Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 5
Catre paginile Lucru Dorin M

Contabilitate

Contul 591 - Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența constituirii ajustărilor pentru pierderea de valoare a investițiilor financiare la entități afiliate.

Contul "Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate" este un cont de pasiv.

În creditul contului "Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate" se înregistrează:

– valoarea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie, constituite sau suplimentate, după caz (686).

În debitul contului "Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate" se înregistrează:

– sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie (786).

Soldul contului reprezintă valoarea ajustărilor constituite pentru pierderile de valoare, existente la sfârșitul perioadei.

Abordarea contabilă

Contul 591 este un cont de activ cu funcție de corecție a valorii, utilizat pentru a înregistra ajustările pentru depreciere (provizioane) aferente investițiilor pe termen lung în acțiunile deținute la entitățile afiliate. Acest cont reflectă o evaluare prudentă a riscului de pierdere a valorii, în cazul în care valoarea justă a acțiunilor scade sub valoarea lor contabilă.
  • Definiție: Acest cont înregistrează ajustările (provizioanele) create pentru a reflecta diminuarea valorii acțiunilor deținute pe termen lung la entitățile afiliate. Acesta are un caracter corector al valorii activului și apare în bilanț cu semnul minus.
  • Funcția: Scopul său principal este de a respecta principiul prudenței din contabilitate. În cazul în care există o pierdere de valoare, aceasta trebuie recunoscută imediat ca o cheltuială, chiar dacă nu este încă realizată (vândute acțiunile). Astfel, situațiile financiare reflectă o imagine mai realistă a valorii activelor.
  • Structura: Este un cont de activ, având un sold creditor. Un sold creditor în contul 591 arată valoarea totală a ajustărilor pentru depreciere constituite.
Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu simplificat: o companie deține acțiuni la o entitate afiliată, cu o valoare contabilă de 100.000 lei. La sfârșitul anului, din cauza unor probleme financiare ale entității afiliate, valoarea justă a acțiunilor scade la 80.000 lei. Compania decide să constituie o ajustare pentru depreciere de 20.000 lei.

1. La constituirea ajustării pentru depreciere:
Cont Debit Suma (Lei) Cont Credit Suma (Lei)
6863 "Cheltuieli cu ajustări pentru pierderea de valoare a activelor financiare imobilizate" 20.000 591 "Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate" 20.000
Explicație: Se debitează contul de cheltuieli 6863 pentru a recunoaște cheltuiala cu ajustarea, conform principiului prudenței. Se creditează contul de ajustări 591 pentru a înregistra provizionul corespunzător.

2. La anularea ajustării pentru depreciere (dacă valoarea acțiunilor se recuperează):
Cont Debit Suma (Lei) Cont Credit Suma (Lei)
591 "Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate" 20.000 7863 "Venituri din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor financiare imobilizate" 20.000
Explicație: Se debitează contul de ajustări 591 pentru a anula provizionul. Se creditează contul de venituri 7863 pentru a reflecta venitul corespunzător.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 591 este prezentat în Bilanț, la Active imobilizate financiare, ca o corecție a valorii acțiunilor deținute.

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, tratamentul contabil al ajustărilor pentru pierderea de valoare a activelor se bazează pe principiile stabilite de IAS 36 "Deprecierea activelor" (Impairment of Assets). Acest standard se aplică tuturor activelor, inclusiv investițiilor pe termen lung în entități afiliate. IFRS nu are un cont specific echivalent cu 591, dar impune o abordare similară.
  • Testul de depreciere (impairment test): Conform IAS 36, o entitate trebuie să evalueze, la fiecare dată de raportare, dacă există vreun indiciu că o investiție ar putea fi depreciată. Un indiciu poate fi o deteriorare semnificativă a performanței financiare a entității afiliate.
  • Recuperarea pierderii: Dacă există un indiciu de depreciere, entitatea trebuie să calculeze valoarea recuperabilă a investiției. Această valoare este cea mai mare dintre valoarea justă (fair value) minus costurile de vânzare și valoarea de utilizare (value in use). Dacă valoarea recuperabilă este mai mică decât valoarea contabilă a investiției, se înregistrează o pierdere din depreciere.
  • Prezentarea: Pierderea din depreciere este recunoscută imediat ca o cheltuială în contul de profit și pierdere, reducând valoarea contabilă a investiției. În situațiile financiare, valoarea netă a investiției (cost minus pierderea cumulată din depreciere) este prezentată în Bilanț. De asemenea, notele explicative trebuie să includă o analiză detaliată a pierderilor din depreciere, inclusiv motivele, sumele și metodele de calcul. .
Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP
Aspect OMFP 1802/2014 IFRS (IAS 36)
Tratament contabil Utilizează un cont distinct de activ (591). Nu impune un cont specific.
Principiu fundamental Se bazează pe prudență și pe constituirea de ajustări. Se bazează pe testul de depreciere, care este mai riguros.
Prezentare Se prezintă valoarea ajustării separat de valoarea investiției. Valoarea pierderii din depreciere este, de obicei, scăzută direct din valoarea investiției.
În concluzie, IFRS tratează deprecierea investițiilor financiare dintr-o perspectivă mai riguroasă, impunând un test de depreciere și o dezvăluire detaliată a informațiilor în notele explicative, spre deosebire de OMFP, care se bazează pe o structură rigidă a planului de conturi.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 591 este o procedură crucială pentru a se asigura că pierderile potențiale din investițiile financiare sunt recunoscute în mod corect. Obiectivul principal al auditorului este de a verifica dacă principiul prudenței a fost respectat și dacă ajustările sunt justificate, calculate și prezentate corect. .

