Dupa
cum era evident, lunga istorie a omenirii nu este altceva decat o continua
lupta pentru resurse si, implicit, putere. Multe populatii destul de dezavantajate
la acest moment, sau chiar unele deosebit de avantajate, lanseaza apeluri
de ura, dezordine s.a. pe baza unor urmari directe ale "Momentului Bretton
Woods" indreptate fie asupra Statelor Unite, fie asupra Marii Britanii,
fie asupra Germaniei, etc.. Totul, dar absolut totul, nu este decat inconstienta
neputintei si inconsecventei celor care acuza.
De ce am inceput astfel o "pagina" de economie? Sa vedem!
Expertii americani si englezi au initiat convorbiri despre viitoarea ordine
monetara postbelica inca din anul 1943, care au stat la baza discutiilor
preliminare ale Conferintei convocata la initiativa SUA la Bretton Woods
(in statul american New Hampshire), la 1 iulie 1944, la care au participat
delegati din 44 de state.
De ce, initial, numai ei? Simplu:
- erau aliati,
- Europa, Rusia, s.a. nu mai existau din punct de vedere economic,
financiar sau cum se doreste privit,
- oricine ar fi facut ca ei, atat timp cat americanii erau in plina
dezvoltare economica, resursele de aur, devize, etc. le aveau nu intacte
si imens sporite, s.a., iar britanicii, fosta putere financiara a lumii,
care "dicta" indirect etaloanele monetare, s.a. se afla in prag de colaps
si dorea sa nu piarda trenul istoriei (alianta cu SUA).
De ce, la Bretton Woods, tot numai ei (cu referire la castigatori)? Simplu:
- ceilalti "44" practic nu existau,
- unica forta a momentului, in "persoana Rusiei" s-a multumit cu crearea
visului stalinist al "puterii comuniste", avand alte planuri care s-au
intrupat mult mai tarziu in sistemul monetar al rublei (ulterior disparitiei
"marelui ideolog" care stia sa lupte si sa intrige, fara vreo legatura
la economie).
Dar, sa lasam tautologia de o parte si sa trecem la prezentarea evenimentelor.
La Bretton Woods, americanii au inceput prin a propune un sistem monetar
bazat pe aur, in special datorita faptului ca ei detineau peste 60 % din
rezerva de aur occidentala. Britanicii, a caror delegatie era condusa de
renumitul J.M. Keynes, au propus crearea unei banci mondiale si a unei
monede internationale (bancor-ul sau bancaurul) in ideea de a elimina total
aurul din circulatie si a da o sansa Marii Britanii, chiar si inaintea
SUA.
"Inteligentii" americani s-au trezit si au sesizat "pierderea de teren"
("spectatorii" - restul delegatiilor - au fost destul de acord cu aceasta
idee in special datorita faptului ca se aflau in pozitii similare Marii
Britanii) dar, avand in vedere experienta acumulata de ei in perioada "Marii
Depresiuni Economice", nu au refuzat ideea si au venit cu o contrapropunere
de a se crea o moneda internationala (unitas-ul) care sa aiba la baza tot
marea lor rezerva de aur (peste doua treimi din rezerva monetara internationala).
Ambele proiecte, atat cel britanic cat si cel american se bazau pe tot
amintita "inertie de sistem", avand o baza comuna in:
- adoptarea unui sistem de cursuri fixe care sa nu se bazeze pe deflatie
(asemanator celui existent pana in 1914);
- crearea unui organism international care sa aiba misiunea sa acorde
imprumuturi statelor ce ar fi inregistrat deficite ale balantelor de plati
(de unde au si aparut dezacordurile dintre SUA si Marea Britanie, din cauza
atat a naturii institutiei nou create si a modului de aparare a paritatilor
fixe intre monede cat si a dorintei de suprematie a monedei proprii - istorica
lira sterlina contra puternicului dolar).
Cine a castigat? S-ar putea spune ca "spectatorii"... Ei se aflau in pozitia
ingrata de a gasi o solutie de viabilitate a monedelor proprii in opozitie
directa cu pericolul sovietic (Este chiar atat de greu de intuit ce s-ar
fi intamplat in cazul retragerii americane de pe teritoriu european?) dar
si cu faptul ca SUA avea un portofoliu important de creante asupra statelor
carora le furnizasera armament si resurse in cursul razboiului. S-ar putea
spune ca americanii... Bretton Woods este similar cu recunoasterea suprematiei
monetare americane, pozitia SUA avand castig de cauza datorita conjuncturii
in care se desfasurau negocierile. Cine stie cu adevarat?!?
Cert este ca, pentru prima data, s-a adoptat un Sistem Monetar cu vocatie
mondiala si s-a organizat cadrul institutionalizat pentru sprijinirea si
supravegherea aplicarii acestui sistem, mai ales ca urmare a creerii Fondului
Monetar International (FMI). Aceste reglementari si institutionalizari
s-au situat in contextul mai larg al cautarilor pentru colaborare intre
natiuni in domeniul relatiilor internationale, fiind o incercare, in general
pozitiva, de cooperare internationala intr-o problema nevralgica si de
importanta esentiala pentru economia mondiala, cu toate ca a continut neajunsuri
destul de majore (care au dus la situatia actuala de prelungita instabilitate
financiar-monetara internationala - neajunsuri datorate atat modului cum
au fost concepute unele componente ale sistemului cat si nerealizarii principiilor
de baza ale acestuia).
