Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 3
Catre paginile Lucru Dorin M

Contabilitate


Contul 331 - Produse în curs de execuție


Cu ajutorul acestui cont se ține evidența stocurilor de produse în curs de execuție (care nu au trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute de procesul tehnologic, respectiv producția neterminată) existente la sfârșitul perioadei.

Contul 331 "Produse în curs de execuție" este un cont de activ.


În debitul contului 331 "Produse în curs de execuție" se înregistrează:

– valoarea la cost de producție a stocului de produse în curs de execuție la sfârșitul perioadei, stabilită pe bază de inventar (711).

În creditul contului 331 "Produse în curs de execuție" se înregistrează:


– scăderea din gestiune a valorii produselor în curs de execuție la începutul perioadei următoare (711).

Soldul contului reprezintă valoarea la cost de producție a produselor aflate în curs de execuție la sfârșitul perioadei.

Bilanț contabil:

Active circulante - Stocuri - Producția în curs de execuție.

Producția în curs de execuție (cont 331 + 332 + 341 +/- 348* - 393 - 3941 - 3952)

* Conturi de repartizat după natura elementelor respective.


Abordarea contabilă


Contul 331 - Producția în curs de execuție este un cont de activ care reflectă valoarea produselor și lucrărilor aflate în diverse stadii de prelucrare la sfârșitul perioadei de raportare. Acestea nu sunt încă finalizate și, prin urmare, nu pot fi vândute sau transferate ca produse finite. Contul are rolul de a evalua și a evidenția stocul de producție la final de exercițiu financiar, respectând principiul independenței exercițiului.

Definiție: Producția în curs de execuție reprezintă produsele și serviciile care se află în proces de fabricație sau execuție la o anumită dată, dar care nu au trecut încă prin toate fazele de prelucrare necesare pentru a fi considerate produse finite.

Funcția: Contul înregistrează costurile de producție acumulate până la un anumit moment (materiale consumate, manoperă directă, cheltuieli indirecte de producție) pentru produsele care nu sunt gata.

Structură: Este un cont de activ, având un sold debitor care reprezintă valoarea producției neterminate la sfârșitul perioadei.

Monografie Contabilă Detaliată
Să luăm un exemplu concret din industria mobilei. La 31 decembrie, o companie are în curs de fabricație 100 de scaune. Costurile acumulate până la acea dată sunt: 2.000 lei (materii prime), 1.000 lei (manoperă) și 500 lei (cheltuieli indirecte).

1. Înregistrarea producției la sfârșitul perioadei:

Costurile acumulate până la finalul anului sunt recunoscute ca producție în curs de execuție.

Cont Debit Suma (Lei) Cont Credit Suma (Lei)
331 "Producția în curs de execuție" 3.500 711 "Venituri din variația stocurilor" 3.500
Explicație: Se debitează contul 331 pentru a recunoaște valoarea stocului de producție la sfârșitul perioadei, iar se creditează contul 711. Contul 711 este un cont de venituri care are ca scop neutralizarea cheltuielilor de producție deja înregistrate în Clasa 6, astfel încât valoarea producției neterminate să nu afecteze cheltuielile totale ale perioadei curente.

2. Reluarea producției în curs de execuție la începutul perioadei următoare:

La 1 ianuarie, valoarea producției în curs de execuție de la 31 decembrie este anulată și readusă în contul de cheltuieli pentru a fi inclusă în costul de producție al anului următor.

Cont Debit Suma (Lei) Cont Credit Suma (Lei)
711 "Venituri din variația stocurilor" 3.500 331 "Producția în curs de execuție" 3.500
Explicație: Se debitează contul 711 pentru a anula înregistrarea anterioară, iar se creditează contul 331. Astfel, valoarea producției neterminate este transferată înapoi în circuitul contabil al anului următor.

Prezentarea în Situațiile Financiare

Soldul debitor al Contului 331 este prezentat în bilanț, la secțiunea Active circulante, sub denumirea de Producția în curs de execuție. Este esențial pentru a asigura o imagine fidelă a situației financiare, deoarece reflectă costurile acumulate pentru produsele care încă nu pot fi vândute.


