|Cuprins|  

TITLUL IX - Impozite şi taxe locale.

CAP. II - Impozitul şi taxa pe clădiri.

(Art. 249) Reguli generale.

ART. 249 - (1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.

(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum şi taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.

Notă: Până la data de 1 august 2006 – Legea nr. 343/ 2006 – alin. (2) a avut forma: Impozitul prevăzut la alin. (1), numit în continuare impozit pe clădiri, se datorează către bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în care este amplasată clădirea.

(3) Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.

Notă: Până la data de 24 noiembrie 2004 – Legea nr. 494/ 2004 – alin. (3) a avut forma: În cazul unei clădiri, aflată în administrarea sau în folosinţa, după caz, a altei persoane şi pentru care se datorează chirie în baza unui contract de închiriere, impozitul pe clădiri se datorează de către proprietar.

Între data de 24 noiembrie 2004 şi data de 1 august 2006 – Legea nr. 343/ 2006 – alin. (3) a avut forma: Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, impozitul pe clădiri reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz.

Între data de 1 august 2006 şi data de 11 mai 2010 – Legea nr. 76/ 2010 – alin. (3) a avut forma: Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.

(4) În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.

(5) În înţelesul prezentului titlu, clădire este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri.

Notă: Până la data de 1 august 2006 – Legea nr. 343/ 2006 – alin. (5) a avut forma: În înţelesul prezentului titlu, clădire este orice construcţie care serveşte la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalaţii şi de altele asemenea.

                Norme metodologice:

                16. Impozitul pe cladiri se datoreaza bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale unde este situata cladirea.

                17. (1) Contribuabili, in cazul impozitului pe cladiri, sunt proprietarii acestora, indiferent de cladire si de locul unde sunt situate in Romania. Contribuabilii datoreaza impozitul pe cladiri si in situatia in care cladirea este administrata sau folosita de alte persoane decat titularul dreptului de proprietate si pentru care locatarul sau concesionarul datoreaza chirie ori redeventa in baza unui contract de inchiriere, locatiune sau concesiune, dupa caz.

                (2) In cazul cladirilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, se stabileste taxa pe cladiri, care reprezinta sarcina fiscala doar pentru persoanele juridice, concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe cladiri.

                (3) Contribuabilii prevazuti la alin. (2) vor anexa la declaratia fiscala, in fotocopie semnata pentru conformitate cu originalul, actul privind concesionarea, inchirierea, darea in administrare sau in folosinta a cladirii respective. In situatia in care in acest act nu sunt inscrise valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanei juridice care a hotarat concesionarea, inchirierea, darea in administrare sau in folosinta a cladirii, precum si data inregistrarii in contabilitate a cladirii respective, iar in cazul efectuarii unor reevaluari, data ultimei reevaluari, la act se anexeaza, in mod obligatoriu, un certificat emis de catre proprietari, prin care se confirma realitatea mentiunilor respective.

                18. (1) Identificarea proprietatilor atat in cazul cladirilor, cat si in cel al terenurilor cu sau fara constructii, situate in intravilanul localitatilor rurale si urbane, precum si identificarea domiciliului fiscal al contribuabililor se fac potrivit <LLNK 12003    92131 301   0 33>Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

                (2) Fiecare proprietate situata in intravilanul localitatilor se identifica prin adresa acesteia, individualizata prin denumirea proprie a strazii si a numarului de ordine atribuit dupa cum urmeaza:

a) pe partea stanga a strazii se incepe cu numarul 1 si se continua cu numerele impare, in ordine crescatoare, pana la capatul strazii;

b) pe partea dreapta a strazii se incepe cu numarul 2 si se continua cu numerele pare, in ordine crescatoare, pana la capatul strazii.

                (3) In cazul blocurilor de locuinte, precum si in cel al cladirilor alipite situate in cadrul aceleiasi curti - lot de teren, care au un sistem constructiv si arhitectonic unitar si in care sunt situate mai multe apartamente, datele despre domiciliu/resedinta/sediu cuprind strada, numarul, blocul, scara, etajul, apartamentul.

                (4) Sunt considerate cladiri distincte, avand elemente proprii de identificare a adresei potrivit alin. (1)-(3), dupa cum urmeaza:

a) cladirile distantate spatial de celelalte cladiri amplasate in aceeasi curte - lot de teren, precum si cladirile legate intre ele prin pasarele sau balcoane de serviciu;

b) cladirile alipite, situate pe loturi alaturate, care au sisteme constructive si arhitectonice diferite - fatade si materiale de constructie pentru peretii exteriori, intrari separate din strada, curte sau gradina - si nu au legaturi interioare.

                (5) Adresa domiciliului fiscal al oricarui contribuabil, potrivit prevederilor prezentului punct, se inscrie in registrul agricol, in evidentele compartimentelor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, precum si in orice alte evidente specifice cadastrului imobiliar-edilitar.

                (6) La elaborarea si aprobarea nomenclaturii stradale se au in vedere prevederile <LLNK 12002    63130 301   0 33>Ordonantei Guvernului nr. 63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 646 din 30 august 2002, aprobata cu modificari si completari prin <LLNK 12003    48 10 201   0 17>Legea nr. 48/2003.

                (7) Fiecare proprietate situata in extravilanul localitatilor, atat in cazul cladirilor, cat si in cel al terenurilor cu sau fara constructii, se identifica prin numarul de parcela, acolo unde aceasta este posibil, sau prin denumirea punctului, potrivit toponimiei/denumirii specifice zonei respective, astfel cum este inregistrata in registrul agricol.

                19. Abrogat.

                20. Pentru aplicarea prevederilor art. 249 alin. (4) din Codul fiscal se identifica urmatoarele situatii:

a) cladire aflata in proprietate comuna, dar fiecare dintre contribuabili au determinate cotele-parti din cladire, caz in care impozitul pe cladiri se datoreaza de fiecare contribuabil proportional cu partea din cladire corespunzatoare cotelor-parti respective;

Click pentru oferta de carte!

---

(2001...2012 dorinm.ro) Ultimul update: 01.Aprilie.2012