Viața Omului – Adolescența (6)

Azi a venit rândul ultimei analize legate de adolescenţi unde voi prezenta rigidul şi al rana sa de nedreptate…

Chiar de la început este bine să subliniez că tot ceea ce am prezentat la copilăria rigidului rămâne valabil pentru cea mai mare a vieţii individului (până la închiderea rănii, fără reactivarea acesteia) şi, de cele mai multe ori (în cazul nerezolvării rănilor) până la sfârşitul vieţii biologice şi transferul sufletului într-o nouă dimensiune (existenţă, reîncarnare).

Rigidul se distinge printr-un corp drept, rigid şi "cât mai perfect posibil". Corpul este bine proporţionat, cu umeri drepţi, având aceeaşi lăţime ca şi şoldurile. Chiar dacă acesta se va îngrăşa, corpul său va rămâne bine proporţionat (rigidului fiindu-i permanent teamă de a se îngrăşa, făcând totul pentru a nu se îngrăşa). Bărbaţii precum şi femeile au forme frumoase (curbe plăcute, talie mică, etc.), apetisante, atrăgătoare.

Sunt persoane pline de viaţă, cu mişcări dinamice dar cu gesturi rigide, fără prea multă flexibilitate şi arată o închidere, de parcă ar avea dificultăţi în a-şi deschide în întregime braţele. au pielea frumoasă şi privirea strălucitoare, maxilarul inferior este mai degrabă strâns, gâtul drept şi mândru.

Persoanele rigide sunt foarte exigente cu ele însele, în majoritatea aspectelor vieţii, având o mare capacitate de a se controla şi de a-şi impune anumite sarcini. Din această cauză corpul lor, mai ales picioarele şi braţele sunt tensionate, chiar şi în timpul momentelor de repaos, fiind necesar să facă un mic efort pentru a se relaxa, pentru a lăsa membrele să se destindă.

Faptul că este apreciat mai mult pentru ceea ce face decât pentru ceea ce este va da aripi adolescentului rigid (chiar dacă aceasta nu este realitatea). De aceea devine foarte performant şi începe foarte curând să se descurce singur.

Face totul pentru a nu avea probleme, şi chiar dacă le are din plin, preferă să nu recunoască acest lucru, pentru a evita să simtă suferinţa legată de ele. Dar este foarte optimist, deseori prea optimist şi acest lucru va atrage nenumărate probleme din partea celor din jur (mai ales că are tendinţa de a nu cere ajutor decât în ultimul moment).

Şi, probleme, mai apar datorită faptului că rigidul are o dificultăţi nu numai în a-şi respecta limitele ci, mai ales, în ale recunoaşte. Dat fiind că nu îşi acordă timpul necesar pentru a simţi dacă ceea ce face corespunde sau nu nevoilor lui, face adesea prea multe şi, până la urmă, cedează. Iar atunci când o face, o face magistral, atrăgând tot ce se putea mai rău din situaţiile care i-au rămas nerezolvate.

Din punct de vedere al vieţii de partener sau cu un partener intim, rigidul este o persoană care are o dificultate în a se lăsa iubit şi a-şi arăta iubirea. Se gândeşte adesea prea târziu la ce ar fi vrut să spună sau la semnalele de afecţiune pe care ar fi vrut să le arate celui pe care îl iubeşte.

Îşi propune frecvent să facă acest lucru când îl va revedea, dar uită când se iveşte o astfel de ocazie. Prin urmare este considerat o persoană rece, lipsită de afectivitate. Acţionând astfel este nedrept faţă de ceilalţi şi mai ales faţă de el, deoarece nu poate să exprime ceea ce simte cu adevărat. În plus, fiind foarte sensibil (psihologic vorbind) evită să se lase atins de către alţii. Această teamă de a fi atins sau afectat de către alte persoane este suficient de puternică pentru a mări senzaţia de răceală ce o împrăştie oricui se află în jurul lui.

În viaţa sexuală, rigidul are adesea probleme în a se abandona, a simţi plăcerea, având probleme şi în exprimarea tandreţei pe care o simte. Totuşi este genul care are înfăţişarea cea mai sexy. Femeile rigide sunt adevărate seducătoare, adică le place să atragă bărbaţii pentru a-i respinge cu răceală dacă crede că lucrurile au mers prea departe.

În timpul adolescenţei, rigida este cea care se va controla, dorind să rămână pură şi perfectă pentru bărbatul ideal. Îşi creează uşor un ideal de relaţie sexuală ireală. Când se decide să aibă o relaţie, de obicei este dezamăgită, deoarece aceasta nu corespunde idealului ei. Când o persoană rigidă are dificultăţi în a-şi lua un angajament într-o relaţie, acest lucru provine din teama ei de a nu se înşela în alegerea partenerului.