Abordarea IFRS


IFRS nu utilizează un cont de sine stătător precum Contul 331. În schimb, standardul IAS 2 "Stocuri" reglementează modul în care producția în curs de execuție trebuie evaluată și recunoscută. Sub IFRS, producția în curs de execuție este considerată o componentă a stocurilor.

  • Evaluarea la Cost: IAS 2 impune ca producția în curs să fie evaluată la costul de producție, care include costurile materiilor prime, manopera directă și o alocare sistematică a cheltuielilor indirecte de producție, atât fixe, cât și variabile. Cheltuielile indirecte de administrație sau costurile de vânzare nu sunt incluse.
  • Recunoașterea în Bilanț: Producția în curs de execuție este prezentată în bilanț ca o parte a stocurilor, sub denumirea "Producție în curs de execuție" sau o denumire similară, dar nu printr-un cont separat.
  • Metode de evaluare: Standardul permite utilizarea metodelor de evaluare FIFO (primul intrat, primul ieșit) sau a costului mediu ponderat pentru a calcula valoarea stocului.
Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect OMFP 1802/2014 IFRS (IAS 2)
Tratament contabil Folosește un cont distinct (331) pentru a înregistra producția în curs la sfârșitul perioadei și a o relua la începutul perioadei următoare. Utilizează contul de venituri 711. Nu folosește un cont separat. Valoarea producției în curs se calculează și se raportează direct ca parte a stocurilor. Nu folosește contul 711.
Evaluare Evaluarea se face la costul de producție. Evaluarea se face la cea mai mică valoare dintre cost și valoarea realizabilă netă.
În concluzie, IFRS se concentrează pe o prezentare a stocurilor bazată pe substanța economică, în timp ce OMFP utilizează un mecanism contabil mai tehnic, cu un cont de ajustare (711) pentru a face trecerea între perioadele contabile.

Abordarea de audit


Pentru un auditor, auditul Contului 331 este esențial pentru a se asigura că stocurile de producție în curs sunt corect evaluate și că nu distorsionează rezultatul financiar al exercițiului. Riscurile majore sunt legate de existența fizică și evaluarea corectă a producției neterminate.

Algoritmul de Audit

  • Înțelegerea Procesului de Producție: Auditorul va începe prin a înțelege ciclul de producție al entității, fazele de prelucrare și punctele de control ale calității. Această înțelegere ajută la identificarea locurilor unde se pot acumula costurile și a locurilor unde se poate face inventarierea fizică.
  • Evaluarea Riscurilor:
    • Supraevaluare: Riscul principal este supraevaluarea stocului, fie prin includerea unor costuri nerelevante (cheltuieli administrative), fie prin subevaluarea pierderilor din producție. O supraevaluare a stocului de producție în curs duce la o supraevaluare a profitului net.
    • Cut-off: Un alt risc este legat de delimitarea perioadei. Produsele finalizate după data bilanțului pot fi incluse eronat în stocul de producție în curs.
  • Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit:
    • Observarea Inventarului Fizic: Auditorul va observa inventarierea fizică la sfârșitul perioadei pentru a se asigura că producția în curs de execuție este numărată și evaluată corect. Auditorul va verifica etapele de producție, numărul de unități și stadiul de finalizare.
    • Recalcularea Costurilor: Auditorul va selecta un eșantion de produse în curs de execuție și va recalcula costurile de producție aferente (materii prime, manoperă, cheltuieli indirecte), comparându-le cu datele din contabilitate. Se va asigura că sunt incluse doar costurile de producție și că alocarea cheltuielilor indirecte s-a făcut pe o bază rezonabilă.
    • Testarea Cut-off-ului: Auditorul va analiza tranzacțiile de la sfârșitul și începutul perioadei pentru a se asigura că toate produsele care au fost finalizate înainte de data bilanțului au fost transferate la produse finite și că doar produsele cu adevărat neterminate au rămas în contul 331.
  • Evaluarea Probelor: Auditorul va concluziona dacă soldul contului 331 este corect și dacă reflectă o imagine fidelă a situației financiare. O evaluare incorectă poate duce la o opinie de audit cu rezerve dacă are un impact semnificativ.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală


Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 331 este un punct cheie în verificarea corectitudinii profitului impozabil. Valoarea stocului de producție în curs de execuție la sfârșitul anului influențează direct costul bunurilor vândute (sau costul de producție) și, implicit, venitul impozabil al companiei.

