Viața Omului – Copilăria (6)

Urmează să vă realizez acum (şi mâine) cele două posturi despre rana de umilire cu ceea ce atrage ea, masca masochistului...

În consideraţiile noastre, umilire este direct rezultat din acţiunea de a te simţi umilit sau de a insulta pe altcineva într-un mod excesiv, sinonimele acestui termen fiind ofensă, ruşine, jignire, lezare, vexare, etc. Copilul care suferă o rană de umilire îşi va crea o mască de masochist, masochismul fiind comportamentul unei persoane care găseşte plăcere şi chiar satisfacţie în suferinţă.

O astfel de individualitate va căuta durerea şi umilirea, de obicei într-un mod inconştient, acceptând comportamentele care să îi facă rău sau să se pedepsească înainte să facă altcineva acest lucru. Şi, pentru a înţelege corect ceea ce urmează este necesar să se facă distincţia între ruşine şi culpabilitate. Ne simţim vinovaţi atunci când judecăm ca fiind rău ceva ce am făcut sau nu am făcut.

Ne este ruşine atunci când credem că nu am fost corecţi în ceea ce am făcut (sau nu) la un moment dat. Suplimentar este bine să subliniem că, contrariul ruşinii este mândria pe când al culpabilităţii este nevinovăţia. Când o persoană nu este mândră de sine însăşi, îi este ruşine, se acuză şi are tendinţa de a se ascunde.

Această rană, chiar dacă poate fi "târâtă" din statusurile anterioare (nu uitaţi că ne naştem fiind conştienţi de rănile pe care trebuie să le rezolvăm, chiar dacă după naştere nu mai suntem conştienţi de acest lucru sub "protecţia" egoului), începe să fie simţită sau se activează la vârsta între un an şi trei ani (atunci când încep să se activeze funcţiile corpului fizic, perioadă în care un copil normal învaţă să mănânce singur, să fie curat, să asculte şi să înţeleagă ceea ce îi spun cei din jur, etc.).

Sufletul care se întoarce pentru a rezolva această rană va atrage doi părinţi care îl vor umili sau îi vor fi umili, rana de umilire fiind legată mai ales de lumea fizică, cea a lui "a avea" şi "a face" (cu particularitatea că se poate întâmpla ca o astfel de persoană să facă tot posibilul să ajungă "să fie" aşa cum ar dori ceilalţi să fie, dar de fapt, cea ce face sau nu face el, ceea ce are sau nu are va declanşa rana de abandon).

"Trezirea" rănii se produce în momentul în care copilul simte că unuia dintre părinţi îi este ruşine cu el sau îi este teamă că părintelui îi va fi ruşine cu el dacă este murdar sau dacă face o prostie (mai ales în public sau în faţa familiei), când este prost îmbrăcat, etc. Oricare ar fi situaţia care îl face pe copil să se simtă umilit, jignit, comparat, lezat sau să-i fie ruşine, determină activarea sau amplificarea rănii.

Atenţie, chiar foarte mic fiind, bebeluşul, copilul, poate simţi dezgustul părinţilor lui şi se poate simţi umilit şi ruşinat (de exemplu, chiar şi atunci când aude o discuţie între părinţi). Odată ce creşte şi percepţiile sale se accentuează încep să apară elemente "favorizante" cum ar fi nivelul sexualităţii (important în activarea rănii de umilire).

Un exemplu în acest sens este situaţia în care copilul surprinde unul dintre părinţi gol şi percepe că acel părinte se simte stânjenit şi vrea să se ascundă, va învăţa astfel că trebuie să-i fie ruşine cu corpul lui.

Această rană poate fi trăită la diferite niveluri cu "rădăcini" directe din copilărie. Copilul se poate simţi stânjenit dacă are senzaţia că este prea mult controlat de către un părinte, dacă crede că nu are libertate de a acţiona sau de a se mişca cum vrea el la nivelul fizic.

Şi, în cazul acestei răni, ea este trăită mai ales în raport/ relaţie cu mama (situaţie datorată faptului că tatăl se implică mai rar în relaţiile directe cu copilul de vârstă mică), principalele relaţii care favorizează activarea sau accentuarea acesteia fiind angajarea directă a mamei în domeniul sexualităţii, curăţeniei, relaţiei cu partenerul şi altele asemenea, precum şi implicarea în procesele de învăţare, ascultare şi vorbire.

Doar dacă tatăl se implică activ, comparabil cu implicarea mamei în aceste procese, rana capătă "dependenţă" de ambii părinţi. Dat fiind că masochistul, bărbat sau femeie, este adesea fuzional cu propria lui mamă, va face orice ca acesteia să nu-i fie ruşine cu el, mama având un rol important în viaţa lui, chiar dacă într-un mod inconştient şi involuntar.

Influenţa mamei se va atenua doar atunci când rana de umilire va fi pe cale să se vindece, mama fiind percepută, în cazul lui, ca o povară greu de purtat, situaţie care are continuitate şi după moartea acesteia (chiar dacă îi este ruşine să recunoască, masochistul se simte, de obicei, eliberat de moartea mamei lui, deoarece până atunci avea libertatea îngrădită).

Este foarte important să vă daţi seama că şi mama sau tatăl vostru trăieşte o rană de umilire, în relaţia cu părintele de acelaşi sex ca şi voi. Simţind compasiune pentru părintele care suferă aceeaşi rană, îşi va fi mai uşor să simţi compasiune şi pentru tine şi, mai ales, pentru copilul tău.