Principalele proceduri de audit
  • Analiza indicatorilor de depreciere: Auditorul va examina situațiile financiare ale entității afiliate pentru a identifica indicii de depreciere. Aceștia pot include: pierderi operaționale semnificative, scăderea valorii de piață a acțiunilor, probleme de lichiditate sau un flux de numerar negativ.
  • Testul de evaluare: Auditorul va verifica dacă managementul a efectuat un test de depreciere adecvat. Acesta va solicita calculele și ipotezele folosite pentru a determina valoarea justă a acțiunilor și va evalua dacă acestea sunt rezonabile. De exemplu, în cazul în care valoarea justă este bazată pe un model de actualizare a fluxurilor de numerar, auditorul va verifica ipotezele de creștere, ratele de actualizare și perioadele de previziune.
  • Verificarea documentației justificative: Auditorul va examina documentele care stau la baza fiecărei ajustări, cum ar fi rapoarte de evaluare, situații financiare ale entității afiliate și corespondența cu managementul. El se va asigura că documentele justificative susțin concluzia privind deprecierea.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 591 este de un interes major, deoarece reflectă o cheltuială care, deși înregistrată în contabilitate, nu este, de regulă, deductibilă fiscal. Inspectorii fiscali sunt extrem de atenți la corectitudinea înregistrării și la tratamentul fiscal al acestor ajustări.

Principalele verificări ale ANAF
  • Deductibilitatea cheltuielilor cu ajustările: Conform Codului Fiscal, cheltuielile cu ajustările pentru deprecierea activelor financiare, inclusiv a acțiunilor deținute la entitățile afiliate, sunt considerate cheltuieli nedeductibile fiscal. Motivul este că aceste cheltuieli reprezintă o pierdere potențială, nerealizată, iar fiscul acceptă la deducere doar pierderile reale, confirmate printr-o tranzacție (de exemplu, vânzarea acțiunilor). Prin urmare, sumele înregistrate în debitul contului 6863 (cont corespondent lui 591) vor fi adăugate la baza de impozitare a impozitului pe profit.
  • Verificarea documentației justificative: ANAF va solicita documentele care stau la baza fiecărei ajustări. Acestea includ situațiile financiare ale entității afiliate, rapoarte de evaluare, decizii ale managementului și orice alte documente care justifică o scădere a valorii acțiunilor. În cazul în care documentația este incompletă sau neconvingătoare, inspectorii fiscali pot recalcula baza de impozitare.
  • Anularea ajustărilor: ANAF va verifica, de asemenea, anularea ajustărilor (când valoarea acțiunilor se recuperează). Sumele înregistrate în creditul contului 7863 sunt venituri neimpozabile în măsura în care cheltuiala inițială nu a fost deductibilă fiscal.
Concluzie
Pentru ANAF, Contul 591 este o sursă de informații esențială pentru a verifica legalitatea și corectitudinea înregistrărilor fiscale. O gestionare riguroasă a acestui cont și o înțelegere clară a regulilor de deductibilitate fiscală sunt esențiale pentru a evita orice problemă cu autoritățile fiscale.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 591 este un indicator critic al calității activelor și al managementului riscului. Un sold în acest cont, însoțit de o documentație solidă, este perceput ca un semn de prudență și de management financiar responsabil.
  • Indicator al sănătății investiției: Un sold mare și în creștere în Contul 591 este un semnal de alarmă. Acesta indică faptul că investiția în entitatea afiliată și-a pierdut din valoare, ceea ce poate semnala probleme de performanță financiară a companiei afiliate. Analiștii vor urmări cu atenție acest indicator ca pe un barometru al sănătății portofoliului de investiții al companiei.
  • Riscul de pierdere nerealizată: Deși ajustarea este o pierdere nerealizată, ea reflectă o evaluare sinceră a managementului privind valoarea viitoare a activelor. Investitorii vor dori să înțeleagă motivele pentru care s-a constituit ajustarea și ce măsuri sunt luate pentru a recupera valoarea investiției.
  • Transparență și prudență: Un management care înregistrează în mod onest pierderile de valoare, chiar dacă acestea nu sunt încă realizate, demonstrează prudență și transparență. Lipsa ajustărilor în fața unor dovezi clare de deteriorare a valorii ar putea fi percepută ca o încercare de a ascunde probleme și poate diminua încrederea în management.
Concluzie
Contul 591 este un barometru al sănătății financiare și al managementului prudențial. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar poziția financiară, ci și prudența și integritatea managementului în gestionarea tuturor relațiilor financiare.

Bibliografie:
O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).
Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).
Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru