Povestea Omului – Următorii ”pași”, Evoluție

A venit momentul să abordez sumar întruparea, participarea în materie… Când este vorba despre întrupare, în mod evident, oricât de ciudat va pare, există deja o participare directă ce rezultă din crearea ”acelui ceva” ce poate fi întrupat, un trup…

Deci, prin deducție certă și clară, este evident că nu este vorba doar despre trupurile umane… Da, ați citit bine… Pentru cei ce nu acceptă vechile tradiții umane, de exemplu cele amerindiene, cu plecarea sufletului uman și ”întruparea” lui într-un spirit ”animal”, cu ”extensie” deseori într-un trup animal, recomand să ”părăsească” imediat parcurgerea acestui material, chiar dacă ați ”rezistat” până aici!

Precizez că este o problemă de ”armonie” proprie să continuați și nu o reacție ”repulsivă” a mea, autorul, de delimitare similară cu a Dumneavoastră la ceea ce ar reprezenta parcurgerea acestuia material, inclusiv a materialelor ce urmează.

Acum, mai am o precizare, voi ”limita” prezentarea doar pe manifestarea ”în trupul uman”.

Primul pas de ”legătură” cu viitorul trup este participarea la crearea acestui trup alături de un grup... Deci, aceasta ar fi prima expresie a sufletului ce se va regăsi în viitorul trup, în viitoarea persoană.

Și, pentru aceasta, este cert nevoie de un anumit ”nivel” de experiență, în nici un caz ”dintre cele mai mari”... Este doar o oportunitate alăturată unei opțiuni și, bineînțeles, propriei alegeri. Nici un suflet nu va coborî ”forțat” într-o întrupare, indiferent de ceea ce se poate percepe din ”scrierile sfinte” existente pe Terra (și, foarte probabil, și în alte zone de evoluție a ”ființelor conștiente de ele însele”).

Mai mult, deoarece nici un suflet nu va crea de unul singur un trup ”avansat”, el va trebui să fie în deplină armonie cu sufletele ce participă la acest proces deoarece doar el va ”beneficia” de un fel de expresie armonică doar cu cerințele lui ce îl ”atrag” spre întrupare.

Și toate aceste suflete ”participante” au același nivel de ”cunoaștere”, de ”experiență”, neexistând cea mai vagă corelație la un fel de creație perfectă a unui ”Creator Suprem”, a ”Puterii Divine Supreme”…

Da, ați citit bine! Aproape în toate cărțile sfinte ”terrane” există referiri la faptele ”Puterii Divine Supreme” ce se ”realizează” prin ”lucrarea sa”, în nici un caz prin intervenția sa directă, afară de unele minuni clare și certe.

Pentru cei ce înțeleg mai greu ceea ce am subliniat anterior, fiind creștin ortodox ”prin naștere”, voi sublinia că nu Dumnezeu a făcut ceva ci Noe, Moise, David, etc până la Domnul Iisus au făcut voia acestuia…

Revenind la crearea trupului, în mod evident există un fel de reflectare a experienței ”creatorilor” în produsul muncii lor. Deci, ele nu vor putea crea un trup ”mai bun” afară de suma cunoașterii lor și, totodată, nu vor putea ”depăși” rezultatul material, cu referire, de exemplu, la stadiul ADN-ului ”potențial” al evoluției momentului decât în etape succesive, în directă relație cu vibrația, puterea, cunoașterea lor. De cele mai multe ori în întrupări succesive, alături de alte suflete ”de armonie”, ce pot atinge un fel de status de referință al unui trup ”în armonie” cu cerințele ”solicitate”.

În multe ”discuții” reușeam să fac ”auditoriul” să înțeleagă afirmația de mai sus cu un fel de ”exemplu din materie”… De exemplu, un suflet, s-a întrupat într-un agricultor și după experiențele trăite, chiar în timpul ”coexistenței” în acel agricultor, și-a dat seama că ar avea nevoie de ”ceva potențial” de tip ingineresc.

Ei bine, el nu poate aduce prea mari modificări acelui trup dar poate începe să ”exerseze” practici pe această linie de activitate în special pentru el, ca suflet. Va începe să colaboreze cu ”materialul” agricultor ca acesta să automatizeze cât de cât diverse posibile munci, să repare casa, să construiască ”podețe”, va imita de la cei din jur care se află acolo cu un rost și alte elemente cu rezultate ”acumulative”… Vor exersa, evolua și învăța în paralel, crucială fiind decizia trupului material care, foarte posibil, va fi mulțumit cu ceea ce trăiește deja, evitând schimbarea, implicarea, etc.

Apoi va urma o nouă întrupare, aproape întotdeauna… Nici Puterea Divină Supremă nu a făcut totul într-o zi, așa cum nimeni nu poate ajunge la facultate fără să treacă prin suita de clase școlare… Acum sufletul, cu experiența acumulată, va fi compatibil cu un trup ce poate fi creat ”mai bine”, ce are disponibilități ”suplimentare” în direcția ”ingineriei” și va ști ce mici modificări posibile poate să facă pentru a face încă un pas, mai mult sau mai puțin semnificativ în direcția ”ingineriei”…

Deci, chiar dacă trupul este creat ”majoritar” și este compatibil cu sufletul, fiind un fel de imagine a părții ”ce coboară” în materie, în trup, va fi un drum relativ ”evoluționist” până ce se ajunge ca o capacitate ”de inginer” a unui trup și, deci, la atingerea scopurilor evoluționiste ale sufletului respectiv… Este nevoie de evoluție și perfecționare reală, comună, a sufletului și a ”imaginii” sale, fie ea și parțială, în materie. Să revenim!

Așadar, odată ce ”construirea” acestui trup este inițiată, doar o parte din suflet, un anumit procent, dacă putem spune astfel, va fi atribuit colaborării cu noul trup, cu copilul ”din pântecele mamei”, cu fătul… Trupul devenind astfel manifestarea exterioară a sufletului, dar nu întruchiparea totală a Eului sufletului nostru ci doar acea manifestare ce se dorește a fi ”exersată” în întrupare.

Acesta ar fi primul ”motiv” pentru care există multiple ”blocaje amnezice” pentru viitoarea ființă ce se va naște... Mai ”pe românește”, când sufletul intră sau reintră în materie, acesta este învăluit în uitare din mai multe motive.

În primul rând el este doar o parte a Eului acelui suflet, apoi el trebuie să fie ”sincron”, adaptat creierului noului trup, care nu are experiențe trecute, apare necesitatea de protejare a întregului ce se va forma de percepții, trăiri, etc ce țin de trecut, fie și din motive de a păstra o inocență a manifestării. Inocență ce va permite manifestarea liberă, neinfluențată de experiențe ce nu au legătură la prezenta evoluție...

Bineînțeles că procesul de ”uitare” nu este infailibil, din mai multe motive…

Echilibrul dintre amintirile conștiente ale unui corp prezent și cele ale memoriei sufletului în acțiune, cu toate viețile anterioare, din materie și din lumea sufletelor, este unul deosebit de fragil, percepție care se datorează în special și datorită unor legături, cum ar fi ancorele ”șoptitorilor”, rezidențele ”în curs” și altele, despre care vom vorbi mult mai târziu…

Din acest motiv se ajunge la senzațiile de tip ”deja-vu”, la reacțiile automate, la instincte, la clarviziune și, de ce nu, la reacțiile celor care relevă unele elemente în starea de hipnoză, regresivă sau nu.

Apoi intervin ”conexiunile” ce se transmit prin intermediul ADN-ului, funcție de experiența de ”construcție” sau ”modificare” a sufletului sau sufletelor ce au participat la construirea acelui corp material, dar și de ceea ce ”transmit” corpurile care au participat la procrearea materială… Dar sunt detalii ”viitoare”…

A venit momentul în care voi prezenta unele detalii sumare despre ”colaborarea” sufletului cu materia... Da, ați citit bine, ”colaborarea”...

Este drept că sufletele participă la realizarea unui trup, dar acest lucru nu înseamnă că ele, sau unul dintre ele, cel ce va ”conviețui” în ansamblul ”trup-minte-suflet”, devine proprietar pe acel trup, sau invers, asemenea proprietății asupra unei mașini, robot sau personaj virtual create cu un scop anume... Da, surpriză! Asemenea micilor elemente ”scăpate” în cărțile sfinte, trupul îi este dat sufletului în folosință ”vremelnică” cu condiția de a avea grijă maximă de el, el fiind descris a fi ”templul sufletului”.

De ce toate acestea?!?

Ei bine, sufletul ce se va întrupa este cel care participă la crearea inițială a materiei, cel care participă (împreună cu celelalte suflete) la dezvoltarea acestuia dar și cel care, undeva în perioada în care fătul începe să miște, începe să aibă o prezență din ce în ce mai amplă în acel trup, prezență ce devine aproape permanentă, cu scopul de a iniția colaborarea cu acel trup.

Da, ați citit corect, chiar dacă mă repet, colaborarea cu acel trup, chiar dacă acel trup este un rezultat al experienței ”de creație” a acelui suflet, fiind practic un fel de ”oglindire” a acelui suflet... Un fel de punere ”față în față” a sufletului respectiv cu ”el în materie”, cu el în fața unor ”procese ireversibile” în antiteză cu ceea ce este el, ca suflet, veșnic și nesupus ”ireversibilității”.

Și, dacă acel trup ”nu este bine făcut” acesta va reprezenta o piedică importantă în calea evoluției sufletului întrupat în acesta... Și când mă refer la ”piedică” nu mă refer la cele ”critice” cum ar fi moartea prematură, sinuciderea, care sunt echivalente cu imposibilitatea de stabilire a unei relații cu trupul respectiv, în al doilea caz cu ruperea înțelegerii cu sufletul sau trupul respectiv, despre care voi da detalii în postările viitoare...

Mă refer la deciziile trupului care vor ajuta sau îngreuna acțiunile sufletului întrupat în el. Da, iar ați citit corect! Trupul în cauză, fiind o ”oglindire” a ”părții” de suflet ce se află în el, are ”aproape” aceeași capacitate de decizie cu cea a sufletului... Cu diferența că trupul se opune sub stigmatul efemerității unei posibile indiferențe legate de ”eternitatea” sufletului... Diferențiere care obligă la decizie, la acțiune selectivă, corectă sau nu...

Am subliniat ”aproape” deoarece, totuși, sufletul, chiar și împreună cu celelalte suflete, a creat respectivul trup cu un scop, subordonat cel puțin din punct de vedere al ”rațiunii existenței”.

Și piedicile ce le va ridica trupul în calea realizării maximale a acelui scop, chiar dacă este ”oglinda” sufletului, vor fi ”penalizate” cu boli, expresie a dezacordului dintre părți, dar și cu ”exitus”, atunci când sufletul nu își mai poate realiza obiectivele... Dar, bineînțeles, afară de cazul de ”exitus” ca parte a evoluției normale a relației trup-suflet.

Deci, iată că am ajuns la a sublinia astfel o cauză principală, esențială aș putea afirma, a bolilor, ca rezultat al dezacordului dintre trup și suflet, dintre suflet și trup... Bolile fiind un rezultat clar al acestui dezacord, fiind un fel de indicator al acestui dezacord, ”amplitudinea” acestuia fiind ușor de ”remarcat” în gravitatea fazei acute dar și în ”cronicitatea” bolii.

Bineînțeles afară de cazul în care aceste boli sunt ”programate”, ca etape de ”cunoaștere”, de ”trăire” în drumul comun al trup-sufletului.

Da, evident că nu voi detalia acum! Doar am lansat intriga ce va duce la crearea unui adevărat tratat de tip medical, scopul esențial al acestui efort al meu, concretizat în aceste postări și cele imens de multe ce vor urma.

Deci, totul va merge mai departe pe drumul experiențelor, creșterii vibrațiilor, cu prețul trăirii durerilor, dezamăgirilor, confuziilor ”atrase” de ființarea într-o lume materială, a percepției, subiectivității, ”aderențelor”, etc...

Cert este faptul că, în evoluția lui, orice suflet, ”parte de suflet” ce coboară în materie este ”privită” ca un adevărat erou, nu numai datorită ”supunerii” la efemeritate, cu tot ceea ce atrage aceasta ci și datorită faptului că el, fiind cel ce va acumula ”trăiri” pentru toate sufletele, din tot universul, le protejează pe toate celelalte de ”durerea experienței directe”. Și, astfel, ajungem la întoarcerea din materie...

Când este vorba despre întoarcerea din materie, sufletul respectiv va fi ”primit” în majoritatea cazurilor de ghid care îl va conduce, cel mai adesea, la un fel de ”comitet de primire” format din grupul matcă (primar) dar și din grupuri secundare reprezentate de sufletele întrupate ca foste iubiri, ca părinți, persoane dragi, dar și de suflete întrupate în persoane care au avut legături bazate pe iubire, admirație etc din viața materială ”proaspăt” încheiată dar și din vieți anterioare.

Atenție, aici fiind vorba nu numai despre entități energetice, suflete ce și-au încheiat ”ciclul în materie”, ”întruparea” ci și de cele a căror ”parte” există deja în materie, ”esența” lor fiind prezentă aici, în lumea sufletelor...

Locul acestei ”întâlniri” nu contează, el fiind peste tot, oriunde în lumea sufletelor... Dar, de multe ori, funcție de situație există și percepții energetice asemenea unor temple, săli, cu denumiri specifice cum ar fi ”Sala Mare a Centrului Comunității”, unde vor exista aproape întotdeauna mari comunități de suflete, grupate în adunări secundare.

Totul fiind o expresie a rezultatului întâlnirii și nu a experienței ”încheiate”... Da, ați citit bine! Este vorba mai întâi despre o manifestare a bucuriei regăsirii, de mulțumiri cu privire la participarea încheiată, de planificări de schimb de experiență, eventual de obținere de detalii a ceea ce poate fi util, și abia apoi despre curiozitatea legată de experiența proaspăt încheiată...

Chiar dacă este vorba despre accesul nelimitat, chiar și în timp real, al oricărui suflet la acumulările, experiențele celui ce a încheiat un ciclu de întrupare... Și, ceea ce cred că este deosebit de important de ”perceput” de către tine, cititorule, este faptul că această întâlnire are loc, este inițiată chiar de respectivul suflet...

Da, totul are loc la un fel de solicitare a acestuia, eventual a nivelului energetic al acestuia... Interesant este faptul că, cu cât un suflet este mai avansat, acesta se va întoarce fără ghid și rareori va fi așteptat de comitetele de primire de care am amintit anterior. Tocmai datorită faptului că el nu mai ”emite”, ”solicită” sau necesită o astfel de întâlnire...

Și, va urma o perioadă în care se va reiniția studiul, pe baza ultimelor experiențe ce vor fi împărtășite grupului ca și discuții de clarificare, de identificare a gesturilor, deciziilor, acțiunilor ce au avut loc, și multe, multe altele...

Sau, funcție de ”dezechilibrele” ce le-a ”trăit” respectiva ”partiție” de suflet, ea poate merge direct la un fel de loc de ”penitență”, unde aceasta, mai întâi, se va delimita, cu un fel de scop al purificării, de energiile puternic destabilizante, atât pentru a putea comunica cu aceste ”întâlniri de primire” ale sufletelor cât și putea realiza refacerea, reconstituirea ”esenței” fără aceste destabilizări majore...

Este clar că nu voi detalia acum pe această temă... Așadar voi trage doar un fel de concluzie...

