3480.    Clauza aur – Dispoziţie prevăzând rambursarea unei datorii în aur sau echivalent aur; dispoziţie prin care se adaugă la valoarea unei creanţe pe cea a unei cantităţi specificate în aur sau echivalent aur (monezi, etc.).
3481.    Clauza compromisorie – Acordul părţilor unui contract principal, exprimat printr-o stipulaţie inserat în cuprinsul acelui contract sau printr-un înscris separat, de a supune litigiile lor ce s-ar putea ivi în legătură cu executarea sau mai curând cu neexecutarea contractului respectiv, unui anumit arbitraj.
3482.    Clauza de arvună – Convenţie accesorie contractului de vânzare-cumpărare în virtutea căreia cumpărătorul avansează o sumă de bani ce, de regulă, reprezintă o parte din preţ, pe care o pierde dacă vânzarea nu se execută din culpa sa, sau pe care, vânzătorul, având-o primită, este obligat să o restituie îndoit dacă neexecutarea vânzării se datorează culpei sale. În  dreptul civil român, cu excepţia cazului în care părţile stipulează contrariul, clauza de arvună are caracter confirmativ (contractantul care nu este în culpă are dreptul să ceară executarea silită a contractului, fie să pretindă restituirea dublului arvunei.
3483.    Clauza de asigurare negativă – Promisiune scrisă a unui debitor făcută creditorului de a nu-şi amaneta activele (titluri, mărfuri, creanţe).
3484.    Clauza de cancelling – Stipulaţie ce se inserează în contractul de navlosire şi prin care se stabileşte data până când nava trebuie să sosească în port, în liberă  practică, gata pentru încărcare.
3485.    Clauza de domiciliere – Clauză specială prin care se declară plata cambiei ce urmează a se face la domiciliul unui terţ (de obicei o bancă), fie în localitatea unde se află trasul, fie în altă localitate.
3486.    Clauza de forţă majoră – Stipulaţie contractuală având caracterul unui succedaneu sau substitut de clauză de adaptare, atunci când conţine prevederea potrivit căreia contractul se suspendă în caz de forţă majoră, urmând ca el să continue după perioada de suspendare, în noile condiţii, care vor fi negociate între timp.
3487.    Clauza de gaj – Lien cause; stipulaţie ce se inserează în contractul de navlosire (charter party) şi potrivit căreia armatorul este îndreptăţit să refuze predarea mărfii sau a unei părţi din aceasta în portul de descărcare până ce primeşte navlul convenit şi alte sume auxiliare aferente transportului convenit.
3488.    Clauza de grevă – Strike cause; stipulaţie specifică contractului de navlosire (charter party) formulată în mod diferit în diversele tipuri ale acestui contract, utilizate în practica transportului maritim, care cuprinde menţiuni specifice în momentul intervenţiei unor evenimente clasificate ca fiind greve.
3489.    Clauza de hardship – Stipulaţie contractuală făcând parte di clauzele de adaptare a contractului comercial la noile împrejurări, graţie căreia devine imposibilă modificarea conţinutului contractului atunci când pe parcursul executării sale se produc fără culpa contractanţilor, evenimente ce nu puteau fi prevăzute în momentul stabilirii raportului juridic de obligaţie, dar care, schimbând substanţial datele şi elementele avute în vedere de părţi în momentul contractării, creează pentru unul dintre contractanţi consecinţe mult prea oneroase pentru a fi echitabil ca acesta să le suporte singur.
3490.    Clauza de indexare – Stipulaţie contractuală făcând parte din grupa clauzelor de menţinere a valorii contractului şi fiind menită să evite dificultăţile determinate de variaţia de preţuri, scop în care prevede legarea sumelor stabilite prin contracte fie prin etalon monetar, fie de unul sau mai multe produse de primă necesitate.
3491.    Clauza de îngheţ – Ice clause; stipulaţie specifică contractului de navlosire (charter party) exprimând, pe de o parte, dreptul armatorului de a rezilia contractul în cazul în care nava nu poate acosta în portul de încărcare din cauza îngheţului, iar pe de altă parte, facultatea acestuia de a ordona, atunci când după acostarea navei apare pericolul imobilizării ei din cauza îngheţului, părăsirea portului de către acea navă cu marfa parţial încărcată la bord, şi, totodată, de a percepe navlul întreg numai pentru marfa transportată.
3492.    Clauza de neconcurenţă în contractul individual de muncă – Stipulaţie înscrisă în contractul individual de muncă şi/ sau în cel colectiv prin care, în ipoteza anumitor salariaţi, de regulă specialişti, li se impune obligaţia ca, după încetarea contractului lor individual de muncă să nu se încadreze la un alt angajator concurent, în aceeaşi funcţie/ profesie, meserie, specialitate, ori să nu desfăşoare pe cont propriu o activitate de natură a-l concura pe angajator.
3493.    Clauza de opţiune a locului de plată – Variantă a clauzei monovalutare care se distinge prin aceea că, în virtutea ei, creditorul dobândeşte dreptul de a încasa la scadenţă valoarea creanţei sale calculate pe baza unei valute de cont prestabilită prin contract în locul ales de acesta dintre cele convenite într-un atare scop, iar debitorul îşi asumă obligaţia de a satisface opţiunea astfel exprimată plătind în moneda locului ales de creditor.
3494.    Clauza de opţiune a monedei liberatorii – Stipulaţie contractuală în virtutea căreia părţile exprimă preţul convenit în două sau mai multe monede de plată având în vedere paritatea existentă între acestea la data contractării şi prin care se autoriza creditorul ca la scadenţă să aleagă între acele monede pe cea liberatorie şi să pretindă debitorului să facă plata în moneda astfel aleasă.
3495.    Clauza de postcalculare a preţului – Stipulaţie contractuală având ca finalitate menţinerea preţului mărfii la parametrii conjuncturii existente pe piaţă în momentul finalizării executării prestării asumate de debitor.
3496.    Clauza de război – War risk clause; stipulaţie specifică contractului de navlosire (charter party) în temeiul căreia părţile contractante îşi rezervă dreptul de a rezilia convenţia lor atunci când, pe parcursul executării acesteia, se produc anumite fapte de război susceptibile să împiedice îndeplinirea obligaţiilor pe care şi le-au asumat.
3497.    Clauza de reprezentanţă – Stipulaţie ce uneori se introduce în contractul de reprezentanţă şi în virtutea căreia firma exportatoare îşi asumă obligaţia să acorde unui singur reprezentant dreptul de a plasa produsele sale, sau prin care agentul reprezentant se obligă să nu primească reprezentanţa unor articole similare de la alţi exportatori.
3498.    Clauza de revizuire a preţului – Stipulaţie contractuală făcând parte din grupa clauzelor de menţinere a valorii contractului şi având menirea să asigure, în condiţiile mereu schimbătoare ale pieţei, adaptarea preţului la noile circumstanţe.
3499.    Clauza ipotecară negativă – Promisiune făcută de un debitor faţă de un creditor de a nu constitui o ipotecă imobiliară în folosul unei terţe persoane şi nici de a ridica valoarea ipotecii deja constituite pe imobilele sale. Această promisiune face în general obiectul unei convenţii scrise.
3500.    Clauza „la ordin” – Menţiune plasată după numele beneficiarului permiţând transferul unui titlu prin andosare. Prin această clauză se poate face transferul unui titlu la ordin prin voia părţilor (conosament, etc.). Titlurile la ordin legale (cambia, acţiunea nominativă) sunt la ordin chiar şi fără menţionarea acestei clauze.
3501.    Clauza monovalutară – Stipulaţie contractuală făcând parte din grupa clauzelor valutare şi care presupune luarea în considerare de către părţi a două monede diferite, una de plată şi alta de cont.
3502.    Clauza naţiunii celei mai favorizate – Clauză prevăzută într-un tratat încheiat între două state ce urmăreşte să aducă beneficiarilor avantaje acordate sau care vor fi acordate unor state terţe, fiind, în general, o clauză reciprocă.
3503.    Clauza ofertei concurente – Stipulaţie contractuală făcând parte din grupul clauzelor de adaptare a contractului comercial internaţional la împrejurări noi şi presupunând asumarea de către vânzător a obligaţiei de a acorda cumpărătorului aceleaşi condiţii pe care le-ar oferi acestuia din urmă, pentru aceeaşi marfă, alţi furnizori concurenţi în materie.
3504.    Clauza suspensivă a intrării în vigoare – Stipulaţie contractuală exprimând acordul părţilor contractului comercial internaţional de a suspenda executarea obligaţiilor asumate de unul dintre contractanţi, sau de către ambii contractanţi, până la îndeplinirea condiţiei anume precizate în cuprinsul unei asemenea stipulaţii.
3505.    Clauza valutară – Stipulaţie contractuală făcând parte din grupa clauzelor de menţinere a valorii contractului şi urmărind ca scop protejarea părţilor dintr-un contract comercial internaţional împotriva riscului aferent parităţii monedei de plată în raport cu moneda de cont, aleasă de comun acord de către contractanţi.
3506.    Clauză – Dispoziţie (specială) prevăzută într-o convenţie, într-un tratat, într-un contract, etc.; prevedere sau stipulaţie într-un act juridic. Clauza contractuală se stabileşte în contract prin acordul de voinţă al părţilor. Clauza penală este clauza prin care părţile evaluează, anticipat şi prin apreciere, daunele ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare, executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale.
3507.    Clauză abuzivă – Clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorilor şi contrar bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor (L 296/ 2004).
3508.    Clauză cominatorie – Clauză penală într-un contract civil ce urmăreşte să asigure executarea acestuia.
3509.    Clauză compromisorie – Dispoziţie contractuală prin care părţile se obligă să soluţioneze neînţelegerile ce s-ar ivi între ele cu ocazia ducerii la îndeplinire a contractului pe cale arbitrală.
3510.    Clauză contractuală – Stipulaţie inclusă de părţi, în virtutea principiului libertăţii convenţiilor, în conţinutul contractului lor. Partenerii contractuali au facultatea să stipuleze în contract orice clauză contractuală care nu contravine ordinii publice şi bunelor moravuri. Prin clauzele stipulate în contract, părţile definesc drepturile şi obligaţiile generate de acel contract în favoarea şi, respectiv, în sarcina fiecăreia dintre ele.
3511.    Clauză de compensare cu exigibilitate imediată – Acea clauză cuprinsă într-un contract de garanţie financiară ori într-un alt contract care conţine şi clauze referitoare la garanţia financiară sau, în absenţa unei asemenea clauze, orice dispoziţie legală în conformitate cu care, ca efect al compensării ori în alt mod, la apariţia unei cauze care determină executarea garanţiei se realizează, alternativ sau cumulativ, următoarele: 1. obligaţiile părţilor devin imediat exigibile şi sunt exprimate printr-o obligaţie de plată a unei sume de bani reprezentând valoarea obligaţiilor părţilor, calculată la acel moment, sau se sting şi sunt înlocuite printr-o obligaţie de plată a unei astfel de sume; 2. stabilirea datoriilor reciproce ale părţilor în temeiul acestor obligaţii, inclusiv atunci când furnizorul garanţiei este altul decât obligatul principal, urmând ca partea care datorează valoarea cea mai mare să plătească celeilalte părţi suma netă egală cu diferenţa acestor datorii (O.G. nr. 9/ 2004).
3512.    Clauză de confidenţialitate – Reprezintă negocierea şi cuprinderea într-un contract individual de muncă a faptului că părţile convin ca, pe toată perioada contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat la cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă. Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
3513.    Clauză de împuternicire – Convenţie accesorie unui contract de depunere a unor sume de bani la CEC sau în cont la bancă prin care deponentul împuterniceşte una sau două persoane determinate să facă operaţiuni în scopul retragerii integrale sau parţiale a depozitului în numerar. În funcţie de raporturile preexistente, sau care se stabilesc cu prilejul efectuării depozitului între deponent şi persoanele împuternicite de aceasta să facă operaţiunile menţionate, clauza de împuternicire poate avea caracterul unei oferte de plată, al unui contract de mandat, al unui contract de donaţie, etc.
3514.    Clauză de neconcurenţă – Reprezintă negocierea şi cuprinderea într-un contract individual de muncă a obligaţiei salariatului ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată de angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată durata de neconcurenţă. Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efecte clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul. Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50 % din media veniturilor salariale brute ale salariatului în ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunar brute cuvenite acestuia pe durata contractului. Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii. Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maxim 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă. Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine. În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
3515.    Clauză de mobilitate – Reprezintă negocierea şi cuprinderea într-un contract individual de muncă de către părţi a ceea ce stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
3516.    Clauză de nerăspundere – Convenţie accesorie a unui contract prin care părţile înlătură, total sau parţial, răspunderea contractuală ce le-ar reveni în caz de neexecutare.
3517.    Clauză leonină – Dispoziţia contractuală a cărei executare urmăreşte să asigure avantaje exorbitante unor contractanţi în detrimentul celorlalţi; clauză din contractul de societate (constitutiv al unei societăţi comerciale) prin care unul dintre asociaţi îşi stipulează totalitatea câştigurilor sau prin care se stabileşte ca unul sau mai asociaţi să fie absolviţi de pierderi.
3518.    Clauză monetară – Dispoziţie contractuală care fixează relaţia dintre două valute în scopul de a exclude riscul de depreciere a unei creanţe.
3519.    Clauză penală – Clauză cominatorie prin care o persoană se obligă să plătească, în caz de neexecutare, o sumă determinată de bani (forfetară) sub acţiune penală în caz de prejudicii, ori să îndeplinească o altă prestaţie convenită între părţi pentru a repara prejudiciul încercat de creditor; convenţie accesorie prin care părţile contractului principal determină anticipat întinderea daunelor-interese ce urmează a fi plătite de debitor în caz de neexecutare, executare defectuoasă ori cu întârziere a prestaţiei la care s-a îndatorat. Clauza penală se analizează astfel ca fiind o modalitate de evaluare convenţională prealabilă a despăgubirilor. Această clauză poate fi stipulată în contractul principal (situaţie de reprezintă regula) sau într-o convenţie ulterioară perfectării lui dar perfectată anterior consumării faptului neexecutării, executării defectuoase sau cu întârziere a prestaţiei.
3520.    Clauză rezolutorie – Dispoziţie intrată într-un act juridic în temeiul căruia respectivul act va fi pe deplin drept reziliat, dacă una din părţi nu-şi îndeplineşte obligaţia sau dacă intervine un eveniment în afara voinţei părţilor.
3521.    Clauză testamentară – Clauză ce cuprinde o dispoziţie de ultimă voinţă.
3522.    Clauză valoare reală – Clauză indexând o creanţă nominală de preţul unei valori reale sau legată de un indice bazat pe valori reale (vezi şi clauza aur).
3523.    Clădi – A face, a ridica o construcţie, o clădire; a zidi, a construi; a aşeza lucruri (de acelaşi fel) în mod sistematic, unul peste altul, pentru a forma o grămadă.
3524.    Clădire – Acţiunea de a clădi; construcţie înălţată la suprafaţa pământului şi care serveşte la adăpostirea unor oameni, unor animale, unor obiecte şi instalaţii, etc.
Imobilul format din proprietăţi individuale definite ca apartamente şi proprietatea comună indiviză. Expresia vizează atât clădirea în ansamblul său, cât şi părţi ale acesteia, tronsoane de bloc, separate prin rost (OUG 18/ 2009).
O construcţie sub formă de incintă închisă, în care se desfăşoară o activitate umană de locuire, de producţie, de învăţământ, de sănătate, de cultură, de agrement, de servicii, de administraţie, de cult, de transport (gară), de poştă şi telecomunicaţii.
3525.    Clăti – A curăţi rufe, vase, etc. spălându-le uşor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată; a clătări; a se spăla uşor pe mâini, în gură, etc.; a clătina; a pune în mişcare, a se izbi (de un obstacol); a (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina; a (se) clătina.
3526.    Clătina – A (se) mişca (puţin, lin) într-o parte şi într-alta; a (se) legăna; a (se) agita (uşor); a şovăi în mers, în mişcare; a se împletici (din cauza slăbiciunii, a beţiei, etc.); a fi într-o situaţie critică, nesigură; a (se) mişca într-un loc; a (se) urni, a (se) clinti, a (se) clăti.
3527.    Clătinare – Acţiune de a (se) clătina; clătinat.
3528.    Clătinat – Clătinare.
3529.    Clătinătură – Mişcare uşoară într-o parte şi în într-alta; mişcare, deplasare, şovăitoare.
3530.    Clătire – Acţiunea de a (se) clăti, limpezire, clătit.
3531.    Clătit – Clătire; care a fost spălat uşor sau limpezit cu apă.
3532.    Clearing – Sistem de compensare a creanţelor (clearing bancar, clearing de titluri) asigurat de un oficiu central pentru relaţionarea mişcărilor de fonduri şi/ sau titluri; vezi şi cliring.
3533.    Clemă – Dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să fie rezistentă la solicitări relativ mari.
3534.    Clemenţă – Indulgenţă, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior faţă de inferiorii săi).
3535.    Cler – Totalitatea preoţilor unei biserici, ai unei eparhii, ai unei ţări, etc.; preoţime.
3536.    Cleric – Membru al clerului.
3537.    Clerical – Care aparţine clericilor sau clericalismului, privitor la clerici sau la clericalism.
3538.    Clericalism – Curent politic care consideră legitimă dominaţia bisericii şi a clerului asupra vieţii politice, sociale şi culturale a unei ţări.
3539.    Cleşte – Unealtă de fier sau din alt metal, alcătuită din două braţe încrucişate şi articulate între ele, care serveşte la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. a unei piese; fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de cleşte, ale unor crustacee.
3540.    Clică – Grup de oameni întovărăşiţi în vederea unui scop reprobabil; clan, bandă, şleatcă.
3541.    Clichet – Organ de maşină în formă de bară scurtă articulată la un capăt, iar cu celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într-un anumit sens a unei roţi dinţate.
3542.    Client – Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public, etc. considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă, etc.; muşteriu; persoană care se adresează unui avocat pentru a-şi apăra interesele, unui medic pentru a-şi îngriji sănătatea etc. considerată în raport cu aceştia. Persoană fizică sau juridică parte într-un contract de intermediere încheiat cu un membru al bursei de mărfuri, al BVB.
3543.    Client al bursei – Persoana juridică sau fizică a cărei activitate de bază este comerţul cu mărfurile care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa la disponibil sau al contractelor pe piaţa licitaţiilor ori pe o piaţă mixtă sau producătorul ori beneficiarul mărfurilor sau care utilizează respectivele mărfuri în desfăşurarea activităţii sale de bază.
3544.    Clientelar – Care aparţine clienţilor, privitor la clienţi.
3545.    Clientelă – Totalitatea clienţilor, mulţime de clienţi.
3546.    Climat – Mediu social, politic, moral, etc.; ambianţă.
3547.    Climateric – Care aparţine climei, privitor la climă; cu climă potrivită pentru odihnă sau pentru tratarea unor boli; climatic.
3548.    Climatic – Climateric.
3549.    Climatizare – Operaţie prin care aerul dintr-o încăpere este menţinut la o anumită temperatură, umiditate, puritate, etc.
3550.    Climatolog – Specialist de climatologie.
3551.    Climatologic – Care aparţine climatologiei, privitor la climatologie.
3552.    Climatologie – Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studierea climei de pe glob şi cu importanţa ei pentru viaţa organică.
3553.    Climă – Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitaţii atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat; regiune considerată sub raportul climei specifice.
3554.    Clinic – Aşezământ spitalicesc sau secţie dintr-un spital în care viitorii medici îşi fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor; disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoştinţelor teoretice şi practice obţine prin observarea directă a bolnavilor; care aparţine unei clinici, care se face într-o clinică, specific unei clinici.
3555.    Clinician – Medic care lucrează într-o clinică.
3556.    Cliper – Navă rapidă cu pânze, de mari dimensiuni, cu cel puţin trei catarge şi cu puntea superioară mult ridicată la proră şi la pupă.
3557.    Cliring – Clearing; metodă de executare a contractelor de bursă, bazată pe principiul compensării obligaţiilor de acelaşi fel şi de sens opus; implică două activităţi de compensaţie: pentru titluri (vânzătorul net trebuie să predea titlurile) şi pentru fondurile băneşti (cumpărătorul net trebuie să plătească banii) (clearing). Sistem de decontare bancară între state prin compensare reciprocă a creanţelor; sistem de plată (folosit mai ales în comerţul exterior) prin compensarea reciprocă a datoriilor şi a creanţelor.
3558.    Club – Asociaţie menită să creeze membrilor săi condiţii favorabile pentru desfăşurarea unei anumite activităţi (cultural educative, sportive, etc.) în timpul liber; locul care serveşte acestei asociaţii, instituţii, etc.
3559.    Club de investiţii – Grup de persoane care are ca obiectiv plasamente colective. Aceste grupuri cuprind un număr limitat de persoane care pot astfel constitui un portofoliu de titluri fapt ce nu s-ar fi produs în mod individual.
3560.    Coabita – A locui, a trăi împreună (în aceeaşi casă) cu cineva; a convieţui.
3561.    Coabitare – Faptul de a coabita; convieţuire.
3562.    Coaliţie – Alianţă între două sau mai multe state, grupări politice, clase sociale, etc. încheiată în scopul unei acţiuni comune.
3563.    Coaliza – A se uni, a se alia împotriva unui duşman comun sau în scopul unei acţiuni comune; a forma o coaliţie (despre state, partide, clase sociale, persoane).
3564.    Coalizare – Acţiunea de a se coaliza şi rezultatul ei.
3565.    Coasigurare – Operaţiunea prin care doi sau mai mulţi asiguratori subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă parte din aceasta (L 32/ 2000).
3566.    Coasociat – Fiecare dintre persoanele care s-au asociat în vederea unei acţiuni, considerată în raport cu celelalte persoane din asociaţie.
3567.    Coastă – Mal, ţărm (al unei mări); flanc al unei armate; fiecare dintre grinzile care formează osatura transversală, de rezistenţă, a bordajului unei nave; fiecare dintre oasele perechi lungi, înguste şi arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în faţă de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate; partea laterală a corpului omenesc, de la umeri până la coapse; partea analoagă a corpului animalelor.
3568.    Coautor – Persoană care participă la un delict sau cvasi-delict; persoană care a săvârşit o infracţiune împreună cu altă persoană sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea; persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenţie, etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta din urmă sau cu acestea
3569.    Coautorat – Concept prevăzut de legea penală dar utilizat în teoria şi practica judiciară. Este o formă a participaţiei penale, care constă în săvârşirea unei infracţiuni în mod nemijlocit de două sau mai multe persoane, situaţie în care toate persoanele participante au calitatea de autori (coautori) ai aceleiaşi fapte.
3570.    Coaxial – Care are aceeaşi axă cu un alt corp.
3571.    COB – Commision des Operations de Bourse, organism oficial din Franţa, abilitat să controleze informaţiile oferite de firmele cu caracter public şi să supravegheze buna funcţionare a pieţei titlurilor financiare, este autoritatea pieţei de capital.
3572.    Coborârea pavilionului – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor contra capacităţii de apărare a României şi constă în coborârea pavilionului în timpul luptei cu scopul de a servi cauza duşmanului, săvârşită de către comandantul unei nave sau al unei grupări de nave militare, precum şi de către orice altă persoană ambarcată (art. 344 C.Pen.).
3573.    Cocardă – Insignă sau panglică (de obicei în culorile naţionale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne; emblemă care reprezintă un partid, un curent, etc.; floare pe care o poartă la piept nuntaşii.
3574.    Cocă – Structură a fuselajului unui avion, formată numai din pereţii periferici; ansamblu format din scheletul unei nave şi din învelişul ei exterior; aluat (produse de panificaţie, de patiserie); pastă cleioasă făcută din făina amestecată cu apă şi întrebuinţată la lipit.
3575.    Cocean – Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreţ; ştiulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil; mijlocul (tare) al unor fructe sau legume; cotor.
3576.    Cocină – Adăpost sau coteţ pentru porci; cameră, locuinţă foarte murdară şi neîngrijită.
3577.    Cocioabă – Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată.
3578.    Cocon – Termen de politeţe care denumeşte un bărbat, domn; fiu, fecior (aparţinând unor părinţi din clasele sociale înalte); copil mic, abia născut, prunc; înveliş protector făcut din fire foarte subţiri, pe care le secretă larvele sau pupele unor insecte; gogoaşă; înveliş protector făcut dintr-o substanţă gelatinoasă care se solidifică şi cu care îşi înfăşoară ouăle unele animale nevertebrate.
3579.    Cocontractant – Cealaltă parte a unui contract.
3580.    Cocs – Produs solid obţinut din cărbunele de pământ, din reziduuri de petrol sau din gudroane prin încălzire la temperaturi înalte şi întrebuinţat ca materie primă sau combustibil în metalurgie, în industria chimică, în gospodărie, etc.
3581.    Cocs de cocserie – Este in produs solid obţinut prin carbonizarea la temperatură înaltă a cărbunelui, în general a unui cărbune cocsificabil; are un conţinut scăzut de umiditate şi materii volatile. Cocsul de cocserie este utilizat în principal în siderurgie ca sursă de energie şi agent chimic. În această categorie intră praful de cocs şi cocsul de turnătorie (Reg. CE 1.099/ 2008).
3582.    Cocs de gaz – Este un  produs secundar al cărbunelui superior utilizat pentru producerea de gaz de iluminat în uzinele de gaz. Cocsul de gaz este utilizat pentru încălzire (Reg. CE 1.099/ 2008).
3583.    Cocs de petrol – Este un produs secundar solid, negru, obţinut în principal prin cracarea şi carbonizarea materiilor prime derivate din petrol, a reziduurilor de distilare în vid, a gudronului şi a smoalei prin procese precum cocsificarea întârziată sau cocsificarea fluidă. Constă în principal în carbon (90 – 95%) şi are un conţinut redus de cenuşă. Este utilizat ca materie primă pentru cocserii în industria siderurgică, pentru încălzire, pentru producerea electrozilor şi pentru producerea de substanţe chimice. Cele mai importante două categorii ale cocsului de petrol sunt cocsul verde şi cocsul calcinat. Cocsul de petrol mai include şi cocsul de cataliză, care se depune pe catalizator în cursul proceselor de rafinare (acest tip de cocs nu este recuperabil şi este de obicei utilizat drept combustibil de rafinărie (Reg. CE 1.099/ 2008).
3584.    Cocserie – Ansamblul instalaţiilor sau secţie într-o întreprindere în care se fabrică cocsul.
3585.    Cocsifica – A transforma cărbunele de pământ sau reziduurile de petrol în cocs.
3586.    Cocsificare – Acţiunea de a cocsifica.
3587.    Cod – Act normativ/ legislativ care cuprinde o culegere sistematică de reguli juridice privitoare la o anumită ramură a dreptului (cod civil, cod penal, etc.), în trecut se numea codex sau codice; ansamblu de reguli privind comportarea cuiva; sistem de semne sau semnale convenţionale care serveşte la transmiterea unui mesaj, a unei comunicări; peşte marin.
Colecţie de reglementări cu caracter tehnic şi comercial, emise de autoritatea competentă, prin care se stabilesc reguli şi proceduri obligatorii pentru agenţii economici (Legea nr. 351/ 2004).
3588.    Cod Civil – Cod care reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil. Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispoziţiilor sale (L 297/ 2009 – Codul Civil).
3589.    Cod de conduită – Acordul sau ansamblul de reguli care nu este impus prin legislaţie sau dispoziţii administrative şi care defineşte comportamentul comercianţilor care se angajează să îl respecte cu privire la una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai multe sectoare de activitate (L 363/ 2007).
3590.    Cod de ţară – Secvenţa de cifre care indică ţara de destinaţie a apelului; codul de ţară pentru servicii de telefonie destinate publicului alocat României de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (ITU) este 40 (Dec. ANRCTI 2895/ 1997).
3591.    Cod unic de identificare – Combinaţie de litere, cifre şi simboluri comunicată utilizatorului serviciilor de plată de către prestatorul de servicii de plată şi care urmează să fie furnizată de utilizatorul serviciilor de plată în scopul identificării cu precizie a celuilalt utilizator al serviciilor de plată şi/ sau a contului de plăţi a acestuia pentru o operaţiune de plată  (OUG 113/ 2009).
3592.    Coda – A transforma un text scris în limbaj obişnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalenţelor stabilite într-un cod.
3593.    Codaj – Codare.
3594.    Codare – Acţiunea de a coda; codaj.
3595.    Codevălmaş – Termen care desemnează în mod generic pe oricare din titularii unui drept de proprietate comună în devălmăşie. Întinderea dreptului său asupra bunurilor aflate în devălmăşie se determină numai la momentul încetării stării de devălmăşie (de ex. cu ocazia divorţului sau cu ocazia încetării căsătoriei prin moartea unuia dintre soţi).
3596.    Codex – Codice.
3597.    Codice – Cea mai veche formă de carte la romani; culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale sau de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conţinut variat.
3598.    Codicil – Act întocmit în formă testamentară prin care se modifică sau se completează conţinutul iniţial al unui testament (dispoziţii testamentare făcute de el anterior). Pentru a fi valabil codicilul trebuie să îndeplinească toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege pentru valabilitatea testamentului.
3599.    Codifica – A sistematiza şi a reuni într-un cod normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului.
3600.    Codificare – Acţiunea de a codifica; elaborarea unor norme legislative referitoare la o ramură de drept.
3601.    Codificator – Care codifică.
3602.    Codirector – Persoană care conduce împreună cu alta (sau cu altele), în calitate de director, o întreprindere, o instituţie, o publicaţie, etc.
3603.    Codul CAEN – Cod de Clasificare a Activităţilor din Economia Naţională care se aplică în toate domeniile de activitate economică şi socială, atribuirea acestuia fiind obligatorie pentru toate organele administraţiei publice centrale şi locale, unităţi bugetare,agenţi economici, indiferent de forma de proprietate, organizaţii patronale, sindicale, profesionale şi politice, fundaţii, asociaţii şi alte persoane fizice şi juridice, solicitat la completarea documentelor oficiale ori de câte ori se cere precizarea activităţii (H.G. nr. 656/ 1997).
3604.    Codul civil – Culegere unitară de norme civile care reglementează raporturile de drept civil.
3605.    Codul de procedură fiscală – Reprezintă o colecţie de reglementări care constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Unde acest cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă. El se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia, orice modificare sau completare întrând în vigoare din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege (OG 92/ 2009).
3606.    Codul fiscal – Act legislativ care stabileşte cadrul legal pentru impozitele şi taxele precizate de aceasta, care constituie venituri la bugetul de stat şi bugetele locale, precizează contribuabilii care trebuie să plătească aceste impozite şi taxe, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. De asemenea cuprinde procedura de modificare a acestor impozite şi taxe şi autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea codului şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri. În materie fiscală, dispoziţiile codului fiscal prevalează asupra oricărei prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se prevederile codului fiscal. Există şi unele prevederi speciale pentru aplicarea codului fiscal. Impozitele şi taxele reglementate de codul fiscal sunt: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitul pe veniturile obţinute în România de nerezidenţi, impozitul pe reprezentanţe, taxa pe valoarea adăugată, accizele, impozitele şi taxele locale (L 571/ 2003).
3607.    Codul muncii – Act legislativ care reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă, modul în care se efectuează controlul reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii. El se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii. Dispoziţiile acestuia se aplică: a. cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România; b. cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă şi prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă; c. cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României; d. persoanelor care au dobândit statutul de refugiat şi se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii; e. ucenicilor care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă; f. angajatorilor, persoane fizice şi juridice; g. organizaţiilor sindicale şi patronale (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
3608.    Coechipier – Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalţi membri ai echipei.
3609.    Coeficient – Element constant într-o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă; mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanţe şi care este constantă pentru acel corp sau pentru acea substanţă în condiţii determinate; mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori, arătând câte unităţi din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare.
3610.    Coeficient beta – Coeficientul beta al unei acţiuni sau portofoliu reprezintă sensibilitatea la variaţiile ansamblului pieţei.
3611.    Coeficient de acoperire – Raport prevăzut de lege între fondurile proprii ale băncilor şi ansamblul angajamentelor lor.
3612.    Coeficient de ierarhizare – Unitate de calcul a salariilor de bază pentru: a. personalul din sectorul bugetar, b. salariaţii din regiile autonome cu specific deosebit, c. salariaţii din unităţile unde se încheie contracte colective de muncă în vederea unui raport judicios de plată a muncii între diferitele categorii de salariaţi (muncitori calificaţi şi necalificaţi, personal administrativ şi de specialitate, diferenţiat în funcţie de nivelul studiilor necesare încadrării în fiecare funcţie) reglementat prin stipulaţiile contractelor colective de muncă.
3613.    Coeficient de îndatorare – Raport între datoriile pe termen mediu şi lung şi capitalurile permanente.
3614.    Coeficient de lichiditate – Raport indicând lichiditatea unei întreprinderi care permite analizarea echilibrului său financiar. Pentru a-l determina se împarte activul circulant la datoriile pe termen scurt.
3615.    Coeficient de repartiţie – Raportul dintre concentraţiile unei substanţe în două compartimente de mediu (Cod bune practici fermă 2006).
3616.    Coeficient de repartiţie sol-apă – Raport dintre concentraţiile unei substanţe în faza solidă şi în faza lichidă a solului (Cod bune practici fermă 2006).
3617.    Coercibil – Care poate fi comprimat şi reţinut într-un spaţiu oarecare.
3618.    Coercitiv – Care are puterea, dreptul de a constrânge.
3619.    Coerciţie – Măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-şi îndeplinească o obligaţie (eventual asumată).
3620.    Coerede – Persoană care moşteneşte împreună cu alţii pe cineva, considerată în raport cu aceştia; comoştenitor.
3621.    Coerent – Care se compune din elemente strâns legate (şi armonizate) între ele; închegat; care are aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp.
3622.    Coerenţă – Legătură strânsă (şi armonioasă) între părţile sau elementele unui întreg; proprietatea mai multor unde de a avea aceeaşi lungime şi diferenţă de fază constante în timp.
3623.    Coexista – A exista în  acelaşi timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.
3624.    Coexistent – Care există în acelaşi timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva.
3625.    Coexistenţă – Existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene.
3626.    Coeziune – Proprietate a elementelor constitutive ale substanţelor solide, lichide şi gazoase de a menţine unite, datorită forţelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor; legătură internă strânsă.
3627.    Cofetar – Persoană care face sau vinde produse de cofetărie.
3628.    Cofetărie – Locul în care se fac, se consumă şi se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, îngheţată, etc.); meseria cofetarului.
3629.    Cofinanţare – Finanţarea unui program, proiect, subproiect, obiectiv şi altele asemenea, parţial din credite proprii (bugetare), parţial prin finanţarea provenită din surse atrase (L 500/ 2002; L 273/ 2006).
Denumire dată operaţiunii de finanţare în comun a investiţiilor realizate de două sau mai multe firme şi bănci comerciale în ţări terţe, în cadrul unor programe de cooperare economică internaţională.
3630.    Cogito, ergo sum – Cuget, deci exist.
3631.    Cognitiv – Care aparţine cunoaşterii, privitor la cunoaştere, capabil de a cunoaşte.
3632.    Cognoscere personam in iudicio non est bonum – Nu este bine ca la judecată să cauţi la faţă omul.
3633.    Cognoscibil – Care poate fi cunoscut.
3634.    Cognoscibilia cognitionem gignunt, non cognitione gignuntur – Cele care nu pot fi cunoscute dau naştere cunoaşterii şi ele nu se nasc prin cunoaştere.
3635.    Cognoscibilitate – Însuşirea de a putea fi cunoscut.
3636.    Cohortă – Mulţime, ceată; unitate de infanterie care corespundea cu a zecea parte dintr-o legiune.
3637.    Coincide – A se petrece simultan, a se produce în acelaşi loc; a fi identic, a se potrivi întocmai; a se suprapune perfect.
3638.    Coincident – Care coincide.
3639.    Coincidenţă – Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte, etc.
3640.    Coincidentia oppositorum – Coincidenţa contrariilor.
3641.    Coindivizar – Coproprietate în indiviziune.
3642.    Cointeresa – A face ca cineva să fie interesat într-o acţiune comună împreună cu altul (sau cu alţii); a stimula interesul cuiva pentru ceva (prin recompense materiale sau morale).
3643.    Cointeresare – Acţiunea de a cointeresa şi rezultatul ei.
3644.    Cointeresat – Care este interesat împreună cu altul (sau cu alţii) într-o acţiune comună (din care are ceva de câştigat).
3645.    Colabora – A participa alături de alţii la realizarea unei acţiuni sau a unei opere care se efectuează în comun; a publica o lucrare într-un periodic sau într-o culegere.
3646.    Colaborare – Acţiunea de a colabora şi rezultatul ei; împreună.
3647.    Colaborator – Persoană care colaborează (la o acţiune, la o lucrare, la o publicaţie).
3648.    Colaboraţionism – Atitudine sau politică de trădare a intereselor propriei ţări, specifică celor care au colaborat cu autorităţile ocupante.
3649.    Colaboraţionist – Adept, partizan al colaboraţionismului.
3650.    Colac – Un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă; împrejmuire de piatră sau de lemn în jurul unei fântâni; ghizd; rotocol de fum; obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de formă inelară.
3651.    Colan – Salbă, şirag purtat la gât ca distincţie; cingătoare împodobită, purtată îndeosebi de femei.
3652.    Colaps – Insuficienţă circulatorie periferică, manifestată prin pierderea oricărei forţe, diminuarea extraordinară a tensiunii arteriale, puls rapid şi foarte slab etc.
3653.    Colateral – Lăturalnic, subordonat, secundar; care uneşte între ei pe fraţi şi surori (şi pe descendenţii acestora); denumire ce desemnează o rudă în raport cu alţi membri de familie, care fără a descinde unii din alţii, descind dintr-un strămoş comun.
