Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 3

Contabilitate

Contul 332 - Servicii în curs de execuție

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența serviciilor în curs de execuție existente la sfârșitul perioadei.

Contul 332 "Servicii în curs de execuție" este un cont de activ.

În debitul contului 332 "Servicii în curs de execuție" se înregistrează:

– valoarea la cost de producție a serviciilor în curs de execuție la sfârșitul perioadei (712).

În creditul contului 332 "Servicii în curs de execuție" se înregistrează:

– scăderea din gestiune a valorii serviciilor în curs de execuție la începutul perioadei următoare (712).

Soldul contului reprezintă valoarea la cost de producție a serviciilor în curs de execuție la sfârșitul perioadei.

Abordarea contabilă

Contul 332 - Servicii în curs de execuție este un cont de activ care reflectă valoarea serviciilor aflate în derulare, care nu sunt încă finalizate și facturabile la sfârșitul perioadei de raportare. Contul este esențial pentru a respecta principiul independenței exercițiului, permițând recunoașterea costurilor aferente serviciilor neterminate, pentru a le aloca perioadei viitoare.

Definiție: Reprezintă valoarea serviciilor, lucrărilor sau studiilor care se află în diverse stadii de execuție la sfârșitul perioadei, dar care nu sunt finalizate.

Funcția: Contul înregistrează costurile (manoperă, materiale, cheltuieli indirecte) acumulate pentru serviciile nefinalizate.

Structură: Este un cont de activ, având un sold debitor care reprezintă valoarea serviciilor în curs de execuție la sfârșitul perioadei.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu concret dintr-o companie de consultanță IT. La 31 decembrie, un proiect software este 50% finalizat. Costurile acumulate până la acea dată sunt: 3.000 lei (salarii consultanți), 500 lei (cheltuieli indirecte). Proiectul va fi finalizat și facturat în luna următoare.

1. Înregistrarea serviciilor în curs de execuție la sfârșitul perioadei:

Costurile acumulate până la finalul anului sunt recunoscute ca servicii în curs de execuție.

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
332 "Servicii în curs de execuție"	3.500	712 "Venituri din variația stocurilor de servicii"	3.500

Explicație: Se debitează contul 332 pentru a recunoaște valoarea stocului de servicii la sfârșitul perioadei. Se creditează Contul 712, care are rolul de a neutraliza cheltuielile deja înregistrate în Clasa 6, astfel încât valoarea serviciilor nefinalizate să nu afecteze profitul perioadei curente.

2. Reluarea serviciilor în curs la începutul perioadei următoare:

La 1 ianuarie, valoarea serviciilor în curs de execuție este anulată și readusă în contul de cheltuieli pentru a fi inclusă în costul de producție al anului următor.

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
712 "Venituri din variația stocurilor de servicii"	3.500	332 "Servicii în curs de execuție"	3.500

Explicație: Se debitează contul 712 pentru a anula înregistrarea anterioară, iar se creditează contul 332 pentru a-l solda.

Astfel, valoarea serviciilor neterminate este transferată înapoi în circuitul contabil al anului următor.

Prezentarea în Situațiile Financiare

Soldul debitor al Contului 332 este prezentat în bilanț, la secțiunea Active circulante, sub denumirea de Servicii în curs de execuție. Este esențial pentru a oferi o imagine fidelă a situației financiare, deoarece reflectă costurile acumulate pentru servicii care încă nu au putut fi facturate.

Abordarea IFRS

IFRS nu utilizează un cont de sine stătător precum Contul 332. Abordarea contabilă depinde de modul în care entitatea recunoaște veniturile din contracte.

Înainte de IFRS 15: Înainte de 2018, IAS 11 "Contracte de construcții" era aplicabil. Sub acest standard, veniturile și cheltuielile aferente contractelor erau recunoscute în funcție de stadiul de finalizare, ceea ce genera o situație similară cu cea din contul 332.
După IFRS 15 "Venituri din contractele cu clienții": Acesta este standardul actual. El impune recunoașterea veniturilor atunci când entitatea transferă controlul asupra bunurilor sau serviciilor către client. Când serviciile sunt furnizate continuu, veniturile sunt recunoscute progresiv pe parcursul execuției.

Recunoaștere și Evaluare sub IFRS

Sub IFRS, costurile aferente serviciilor neterminate sunt capitalizate și prezentate în bilanț ca un activ din contract, dacă entitatea are dreptul de a solicita o plată de la client pentru munca efectuată. Acest lucru asigură o reprezentare fidelă a valorii serviciilor în curs de execuție.

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IFRS 15)
Tratament contabil	Folosește un cont distinct (332) și un cont de venituri (712).	Nu folosește conturi separate. Costurile sunt capitalizate ca un activ din contract sau un stoc (dacă e cazul).
Baza recunoașterii	La sfârșitul perioadei (pe bază de costuri acumulate).	Atunci când entitatea transferă controlul asupra serviciului către client.

