STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
To Study/ Pentru studiu - Tehnic - Dorin M

Paginile Noua Medicină DacicăViața Omului – Adultul (7)

Sper că aţi înţeles, în mare, despre ce este vorba în ceea ce constituie masca şi submasca, polaritatea, oglindirea, atracţia şi alţi termeni asemenea (s-au scris zeci de cărţi în acest sens şi nu am de gând să „spicuiesc” şi să adaptez din toate). Voi mai puncta doar câteva lucruri interesante pentru a putea trece mai departe.

În primul rând, legat de echilibru polarităţii, este bine să nu uitaţi că acceptarea echilibrată înseamnă să fii la mijloc (pe acea axă de care aminteam în postul anterior), liber, prin urmare, de atracţie sau respingere. Nu este obligatoriu să atingi acest nivel de acceptare perfectă, dar merită să depui eforturi pentru a te apropia de el. Aceasta înseamnă să munceşti cu tine însuţi, pe teritoriul propriei tale fiinţe.

Conştientizarea superioară a limitelor şi vulnerabilităţilor tale îţi va permite să înţelegi care este drumul tău prin această lume şi să identifici rapid şi eficient rănile existente, căile de a le închide, posibilitatea de a-ţi stabiliza şi/ sau creşte potenţialele energetice, de a le coordona spre acel ceva necesar unui moment dat şi altele asemenea.

Prinşi în ţesătura dorinţelor şi fricilor noastre, indiferent dacă ne jucăm rolurile identificate sau nu, este aproape imposibil să acţionăm constant corect şi armonios. Greşelile sunt inevitabile şi chiar binevenite, dacă reuşim să învăţăm din ele fără a produce daune masive, având posibilitatea de a controla, pentru a minimiza erorile, doar zona conştiinţei.

Eforturile autentice de conştientizare n-au fost niciodată periculoase. Fiind mai atenţi, mai înţelegători şi mai dispuşi să pătrundem în totalitatea fiinţei noastre, nu e sigur că greşelile şi suferinţa vor înceta să apară dar, cu certitudine, capacitatea noastră de a le preveni sau a le face faţă se va ameliora.

Un om mai conştient, aflat într-un contact mai bun cu el însuşi, este un om deschis la propria lui experienţă. El îşi experimentează, cu mai multă claritate, în directă relaţie cu momentul de referinţă, propriile nevoi şi observă posibilităţile mediului, acceptându-le pe amândouă.

Îi percepe pe ceilalţi mai aproape de ceea ce sunt şi este mai bine conectat la ritmul devenirii lor. Acest fel de a funcţiona îi însufleţeşte lumea şi îi facilitează relaţii interpersonale relativ necontaminate de proiecţii şi aşteptări nerealiste. Când proiecţiile totuşi se produc, deoarece sunt inevitabile, prezenţa în propria existenţă, în propria experienţă internă, îi permite să le identifice şi să le retragă.

Sinele unui om este atât de vast încât nu există nimic care să existe în afara lui. Din acest punct de vedere, între om şi Univers, microcosmos şi macrocosm, există o identitate de structură, întreaga lume reflectându-se într-un om, diferite fiind doar dimensiunile.

Ca şi în cazul principiului holografic, care face ca întregul să fie stocat în fiecare parte a lui, omul conţine toate aspectele universului psihologic, amprentele de neşters ale tuturor oamenilor care au fost, sunt şi vor fi.

A trăi conştient de acest adevăr interior este de natură să modifice radical atitudinile faţă de semenii tăi, în sensul de a renunţa la îi judeca pentru ceea ce sunt, din moment ce şi tu ai fost aşa, eşti sau urmează să fii.

A învăţa să-i iubeşti cu dragoste şi înţelegere pe cei care te înconjoară este echivalent cu a învăţa să te iubeşti pe tine însuţi, deoarece ei nu fac decât să te reflecte.

Şi cum vei lăsa iubirea să înflorească în inima ta dacă vei continua să respingi aspecte din tine însuţi, părţi ale personalităţii tale pe care ai învăţat să le devalorizezi înainte de a le cunoaşte? Tot ceea ce respingi în tine însuţi universul va recrea în afara ta, pentru a-ţi atrage atenţia, pentru a te focusa pe ceea ce ai de dus la bun sfârşit.

Lumea va continua să oglindească ceea ce refuzi să accepţi şi să transformi la tine însuţi, până în clipa în care vei restabili contactul cu părţile negate sau necunoscute ale fiinţei tale. Compasiunea şi dragostea sunt părţi vulnerabile sau primitive din personalitatea ta dar, odată devenite stabile se vor revărsa spontan asupra aspectelor corespondente din ceilalţi.

Altfel, nu poţi să te ajuţi sau să ajuţi un om, să vă depăşiţi greşelile, evidenţiind şi subliniind vinovăţiile. Nu va exista nici un stimul pentru schimbare atunci când se evidenţiază greşeala şi se procedează la pedeapsă (indiferent de asprimea acesteia). Nu va exista nici un progres inclusiv prin apelarea la comparaţii şi nu vei oferi un model superior acţionând împins de resentimente şi cruzime.

O asemenea acţiune nu face decât să arate pulsiunile pe care faptele celor din jur le-au trezit în tine, pulsiuni pentru care tu eşti responsabil şi nu ei. Deşi pare greu de crezut, "potrivnicul" este prietenul nostru. El ne oglindeşte cele mai adânci frici sau neputinţe, stimulându-ne să ne asumăm responsabilitatea pentru ele.