Sistemul Monetar International preconizat la Bretton Woods a facilitat
crearea unui mecanism efectiv de decontari multilaterale, s-au liberalizat
intr-o masura importanta miscarile de capital, s-au asigurat pentru un
timp mijloacele de plata si credit, facilitandu-se pe aceasta baza dezvoltarea
economica in tarile participante si a schimburilor comerciale internationale.
Principiile pe care s-a cladit acest sistem au fost:
-1- Etalonul
aur-dolar (rolul international al dolarului american).
Intr-un sistem monetar, rolul esential il detine etalonul, elementul fundamental
de referinta pentru monedele nationale, la Bretton Woods stabilindu-se
ca etalon monetar aurul si dolarul american, dar, treptat, unicul etalon
ramanand dolarul. Dolarul devine un ban national de credit, convertibil
initial in aur, dar numai in relatiile oficiale externe, fiind declarat
"de facto" "la fel de bun ca aurul" iar, ulterior, ca fiind "mai bun ca
aurul", ceea ce i-a consacrat ascensiunea ca moneda internationala.
Rolul international al dolarului insemna ca, in moneda nationala a SUA
se constituie rezervele valutare ale altor state, se exprima preturile
mondiale, se deruleaza cea mai mare parte a platilor internationale, se
acorda credite externe sau se efectueaza investitii in strainatate, ceea
ce reprezinta un considerabil avantaj pentru economia si pentru firmele
americane.
C-am nedrept pentru restul statelor, nu-i asa? Sau totul este o aparenta?
Sa vedem...
Marea Britanie, marea putere coloniala, nu era nimic altceva decat o putere
a armelor si exploatarii resurselor necuvenite. Cumplit dar adevarat (Nu
uitati niciodata ca oricine ar fi facut ca ei, martora fiind istoria umana!).
Asemena puteri au mai fost si Franta, Germania, Spania, Portugalia, Italia,
Turcia, s.a. dar, contrar lor, britanicii au fost ceva mai practici, mai
inteligenti. Sa ne amintim de faptul ca ei au startat revolutia industriala
si au generat noul progres general al omenirii. Celelalte state s-au complacut
in "marea lor putere" dar, cu trecerea timpului, au "importat" revolutia
industriala si tot ceea ce implica ea (mari miscari monetare, relatii internationale,
etc.).
SUA este principala beneficiara a spiritului britanic, in special datorita
faptului ca a fost colonie britanica cat si, ulterior, datorita faptului
ca totul a fost cladit in aceasta tara pe "normele intereselor umane" (termen
relativ acceptabil la ideea de economie de piata), fara a mai lua in calcul
si abundenta resurselor naturale.
Dintre statele europene, pe langa Marea Britanie, a excelat Germania, cladita
pe oameni pe cat de muncitori pe atat de dornici de putere. Initial, componenta
stapanitoare a "dulcelui sistem colonial" a ajuns in situatia in care dezvoltarea
economica si spiritul intreprinzator sa o aduca in pozitia ciudat de reala
de a solicita stapanirea lumii (in stransa competitie cu statele relativ
suverane ale momentului). Si asa a venit primul razboi mondial... Apoi
al doilea... Apoi actualul razboi economico-financiar initiat de geniul
japonez si adoptat apoi de toti cei care isi permit (in special Germania
care si-a dat seama ca trebuia sa cucereasca financiar, tehnologic, etc.
lumea si nu cu puterea armelor si a lagarelor de concentrare).
Celelalte state europene, chiar daca s-ar gasi cineva sa acuze o oarecare
nedreptate "de pozitie" niciuna nu a fost mai "rasarita". Franta, o mare
putere a momentului, a avut doar genii ale momentului care o mai "saltau"
din cand in cand, baza puterii fiind tot exploatarea coloniala (si, ulterior,
traditiile create). Italia, bazandu-se pe vechiul Imperiu Roman si traditiile
induse de acesta... tot o putere coloniala, in ciuda inteligentei si culturii
acesteia. Spania si Portugalia, Turcia, s.a. care detineau resurse enorme,...
au fost si au ramas tot puteri coloniale, fara o legatura la evolutia vietii
din jurul lor, sufocandu-se si devenind... ceea ce au fost, deoarece sunt
semne de trezire. Si comentariile ar putea continua. Echilibrul vietii
de zi cu zi certifica afirmatiile anterioare, totul fiind o lupta surda
a intereselor de unde va castiga doar cel puternic sau, cel mult, si cel
favorizat.
Ar fi cazul sa oprim aceste comentarii nascute din dorinta de a se sesiza
ca pe cat de condamnat este SUA pentru "sistemul Bretton Woods" pe atat
este de admirat, si, pe cat de mult este condamnata SUA, cu atat mai mult
merita condamnati cei care o fac ascunzandu-si incapacitatea, prostia,
vulnerabilitatea. Oricine ar fi facut asemenea lor (imaginativa ce s-ar
fi intamplat daca in locul SUA conjunctura oferea sanse regimului taliban
fundamentalist din Afganistanul anului 2000?!?X!?!X?!?X!?!X?!? Doamne,
fereste-ne!).
Revenind la istoricul sistemului monetar ajungem la momentul anului 1971
cand s-a suspendat convertibilitatea in aur a dolarului american trecandu-se,
de fapt, la demonetizarea aurului.
Din acest moment expansiunea dolarului practic nu mai avea limite. Economia
americana, folosind moneda proprie, atat pe plan intern cat si pe plan
extern, nu cunoaste restrictiile lipsei de valuta si poate promova pe arena
mondiala o politica expansionista prin intermediul monedei.
Situatia a generat (si inca genereaza) o serie de consecinte cum ar fi
faptul ca, asigurarea banilor necesari schimburilor internationale presupune
cantitati mari de dolari circuland in afara economiei americane, adica
un deficit economic al balantei de plati a SUA, iar corectarea acestui
deficit ar lipsi economia mondiala de resursele banesti necesare. Acest
lucru a permis la SUA sa isi permita sa mentina aceste deficite (comparativ
cu celelalte state pentru care acest lucru este un semn de alerta, fiind
necesare eforturi de corectare si de achitare a datoriilor) si sa consume
mai mult decat produc pentru a "asigura" dolarii utilizati in schimburile
internationale (acest lucru a fost descris ca fiind "secretul deficitului
fara lacrimi, care permite sa iei fara sa dai, sa acorzi credite fara sa
te imprumuti si sa primesti fara sa platesti", tarile lumii fiind sa aleaga
"sau lichiditate internationala sau echilibrul balantei americane".).
-2- Principiul
universalitatii.
Acest principiu care trebuie sa stea la baza sistemului, consta in aceea
ca orice stat trebuie sa adere la FMI, deci la Sistemul Monetar. Acest
principiu nu a fost respectat niciodata, o serie de tari, inclusiv cele
cu un vast potential natural si economic, cu un rol important in arena
internationala, cum ar fi fosta URSS si altele, nu au aderat niciodata
la FMI si nu au devenit membre ale sistemului.
In realitate, pana in anii '60, Sistemul valutar a functionat ca un club
al tarilor capitaliste dezvoltate in care pozitia privilegiata a SUA a
fost suportata de alte tari membre care erau angajate puternic in refacerea
economiei dupa razboi. Incepand mai ales cu anii '70, divergentele de interese
dintre tarile dezvoltate, precum si intre acestea si cele in curs de dezvoltare
(fara a mai lua in calcul blocul monetar al rublei), trec pe primul plan
in domeniul monetar, astfel incat vocatia de universalitate a Sistemului
s-a confirmat a fi irealizabila.
Istoric, sistemul poate fi descris de urmatoarele evolutii: in perioada
1949 - 1956 cursurile de schimb au avut o stabilitate buna dar cu semne
de presiune, in 1957 - 1959 se inregistreaza revalorizarea francului francez
urmata de revalorizarile monedelor europene din anii '60 (marca vest germana,
guldenul olandez, etc.), perioada "finalizata" de devalorizarea lirei sterline
din 1967. Pierderea unui echilibru relativ indus de lira sterlina sistemului
dolarului a indus dezechilibrul major din anii '70 (cand se suspenda convertibilitatea
in aur a dolarului) insotit si de criza petroliera si startarea fenomenelor
destul de generalizate ale inflatiei, recesiunii si dezechilibrelor platilor
externe.
-3- Crearea
unei rezerve echilibrate de plati.
Acest principiu urma sa aiba un rol deosebit de important in asigurarea
echilibrului financiar global, iar in realizarea lui un rol esential urma
sa il detina FMI, mai ales prin credite pentru echilibrarea balantelor
de plati externe. Astfel, in primii ani de activitate, FMI s-a lovit de
o lipsa acuta de rezerve pentru ca, apoi sa se ajunga la un exces inflationist
de rezerve in dolari care a indus dezechilibrele monetare care au debutat
in anii '60. Sesizarea acestor dezechilibre internationale a rezervelor
a dus la adoptarea in 1967 a Drepturilor Speciale de Tragere (DST) de catre
FMI, "moneda" care se spera ca va oferi o baza stabila de compensare (instrument
de rezerva).
In realitate nici a acest instrument nu si-a atins scopul in special datorita
politicii SUA care se opunea ideii de largire a rolului DST in relatiile
internationale, fapt care, evident, afecta pozitia dolarului.
La ora actuala se poate spune ca evolutia sistemului monetar a incercat
o compensare de lichiditati prin intermediul yenului japonez si acceptarea
rublei (chiar temporar), fara a mai lua in calcul tendinta actuala de compensare
de sistem prin instituirea sistemului Euro cu moneda unica a acestuia,
dezvoltarea economica aducand statele lumii in pozitia de a adopta "pozitii"
care sa elimine deficitele de "instrument" prin utilizarea dolarului.
 ....................................
|
|