În concluzie, IFRS se concentrează pe o abordare bazată pe substanța economică a contractului și pe transferul de control, în timp ce OMFP folosește un mecanism contabil mai tehnic, cu un cont de ajustare (712), pentru a face trecerea între perioadele contabile.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 332 este crucial pentru a se asigura că valoarea serviciilor în curs de execuție este corect evaluată și că nu distorsionează rezultatul financiar al exercițiului. Riscurile majore sunt legate de existența și evaluarea corectă a serviciilor neterminate.

Algoritmul de Audit

Înțelegerea Procesului de Execuție a Serviciilor: Auditorul va începe prin a înțelege natura serviciului, etapele de execuție și modalitățile de monitorizare a progresului. Această înțelegere este esențială pentru a identifica riscurile de evaluare.
Evaluarea Riscurilor:

Supraevaluare: Riscul principal este supraevaluarea stocului, fie prin includerea unor costuri nerelevante (cheltuieli administrative), fie prin estimarea incorectă a stadiului de finalizare. O supraevaluare a stocului de servicii în curs duce la o supraevaluare a profitului net.
Cut-off: Un alt risc este legat de delimitarea perioadei. Serviciile finalizate după data bilanțului pot fi incluse eronat în stocul de servicii în curs.

Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit:

Recalcularea Costurilor: Auditorul va selecta un eșantion de servicii în curs și va recalcula costurile acumulate (manoperă, materiale etc.), comparându-le cu datele din contabilitate. Se va asigura că sunt incluse doar costurile de producție și că alocarea cheltuielilor indirecte s-a făcut pe o bază rezonabilă.
Verificarea Stadiului de Finalizare: Auditorul va examina documente precum jurnale de timp, rapoarte de progres și contracte pentru a verifica stadiul de finalizare al serviciilor și, astfel, a valida valoarea înregistrată.
Testarea Cut-off-ului: Auditorul va analiza tranzacțiile de la sfârșitul și începutul perioadei pentru a se asigura că toate serviciile care au fost finalizate înainte de data bilanțului au fost transferate la venituri.

Evaluarea Probelor: Auditorul va concluziona dacă soldul contului 332 este corect și dacă reflectă o imagine fidelă a situației financiare. O evaluare incorectă poate duce la o opinie de audit cu rezerve dacă are un impact semnificativ.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 332 este un punct cheie în verificarea corectitudinii profitului impozabil. Valoarea serviciilor în curs de execuție la sfârșitul anului influențează direct costurile recunoscute în cheltuielile perioadei și, implicit, venitul impozabil al companiei.

O evaluare incorectă a serviciilor în curs poate duce la o subevaluare a acestora, ceea ce ar crește artificial cheltuielile totale și ar reduce profitul impozabil, atrăgând un control fiscal.

Obiectivele ANAF în Controlul Fiscal

Validarea costurilor incluse în serviciile în curs: Inspectorii fiscali vor verifica detaliat ce cheltuieli au fost incluse în valoarea serviciilor în curs de execuție. Se vor asigura că sunt incluse doar costurile direct atribuibile (ex: salariile personalului implicat direct în proiect) și o cotă-parte din cheltuielile indirecte de producție, alocată în mod rațional.
Verificarea principiului "cut-off" (delimitarea perioadei): Un alt aspect crucial este recunoașterea cheltuielilor. ANAF va analiza tranzacțiile de la sfârșitul perioadei pentru a se asigura că serviciile care au fost finalizate și, deci, facturabile, nu au fost lăsate în contul 332. O eroare de cut-off poate duce la o subevaluare a veniturilor și o supraevaluare a cheltuielilor, ceea ce ar reduce artificial baza impozabilă.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 332 este o oglindă a corectitudinii alocării cheltuielilor pe perioade fiscale. Inspectorii fiscali se vor concentra pe verificarea documentelor justificative și pe validarea evaluării pentru a se asigura că nu există erori care ar putea submina veniturile statului.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 332 este un indicator important al eficienței operaționale și al gestionării capitalului de lucru, mai ales în industriile bazate pe servicii, unde ciclurile de execuție pot fi lungi.

Eficiența Operațională: Un sold mare al contului 332, în raport cu volumul de venituri, poate semnala ineficiențe în finalizarea proiectelor sau servicii de proastă calitate care nu pot fi facturate. Un management eficient va avea grijă să finalizeze proiectele în termen, reducând astfel valoarea serviciilor în curs de execuție.
Acuratețea Bilanțului: Analiștii financiari sunt atenți la evaluarea serviciilor în curs de execuție, deoarece o supraevaluare a acestora ar putea umfla artificial activele companiei și, implicit, profitul net. O evaluare realistă a serviciilor în curs de execuție asigură credibilitatea bilanțului.
Analiza Fluxului de Numerar: O creștere semnificativă a soldului Contului 332 poate semnala că o parte din capitalul de lucru al companiei este imobilizată în proiecte care nu pot fi încă facturate. Acest lucru poate afecta lichiditatea pe termen scurt.

Concluzie
Contul 332 oferă o imagine a eforturilor depuse de o companie la un moment dat. Pentru părțile interesate, el reflectă capacitatea managementului de a controla costurile și de a gestiona eficient ciclul de execuție al serviciilor, transformând efortul în venituri.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru