Pentru STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

Noua Medicină - Introducere (3)

Declarație personală.

După ce am prezentat rațiunea ce stă la baza efortului meu, a venit vremea să vă spun exact despre ce va fi vorba în tot ceea ce urmează.

Nu va fi "vorba" de o acumulare de materiale despre Noua Medicină Germanică sau despre un alt fel de medicină, cu toate că principalul start pare că stă în, tocmai, Noua Medicină Germană (inițiată de către medicul Ryke Geerd Hamer, la nivelul țării noastre fiind foarte bine reprezentată de eforturile doamnelor medic Crina Vereș sau Raluca Costache)...  Nu va fi vorba despre lucrările lui Bruce Lipton şi a celor care participă la teoriile acestuia... Nu va fi vorba despre lucrările lui Albert Ignatenko, Gregg Braden, Jiddu Krishnamurti, S. N. Lazarev, Donald Walsh, Wayne Dyer, etc. etc. etc. Nu va fi vorba despre infoenergetică, daoism, qigong, esoterism sau altele asemenea (iniţiate, cel puţin pentru mine, de lucrările Domnului Dan Mirahorian), sau alte lucrări... Va fi, pur şi simplu, o sinteză trecută prin puterea mea de cunoaştere şi analiză...

Un "ceea ce simt că este bine", că „este de bun simţ” sau mi-a fost demonstrat de cineva (mai ales de cei menţionaţi mai sus) că merită să fie prezentat mai departe către voi... Un acel ceva care va constitui un fel de Nouă Medicină, totală, cu adevărat integrativă, care ajută... Un fel de stil de viaţă pentru un maxim de plăcere de a trăit viaţa…

Şi, pentru a evita orice dubiu, revin cu precizarea că medicii sunt medici... părerea lor trebuie respectată şi, cel mult, completată cu tot ceea ce veți găsi în alte surse considerate de încredere de către intuiţia Dumneavoastră sau în cuprinsul acestor materiale (bineînţeles, în aceleași condiţii)... Eu nu sunt un medic şi vă rog să luaţi în considerare că nici măcar nu sunt un asistent medical care practică această meserie... Sunt asistent medical generalist care a practicat „o vreme”, şi-a dat seama că nu poate face parte decât dintr-un fel de sistem tip „service auto” (dar de oameni) şi gata… Pur şi simplu sunt unul dintre voi, un individ care „îşi face timp” să „scormonească” şi să prezinte ceea ce a găsit pentru ca fiecare dintre noi să beneficieze, dacă simte/ acceptă sau altele asemenea, de aceste materiale...

Consideraţi, de exemplu, că aveţi de a face cu un fel grupare de materiale de reţete culinare unde nu trebuie neapărat să fii autorizat sau să ai diplomă pentru a pune reţeta prăjiturii tale favorite la dispoziţia tuturor (În anul 2000 am startat situl dorinm.ro, cu variantele sale anterioare, şi, de atunci, am "strâns" peste 45 milioane de accesări – acum, la începutul lui 2017, am „sărit” de 50 de milioane, în condițiile în care nu am solicitat un leu de la nimeni, nu am „promovat” nici un material, ş.a.m.d... Şi hosting-ul costă, timpul meu nu îl mai recuperez vreodată înapoi, ş.a. Așa că am antecedente în ceea ce priveşte credinţa, dărnicia, constanţa şi seriozitatea mea în a pune la dispoziţia tuturor ceea ce pot mai bun)...

Aşadar, într-un final, vin cu precizare, din punctul meu de vedere foarte importantă. Tot ceea ce veţi citi, simţi, etc. prin parcurgerea acestor materiale, nu doreşte nici măcar să completeze medicina tradiţională. Nu te poţi juca „sub lege” şi nici măcar „pe lângă lege”. Totul nu este decât un efort în care doresc să găsesc un drum al meu şi, dacă funcţionează, să vi-l sugerez şi vouă, cititorii acestor rânduri şi ale tuturor celor ce vor urma. În acest sens vin cu exemplul meu personal, care, în urma declaraţiei ultimului medic la care am apelat („Domnule Merticaru, eu am făcut tot ceea ce a fost posibil. Problema Dumneavoastră este malignă şi…” ce mai contează ce mi-a spus Doamna Medic), am renunţat la orice „serviciu medical” din februarie 2014 şi, la acest moment, în mod cert, nu am decedat.

Ulterior, metodic, am refuzat orice fel de analize medicale şi evaluări ale medicilor şi mă simt mult mai bine. Dar, toate acestea, atent, responsabil la tot ceea ce am acumulat personal sau alături de medicii care au „trecut” prin viaţa mea. Totul, toate informaţiile inserate şi care le voi insera sunt „prezentate”/ redate în mod conştient, cu maximă seriozitate şi responsabilitate ca un fel de experienţă proprie.

Deci, este evident că nu mi se poate impune/ imputa responsabilitatea pentru orice afecţiune de orice natură ce ar putea apărea, direct sau indirect, prin „folosirea”, aplicarea, însuşirea, etc. a informaţiilor din acest site, carte sau oricare ar fi forma sub care aceste materiale ajung la dispoziţia, studiul şi decizia Dumneavoastră, ele fiind informaţii care nu trebuie înţelese ca indicaţii terapeutice sau diagnostice în sens medical. Mulţumesc pentru înţelegerea Dumneavoastră!

Şi a venit, cu adevărat, vremea să trecem la treabă!!!

Introducere.

Volumul imens de informaţie medicală care "mi-a trecut prin simțuri, percepţii analizate şi sintetizate", dar şi prin raţiune, mă trimite permanent la un fel de considerare a omului de genul: "Omul este constituit din trup (căruia i se adresează într-o pondere însemnată, medicina actuală, alopată sau nu), minte (căruia i se adresează o parte destul de neînsemnată din medicina actuală (inclusiv „speciile” acesteia legate de psihologie, dezvoltare personală, etc) şi cea mai mare parte din medicina tradiţională, noua medicină şi percepțiile general atribuibile altor forme de medicină "neactuală", dacă pot spune asta) şi spirit (căruia nu i se adresează medicina actuală dar i s-au adresat toate formele anterioare de medicină, şamanism, etc. precum şi actualele curente medicale cum ar fi noua medicină, infoenergetica, taoismul, practicile Zen şi multe, multe altele...). Nu pot estima ponderile fiecărei forme de medicină în cele 3 ”sectoare” delimitate (și nici nu vreau asta, mai ales că voi aborda totul ca pe un întreg și nu ca entități distincte din care să alegem ce este mai bun sau ce nu...).

Ar mai fi de amintit de formele de medicină vechi, mai ales de cele de pe meleagurile noastre, cele ale vechii Dacii. Istoria a consemnat faptul că dacii nu abordau medicina punctual, „chirurgical”, ci eu considerau totul ca un fel de ansamblu în care, cel mai important element era sufletul, apoi mintea şi, la urmă, corpul, ca întreg sau ca parte (cu referire certă şi clară la boli şi nu la elemente „acute”, cu necesar de intervenţie imediat – tăieturi, fracturi, etc). Apoi, tot istoria a consemnat preocuparea oamenilor locului de a găsi remedii de sănătate dar, „ciudat”, în strânsă corelaţie cu o putere divină, cu sufletul etc. Medicina isihastră, un fel de medicină „mănăstirească” vine cu un concept absolut diferit de orice alt concept medical de pe pământ: prin mijloacele medicinii isihastre noi urmărim să vindecăm sufletul, iar trupul se va vindeca de la sine. Şi asta a spus-o un călugăr care, anterior gestului de a trece la „mănăstire” a fost medic. La acestea achiesez de ceva timp încoace (mai ales cu vara anului 2015 când, evident şi constatabil de oricine, am încetat postările zilnice şi „trag” la enunţul şi dezvoltarea „Noii Medicini Dacice”). Dar, să revenim!