O evaluare incorectă a producției în curs poate duce la o subevaluare a stocurilor și la o supraevaluare a cheltuielilor, având ca rezultat o reducere artificială a impozitului pe profit datorat.

Obiectivele ANAF în Controlul Fiscal

1. Validarea costurilor incluse în producție:

  • Inspectorii fiscali vor verifica detaliat ce cheltuieli au fost incluse în valoarea producției în curs. Conform Codului Fiscal, costul de producție trebuie să includă doar cheltuielile direct atribuibile (materii prime, manoperă directă) și o cotă-parte din cheltuielile indirecte de producție, alocată în mod rațional.
  • Ce NU trebuie inclus: Cheltuielile administrative, cheltuielile de vânzare, cheltuielile de distribuție sau pierderile din vânzare nu sunt considerate costuri de producție și vor fi excluse din valoarea stocului de către ANAF, dacă sunt identificate.
2. Verificarea principiului "cut-off" (delimitarea perioadei):

  • ANAF va verifica dacă producția în curs a fost evaluată la data corectă (31 decembrie). Orice produs finalizat înainte de această dată trebuie transferat în contul de produse finite (345), iar costurile aferente acestuia trebuie să intre în calculul costului produselor vândute în anul curent.
  • Erorile de cut-off pot duce la o subevaluare a stocurilor și la o supraevaluare a cheltuielilor, ceea ce atrage recalculări fiscale și amenzi.
3. Corectitudinea tratamentului contabil al veniturilor din variația stocurilor (Contul 711):

  • Deși contul 711 este un cont de venituri, el are un rol tehnic de ajustare. ANAF se va asigura că soldul acestui cont corespunde valorii corecte a producției în curs de execuție. O discrepanță ar putea semnala o problemă în evaluarea stocurilor sau în înregistrarea cheltuielilor.
Concluzie
Pentru ANAF, Contul 331 este o oglindă a corectitudinii calculării costului de producție, care la rândul său este un element determinant al bazei impozabile. Inspectorii fiscali se vor concentra pe verificarea documentelor justificative și pe validarea evaluării pentru a se asigura că nu există erori care ar putea submina veniturile statului.


Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate


Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 331 nu este doar un simplu cont contabil; el oferă o perspectivă crucială asupra eficienței operaționale, a ciclului de producție și a gestionării capitalului de lucru. Valoarea acestui cont este un indicator al sănătății și performanței unei companii.

  • Eficiența Producției: Un sold mare al contului 331, în raport cu volumul de vânzări, poate semnala ineficiențe în procesul de producție. De exemplu, un stoc mare de produse neterminate poate indica blocaje, fluxuri de producție slabe sau dificultăți în finalizarea comenzilor.
  • Acuratețea Bilanțului: Analiștii financiari sunt atenți la evaluarea stocului de producție în curs, deoarece o supraevaluare a acestuia ar putea umfla artificial activele companiei și, implicit, profitul net. O evaluare realistă a producției în curs asigură credibilitatea bilanțului.
  • Analiza Fluxului de Numerar: O creștere semnificativă a soldului Contului 331 poate semnala că o parte din capitalul de lucru al companiei este imobilizată în produse care nu pot fi încă vândute și, prin urmare, nu generează venituri. Acest lucru poate afecta lichiditatea pe termen scurt. Creditorii vor urmări acest aspect pentru a evalua capacitatea companiei de a-și onora datoriile.
Concluzie
Contul 331 oferă o imagine a eforturilor de producție ale unei companii la un moment dat. Pentru părțile interesate, el reflectă capacitatea managementului de a controla costurile și de a gestiona eficient ciclul de producție, transformând stocurile în venituri.

Bibliografie:
O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).
Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).
Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru