominizi inițială care doar s-a metisat cu ”migranții” din Africa, într-un ”procent” imposibil de estimat, dar fiind foarte vizibil din multe puncte de vedere că există și o dezvoltare autonomă a unui substrat genetic deja existent…

Mai mult, urme clare, de continuitate a unei ”linii originale” a hominizilor autohtoni zonei Chinei și teritoriilor învecinate datează încă de acum 500.000 de ani, cu o ”scalare” a de continuitate a vestigiilor descoperite până în jurul a acum 200.000 de ani, confirmând doar eventuala metisare a unei populații cu dezvoltare proprie din strămoșii lui Sapiens ”africanul”, devenind Sapiens ”asiaticus”, fără cea mai vagă altă legătură la populațiile migratoare din Africa.

Descoperirile la care fac referire sunt cele din ”Peștera Porumbelului” de lângă Shanghai, unde s-a descoperit cel mai mare ”rezervor” de fosile atribuite lui Homo Erectus care, în aceste vremuri era deja un ”lejer asimilabil” Homo Sapiens a liniei de dezvoltare asiatică, independentă de cea din Africa, sau vag asimilabilă proto-hominidelor ”de Africa”.

O ”specializare” clară în direcția acestor populații, ce diferă de cea a populațiilor din alte zone geografice, este dezvoltarea extremă a utilizării uneltelor din lemn datorită unei particularități geografice. Ei bine, această ”particularitate” este reprezentată de imensele păduri de bambus ce oferă un lemn ce favorizează extrem utilizarea și utilitatea uneltelor de lemn (de bambus), specializare ce persistă și azi în zonele rurale ale Chinei (și nu numai).

Și ar mai fi ceva asemenea unei mari surprize… Într-o peșteră din Zengpiyan pe lângă cele mai vechi dovezi ale utilizării olăritului în întreaga istorie ”consemnată” și/ sau confirmată a umanității, a creșterii animalelor, de acum 12.000 de ani, vin și fosile de Homo Erectus spre Sapiens, dar majoritar Erectus, dovedind, chiar și controversabil, evoluția separată a unei rase de Sapiens pe aceste meleaguri…

Cât despre ”liniile genetice” ce apar și la toate populațiile ce alcătuiesc China și par că provin din Africa, se pare că totul se datorează unui marker specific liniei de Homo Erectus, asimilat fără dovezi clare lui Sapiens, ce duce ”direcția plecării” tot în Africa… Dar nu putem să le conexăm momentului apariției lui Sapiens nici în Africa, nici în zona Asiei... Poate datorită faptului că apar cam mulți de ”pare”, nu-i așa?!?

Un alt atu în direcția ”traseului” migrării Sapiens este reprezentat de Australia…

Penetrarea sau infiltrarea humanoizilor în Australia este estimată a se fi realizat încă de acum 100.000 de ani dar nu există dovezi clare…

Primele fosile umanoide, anatomic asimilabile omului modern, de pe acest teritoriu sunt datate abia acum 50.000, prin fosilele Mungo (cu mult înainte de cucerirea Europei din ”puterea” neanderthalienilor)… Dar ”dovezile indirecte” indică în mod cert că, populația umanoidă a Australiei era ”copleșitor” de dezvoltată încă din această perioadă, dovadă stând ”extincția spontană” a cangurului uriaș de pe acest teritoriu.

Dar se pare că evoluția hominidelor pe teritoriul Australiei a fost una ”locală”, cu baze clare pe populația Erectus, linia de ”infiltrare” fiind cert prin populațiile din sud-estul Asiei…

Și, de aici, infiltrarea merge mai departe, pe linii de metisare clară și ajunge în insulele Oceaniei… Aici, chiar și în zilele noastre, se poate remarca o delimitare clară de metisare, existând populații cu specific ”asiatic” dar și populații cu specific clar ”african”, sau de zone de mixare, de conjunctură ”sudică”, cum ar fi zona sud-vestului Asiei și zona Indiei.

Studiile genetice certifică aceste detalii, relevând o structură genetică preponderentă pe liniile ”africane”, cu mici influențe ”asiatice”, structură ce atinge vechimi de 75.000 de ani ca prezență a strămoșilor noștri în această zonă geografică.