Detaliind, o persoană poate trăi o experienţă de ruşine sau umilire fără ca rana de umilire să fie activată. Pe de altă parte, o persoană masochistă poate trăi o situaţie de respingere şi să se simtă mai degrabă umilită decât respinsă. Şi, situaţii similare pot fi întâlnite la orice individ dar persoana care are rana de umilire este cea căreia îi este ruşine cel mai des.

Din punct de vedere fizic, masochistul, dat fiind că acesta se simte deseori murdar, lipsit de inimă (asemenea unui purcel) sau mai puţin decât ceilalţi, îşi va dezvolta un corp gras, de care deseori îi este ruşine. Un  corp gras diferă de un corp plin de muşchi, un individ putând avea un surplus de 20 de kilograme peste greutatea "normală" şi să nu fie gras ci doar puternic.

Din acest motiv, masochistul va avea un corp relativ rotunjit (sau rotund), ce pare la fel de lat pe cât de lung, funcţie de surplusul de grăsime. De aceea este dificil să se identifice masca masochistului la persoanele care reuşesc să-şi controleze bine greutatea dar, "semnele insidioase" pot fi reprezentate de persoanele care se îngraşă repede şi se rotunjesc atunci când "scapă" alimentaţia de sub control.

Dacă doar o parte a corpului este grasă sau rotundă (burta, fesele, sânii, etc.) acest lucru indică o rană de umilire mai mică. Pot fi asociate masochistului şi talia scurtă, gâtul gros şi bombat, tensiune în gât, maxilar şi zona pelviană. Adesea are un chip rotund şi ochii larg deschişi şi inocenţi ca cei ai unui copil.

Comportamental, una din caracteristicile masochistului este faptul că nu îi place să se grăbească. Pentru el este greu să funcţioneze într-un ritm rapid atunci când este necesar şi îi este ruşine când nu reuşeşte să fie la fel de rapid ca ceilalţi (fiind necesar să se înveţe să se mişte cu propria lui viteză).

De asemenea, masochistul vrea să pară puternic şi să nu mai fie controlat, devenind foarte performant şi având capacitatea de a lua multe responsabilităţi asupra sa. Tocmai de aceea îşi creează un spate puternic pentru a putea "căra" multe cu el.

De exemplu, masochistul are talentul de a se plasa în situaţii în care trebuie să aibă grijă de o altă persoană. Şi, de fiecare dată când masochistul vrea sau pare că vrea să facă totul pentru ceilalţi, el îşi doreşte, în realitate, să-şi creeze constrângeri şi obligaţii. Astfel uită de sine din ce în ce mai mult şi, cu cât îşi asumă mai multe responsabilităţi, cu atât ia mai mult în greutate.

Şi, în timpul cât se ocupă de ceilalţi crede că acestora nu le va fi ruşine cu el, dar adeseori se simte umilit din cauza faptului că se abuzează de el. De altfel, se simte rar recunoscut pentru tot ceea ce face, mai ales atunci când se consideră devotate faţă de ceva.

Dar, masochistul nu realizează că, atunci când el face totul pentru ceilalţi, de fapt îi umileşte, făcându-i să simtă că, fără el, nu pot să reuşească nimic. Se întâmplă deseori ca, acest gen de persoană să se asigure de faptul că restul familiei sau prietenii ştiu clar că o anumită persoană (sau grup de persoane) nu poate face nimic fără ajutorul ei, iar acest lucru îl va face chiar şi în faţa persoanei pe care o ajută (aceasta din urmă simţindu-se atunci foarte umilită). Deci, pentru masochist este foarte important să înţeleagă că nu are voie să ocupe atât de mult loc în viaţa celor apropiaţi.

Alte "detalii" ale masochistului... Primul ar fi că acesta pare foarte controlat, dar acest control este motivat mai ales de teama de a nu-i fi ruşine de apropiaţii lui sau de el însuşi. Apoi, acestuia îi este foarte greu să îşi exprime adevăratele nevoi şi ceea ce simte cu adevărat, deoarece încă de la o vârstă foarte mică nu îndrăzneşte să vorbească despre asta din teamă de a nu-i fi ruşine sau de a face pe altcineva să se simtă jignit.

Părinţii unui asemenea copil îi spun frecvent că ceea ce se întâmplă în familia lor nu îi priveşte pe cei di afară şi că nu trebuie să vorbească despre asta, că trebuie să păstreze totul pentru el, mai ales în situaţiile de care le este ruşine.

Un punct slab al masochistului este acela că, de obicei, el este hipersensibil, cel mai mărunt "lucru" putând să îl atingă, să îl afecteze puternic. În consecinţă face orice pentru a nu-i răni pe ceilalţi, imediat ce cineva, mai ales cei pe care îi iubeşte, se simte nefericit, crede că el este responsabil. Crede că ar fi trebuit (sau nu) să spună sau să facă ceva.

Nu înţelege că, fiind atât de mult legat de ceea ce simt ceilalţi, nu îşi mai ascultă propriile sale nevoi, masochistul fiind cel care îşi ascultă cel mai puţin nevoile, deşi uneori este foarte conştient de ceea ce vrea. Astfel, îşi provoacă suferinţă neascultându-le, ceea ce contribuie la alimentarea rănii de umilire şi a măştii sale de masochist...

Poate şi de aici apare efortul lui de a face totul pentru a fi util, pentru el acest lucru fiind o modalitate de a-şi ascunde rana şi de a se convinge că nu suferă de umilire...
Cred că ajunge pentru azi, nu-i aşa?

O sâmbătă plină de dragoste, recunoştinţă şi... ce mai este pe acolo! Şi, "La mulţi ani", fratelui meu mijlociu!

Dorin, Merticaru