Contabilitate

Contul 651 - Cheltuieli din operațiuni de fiducie

Abordarea contabilă

Contul 651 este un cont de cheltuieli relativ specializat, utilizat pentru a înregistra costurile legate de contractele de fiducie. Acestea sunt tranzacții în care o entitate (numită constituitor) transferă active, drepturi sau datorii către o altă entitate (numită fiduciar), care le administrează în numele și în beneficiul unei terțe părți (numită beneficiar).

Definiție: Acest cont reflectă cheltuielile suportate pe durata unui contract de fiducie. Aceste cheltuieli sunt împărțite în trei sub-conturi pentru a le clasifica mai bine:

6511 - Cheltuieli ocazionate de constituirea fiduciei: Cheltuielile inițiale suportate la încheierea contractului.
6512 - Cheltuieli din derularea operațiunilor de fiducie: Cheltuielile generate pe parcursul administrării bunurilor (de exemplu, taxe, comisioane ale fiduciarului).
6513 - Cheltuieli din lichidarea operațiunilor de fiducie: Cheltuielile suportate la încetarea contractului, cum ar fi taxele de transfer la restituirea bunurilor.

Funcția: Rolul principal al acestui cont este de a recunoaște cheltuiala la momentul suportării ei, conform principiului contabilității de angajamente. Cheltuielile se înregistrează direct în contul de profit și pierdere.
Structura: Este un cont de cheltuieli, având un sold debitor. La sfârșitul exercițiului financiar, soldul său este transferat în contul de profit și pierdere (contul 121), pentru a calcula rezultatul final.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu simplificat: o companie (constituitor) transferă un teren în valoare de 100.000 de lei într-un contract de fiducie și plătește un comision fiduciarului de 1.000 de lei pentru constituire.

1. La transferul bunului (terenului) către fiduciar:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
6511 "Cheltuieli ocazionate de constituirea fiduciei"	100.000	2111 "Terenuri"	100.000

Explicație: Se debitează contul de cheltuieli 6511 pentru a recunoaște valoarea terenului transferat, iar contul de activ 2111 se creditează, deoarece bunul iese din patrimoniul constituitorului.

2. La plata comisionului de constituire:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
6511 "Cheltuieli ocazionate de constituirea fiduciei"	1.000	401 "Furnizori"	1.000
401 "Furnizori"	1.000	5121 "Conturi la bănci în lei"	1.000

Explicație: Se debitează contul de cheltuieli 6511 pentru a înregistra comisionul. Se creditează contul de datorii 401 pentru a înregistra datoria față de fiduciar și ulterior se înregistrează plata din contul 5121.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 651 este prezentat în Contul de profit și pierdere, în categoria "Alte cheltuieli de exploatare" pentru a calcula rezultatul operațional al companiei.

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, nu există un standard specific care să reglementeze direct "operațiunile de fiducie" în sensul definit de contabilitatea românească. Cu toate acestea, tratamentul contabil al acestor operațiuni este guvernat de principiile generale stabilite în IFRS 9 "Instrumente financiare" și IFRS 15 "Venituri din contractele cu clienții", precum și de substanța economică a tranzacției.

Substanța economică: IFRS se concentrează pe substanța economică, nu pe forma legală. Chiar dacă un activ este transferat legal către fiduciar, entitatea (constituitorul) trebuie să determine dacă a transferat riscurile și beneficiile semnificative ale proprietății.
Dacă entitatea a transferat riscurile și beneficiile, atunci activul este scos din bilanț, iar o cheltuială (sau o pierdere) este recunoscută.
Dacă entitatea nu a transferat riscurile și beneficiile, atunci activul rămâne în bilanțul său, iar cheltuielile legate de administrarea sa de către fiduciar sunt recunoscute ca o cheltuială de exploatare.
Recunoaștere și evaluare: Cheltuielile legate de operațiunile de fiducie sunt recunoscute în contul de profit și pierdere pe măsură ce serviciul este prestat. Aceste cheltuieli sunt considerate cheltuieli de exploatare și nu se capitalizează, deoarece nu generează beneficii economice viitoare pentru companie.
Prezentare: IAS 1 permite entităților să-și prezinte cheltuielile fie pe natură, fie pe funcție. Cheltuielile cu operațiunile de fiducie sunt de obicei prezentate în funcție de natura lor, în secțiunea "Alte cheltuieli de exploatare" a contului de profit și pierdere. O notă la situațiile financiare va oferi detalii suplimentare despre natura și valoarea tranzacției, precum și despre riscurile și beneficiile deținute.

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IFRS 9, IFRS 15, etc.)
Tratament contabil	Utilizează un cont specific (651) pentru a înregistra cheltuiala.	Nu impune un cont specific. Se bazează pe substanța economică a tranzacției (transferul riscurilor și beneficiilor).
Principiu fundamental	Se bazează pe contabilitatea de angajamente.	Se bazează pe principiul substanței economice și al transferului de riscuri și beneficii.
Recunoaștere	Cheltuiala este recunoscută în momentul în care este suportată.	Cheltuiala este recunoscută atunci când serviciul este prestat, iar cheltuiala de transfer a activului depinde de substanța economică a tranzacției.

