Viața Omului – Copilăria (7)

Vine acum şi partea introductivă finală a rănii de umilire (cu masca sa, cea a masochistului)...

Masochistul este adesea recunoscut pentru capacitatea lui de a-i face să râdă pe ceilalţi, deseori râzând de el însuşi, fiind foarte expresiv atunci când povesteşte ceva şi găsind aproape întotdeauna mijloacele de a face totul cât mai amuzant posibil. Chiar îşi asumă rolul de a-i face pe oameni să râdă... Dar acesta nu este decât un mod inconştient de a se umili.

Astfel, nimeni nu va putea ghici faptul că teama de a-i fi ruşine este ascunsă, poate, în spatele manifestărilor sale care provoacă râsul. Ca revers al acestui comportament, cea mai critică făcută la adresa lui îl face să se simtă umilit şi neînsemnat, chiar dacă este specialist în a se devaloriza pe sine, văzându-se mult mai mic şi mai neînsemnat decât este în realitate (nu poate să conceapă că ceilalţi îl consideră o persoană specială şi importantă).

Toate acestea se "completează" cu faptul că persoana care suferă de umilire are adesea tendinţa de a se blama pentru orice şi chiar de a lua asupra sa vina celorlalţi (lăsându-se, deseori, uşor convins să este vina sa). Dar, a-şi asuma vina şi a-şi cere scuze, nu rezolvă niciodată nimic, deoarece, de fiecare dată când are loc o astfel de situaţie, el se va învinovăţi din nou uitând că ceilalţi nu pot să ne facă să ne simţim vinovaţi, deoarece culpabilitatea provine doar din noi înşine.

Astfel, masochistul se va simţi deseori neputincios în faţa celor care îi iubeşte şi care îi sunt apropiaţi, mai ales atunci când este învinovăţit de ceva (reacţie care o atrage împotriva lui). Atunci el rămâne blocat, neştiind ce anume să spună pentru a se apăra, se acuză şi poate să sufere atât de mult încât să plece din locul (grupul) respectiv (cu toate că, eschivându-se, se simte cu atât mai vinovat).

Un lucru foarte important pentru masochist este libertatea, acel status în care să nu aibă de dat socoteală nimănui, să nu fie controlat de nimeni şi să facă ceea ce vrea când vrea. Şi, în copilărie, acest lucru este aproape imposibil în special datorită controlului părinţilor (de multe ori foarte justificat). Acest lucru este deseori amplificat de comportamentul tipic masochistului, acela de a-şi atribui diverse obligaţii, mai degrabă decât ceilalţi. Şi, când se respectă pe sine şi simte că nimeni nu vrea să-i pună beţe în roate, devine entuziast, îşi trăieşte viaţa din plin şi nu are limite. În aceste momente cade în excese, în "prea mult"...

De aceea îi este foarte frică să ajungă în astfel de situaţii, să simtă că nu mai are limite, deoarece este convins că va face lucruri de care îi va fi ruşine. Mai mult, crede că dacă se ocupă prea mult de propria persoană, nu va mai fi util celorlalţi. Iar această convingere reactivează umilirea când refuza să-şi asume responsabilităţile celorlalţi (reacţie tipică copilăriei).

Din această cauză există atât de multă energie blocată în corpul unui masochist cu tot ceea ce atrage ea. De aici apare cercul vicios al temerilor masochistului legate de libertate. Devine convins că nu ar şti ce să facă dacă ar fi liber. Astfel, într-un mod inconştient reuşeşte să nu fie liber, iar el este cel care decide acest lucru. Crede că făcând singur alegerile nu va mai fi controlat de ceilalţi, dar, adesea, deciziile lui îi aduc rezultatul opus, cel de a avea şi mai multe constrângeri şi obligaţii.