Și, migrarea către Australia nu este decât un detaliu, o consecință a faptului că, în acele vremuri insulele Oceaniei constituiau o peninsulă, nivelul oceanelor fiind cu unu sau două sute de metri mai scăzut.
Fosile ale trecerii ușoare spre Australia, datând de acum 45.000 de ani au fost descoperite în ”Marea Peșteră” Niah din Borneo…

Apoi vin descoperirile din peșterile din Flores, insulele (Lian Buh) de la sud de Borneo, de unde vin dovezi clare ale existenței, deja, a unei populații cu descendență ”Erectus”, oameni ”jumătate maimuță” (Ebu gogo), ce a supraviețuit până în urmă cu câteva sute de ani.

Această specie, Homo Florinensis a fost denumită ”Hobitul”, datorită dimensiunii reduse a acestuia, adultul având înălțimea de aproximativ un metru.

Dar vine micul pas ce a mai rămas de făcut pentru a trece de o mică distanță ”maritimă” până în Australia… Pas ce a fost efectuat cu ajutorul plutelor din lemn de bambus, sau o altă formă de navigație… Dovezi indirecte ale utilizării micilor plute, bărci, etc de navigat sunt date de numeroasele situri arheologice neolitice care dovedesc că multe așezări ”de litoral” aveau ca principală ocupație pescuitul.

Pescuit ce atrage imediat concluzia stăpânirii navigației pe distanțe scurte, cel puțin. Deci, iată care este secretul trecerii micilor distanțe dintre insulele sudice ale Oceaniei spre Australia ce era unită de actualele insulele Noii Guinee, în intervalul 90 – 60.000 de ani în urmă (a nu se uita că nivelul mării era mult sub cel actual și exista, cu certitudine, contact vizual între insule și Australia).

Și, de aici, din teritoriile nordice ale Australiei, a fost deschisă calea spre popularea întregii Australii, inițial pe ”liniile de litoral”, ulterior în interiorul continentului, așa cum o relevă descoperirile arheologice ce atestă perioada maximală de ”infiltrare” acum 65.000 de ani.

Desenele de tip rupestru, legendele aborigenilor, care descriu că ”mama creației” lor a venit de peste ape, de departe, mit neîntâlnit în nici o altă tradiție umană, vin ca o dovadă indirectă, suplimentară în ceea ce privește acest traseu de ”infiltrare”…

Da, vine acum rândul Americilor, mai întâi cu America de Nord, unica soluție de ”infiltrare” pentru proto-hominizii vremurilor populării.

Prima posibilitate de ”trecere” din Asia în America de Nord a fost pe vremea existenței ”Beringiei”, o masă de pământ ce lega continentele când nivelul apelor era foarte scăzut, acum 65.000 de ani. Acesta ar fi momentul primului val de populații proto-hominide ce a intrat pe teritoriile Americilor…

Și, se pare că este vorba despre populații Homo Erectus și Habilis și, nicidecum, de vreo urmă de Sapiens… Eventual un proto-sapiens, așa cum s-a dezvoltat pe teritoriile Chinei de Nord… Ulterior, acest ”drum” s-a închis, prin creșterea nivelului apelor, permițând o evoluție independentă, izolată, asemenea populațiilor aborigene din Australia, dar cu tipicul asiatic, de tip zona Chinei…

Evoluție care, în cel mai cert mod cu putință, a atras popularea întregului  teritoriu, ca și în cazul celorlalte continente…

Toate acestea nu fac altceva decât să ne mai gândim la ”care a fost prima populație care a migrat?!?”. ”Proto-oamenii”, prin Homo Erectus sau Homo Habilis se pare că au fost primii care au migrat, evident cu origine în Africa… Astfel s-au delimitat primele șase grupuri populaționale descrise anterior…

Aceasta este, la fel de cert, primul val al populării Terrei de către oameni, valul ”proto-oamenilor”… Cel care a evoluat, s-a metisat, etc cu rezultatul concretizat în actualul Sapiens…