În concluzie, IFRS tratează cheltuielile din operațiunile de fiducie dintr-o perspectivă bazată pe principii și pe substanța economică a tranzacției, spre deosebire de OMFP, care se bazează pe o structură rigidă a planului de conturi.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 651 este o procedură crucială pentru a se asigura că valoarea cheltuielilor cu operațiunile de fiducie este reală, completă și corect evaluată. Obiectivul principal al auditorului este de a verifica dacă aceste cheltuieli sunt justificate de contractul de fiducie și dacă au fost înregistrate în perioada corespunzătoare. De asemenea, auditorul va acorda o atenție sporită clasificării cheltuielilor, pentru a se asigura că ele nu ar fi trebuit înregistrate în alte conturi. .

Principalele proceduri de audit

Verificarea documentației justificative: Auditorul va examina contractul de fiducie, anexele sale, facturile primite de la fiduciar și documentele de plată. El se va asigura că documentele sunt valabile, că sumele corespund cu realitatea și că serviciile au fost prestate conform contractului.
Validarea caracterului cheltuielilor: O procedură esențială este de a analiza natura cheltuielilor pentru a se asigura că ele sunt clasificate corect în Contul 651. De exemplu, un auditor va verifica dacă o cheltuială cu o reparație majoră a unui bun aflat în fiducie, care ar trebui capitalizată de entitatea beneficiară, nu a fost înregistrată greșit ca o cheltuială de operare.
Testul de cut-off: Auditorul va verifica dacă cheltuielile aferente serviciilor prestate la sfârșitul perioadei fiscale au fost înregistrate corect. De exemplu, o factură primită în ianuarie, dar care se referă la servicii prestate în decembrie, trebuie înregistrată ca o cheltuială a anului precedent.
Analiza fluctuațiilor: Auditorul va analiza variațiile cheltuielilor din acest cont în raport cu anii precedenți. O creștere sau o scădere nejustificată ar putea indica erori contabile sau o gestionare ineficientă a costurilor.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 651 este de un interes major, deoarece cheltuielile înregistrate aici pot avea un impact direct asupra bazei de impozitare a impozitului pe profit. Inspectorii fiscali sunt extrem de atenți la corectitudinea înregistrării și la justificarea cheltuielilor, în special datorită naturii complexe a acestor operațiuni.

Principalele verificări ale ANAF

Deductibilitatea cheltuielilor: Conform Codului Fiscal, cheltuielile cu operațiunile de fiducie sunt, în general, cheltuieli deductibile fiscal, cu condiția ca ele să fie efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile și să fie justificate de documente legale. ANAF va verifica dacă aceste cheltuieli sunt legate de activitatea economică a companiei și dacă sunt înregistrate în perioada corectă.
Verificarea documentației justificative: ANAF va solicita documentele care stau la baza cheltuielilor, cum ar fi contractul de fiducie, facturile primite de la fiduciar și documentele de plată. Inspectorii vor verifica dacă sumele înregistrate corespund cu realitatea și dacă serviciile au fost prestate conform legii.
Substanța economică a tranzacției: O preocupare majoră a ANAF este de a înțelege substanța economică a tranzacției de fiducie. Inspectorii vor investiga dacă transferul bunurilor a fost o vânzare reală (cu transfer de proprietate) sau doar o formalitate. Aceasta este esențială pentru a determina dacă tranzacția are implicații fiscale (de exemplu, impozit pe profit, TVA etc.).

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 651 este o sursă de informații esențială pentru a verifica legalitatea și corectitudinea înregistrărilor fiscale. O gestionare riguroasă a acestui cont și o înțelegere clară a regulilor de deductibilitate fiscală sunt esențiale pentru a evita orice problemă cu autoritățile fiscale.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 651 este un indicator important al structurii de costuri și al managementului activelor unei companii. Modul în care sunt gestionate aceste cheltuieli oferă indicii importante despre sănătatea operațională a entității și despre capacitatea sa de a menține costurile sub control.

Impactul asupra profitabilității: Cheltuielile înregistrate în acest cont sunt o componentă a cheltuielilor operaționale ale unei companii. Analiștii vor urmări trendul acestor cheltuieli în raport cu veniturile. O creștere a acestor costuri, fără o creștere proporțională a veniturilor, poate indica o presiune asupra marjelor, cauzată de o gestiune ineficientă a activelor sau de costuri excesive cu serviciile de fiducie.
Indicator de risc operațional: O structură de costuri bazată în mare măsură pe cheltuieli cu operațiunile de fiducie poate expune compania la riscuri operaționale, cum ar fi creșterea prețurilor, indisponibilitatea fiduciarilor sau calitatea slabă a serviciilor. Investitorii sunt interesați de diversificarea surselor de costuri pentru a atenua aceste riscuri.
Evaluarea managementului: Un control riguros al costurilor înregistrate în acest cont este un semn al unui management eficient. Analiștii vor evalua dacă managementul negociază tarife avantajoase cu fiduciarii, dacă evită costurile inutile și dacă externalizarea este justificată din punct de vedere economic. O planificare defectuoasă, care duce la costuri neprevăzute sau la cheltuieli excesive, este un semnal negativ pentru investitori.

Concluzie
Contul 651 este un barometru al sănătății operaționale și al managementului strategic al unei companii. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar poziția financiară, ci și prudența și eficiența managementului în controlul costurilor și în gestionarea fluxurilor de numerar.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru

Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 6