Povestea Omului – Lumea sufletelor

Chiar pornind de la titlu, evoluționiștii vor fi nemulțumiți iar creaționiștii cred că vor jubila sau vor anatemiza, funcție de cultul lor… Cred și deoarece la cei peste 50 de ani ”ai mei” am întâlnit enorm de mulți dogmatici religioși, fără a mai lua în calcul bigoții și știu că orice comentariu pe această temă ”iese din scrierile religioase” și nu se poate purta nici o discuție. Cine sunt eu să le zdruncin credința?!?

Dar, ambele ”categorii”, dacă vor finaliza lectura acestei postări vor avea mari surprize…

Această serie de postări se impune pentru a putea completa tabloul evoluției, poveștii omului, fiind obligatoriu să completez ceea ce veți percepe permanent în postările mele ca fiind triada ”trup-minte-suflet”…

Și, asta chiar dacă pare, la o primă vedere, că am ”discutat” deja enorm de multe lucruri despre evoluția omului, ridicându-se o întrebare ce pare legitimă: ”Ce ar mai fi de spus?!? Doar am discutat deja despre toată creația, sau despre tot universul”...

Ei bine, ceea ce se remarcă permanent, indiferent de modul de abordare, este evoluția… Totul a evoluat… Dar cum se poate explica perfecțiunea evolutivă ce se concretizează în Homo Sapiens, indiferent de posibila ”catalogare arbitrară” a acestuia? Cum se poate explica perfecțiunea aproape a oricărei forme de viață de pe Terra noastră? Fără a mai lua în calcul de cum se poate explica perfecțiunea întregului univers.

În ”drumurile” mele spre cunoașterea ce o dețin acum, am întâlnit, ca oricine altcineva, ideea de suflet… Plecând de la cumplitele nedreptăți semnalate în cărțile sfinte, de orice fel, legate de judecata unor fapte, destinul obligatoriu aspre nefericire al omului și așa mai departe…

Cred că este destul de clar că, prima dată, am ”atins” chestii legate de fantome, de chinurile sufletelor, de tot felul de concepte agonizante legate de drumul final al majorității oamenilor sau sufletelor ce au ființat aici, de penitenciarul, purgatoriul, iadul sufletelor ș.a.

Inclusiv tot felul de chestii conspiraționiste, legate de recoltarea sufletelor, manipularea lor și altele asimilabile…

Dar căutările mele m-au dus, la un moment dat, la cu totul alte percepții… Nu mă refer neapărat la cele personale care, din punct de vedere al societății actuale m-a ancorat în ostracizare și blam, dar care îmi oferă rute alternative spre un rug în flăcări de care să fiu legat sau, eficient, în marele rug imaginat de corifeii dogmelor religioase de orice fel

Aici am întâlnit alte percepții, este drept reci, insensibile la nevoile umane, dar care aveau o logică clară, care îmi ofereau ceva palpabil în oceanul nărod al ignoranței legiferate… Este vorba despre ceea ce ar fi, și este, denumit ”Lumea sufletelor”…

Așadar, la treabă, în prezentarea a ceea ce am reușit să asimilez despre această lume! Dar, rețineți, nu neapărat pentru a o descrie cu micimea mea perceptivă și de înțelegere, cât de sumar posibil, ci pentru a completa tabloul ”poveștii omului” într-o realitate maxim posibilă posibilităților mele de ”prelucrare”!

Din studiile existente și publicate, despre această controversată lume a sufletelor, se pot ”desprinde” multe lucruri interesante, utile ”poveștii omului”... Ceea ce va urma va fi doar o ”trecere în revistă” legată de subiectul acestei serii introductive, ”Începuturile” dar mult mai profundă decât v-ați putea imagina din această scurtă introducere... Mai ales că este un domeniu în care trebuie să ai curaj să dezbați ceva, indiferent cât de concret ar pare subiectul...

Așadar, pentru ”început”, voi discuta puțin despre suflet, despre sistemele grupurilor de suflete și de ceea ce ar putea fi ”conexat” la ”omul modern”...

Sufletele, în mod evident, au și ele un fel de istorie de tip uman, oricât ar fi de surprinzător... Dar până la un punct de tip comparativ... În sensul că se nasc și evoluează... Și, în această mică argumentație, voi urma o descriere ce se va corela cu evoluția unui individ uman… Chiar dacă, veți vedea, sufletele sunt cele care au creat totul, ele fiind cele ce pun ”în natură” un fel de Voință Divină Absolută...

Sincer, din start, sunt pus în imposibilitatea de a menține un fel de ”echilibru” de abordare între creaționiști și evoluționiști, dar voi încerca ”la maxim” un fel de abordare ”completă”.

Voi începe cu adepții ”God Bang”-ului, cu adepți creaționismului, unde lucrurile sunt pe cât de simple pe atât de controversate...

Din ”cărțile sfinte” sufletul vine de undeva, pur și simplu, neprecizat afară de idilicul ”de-a dreapta Puterii Divine” sau ”din grădina lui” și se ”bucură” de templul acestuia, trupul uman. Sec, fără conotații, fără ”origini”, fără nimic... Și totul duce, în majoritatea cazurilor, spre drumul ”anulării păcatelor” printr-o evoluție care nu ține de nici cea mai vagă ”egalitate de șanse”.

În alte cazuri, oricum ”majoritare” din punct de vedere al numărului ”practicanților”, totul duce spre împlinirea karmei, plata datoriilor, participarea la un război sfânt, la ”împrăștierea termenilor divini” sau alte ”chestii” destul de similare ”accepției” de ”păcat”, datorie, etc...

Da, totul este considerat pur și simplu ca fiind ”Voia Puterii Divine”, dar cu același rezultat, ”judecata”, imediat după ”stingere” sau la momentul ”sculării din morți”... Atât și nimic mai mult, atât și nimic mai ilogic... Puterea divină nu poate fi limitată doar la existența într-un sau dintr-un trup, la ”judecată” fiind iar nevoie de trup...

Deci, fără a dori să intru în polemici legate de inegalitatea ”de naștere”, de șanse, fără a dori să intru în cele legate de fantasticul ilogic al acestei adevărate ”sumarizări”, voi încerca să dau curs realităților evoluționiste...

De unde vine ”mareea” de suflete care Puterea Divină le tot întrupează ar fi prima întrebare... Creaționiștii nu au nici un răspuns oricât ar ”bălmăji” prin dogmele lor...

Dar, cercetătorii ”de graniță”, evoluționiști și, bineînțeles, logici, au descoperit multe elemente ce dovedesc, inclusiv pe ”căile” creaționiștilor, că există naștere a sufletelor și o evoluție a acestora, ”transpusă” clar în reîntrupări multiple, chiar și dacă este vorba doar despre cea finală, a judecății... Evoluție de clarifică cert inegalitatea ”la naștere”, inegalitatea de șanse și tot ceea ce se remarcă ca ilogic în argumentațiile creaționiștilor...

Să încep, nu-i așa?!?

Sursele de ”prelevare” de informații sunt, evident, cele cu tentă spirituală... Așa cum creaționiștii vin cu vorbele ”prelevate”, eventual scrise ale unor ”inițiați”, evoluționiștii care se ocupă cu studiul acestor ”fenomene” vin și ele cu vorbele ”prelevate”, eventual scrise ale unor ”participanți” care transmit ceva...

Ei bine, care ar fi criteriul de bază de selecție al acestor ”vorbe”?!?

Cărțile sfinte sunt cărți sfinte... Apare o persoană inițiată și transmite ceva din ”ceea ce a primit” de la Puterea Divină... Toate ”vorbele” contrare sunt transmise de ”Întunecatul”, ”Maleficul” sau altele similare... OK, până aici...

Dar, majoritatea cărților sfinte spun despre ”celelalte cărți sfinte” că ”infuzează” ”vorbe” contrare... Atunci se va realiza un fel de selecție, tot cu origine divină, de atribuire a indivizilor în fideli și infideli, în credincioși și eretici, etc... Sau este vorba tot despre inegalitate de șanse?!?

Evoluționiștii despre ale căror descoperiri voi scrie mai departe, au scris doar lucrări posibil de considerat a fi științifice, pline de ”vorbe” contrare sau nu la ceea ce a fost scris deja...

Dar oare, cărțile sfinte, nu au și ele versiuni, în cadrul aceluiași ”grup de cult”, vorbe ulterioare altor vorbe pe aceeași temă?!? Într-un fel de efort de clarificare a celor scrise deja dar într-un limbaj neexplicit sau prea arhaic, neinteligibil, sau alte justificări de corectare și interpretare a cărților sfinte deja scrise...

Explicit fiind vorba despre creștinism, de exemplu, care la început a ”beneficiat” de un fel de cronică, ulterior născându-se un cult inițial, ulterior corectat și răs-corectat de ortodocși, catolici, calviniști, anglicani, luterani, presbiterieni, la, la, la...

