Sistemul bancar.
Generalitati.
Este
sistemul care asigura inlantuirea logica a operatiunilor si tranzatiilor
active si pasive efectuate in sfera de activitate specifica. El cuprinde
urmatoarele categorii de banci: banci comerciale, banci de afaceri, banci
de depozit, banci de credit, banci industriale, banci agricole, banci miniere,
etc. Toate aceste banci sunt constituite si functioneaza sub forma societatilor
anonime pe actiuni deoarece sunt necesare capitaluri foarte mari, provenind
din sectorul privat, din cel de stat sau mixt (stat si privat).
In mod concret, societatile bancare indeplinesc urmatoarele functii:
- atragerea disponibilitatilor monetare temporar disponibile ale publicului
si/ sau diferitilor operatori economici pentru care bancile asigura dobanzi
diferentiate;
- acordarea de mijloace banesti suplimentare diferitilor operatori
economici, la cererea acestora, pentru completarea capitalurilor sociale
proprii;
- crearea instrumentelor de credit ale circulatiei, prin acordarea
de credite avand ca surse mijloace proprii de care dispun bancile, acumularile
formate din diferite depuneri sau chiar prin emisiunea de titluri proprii
(sub diferite forme);
- punerea in circulatie a monedei de hartie, a monedei divizionare
sau a monedei de cont, prin intermediul bancii centrale, asigurandu-se
astfel formarea masei monetare in circulatie, necesara proceselor de aprovizionare,
productie si desfacere;
- asigurarea proceselor decizionale in legatura cu politica financiar-bancara
a statului roman;
- manifestarea in plan financiar si tehnic a unei functii de creatie
economica exprimata prin: a. - in plan economic: participarea bancilor
la capitalul social al societatilor comerciale in proportie de maxim 20
% din acest capital (conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 33/ 1991),
acordarea de credite bancare in favoarea societatilor comerciale, cu mentiunea
ca imprumuturile acordate unui singur debitor nu pot depasi, cumulate,
o pondere de 20 % din capitalul si rezervele societatii bancare creditoare,
acordarea de imprumuturi in favoarea societatilor comerciale in scopul
obtinerii calitatii de asocit/ actionar de catre societatea bancara creditoare,
b. - in plan tehnic: rolul de consilier financiar pe care il pot avea societatile
bancare in sprijinul agentilor economici cae doresc resurse suplimentare
de finantare si mijloace de investire a resurselor, rolul de asistenta
acordata societatilor comerciale in situatiile de majorare a capitalului
operatorilor economici, fie prin subscriptie publica, fie prin emisiune
de obligatiuni; in acest sens, societatile bancare pot pune la dispozitie
intreaga lor infrastructura (reprezentante, filiale, agentii, ghisee) la
care se adauga garantarea subscrierii actiunilor si obligatiunilor.
Activitatea sistemului bancar tine cont de cele trei criterii de gestiune
bancara eficienta reprezentate de rentabilitate, risc si restrictii reglementare.
Rentabilitatea exprima capacitatea unei societati bancare de a produce
un rezultat pozitiv, calculat dupa formulele de mai jos:
PB - CB = PBN
PBN - CE = R
unde: PB = produse bancare, CB = cheltuieli bancare, PBN = produs bancar
net, CE = cheltuieli de exploatare, R = rezultat.
Produsele bancare sunt constituite, in esenta, din dobanzile primite pentru
creditele bancare acordate, in timp ce cheltuielile bancare sunt formate,
in principal, din dobanzile platite pentru resursele colectate. La randul
lor, cheltuielile de exploatare sunt constituite din cheltuieli cu personalul,
amortismente, chirii, impozite, materiale, energie, etc.
Din aceste puncte de vedere rezulta ca rentabilitatea unei societati bancare
este analizata si apreciata din doua puncte de vedere:
- prin intermediul produsului bancar net;
- sub aspectul cheltuielilor de exploatare.
Riscurile apar, pentru o societate bancara, in urmatoarele situatii de
baza:
- clientul care a primit un credit bancar este insolvabil;
- evolutia economica generala, pe plan national, regional sau chiar
mondial, se depreciaza;
- riscul de tara, pentru acele tari cu economie subdezvoltata, datorii
externe sau hiperinflationiste;
- riscul de suveranitate, in situatia in care o banca comerciala acorda
imprumuturi unei banci centrale straine.
Restrictiile reglementare au ca scop securitatea depunerilor si aplicarea
consecventa a politicii monetare a guvernului. Aceste restrictii sunt stabilite
si supravegheate (verificate) de catre BNR.
Securitatea depunerilor se stabileste prin intermediul urmatorilor indicatori:
- coeficientul de lichiditate - arata necesitatea ca raportul credit
sub 3 luni/ depunere sa fie mai mare sau egal cu 60 %,
- coeficientul de acoperire a riscurilor - indica o conditie prin care
fondurile proprii (capital si rezerve) trebuie sa reprezinte 5 % din riscurile
asumate de banci;
- coeficientul de impartire a riscurilor - restrictioneaza nivelul
creditelor pe care o societate bancara poate sa le acorde unui anumit client.
In mod similar, acest coeficient evita si riscurile care pot apare dintr-o
concentrare a angajamentelor, in caz de faliment, al clientilor unei societati
bancare.
Istoric romanesc.