Dar să continuăm să ”sesizăm” cum stau lucrurile cu Homo Sapiens pe mai departe, chiar dacă vom ajunge tot la proto-hominide…

Vine un fel de moment ”de răscruce” în ceea ce ar fi evoluția, migrarea, metisarea sau de doriți să considerați, a lui Homo Sapiens, perioada de acum 25.000 de ani…

De exemplu, în Europa, după dispariția ”majorității” oamenilor de Neanderthal prin procese biologice de metisare, asimilare, eliminare, etc, se pare că a avut loc un al doilea val de migrație, acum 25.000 de ani și 90% din actuala populație a Europei provine din acest ”al doilea val” dinspre est. ”Val” care provine din Asia, dinspre est…

Genetic, originea acestui al doilea val Sapiens a fost denumită mama ”Iris”, față de originea primului val denumit mama ”Europa”. Dar vom mai discuta despre acest ”detaliu”…

Ei bine, el a venit cu un nou val cultural… De la acest ”val” avem primele ”hărți” desenate pe colți de fildeș, planuri de acțiune, consemnări de zone de vânătoare și culturi, statueta ”Venus” din Dolní Věstonice (o localitate din Cehia), una dintre cele mai vechi piese de ceramică, datând de acum 25.000 de ani, ce se va regăsi în ”copii” multiple pe aproape întreg teritoriul european până la limita cu Spania, care a rămas în acele vremuri un teritoriu necontestat al neanderthalienilor.

Acum 25.000, este perioada unor mari schimbări climatice, o mare glaciațiune, ce va pune la încercare la încercare populația proto-Sapiens, ce va ajunge foarte aproape de extincție în Europa… Este o perioadă ce împinge permanent marile mase de populație spre sud, est și vest, datorită schimbărilor climatice majore, accentuând metisarea, rafinarea genetică a unei rezultante ce va zăpăci geneticienii…

În Europa, datorită climei Sapiens se reîntoarce în peșteri, viața continuând chiar și în condiții extreme… Apar celebrele desene rupestre din peșterile Europei, ce relevă atât înclinația oamenilor acelor vremuri către artă dar și către spiritism, cult, peșterile devenind, pe lângă locuință și adevărate temple, locuri sacre…

În Asia se va remarca o ”înghesuire” a populației spre sud, cu o dezvoltare extremă, culturală, socială, etc a zonei de litoral și, specific a Indiei ce va forma mult mai târziu așa-numitele populații indo-europene…

A se reține că zona asiatică, în special cea a Chinei, ”beneficiază” de un cu totul alt fel de agricultură, bazat pe alte principii, mult mai eficiente și productive, dar, evident, a apărut cu ceva ”mult” timp înaintea agriculturii din zona europeană…

Avantaj care va deveni un suport de neprețuit în stabilitatea populațiilor din aceste zone geografice… Care nu poate fi asimilat Europei, poate și deoarece istoria zonei europene este mult mai tumultuoasă în sens climatic dar și războinic decât cea a zonei asiatice…

Revenim acum al sud-estul Asiei… Evenimentele ”glaciare” de acum 25.000 de ani au determinat o migrare forțată a populației spre sud, chiar și pentru aceste populații deosebit de favorizate. Și, astfel, primele urme australiene de hominizi, apar în sud-estul Australiei în această perioadă.

”Resursele” arheologice sunt destul de puține dar, printre ele se remarcă urme de pași de hominide, la propriu, pe fundul unui lac australian al acelor vremuri…

Și, acum 25.000 de ani, a venit rândul ”inițierii” unui al doilea val în americi, cel ce a adus liniile de Sapiens în metisaj cu populațiile ce evoluau independent de zeci de mii de ani pe teritoriile acestea.

Acum, ca și tot nordul Europei și Asiei, America de Nord era acoperită cu o imensă pătură de gheață de o mărime medie de 2 kilometri. Și, în mod evident, Asia era unită de America de Nord prin intermediul gheții, pe teritoriile din Alaska și Canadei, permițând migrarea populațiilor proto-umane ce se adaptaseră la modul de viață arctic.

Deci, am ajuns la un fel de constatare clară, că avem de a face cu un fel de amplificare imensă a metisajului prin ”comprimarea teritorială” atrasă de glaciațiune. Dar, totodată, avem de a face cu vremuri în care violența s-a exprimat extrem, fie și în aparente forme ”primitive”…

Am subliniat aceste detalii deoarece, la finele acestei glaciațiuni, progresele sociale, culturale, militare, economice, etc ale oamenilor acelor timpuri erau enorme, comparativ cu perioada anterioară glaciațiunii…

Discutăm despre o perioadă, de mai bine de 10.000 de ani, concretizați în mai mult de 250 de generații, pentru ca vremea să se schimbe în bine, glaciațiunea să se ”termine”…

Această perioadă a însemnat pentru toți oamenii Europei acelor vremuri, lipsa soarelui, a radiațiilor solare, în majoritatea tipului și, surpriză, a apărut pielea albă a exemplarelor de Sapiens. Cercetătorii confirmă că la acest proces a concurat și carența alimentară în ceea ce privește vitamina D, ”confirmată” de multe schelete din această perioadă ce sunt deformate masiv ca rezultat al afecțiunilor ce apar din această carență…

Dar a însemnat și lipsa resurselor ceea ce a accentuat procesele de eliminare fizică ale populațiilor de Neanderthal, ce s-au izolat și mai mult datorită condițiilor climatice, pe fondul existenței unui permanent rezervor de resurse populaționale în zona ”Balcano-Carpato-Euxino-Caucaziană”…

Care, în realitate, a blocat și orice acces al populațiilor cu origine din Africa, rămase în stadiile de dezvoltare ce au fost întâlnite și în zilele istoriei ”moderne”… Deci, orice ”infuzie”, ”infiltrare” cu sursă din Africa este exclusă odată cu această perioadă, ”Eva” primordială fiind oricum ”blocată” de mult timp în genele proto-oamenilor, Habilis, Ergaster, Erectus sau ce ar mai fi putut fi…

Dar, pentru a nu mai lungi mult vorba, deoarece nu ne interesează istoria ci evoluția spre Sapiens, metisarea mai corect, să ”sărim” la finele glaciațiunii…

Și, în acest moment, Africa este exclusă din orice posibilă ”intervenție”, Europa cucerea teritorii prin primul pas de metisare reprezentat de Cro-Magnon dar se remarcă zona ”Balcano-Carpato-Euxino-Caucaziană”, bineînțeles…

Coborând spre est și sud, la situl din Turcia de la Gobekli Tepe, unul din locurile ”de conjunctură” genetică a populațiilor din jur, descoperim că, acum 12.000 de ani, Sapiens era capabil de primele mari așezări ritualice ”în afara peșterilor”…

Aici avem de a face cu un complex de tip templu de o mărime și complexitate deosebită, cu dispunere specifică, cu basoreliefuri animale și umane și cu un fel de simbolistică ce poate fi foarte ușor interpretată cu o proto-scriere…

Din punct de vedere al societății ”Sapiens” din această zonă se poate descoperi astfel că avem de a face cu specializări umane noi, cu meșteri constructori, sculptori și altele, deosebite de cele de vânători-culegători, de ”oameni de cult” și, foarte probabil cu structuri elaborate de funcționare ale societății existente…

Avem de a face, astfel, cu prima dovadă a unui mod de viață total diferit față de cel al nomadului sau omului peșterii…

De altfel, cercetătorii sunt destul de acord în ceea ce privește faptul că cerealele europene își au originea în această zonă ”de conjunctură” și astfel, prin deducție, că aici au luat ființă primele forme de agricultură din aceste zone, ce au favorizat cu siguranță, apariția primelor mari așezări stabile…

Și, abia cum se poate discuta cu adevărat de ”gena europeană” a geneticienilor, cea a celui de-al doilea val, denumită ”Iris”, ce a ”eliminat” gena primului val, denumită ”Europa”… ”Eva” fiind asimilată de mult pe întreg teritoriul Terrei…

Deci, vom continua postarea următoare cu perioada ultimilor 12.000 de ani, cu aproximație…

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!

Dorin, Merticaru