Dacă veți avea capacitatea și curiozitatea de a căuta și studia lucrări sfinte ”mai vechi”, într-un efort de a descoperi constanța formei acesteia, veți avea mari surprize constatând o permanentă modificare, interpretare, corectare odată cu trecerea timpului... Indiferent de ”sursa” cărții sfinte respective...

Și, dacă mai devreme am dat ca exemplu creștinismul, vine momentul să dau exemplu islamismul, care prin urmașii lui Mahomed, modifică ”divin” textele Coranului, indiferent dacă la baza rațiunii de modificare vor fi mobiluri similare eforturilor creștinești, de corectare, completare, interpretare, etc...

De ce am subliniat toate acestea?!? Simplu, nu am de gând să comentez divinitatea gesturilor evolutive asupra scrierilor sfinte, dar la baza ”sublinierii” stă evoluția... Apariția ”vorbelor” la diferite momente, indiferent de rațiunea apariției și acceptării acestor vorbe sfinte...

Vorbe care, chiar dacă modifică sau completează o scriere sfântă, denotă efortul de corectare, interpretare al puterii divine inițiatoare a acelei scrieri sfinte...

Deci, chiar de la scrierile sfinte vom ajunge la evoluție divină, manifestată prin expresia umană.

Dar, dogmele sunt dogme... Chiar dacă ar avea la bază o sursă divină... Deci, de aici mă voi opri deoarece am demonstrat ceea ce aveam de demonstrat...

Vine acum rândul ”capacității” despre care pomeneam anterior... Despre capacitatea de a interpreta informațiile ce vin din direcția sursei divine, a puterii divine, indiferent de interpretarea de ”lucrare fidelă sau infidelă”...

Și, voi prezenta un fel de paradox al surselor divine (afară de inechitatea ”diferențierii de șanse”, de ”judecată” sau alte detalii din cărțile sfinte)...

Imaginați-vă că sunteți ”sursa divină” ce se ”apleacă” asupra unui muritor, ales ”pe sprânceană” să îl determine să scrie o carte sfântă ce va aduce numai beneficii asupra lumii pământene!

De aici, constatați adevărata debandadă din scrierile sfinte care nu au cursivitate, nu au susținere logică, afară de dogmaticul ”crede și nu cerceta” sau de linii de ”sânge” ale aleșilor care dau pilde, sfaturi, psalmi, cântări și, cam atât. Această debandadă poate fi susținută invocând doar incapacitatea de ”preluare” de către receptor, ”alesul”... Păi, atunci de ce a fost ales?!?

Dar, chiar și așa, de ce există mari lacune, ”ghicitori”, ”pilde” și alte elemente cumplit de interpretabile?!? Credeți că Puterea Divină Absolută ar putea fi capabilă de o asemenea incoerență?!? Părerea mea este că jigniți puterea divină recurgând la dogmatism, la bigotism!

Apoi, este imposibil să nu luăm ”în calcul” capacitatea de interpretare a receptorului. De exemplu, amintiți-vă de băncile școlilor urmate de Dumneavoastră, fie ea și banca unui lăcaș de cult... Constantă este doar prezența și nu neapărat și înțelegerea... De ce asta?!?

Totul ține de receptor, clar și fără dubii! Degeaba vin eu și subliniez ”Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!” deoarece totul va ține de interpretarea ta, ca receptor. Ce semnifică ”aproapele”, ce semnifică ”iubește”, ce semnifică ”tine însuți”?!? Putem scrie zeci de cărți sfinte numai pe tema acestor trei întrebări dintr-o simplă ”directivă”...

”Aproape” înseamnă doar ”sângele meu”, doar ”credința mea”, doar ”cultul meu”, doar ”locul în care m-am născut”, doar ce?!? ”Iubește” înseamnă ”acceptă”, ”înțelege”, ”iartă”, este ”divin” sau ”carnal”, bla, bla, bla...

Evident că o putere divină ar fi clarificat toate acestea... Dar, apar doar justificări de genul ”Iubește-mă, pe mine, Eu!”... Gata cu toate acestea! S-au scris mii, zeci de mii de cărți ”de interpretare”, în care ”aleșii” și-au prezentat punctele de vedere...

