• Verificarea documentației justificative: Auditorul va examina contractele cu furnizorii de servicii de mediu, facturile, deconturile de cheltuieli și autorizațiile de mediu. El se va asigura că documentele sunt valabile, că sumele corespund cu realitatea și că serviciile au fost prestate conform legii.
• Validarea caracterului cheltuielilor: O procedură esențială este de a analiza natura cheltuielilor pentru a se asigura că ele sunt clasificate corect în Contul 652. De exemplu, un auditor va verifica dacă o cheltuială cu o investiție majoră în tehnologii de depoluare, care ar trebui capitalizată ca un activ, nu a fost înregistrată greșit ca o cheltuială a perioadei.
• Testul de cut-off: Auditorul va verifica dacă cheltuielile aferente serviciilor prestate la sfârșitul perioadei fiscale au fost înregistrate corect. De exemplu, o factură primită în ianuarie, dar care se referă la servicii prestate în decembrie, trebuie înregistrată ca o cheltuială a anului precedent.
• Analiza fluctuațiilor: Auditorul va analiza variațiile cheltuielilor din acest cont în raport cu anii precedenți. O creștere sau o scădere nejustificată ar putea indica erori contabile sau o schimbare în politica de mediu a companiei.
  

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

• Deductibilitatea cheltuielilor: Conform Codului Fiscal, cheltuielile cu protecția mediului sunt, în general, cheltuieli deductibile fiscal, cu condiția ca ele să fie efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile și să fie justificate de documente legale. ANAF va verifica dacă aceste cheltuieli sunt legate de activitatea economică a companiei și dacă sunt înregistrate în perioada corectă.
• Verificarea documentației justificative: ANAF va solicita documentele care stau la baza cheltuielilor, cum ar fi facturile de la furnizori de servicii de mediu, autorizațiile de mediu și documentele de plată. Inspectorii vor verifica dacă sumele înregistrate corespund cu realitatea și dacă serviciile au fost prestate conform legii.
• Corectitudinea clasificării: O preocupare majoră a ANAF este de a verifica dacă cheltuielile înregistrate în acest cont nu ar fi trebuit, de fapt, să fie capitalizate. De exemplu, cheltuielile cu achiziționarea de tehnologii noi de depoluare, care au o durată de viață mai mare de un an și o valoare considerabilă, ar trebui înregistrate ca active și nu ca o cheltuială a perioadei.
  

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

• Indicator al riscului de mediu: Cheltuielile cu protecția mediului indică faptul că o companie este conștientă de riscurile de mediu și că le gestionează în mod proactiv. O creștere a acestor costuri poate fi văzută ca un semnal pozitiv, demonstrând angajamentul companiei de a reduce impactul negativ al activităților sale. O creștere bruscă și neplanificată a acestor cheltuieli, însă, poate sugera că firma a fost supusă unor amenzi sau sancțiuni, ceea ce este un semnal de alarmă pentru investitori.
• Impactul asupra profitabilității: Cheltuielile înregistrate în acest cont sunt o componentă a cheltuielilor operaționale ale unei companii. Analiștii vor urmări trendul acestor cheltuieli în raport cu veniturile. O creștere a costurilor cu protecția mediului, fără o creștere proporțională a veniturilor, poate indica o presiune asupra marjelor, cauzată de noi reglementări sau de o gestionare ineficientă.
• Evaluarea managementului: Un control riguros al costurilor de mediu și o planificare strategică a investițiilor în tehnologii verzi sunt semne ale unui management eficient și etic. Investitorii sunt interesați de faptul că managementul este conștient de riscurile de mediu și că adoptă o strategie de atenuare a acestora. O planificare defectuoasă, care duce la costuri neprevăzute sau la cheltuieli excesive, este un semnal negativ pentru investitori. .