Prima
banca comerciala moderna s-a infiintat in Principatele Romane in anul 1865
si a functionat sub numele de Banca Romaniei. Banca era organizata ca societate
comerciala pe actiuni, infiintata, initial, ca banca de emisiune de catre
investitorii englezi si francezi care conduceau banque Imperial Ottomane.
Dupa 4 ani, guvernul roman a revocat monopolul de emisiune al bancii
Romaniei aceasta devenind banca comerciala privata. Banca nationala a Romaniei
a fost infiintata la data de 17 aprilie 1880, la initiativa Partidului
Liberal, pentru a acorda credite a caror cerere era mai mare pe piata dupa
Razboiul de Independenta (din 1977) si pentru a asigura stabilitatea financiara
a tarii. In perioada 1866 - 1880 au fost infiintate 3 institutii de credit:
Banca Creditul Rural (1873), Banca Creditul Urban (1874) si Bnaca Comerciala
Marmorosch Blank & Co (1874). Intre 1880 si 1914 numarul bancilor si
a institutiilor de credit pe termen lung a crescut de la 3 la 215, in aceasta
dezvoltare intervenind foarte mult capital strain (in procent total de
paroximativ 40 %).
In ajunul primului razboi mondial, industria bancara romanesca se caracteriza
printr-un nivel ridicat de concentrare, fiind dominata de 9 banci comerciale
("banci mari romanesti") care detineau 70 % din totalul resurselor bancilor
comerciale. Aceste banci erau: 4 cu capital roman (Banca Agricola, Banca
Comertului de la Craiova, Banca Romana de Scont si Banca Romaneasca), 4
cu capital strain (Banca Generala Romana, Banca de Credit Romanesc, Banca
Comerciala Romana si Banca Romaniei) si una cu capital mixt (Banca Marmorosch
Blank & Co).
Dupa primul razboi mondial ponderea capitalului strain s-a diminuat si,
in conditiile unei supravegheri bancare aproape inexistente, si datorita
relatiilor stranse cu sectorul industrial, in timpul crizei economice din
1931 - 1932, a fost indus colapsul multor banci romanesti mari. Acest lucru
a solicitat ca, in vederea intaririi sistemului bancar, Parlamentul Romaniei
sa aprobe, la data de 8 mai 1934 "Legea privind organizarea si reglementarea
comertului bancar". Interventia statului in reglementarea sistemului bancar
a impus bancilor straine de pe teritoriul national sa aplice politica de
interes general a Romaniei.
Odata cu preluarea puterii de catre comunisti, prin Decretul Lege nr. 197/
1948, Legea bancara sin 1934 a fost abrogata, si toate bancile romanesti
si straine au fost lichidate cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei, Companiei
Nationale a Creditului Industrial si a Casei de Economii si Consemnatiuni.
In anii care au urmat, sistemul bancar romanesc a fost organizat ca un
sistem centralizat cu monopol de stat, sistem caracteristic unei economii
centralizate, permitandu-se in 1970 deschiderea a doua banci straine: Manufacturers
Hanover Trust si Societe Generale.
Incepand cu 1 decembrie 1990 Banca Nationala a Romaniei a devenit o banca
centrala "cedand" activitatea comerciala Bancii Comerciale Romane. Stabilirea
cadrului juridic a fost realizata de catre Legea nr. 33 privind activitatea
bancara si Legea nr. 34 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei. Adoptarea
acestei formule a conferit Bancii Nationale a Romaniei independenta acesteia
fata de puterea executiva, subordonandu-se Parlamentului si fiind imputernicita
sa stabileasca si sa conduca politica monetara, valutara, de credit si
de plati in cadrul politicilor economice si financiare ale statului in
scopul pastrarii stabilitatii monedei nationale, avand si calitatea de
creditor de ultima instanta a bancilor pentru asigurarea lichiditatilor
sistemului bancar.
Ca urmare a procesului gradual de armonizare a legislatiei bancare
romanesti cu prevederile Directivei Parlamentului European si Consiliului
Uniunii Europene nr. 2000/ 12/ CE privind accesul la activitate si exercitarea
profesiunii de catre institutiile de credit, modificata prin Directiva
Parlamentului European si Consiliul Uniunii Europene nr. 2000/ 28/ CE si
avandu-se in vedere principiile emise de Comitetul de supraveghere bancara
de la Basel privind supravegherea bancara, s-a simtit nevoia modificarii
cadrului legal existent, dupa cum urmeaza...
Legea nr. 58/ 1998 Legea bancara (care abroga legea nr. 33/ 1990) a fost
partial armonizata cu prevederile Directivei nr. 2000/ 12/ CE in sensul
modificarii sferei de cuprindere si imbunatatirea conditiilor pentru actionarii
semnificativi, asigurarii informatiilor legate de activitatea, reputatia
si integritatea morala a persoanelor care intentioneaza sa devina actionari
semnificativi, inclusiv provenientei fondurilor destinate obtinerii participatiei
si daca acestea corespund cerintelor legale, realizarii unei gestiuni prudente
si sanatoase a sistemului bancar, care sa permita supravegherea eficienta
de catre banca centrala. Aceste imbunatatiri au avut la baza Ordonanta
de urgenta nr. 137/ 2001 de modificare a Legii bancare. De asemenea, prin
ordonanta de urgenta nr. 56/ 2000, s-au introdus noi prevederi legate de
capitalul de dotare al sucursalelor din Romania ale bancilor straine. Completarile
si modificarile ulterioare au avut la baza efortul de reglementare intitiat
de legile prezentate anterior.
 ....................................
|
|