Încercând să forțez o abordare medicinistă, trupul este tratat de medicina actuală (alopată) în cel mai sistematic mod cu putinţă căutându-se să se "încadreze"/ descrie/ „delimiteze” cât mai complet şi complet afecțiunile acestuia. Totul urmează un algoritm foarte bine pus la punct în care se structurează principalele elemente asupra căruia medicul trebuie să îşi orienteze atenţia. De exemplu, în cazul grupei de afecţiuni virale (cum ar fi gripa), se procedează iniţial la cunoaşterea definiţiei/ localizării/ încadrării clare a bolii, apoi identificarea agentului etiologic, a epidemiologiei, a patogenezei, apoi a manifestărilor bolii, a complicaţiilor atrase de boală, se ajunge la diagnostic şi examene de laborator, la diagnosticului diferenţial şi, în final la tratament (chiar dacă descrierea profilaxiei, parte distinctă a algoritmului "atras" de această boală, este şi ea o parte a întregului)... Toate aceste elemente vor da posibilitatea medicului de a duce la bun sfârşit misiunea vindecării trupului. Totul va fi tratat după un fel de principiu "cauză - efect" luând în calcul, indiferent de raportarea realizată de medic, numai şi numai trupul şi ceea ce se cunoaşte despre el... Până şi „magia” ce stă în spatele medicamentelor este supusă acestei matematici chiar dacă, din ce în ce mai evident, industria farmaceutică ţine din ce în ce mai mult cont de efectele placebo, care nu au nici o treabă cu expresia „cauză - efect”.

În cazul minţii se complică lucrurile. Ceea ce ţine de medicina clasică, alopată, va ţine cont întotdeauna de trup şi de manifestările acestuia (neurologie şi/ sau psihiatrie – includ aici psihiatria deoarece intervenţiile acesteia se adresează majoritar tot trupului, deci orice justificare „de ruptură” este cert, de neluat în seamă) şi mai puţin de procesele minţii (psihologie)... Sau, cel puţin în ultima vreme, "curenţii medicali" au început să se alăture din ce în ce mai mult Noii Medicini... Motivul acestei migraţii subtile ar fi reprezentat de faptul că anamneza psihiatrică şi toate răspunsurile de diagnostic şi tratament încep să ţină din ce în ce mai mult de ceva care respectă principiul menţionat anterior (cauză-efect) dar ia în calcul mai multe elemente independente de trup, definitorii în gesturile psihiatrice fiind mai mult cele legate de reacţiile creierului şi ale proceselor nemateriale ale acestuia, sau, ceva mai amplu, de reacţiile sistemului nervos vegetativ, de ansamblul celular local (sau alte „exprimări” ceva mai ample decât cele „alopate”).

Să mai amintesc de un curent medical stabil, din ce în ce mai puternic, reprezentat la nivelul ţării noastre de medicul Călin Mărginean care promovează un fel de medicină a stilului de viaţă?!? Care apelează ca medicament doar la ceea ce este/ reprezintă stilul nostru de viaţă şi corectarea acestuia, în cazul celor bolnavi, sau la un fel de profilaxie ne-profilaxie, deoarece este vorba, efectiv, despre un stil de viaţă sănătos, el înţelegând că starea de sănătate nu este absenţa bolii, protocoalele dânsului nefiind altceva decât un fel de „sfatul tatălui” care te învaţă cum poţi fi sănătos şi fericit… Prin simpla practicare a unui fel de dezvoltare personală a trupului… Şi, nu numai el este un el de comoară naţională. Ca el mai sunt mulţi…

Mai mult, deja s-a ajuns la dezvoltarea unui nou curent al medicinii, numit „medicină integrativă”, în care întreaga structură „alopată” devine un simplu „satelit”, o componentă a unor gesturi medicale care, surpriză, trebuie evitate la nivel maximal şi pot fi folosite numai şi numai în cazurile cu adevărat acute… În rest, este vorba despre intervenţii asupra stilului de viaţă, asupra modului de a gândi sau altele din ce în ce mai clar posibil de suprapus cu noua medicină (chiar dacă nu se delimitează prin ceva anume şi este doar un fel de medicină care acceptă practici şi din alte medicini).