Şi, rigidul, este persoana care întreţine mai multe tabuuri la nivel sexual, deoarece noţiunile de bine şi de rău îi conduc viaţa sexuală. Şi, cu cât rana este mai puternică, cu atât acea persoană este mai rigidă şi îi va fi mai dificil să ajungă la orgasm, femeia fiind foarte abilă în a simula plăcerea iar bărbatul putând suferi de ejaculare precoce sau chiar de impotenţă, în funcţie de capacitatea de a-şi face pe plac în viaţă.

Şi, de aici, apare cea mai mare teamă a rigidului, răceala, indiferenţa. Are la fel de multe probleme în a-şi accepta propria răceală cât în a o accepta pe a celorlalţi, chiar dacă face tot posibilul să pară călduros. De altfel, se consideră o persoană călduroasă şi nu îşi dă seama că ceilalţi pot să-l considere rece şi insensibil.

Nu este conştient de faptul că evită să intre în contact cu sensibilitatea lui pentru a nu-şi arăta vulnerabilitatea. Nu poate accepta această indiferenţă, deoarece acest lucru ar însemna să fie fără inimă, adică nedrept. De aceea este foarte important pentru rigid să i se spună că este bun, adică bun în ceea ce face şi plin de bunătate. În primul caz se va crede perfect, iar în al doilea, călduros. Şi îi vine greu să vadă răceala celorlalţi.

Rigidul este un individ care se protejează prin orice mijloace evidente. El o face atât postural, rigidul fiind cel care are cel mai des tendinţa de a-şi încrucişa braţele (blocând plexul solar pentru a nu simţi), cât şi manifest, îmbrăcându-se în negru (altă modalitate de a nu simţi, de a dispărea cât mai uşor), comportându-se egoist, căutând dreptatea şi justeţea (de cele mai multe ori doar a lui) cu orice preţ.

Aici intervine şi teama de a se înşela, care este foarte puternică în cazul unui rigid. Comportamental, această teamă atrage uşurinţa de a roşi a acestuia fără ca măcar să îşi dea seama de acest lucru. Acest reflex indică faptul că persoanei respective îi este ruşine de ceva, de o situaţie, de ea însăşi sau de ceea ce face sau nu face.

De multe ori, teama de a se înşela, determină persoana rigidă să se situeze adesea în situaţii în care are de făcut o alegere. Şi, după cum spuneam de atâtea ori, va atrage situaţii corespunzătoare acelei frici.

Încercând mereu să fie corect va ajunge rapid şi sigur la a fi un perfecţionist, având credinţa că ceea ce face sau ce spune este corect (sau că tot ce face sau spune este automat corect). Pentru el este foarte greu să înţeleagă că, acţionând într-un mod perfect, conform propriilor lui criterii, poate fi în acelaşi timp nedrept.

În plus, perfecţionismul său atrage problemele tipice de lipsă de timp, mai ales datorită practicilor sale de a pierde mult timp pe pregătiri. De aceea îi place ca cei din jurul lui să fie la curent cu tot ceea ce face şi are de făcut. De aici şi importanţa mărită care o dă noţiunii de merit, care este foarte importantă pentru rigid.

În plus, dat fiind faptul că va căuta mereu dreptatea, vrea să se asigure că merită (că este demn) ceea ce primeşte, scopul său fiind de a se asigura că obţine o recompensă în urma performanţelor realizate. Şi, dacă va primi mult, fără să fi lucrat prea mult, crede că nu merită şi face în aşa fel încât să piardă sau să dea la schimb ceea ce a primit.

Cei care sunt foarte rigizi fac în aşa fel încât să nu primească nimic, deoarece, în opinia lor, trebuie să fie extraordinari pentru a primi o recompensă. Dar, mai cauzatoare de probleme este insistenţa sa în faţa oricărei autorităţi în materie atunci când are dreptate. Când este convins că are dreptate va risca orice ca să nu piardă recompensa excelenţei sale.

Şi, nu îi place să i se spună că este norocos, deoarece, pentru el, nu este un lucru corect. Vrea să merite tot ceea ce i se întâmplă. dacă cineva îi spune că este norocos şi nu a meritat ceea ce a obţinut, se va simţi foarte prost şi dator faţă de cineva (şi va face totul pentru a nu păstra ceea ce a obţinut doar pentru el). De aici, o altă caracteristică a rigidului, reprezentată de faptul că i se pare adesea mai nedrept să fie favorizat decât să fie defavorizat faţă de ceilalţi.

Într-o astfel de situaţie anumiţi rigizi vor face tot posibilul pentru a pierde sau a opri ceea ce lise oferă, alţii se cred datori să ofere ceva în schimb şi, cei mai mulţi, semnalează resimţirea acestei nedreptăţi plângându-se făţiş de ea.