Ce aș vrea să subliniez, în final, este că interpretarea ”alesului”, indiferent dacă emitentul este chiar Puterea Divină, este limitată la posibilitatea de interpretare a ”alesului”. Dacă el crede în iad, ruinat de incompetența sau interesul lui de ”ales”, acesta se va concentra pe ceea ce poate interpreta, adică pe orice legătură la iad... Dacă el crede în dragoste, într-un ”ocean” al lipsei de dragoste, el va ”înălța” conceptul deasupra ”oceanului”, rămânându-i, evident, doar divinul, Puterea Divină, cu rare cazuri umane care vor fi și ele ridicate la rang de ”Fiul”, ”una și aceeași cu Puterea Divină”.

Un exemplu clar, în acest sens, ar fi realitatea reprezentată de numărul de persoane care au reușit să ajungă la aceste rânduri, un număr deosebit de limitat de ”elementele de percepție existente” ale persoanei care citește aceste rânduri... Deci, chiar ajunge! Să trecem la cercetătorii care sistematizează informațiile, indiferent de puterea lor de interpretare, cei care caută coerență, claritate în ceea ce se percepe!

De-a lungul istoriei umane scrise există numeroase cazuri de astfel de cercetători. La început puțini dar, odată cu creșterea numărului de oameni, a populației, din ce în ce mai mulți... Și, aceștia, sunt spiritiști, oameni de religie, profeți, ”trăitori” esoterici, oameni cu capacități unice de percepție, vizualizare, proiecție, etc.

Dar, oricât de mulți ar fi acești oameni, numărul ”ignoranților”, eventual și al ”speculanților”, va fi exponențial mai mare... Deci, numărul celor ce vor accepta dogmele, din lipsă de posibilitate de interpretare, va fi din ce în ce mai mare, vorbele acestora ”diluându-se” în oceanul de ignoranță... Conform unei cugetări celebre ce spune ”Inteligența este o constantă, doar numărul oamenilor crește”...

Ei bine, la acest moment, al ”scrierii acestor vorbe”, am citit mii, de cărți, în căutarea adevărului sau neadevărului... Cine sunt eu să afirm că aș avea cea mai vagă legătură la adevărata realitate, la cărțile corecte?!? Dacă aș fi astfel, este clar că am devenit dogmatic asemenea religioșilor...

Și, din aceste ”vorbe” am ajuns să sistematizez enorm de multe ca fiind corelate, clar acceptabile ca și vorbe ”venite din altă parte”, subliniez, fără a avea pretenția că este vorba despre Puterea Divină sau ”Contrariul”... Nu pot nici măcar să precizez ”traseul” ”vorbelor” care le-am parcurs, așa că voi proceda la a scrie câteva ”vorbe” despre percepțiile și, evident, ”acceptările” mele...

Primele percepții clare despre suflet, legătura suflet-om și, în final de Putere Divină Absolută-Suflet-Om le-am perceput din scrierile antice hinduse care afirmă că Pământul este doar un nou născut, comparativ cu alte planete din universul creat de Puterea Divină Absolută.

Apoi, surpriză, datarea apariției primului om survine acum 18 milioane de ani înainte de Iisus… Comparativ cu alte credințe care plasează totul cel mult în urmă cu 10.000 de ani, undeva comparativ cu ultima perioadă de evoluție din punctul de vedere al evoluționiștilor…

Dar, mai departe, surpriză… Atunci a aterizat prima navă extraterestră, venită de pe Venus… Hindușii povestesc cum a venit de pe planeta Venus, Sanat Kumara, cel care va conduce ierarhia spirituală a Shamballei, împreună cu patru mari lideri ai lui și cu 100 de asistenți. Aceste ființe de lumină au avut grijă ca sufletele de pe Pământ să se reîncarneze în corpuri fizice pe pământ.

Și, până la această sosire, omul nu poseda conștiința de sine, el fiind produsul a lungi veacuri de evoluție pe pământ… Fizic acesta asemăna cu omul din zilele noastre dar mintal acesta se asemăna animalelor. Când noii veniți au constat asta, s-au simțit datori să contribuie în mod direct la dezvoltarea acestuia. Și și-au folosit puterile spirituale pentru a trezi centrele individualității din pământean.

Conform legendei hinduse, pe primul om ”trezit”, Sanat Kumara l-a denumit, curios, Adam și prima femelă ”trezită” a fost Eva.