Victor Frankl, un psiholog de renume în perioada interbelică, a avut ghinionul să fie evreu într-un ”teritoriu” nazist și, astfel, a avut oportunitatea de a ”testa” toate cunoștințele sale în lagărul de la Auschwitz, pentru mulți ani... Și, el s-a convins că teoriile psihologice ”esențiale” ale acelor vremuri, cele freudiene, adleriene și jungiene, sunt doar detalii, departe de adevărul ”trist”... Ei bine, enunțul său ”esențial”, chiar dacă începe asemenea filozofiilor orientale are următoarea ”formă” adaptată: ”Viața este nefericire. Important este să identifici un scop în toată această nefericire”...

Și, din ceea ce ați parcurs mai sus, puteți trage ”concluziile de rigoare”... Dar, să revenim!

Nu la mult ”timp” după ce sufletele se întorc la grupurile lor, după întâlnirile de tip ”bun venit”, sau după purificare, ele sunt chemate înaintea unei adunări formate din suflete inimaginabil de înțelepte comparativ cu sufletele în cauză, suflete denumite aproape general ca fiind ”maeștri”. Aflați cu o treaptă sau două deasupra ghizilor noștri, acești maeștri sunt entitățile cele mai avansate care pot fi identificate în lumea sufletelor la un ”moment dat”.

Ei au nume diverse, cum ar fi ”Cei Bătrâni”, ”Maeștrii Sacri”, ”Venerabilii” sau titluri pragmatice cum ar fi ”Examinatorii” ori ”Comitetul”, adunarea lor fiind arhidenumită ”Consiliul”, ”Consiliul Bătrânilor”.

Despre componența acestuia nu se pot da detalii ”clare” deoarece aceasta se schimbă funcție de sufletul ce se ”prezintă” în fața lor, dar și de momentul în care se înfățișează acesta, componența fiind impusă de nivelul de cunoaștere ce se ”pretează” acelei întâlniri, acelui suflet...

Dar întotdeauna, ”alături” de acest consiliu se află ceva ”descris” ca ”Prezența”. Această prezență are multiple descrieri, începând de la un sentiment copleșitor al unei forțe și mai înalte față de cei din consiliu, continuând cu o senzație de maximă apropiere de Puterea Divină Maximă, dar și perceput asemenea unei entități divine nefiind considerată ca fiind Puterea Divină Maximă...

Dar toți sunt de acord că ”Prezența” este acolo, pentru a ajuta lucrarea Consiliului. Dar, atenție, sufletele preferă să nu folosească ”numele” de ”Dumnezeu”, ”Allah”, ”Iahve” sau altele asemenea, preferând în descrierea acestei ”Prezențe Superioare” termeni cum ar fi ”Sursa”, ”Suprasufletul”, deoarece cuvântul Puterii Divine Maxime sau ”Creatorului Primar” a fost personalizat în materie.

Și, oricum, în majoritate cazurilor, ”Prezența” pare să fie mai degrabă ”ceea ce este” decât ”cineva” anume... Înalte cazuri este o entitate ce funcționează ca un egalizator, armonizând conștiența mai mare a ”Bătrânilor” cu aceea mai mică a sufletelor ce vin înaintea lor, efect ce face ca în acest consiliu, inclusiv cei prezenți, energia să fie sincronizată.

Ca un detaliu, în întregul univers, se pare că sunt miliarde și miliarde de consilii... Deci, oare, să înțelegem sau să acceptăm că ”Prezența” este peste tot...

În concluzie este evident că, rolul acestei întâlniri nu este cel de tip tribunal, de judecată și pedeapsă, de purgatoriu, eventual de un plasament de tip iad, loc de pedeapsă, loc al penitenței sau similare... Apoi, mai mult, nu este nevoie de o judecată, atât timp cât sufletul nu poate minți, nu se poate minți, el știind exact ce greșeli, nedreptăți a făcut, a permis, a susținut, etc pe perioada încarnării.

Dar acest subiect în voi aborda sumar în următoarea postare!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!

Dorin, Merticaru