Acest simţ al dreptăţii îl fac deosebit de accesabil de către religie sau alte tipare etice relativ similare. Binele, răul, corectitudinea sau incorectitudinea sunt noţiuni foarte importante pentru el, chiar dacă de multe ori ele par doar un "colac de salvare" necesar gesturilor sau acţiunilor lui. De altfel, acestea sunt principiile după care îşi ghidează viaţa, lucru uşor de remarcat şi în limbajul care îl foloseşte.

De aceea este atras şi de tot ceea ce este nobil. respectul şi onoarea sunt noţiuni foarte importante pentru el. Este impresionat de persoanele cu funcţii importante şi dacă ştie că poate obţine un anumit titlu, devine şi mai important. Este gata să facă toate eforturile şi sacrificiile necesare, deşi rigidul nu consideră aceste lucruri ca fiind sacrificii.

O altă problemă a rigidului este reprezentată de dificultatea de a face diferenţa dintre rigiditate şi disciplină. O persoană rigidă îşi uită nevoia de la care a plecat pentru a se agăţa mai degrabă de mijlocul prin care ajunge să-şi împlinească acea nevoie.

O persoană disciplinată va găsi o modalitate de a-şi îndeplini o nevoie, fără să uite de acea nevoie. Şi, în combinaţie cu înclinaţia spre perfecţiune în orice, este greu să evite stresul, cu toate problemele atrase de acesta.

În final ar mai trebui amintit de faptul că rigidul are ca emoţie cel mai frecvent trăită, furia, mai ales împotriva lui. Şi prima lui reacţie când este furios este de a ataca pe altcineva, chiar dacă furia este resimţită împotriva lui însuşi (chiar dacă în realitate este furios pe el deoarece nu a văzut ceea ce era corect sau nu a făcut ceea ce trebuia făcut).

Nu uitaţi, cu cât alimentăm mai mult o teamă, cu atât aceasta se va concretiza mai repede! Cu cât este mai puternică rana de nedreptate la o persoană, cu atât acea persoană îşi va atrage mai multe situaţii în care va fi nedreptăţit de altcineva.

La fel de important este să nu uitaţi că ego-ul nostru face tot posibilul pentru ca noi să nu ne vedem rănile, pentru că la nivel inconştient i-am atribuit această misiune. Ne este atât de teamă să retrăim durerea asociată fiecărei răni, încât ezităm prin toate mijloacele pe care le avem să recunoaştem că, dacă trăim o situaţie de nedreptate, acest lucru se întâmplă pentru că ne nedreptăţim noi-înşine.

Cei care ne nedreptăţesc apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne nedreptăţim pe noi înşine. Şi ceea ce este mai greu, este să ne iertăm pe noi înşine deoarece, de obicei, nu realizăm că suntem ranchiunoşi faţă de noi înşine.

Şi, legile spirituale spun că, atâta timp cât o persoană nu a trăit o experienţă în iubire, va trebui să se întoarcă pe pământ pentru a retrăi aceeaşi experienţă, revenind având aceleaşi suflete, dar cu roluri diferite. Toate acestea pentru a ne da o şansă să rezolvăm definitiv ceea ce nu am reuşit să reglăm în vieţile noastre anterioare.

Şi, într-un final care îl voi “promova” repetitiv, sadic, de fiecare dată când cred că este necesar, vă voi reda un citat simplu al lui Victor Frankl: “Nu ţintiţi spre succes, căci cu cât mai mult îl doriţi şi cu cât faceţi din el un scop, cu atât mai mult îl veţi rata! Căci succesul, asemenea fericirii nu poate fi urmărit.

El trebuie să urmeze, şi chiar numai aşa se întâmplă, ca un efect secundar neintenţionat, din acea dedicare a omului faţă de o cauză mai mare decât el însuşi sau ca un produs secundar al dăruirii de sine către o altă persoană. Fericirea sau succesul trebuie să vină de la sine, trebuie să le laşi să se producă tocmai nepurtându-le de grijă.

Trebuie să ascultaţi de ceea ce vă spune conştiinţa să faceţi şi să duceţi la bun sfârşit lucrul acela pe cât de bine vă stă în putinţă. Atunci veţi trăi momentele în care succesul sau fericirea vă vor urma tocmai pentru că aţi uitat să vă gândiţi la ele!!!” (fie acest lucru şi pe termen lung, repet, pe termen lung).

Credeţi că dacă este o zi de 13 va fi altfel decât bine?!? Trebuie doar să vă gândiţi şi să daţi dragoste şi recunoştinţă!

Dorin, Merticaru