Dar ponderea în activitatea medicală globală a speciilor de medicină amintite este infimă deoarece oamenii nu au timp, cunoştinţe, conştiinţă, responsabilitate şi ei caută doar o pastilă magică (chiar dacă nu cred în magie) care să nu solicite prea mult timp, efort şi resurse sau, de partea cealaltă, „industria medicală” nu are de gând să îşi piardă puterea, gloria şi banii de care dispun la acest moment prin şantajul sorţii numit „boală” şi dorinţa oamenilor de a fi sănătoşi. Dar, despre asta vom discuta pe larg (ceva mai târziu)…

Acum, înainte de a aborda partea cu spiritul, putem încadra aici toate elementele ce doresc să le prezint, găsindu-mă în imposibilitatea de a face altceva decât să edictez apartenenţa tuturor acestor manifestări medicale de graniţă în... Noua Medicină... Cu toate că numai "nouă" nu este... Toţi cei care au vorbit, vorbesc şi vor vorbi despre Noua Medicină nu pot utiliza alt termen deoarece, evident, medicina actuală se va disipa în noile descoperiri şi va deveni Vechea Medicină. Cu toate că ar fi o nedreptate la adresa adevăratei vechi medicini…

De altfel, ca un fel de ironie a sorţii, principalii promotori actuali ai Noii Medicini sunt reprezentaţi de un medic cu doctorat în teologie, fizică şi medicină (teza fiind în domeniul tumorilor cerebrale - Hamer), iar la nivel naţional de un medic care a suplimentat cu psihologia (Vereş). Ambii au practicat medicina clasică dar, la un moment dat, în urma unor drame personale, a unor acumulări externe tip diagnostic sau "snoavă", şi-au dat seama că aceasta (medicina alopată) nu este de ajuns pentru a duce la bun sfârşit misiunea lor de medici, de oameni care vindecă alţi oameni. Apoi, fiecare a avut drumul său în a descoperi forţa şi viaţa ce o oferă noua medicină, atât asupra lor cât şi asupra celor care solicitau serviciile lor medicale... Să mai amintesc de „părintele Ghelasie”, promotorul cel mai cunoscut al medicinii isihastre, un adevărat „medic răspopit”?!? Vom discuta despre ei, şi nu numai, atunci când va fi oportun...

Apoi, ca un fel de ultimă percepţie despre „corelaţii medicale” (în studiile mele fiind iniţiate la jumătatea lui 2015 şi din ce în ce mai clar delimitate începând cu anul 2016), vine lumea sufletelor… Da, aţi citit corect, „lumea sufletelor”… Incidenţele acestei lumi, că mă refer la terapia cu îngeri sau la simplele forme de manifestare umană posibil de interpretat a fi legate de energia unică sau ramuri ale acesteia denumite suflete, prezente în acest timp şi în această dimensiune într-un recipient dat sau, pur şi simplu „în interacţiune”, sunt din ce în ce mai evidente pe măsură de parcurg şi corelez din ce în ce mai multe materiale…

Revenind şi finalizând această postare, iată despre ce va fi vorba! În primul rând, de exemplu, Noua Medicină Germanică se adresează doar echilibrului minte (conştient) – sistem vegetativ (inconştient) cu vagi trimiteri de ansamblu, „beneficiind” şi de un fel de suport alopat, dar adresat specific echilibrului nervos şi, secundar, tratamentului alopat efectiv, chiar dacă în măsură minimală (pentru a nu influenţa semnele reale ale bolii care sunt utilizate pentru a putea „cerceta” procesul evolutiv al tratamentului/ vindecării). Apoi, terapiile alfa şi teta se adresează aproape exclusiv sufletului, indiferent dacă se poate intui un fel de raportare la materie, prin acţiuni menite să corecteze, îmbunătăţească funcţionarea ansamblului din care face parte şi trupul. Structurile de terapie de tip psihologic şi/ sau de dezvoltare personală, programarea neuro-lingvistică sau altele asemenea au şi ele partea lor de intervenţie, „bucăţica lor”. Deci, ceea ce voi aborda este, de fapt, ceva mult mai amplu, în care „medicinile” amintite nu sunt decât o parte, o componentă. Cam asta se vrea a fi Noua Medicină despre care tot afirm atât. Şi, spiritul, are enorm de multe de a face cu echilibrul general ce poate fi descris de termenul „sănătate”.

Ei, deci, acum se poate face pasul introductiv către spirit (o abordare ceva mai amplă poate „veni” doar după mai mulţi ani de postări pentru cei mai materialişti, care trebuie să înţeleagă, să perceapă şi să asimileze dovezile prezentate în materialele ce le voi realiza pe parcursul acestor ani). Dar, „altele” în episodul următor (postarea viitoare)...

Mulțumesc pentru fidelitatea voastră, tuturor cititorilor!!!

Dorin, Merticaru