Inamicul înverşunat este doar un ecran de proiecţie pentru demonii pe care îi conţinem, dar pe care încă nu am învăţat să-i iubim. Iisus nu a fost un lunatic atunci când ne-a spus: "Iubeşte-ţi duşmanii!". Duşmanii sunt mai întâi înăuntru.

Cei din exterior nu fac decât să-i reflecte şi vor dispărea ca prin farmec atunci când războiul cu demonii interiori încetează. Nu uitaţi că diavolii sunt îngeri căzuţi! De ce anume crezi că are nevoie pentru a se înălţa dacă nu de acceptarea şi dragostea ta? Şi odată cu demonii transformaţi în creuzetul înţelegerii tale nimic nu poate opri îngerul din tine să se înalţe...

Este adevărat că este greu de acceptat asemenea responsabilitate dar, nu uitaţi, pe Universul nu îl interesează acest lucru, nu agreează această opţiune. El inventează la nesfârşit situaţii apte să intensifice conştientizarea sau măcar să o trezească.

Din acest punct de vedere creativitatea lui este inepuizabilă. Şi, cu cât ne opunem mai mult, cu atât vom trece prin mai multe cicluri (vieţi) şi vom avea parte de mai multă durere (suferinţă). Dacă nu alegi să te maturizezi fără să suferi, vei fi constrâns să o faci. Atenţie, nu ţi se trimite suferinţă pentru că cineva anume, nu se ştie cine, fie el şi Creatorul, vrea ca tu să te maturizezi, iar tu nu vrei asta.

Mai degrabă imaturitatea naşte o suferinţă atât de intensă încât orice suferinţă sau durere mai mică în intensitatea, durată etc. este de preferat, fără a lua în considerare obiectivul final, lipsa suferinţei, care poate fi atins la maturizare.

Imaturitatea înseamnă că nu-ţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce eşti. Păcat că nu se înţelege că trupul-minte nu este decât un vehicul, o manifestare necesară şi dinamică a necesităţilor egoului (spiritului), la fel ca acest pas dimensional al vieţii pe care o avem acum (abia pot insera termenul acum fiindcă totul este acum, neexistând timp). Să revenim!

Astfel, unii oameni pot îndura suferinţe din cele mai cumplite, fără să fie dispuşi să înţeleagă de ce suferă, repetând mereu aceleaşi experienţe fără a învăţa nimic din ele. Dar, se poate spune despre ei că au o voinţă extraordinară: sunt hotărâţi să nu înveţe nimic.

Dacă n-ai reuşit să-ţi depăşeşti încăpăţânarea, dacă n-ai învăţat nimic despre tine, este ca şi cum ai rămâne restanţier la o anumită disciplină. Vei continua să dai examen la ea, repetând examen după examen, an după an (viaţă după viaţă), adică vei fi pus în continuare în situaţii în care să găseşti un model alternativ de comportament.

În acest sens viaţa seamănă foarte mult cu o şcoală. Diferenţa este că examenele nu pot fi trişate. Nu se poate copia, nu pot fi plătite pentru a fi luate, nu merge cu pile, etc. Profesorii, în totalitatea lor, sunt înţeleşi între ei şi sunt interesaţi doar de cunoaşterea şi evoluţia ta.

Dacă priveşti cu atenţie şi fără idei preconcepute, modelul holografic al Universului nu are nimic înspăimântător. Pur şi simplu toţi facem parte unul din celălalt. Nimeni nu este o insulă izolată decât dacă crede aceasta.

Faptul de a conţine, cel puţin la nivel de punct de plecare, caracteristicile tuturor celorlalţi oameni ne conectează unii la ceilalţi într-o reţea de o incredibilă complexitate. Această reţea sau ţesătură subtilă ne permite să intrăm în legătură şi, pe termen lung, să stabilim relaţii armonice care, în virtutea unităţii de adâncime, se vor propaga în tot Universul.

Aceasta este marea provocare care se manifestă tip polaritate, tip echilibru permanent între acţiune şi reacţiune, între existent şi atras, între mască şi submască, bun şi rău, alb şi negru (lumină şi întuneric), ying şi yang, înger şi demon, etc. Şi asta în sensul de a ne fi de ajutor, de a ne "completa" până la realizarea Întregului, Unicităţii, chiar dacă, pentru mulţi din noi, acesta nu pare un scop în sine, nu este ceva "convenabil".

Oricum ar fi, acest "convenabil" se poate limita la realizări materiale, pentru cei ce urmăresc asta, la realizări sentimentale, etc. funcţie de interesele fiecăruia. Şi dacă Integrarea finală nu vi se pare ceva "convenabil" amintiţi-vă de realitatea plecării din această dimensiune. Cei care se vor duce de aici care va fi locul lor de destinaţie? Vom mai discuta despre acest aspect în posturile viitoare...

Şi, pentru a finaliza acest post, cred că este bine să îmi amintesc de unele lucruri legate de această dată calendaristică. Acum 23 de ani (pe 20 februarie), când aveam 23 de ani, a început una din cele mai puternice etape din cele ale schimbării permanente din viaţa mea.

Atunci nu ştiam acest lucru, fiind practic începutul evoluţiei mele în direcţia familiei şi spre tot ceea ce însemna ea. Dacă tot am ajuns aici voi încerca să vorbesc puţin despre mecanismele percepţiei (cel puţin în postul care urmează), cele care contribuie masiv la completarea şi selectarea credinţelor cu care venim deja în această dimensiune (după care să revenim la măşti, polarizare, etc.).

Să aveţi o zi frumoasă şi liniştită, plină de încredere, dragoste şi recunoştinţă!

Dorin, Merticaru

Introduceţi comentariile Dumneavoastră!


Rating for dorinm.ro