Atunci când vrea să se ocupe de toţi cei pe care îi iubeşte, crede că îşi asigură libertatea, deoarece el este cel care controlează dar, în realitate, se îngrădeşte singur (ceea ce face un masochist pentru a se elibera pe un anumit plan, îl va îngrădi pe alte planuri). Mai mult, creează o mulţime de situaţii care îl obligă să facă anumite lucruri ce nu răspund nevoilor proprii.

O altă caracteristică a masochistului este aceea de a se pedepsi pe el însuşi, crezând că astfel îl pedepseşte pe celălalt. Mai mult, are talentul de a se pedepsi pe el însuşi înainte ca altcineva să o facă. Este ca şi cum ar vrea să-şi dea el prima lovitură şi să se pregătească astfel pentru ca loviturile celuilalt să-i facă mai puţin rău.

Această situaţie survine mai ales când îi este ruşine de ceva sau îi este teamă să nu fie jenat în faţa celuilalt. Are o dificultate atât de mare în a-şi face pe plac încât, atunci când se simte bine într-o anumită activitate se acuză, de obicei, că profită prea mult de acea stare, făcând tot posibilul pentru a nu fi judecat ca fiind un profitor. Şi, cu cât se acuză mai mult de a fi astfel, cu atât va profita mai mult corpul lui, şi va creşte în greutate.

Masochistul se regăseşte frecvent în postura de intermediar între două persoane, servind drept tampon între acestea, lucru care îl determină să-şi făurească un statut de protector solid. Astfel el va face în aşa fel încât să fie avocat în tot felul de situaţii, alegându-şi "rolul" în aşa fel încât să fie obligat să intervină pentru a remedia totul astfel încât toată lumea să fie mulţumită.

Dacă nu este aşa, se va acuza de faptul de a nu fi făcut nimic şi i-ar fi ruşine deoarece se crede responsabil de fericirea celorlalţi. Aceste aspecte se pot vedea pe corpul lui, când adună prea multe pe spate şi pe umeri (având spatele curbat şi umerii din ce în ce mai aplecaţi).

De asemenea, după aspectul corpului se poate vedea momentul în care un masochist nu mai poate acumula anumite greutăţi, pielea dând senzaţia că îi este întinsă la maximum, că nu mai încape în ea, că este strâns în propriul corp. Acest lucru determină şi importanţa aparenţei exterioare pentru acesta. Când un masochist se îmbracă cu haine foarte strâmte sau decoltate, este un semn că rana este foarte dureroasă, revenirea la a purta haine pe măsura şi pe gustul lui indicând faptul că rana sa este în status de vindecare.

Dezgustul este un sentiment trăit adesea de masochist. El este dezgustat de el însuşi sau îi repugnă ceilalţi. Adesea el îşi creează situaţii în care se va simţi dezgustat, iar prima reacţie va fi să respingă ceea ce îi repugnă.

Acest mod de a vedea lucrurile îi afectează foarte mult capacităţile de comunicare şi colaborare de care are atât de multă nevoie. La aceste temeri care îl împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile se adaugă şi teama de a-l răni pe celălalt, de a fi egoist dacă îşi dezvăluie temerile, de a fi înjosit sau umilit, teama ca celălalt să-l facă să se simtă un nimic, de a-şi spune sau de a simţi că este nedemn, etc.

De aceea este foarte important să ne reamintim că ceea ce ne face să suferim nu este ceea ce trăim, ci reacţia noastră la ceea ce ni se întâmplă, din cauza rănilor nevindecate.

A venit vremea să menţionez câteva din cele mai "tipice masochistului" afecţiuni sau boli: durerile de spate şi senzaţiile de greutate pe umeri (frecvente, în special deoarece ia multe răspunderi asupra lui... durerea de spate se datorează sentimentelor că îi lipseşte libertatea... partea de jos a spatelui este afectată mai ales atunci când se leagă de lucrurile materiale, iar partea de sus este legată de planul afectiv), probleme respiratorii (atunci când este sufocat de problemele celorlalţi), probleme la picioare cum ar fi varice, entorse şi fracturi (din cauza temerilor legate de imobilitate), probleme hepatice (deoarece este genul care "se amărăşte" prea mult pentru ceilalţi care, evident, nu prea îi poate controla), dureri de gât, angină şi laringite (datorită practicilor de a se reţine, de a nu spune multe din ce ar vrea să spună şi, mai ales, ceea ce vrea să ceară), probleme cu glanda tiroidă (care apar cu cât îi este mai dificil să-şi conştientizeze propriile nevoi şi să-şi exprime cererile), probleme de piele ca urticarie şi mâncărimi (atunci când nu îşi permite, deoarece ar fi prea ruşinos să vrea prea mult să-şi împlinească plăcerile), diabet - în special hipoglicemie (când apare dificultatea de a-şi trăi plăcerile, sau, la cele care fac acest lucru, care se simt vinovate sau sunt umilite de această practică), probleme cardiace (atunci când nu iubeşte prea mult, destul de mult, inima având o legătură directă cu capacitatea de a savura plăcerile, cu bucuria de a trăi)...

Ar mai putea fi adăugat aici că masochistul are o înclinaţie "deosebită" spre a apela la câte intervenţii chirurgicale este posibil datorită credinţei sale în suferinţă (motiv pentru care este bine ca astfel de persoane să se gândească foarte bine înainte de a face pasul spre orice intervenţie chirurgicală, analizând la maxim posibil oportunitatea reală a acesteia)...

În ceea ce priveşte alimentaţia, masochistul este adesea un om al extremelor... Fie înfulecă cu mare poftă, fie ia doar porţii mici, pentru a se convinge el însuşi că, de fapt, nu mănâncă mult, pentru nu-i fi ruşine. Dar, oricum, linia definitorie este că mănâncă mult şi gras, având inclusiv momente de bulimie când se hrăneşte pe ascuns.

Totul pleacă de la consideraţiile acestuia de a se recompensa prin mâncare, acesta fiind modul lui de a se gratifica. Şi, atunci când va începe să facă acest lucru prin alte mijloace, va simţi mai puţin nevoia de a se recompensa prin alimente. nu trebuie să poarte pică pentru acest comportament, deoarece, cu siguranţă, acest lucru l-a salvat până acum, l-a ajutat să continue să trăiască (conform statisticilor, 98% din cei care ţin cură de slăbire repun greutatea pierdută şi chiar puţin în plus, în momentul în care reîncep să mănânce normal şi asta deoarece nu se pun în acord cu "rănile" care le posedă - este ca şi cum corpul fizic este obosit de munca depusă şi este mult mai indicat să accepţi acea supragreutate şi să lucrezi cu rana de umilire)...

Să ne reamintim că principala cauză a unei răni provine din incapacitatea de a ne ierta pentru ceea ce ne facem nouă înşine sau ceea ce le facem altora şi produce suferinţă! Nu ne este greu să ne iertăm pe noi, deoarece, de obicei, suntem inconştienţi că avem resentimente faţă de noi înşine.

Şi, cu cât este mai mare rana de umilire, cu atât de umileşti mai mult pe tine, înjosindu-te sau comparându-te cu ceilalţi sau vei umili alte persoane fiindu-ţi ruşine de ei sau cu ei sau vrând să faci prea mult pentru ei. Nu uitaţi, le reproşăm celorlalţi ceea ce facem noi înşine şi nu vrem să vedem!!!

Mâine şi poimâine vine rândul rănii de trădare cu masca "rezultată" a dominatorului... Rezistaţi, vă rog!!! De abia am început şi nici nu am trecut de aproximativ 10% din noţiunile introductive... (Sau îndemnul acesta îmi este adresat mie?!?)

O duminică plină de relaxare, distracţie... dar şi credinţă, iubire şi recunoştinţă...

Dorin, Merticaru