Și ajunge cu această descriere deoarece nu doresc să subliniez o asemănare ciudată cu ”miturile spirituale creștine”! Doream doar să subliniez că, de aici, am început să am semne de întrebare despre ceea ce ar fi sufletele și ”interacțiunea” lor cu noi, pământenii, de ce ele folosesc ”vremelnic” trupurile umane cu toate posibilele condiționări ce pot fi ”desprinse” din cărțile sfinte și multe, multe întrebări ce apăreau pe măsură ce parcurgeam din ce în ce mai multe materiale…

Nu voi sistematiza acum peste 20 de ani de ”materiale parcurse, asimilate, sintetizate, analizate, etc” deoarece vor urma, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, materiale deosebit de consistente pe această temă dar, pentru această serie introductivă, vă voi prezenta un fel de material informativ, deosebit de accesibil și logic…

Una din sursele principale de ”percepție” a lumii sufletelor ține de o formă de ”spiritism” legată de procedeele moderne de psihanaliză, în special de cele concretizate în hipnoza regresivă.

Ei bine, există numeroase cărți scrise în urma a zeci de ani de acumulări de eforturi, de acumulări sistematice în această direcție, concretizate în ”cărți cu vorbe” despre lumea sufletelor, despre scrierile sfinte, despre lumile paralele, etc...

Dar, mă voi limita la hipnoza regresivă, la care am fost martor... Unde există dovezi clare, imens de multe, acumulate în timp, fie și prin intermediul psihologilor care au ”înregistrat” și pot pune la dispoziție, ședințele de hipnoză, sub forma înregistrărilor audio sau video...

Sub rezerva destul de vagă că ar putea vorba de înregistrări ”orchestrate” ușor de contracarat cu numărul mare de cercetători, independenți unul față de celălalt, fără a mai lua în considerare zecilor de ani pe parcursul cărora ar fi necesară această ”orchestrare”...

Apoi, ar fi de luat în considerare nivelul meu de percepție și prelucrare, cel despre care am făcut destule ”corelații” anterior, nivel care, credeți-mă, este exersat, perfecționat, completat de-a lungul a zeci de ani de studiu, direct sau comparativ... Cred că se poate sesiza deja doar din această ”Poveste a omului” în care am investit nu numai ”timpul tastării”, al scrierii ”vorbelor”... Deci...

Inițial, evident, nefiind ”dotat” în așa-numitele ”percepții extrasenzoriale” sau neavând experiențe active în această direcție, a hipnozei regresive, am descoperit scrierile, ”vorbele” altora, în efortul meu de a înțelege tot ceea ce este legat de noua medicină, de adevărata medicină, fără a peiora în vreun fel medicina actuală, clasică, cu importanța ei semnificativă în cazurile acute de destabilizare a stării de sănătate.

Evident că am sistematizat la maxim, ani după ani, informațiile. Cărți sfinte, lucrări de medicină, psihologie, lucrări esoterice, energetice, conspiraționiste, ș.a.  Evident că am întâlnit contradicții, lacune... Oriunde am investit atenția și timpul meu, viața mea, căutările mele... Dar, evident, a venit momentul când am fost martor la astfel de ședințe de hipnoză și cea mai vagă întrebare a dispărut...

Astfel, am fost martor real, palpabil, am dovezi în acest sens, că totul este unic din punct de vedere al prezentării, al sistematicii, al sistemului descris, cu mici diferențe legat de interpretarea persoanelor de ”sub hipnoză”, de convingerile lor care doar dădeau nuanțe de interpretare, fără a pune sub semnul întrebării coerența celor descrise...

Detalii legate despre viețile anterioare, despre lumea sufletelor și, surpriză, despre viețile viitoare... Voi detalia la momentul oportun, acum intenția mea fiind limitată la un fel de introducere despre ceea ce va urma, la o argumentare a efortului și modului meu de abordare asupra a tot ceea ce va urma...

Da, și am mai descoperit ceva de o importanță ”crucială” în studiul, înțelegerea a tot ceea ce este legat de lumea sufletelor… Este vorba despre capacitatea de ”prelucrare de informații” a fiecăruia, capacitate care, evident, stă într-un fel de ”linie generală” a culturii asimilate, acceptate…

Fiindcă orice credință este credința fiecăruia din noi, chiar dacă seamănă cu credința celor din jurul nostru sau din credința unui grup imens de oameni… Este asemenea unei haine care, chiar dacă este la modă, este posibil să nu ne vină bine, deoarece orice individ are propria haină ”de purtat”…

Dar să las introducerile și să trecem la treabă!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!

Dorin, Merticaru