3654.    Colaţiona – A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările şi deosebirile existente.
3655.    Colaţionare – Acţiunea de a colaţiona şi rezultatul ei.
3656.    Colecta – A aduna, a strânge la un loc lucruri, bani, etc. pentru un anumit scop; a strânge în mod organizat de la producători diferite produse pe baza unor contracte încheiate cu aceştia.
3657.    Colectare – Activitatea de a colecta.
Operaţiunea de preluare a trimiterilor poştale depuse la punctele de acces (OG 31/ 2002).
3658.    Colectarea creanţelor fiscale – Reprezintă acţiunea ce constă în exercitarea acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale. Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz (OG 92/ 2009).
3659.    Colectă – Acţiunea de a aduna bani sau obiecte date prin contribuţie benevolă, în scopul întrajutorării cuiva.
3660.    Colectiv – Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri); care aparţine tuturor; comun, obştesc, social; care se referă la ideea de colectivitate; grup de persoane cu interese şi concepţii comune, organizat pe acelaşi loc de producţie, în vederea unor scopuri bine determinate şi în care fiecare persoană poartă răspunderea muncii depuse, se supune unei discipline liber consimţite şi acceptă o conducere unică.
3661.    Colectivitate – Grup de oameni care trăiesc şi muncesc în comun; societate.
3662.    Colectivitate locală – Totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială (Legea nr. 215/ 2001).
3663.    Colector – În care se adună, se colectează gaze sau lichide; încăpere, recipient sau conductă pentru adunarea şi conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme tehnice; organ al rotorului unor maşini electrice, care schimbă legăturile dintre înfăşurarea rotorului şi circuitul exterior; persoană care strânge sau achiziţionează mărfuri, produse, etc. pentru stat.
3664.    Colecţie – Serie de obiecte de acelaşi fel sau de aceeaşi categorie, care, adunate şi dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistic, ştiinţifică, documentară, etc.; culegere de opere literare sau ştiinţifice grupate după anumite criterii şi apărute în cadrul unei edituri.
3665.    Colecţiona – A aduna, a strânge obiecte de acelaşi fel pentru a face o colecţie.
3666.    Colecţionar – Persoană care colecţionează obiecte, care face sau are o colecţie.
3667.    Colecţiune – Colecţie.
3668.    Coleg – Persoană care învaţă, activează, munceşte împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea.
3669.    Colegatar – Fiecare dintre persoanele care moştenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalţi moştenitori.
3670.    Colegial – De coleg, camaraderesc, tovărăşesc.
3671.    Colegialitate – Principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizaţii se exercită de mai multe persoane care decid prin vot; atitudine, sentimente de (bun) coleg; camaraderie
3672.    Colegiu – Colectiv de judecători, de funcţionari; organ de conducere colectivă care examinează şi hotărăşte asupra problemelor de competenţa structurilor de apartenenţă; categorie electorală după criteriul de clasă, avere sau ocupaţie, cu diferite interese; instituţie de învăţământ mediu sau superior, cu internat.
3673.    Colegiu electoral – Cuprinde pe alegătorii cu aceeaşi avere sau rang social.
3674.    Coleretă – Etichetă informativă de mici dimensiuni, din hârtie sau material textil; guler din ţesătură fină sau din dantelă, încreţit sau plisat.
3675.    Coleric – Persoană care se supără uşor, care are izbucniri de mânie.
3676.    Colet – Pachet relativ mic şi uşor de mânuit, expediat de obicei prin poştă.
3677.    Colet poştal – Pachet de o anumită greutate transportat contra cost potrivit unui regim special şi al cărui pierdere sau deteriorare dă naştere la o indemnizaţie (despăgubire).
3678.    Coletărie – Mărfuri expediate în cantităţi mici şi în forme uşor de mânuit; colete; expediere de colete; serviciu ori mijloc special de transport pentru colete.
3679.    Colibă – Casă mică şi sărăcăcioasă; adăpost provizoriu pentru oameni şi, uneori, pentru animale, făcut din bârne, din crengi, etc. şi acoperit cu paie, ramuri, etc.
3680.    Colier – Şirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe, etc. care se poartă în jurul gâtului; cerc, brâu; element de legătură, de obicei metalic, e forma unui inel sau a unei brăţări, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese.
3681.    Colima – A transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel; a determina, a viza o anumită direcţie.
3682.    Colimare – Acţiunea de a colima şi rezultatul ei.
3683.    Colimator – Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze; instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcţii.
3684.    Colină – Formă de relief mai mică decât dealul; colnic, deluşor.
3685.    Colivie – Cuşcă mică făcută din vergele de metal sau de lemn, în care sunt ţinute păsărele cântătoare sau decorative; construcţie din metal acţionată mecanic, care serveşte la transportarea persoanelor şi materialelor în puţurile unei mine.
3686.    Coliziune – Ciocnire violentă între două corpuri care se mişcă unul spre altul; izbire, lovire; ciocnire de forţe, tendinţe, interese contrare în domeniul relaţiilor omeneşti; conflict, ceartă, dispută; încăierare, bătălie, luptă.
3687.    Coliziunea – O infracţiune care face parte din categoria infracţiunilor contra capacităţii de apărare a României şi constă în fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, prin care s-a cauzat, din culpă, o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea gravă a navei sau alte urmări grave (art. 345 C.Pen.).
3688.    Collateral bonds – Collateral mortgage bonds; obligaţiuni beneficiind de o garanţie prin gaj sau prin ipotecă.
3689.    Collegia mercatorum – Adunările negustorilor; grupare profesională care avea rolul de stabilire a uzanţelor de comerţ în scopul facilitării şi creşterii siguranţei schimbului.
3690.    Colmatare – Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porţiuni dintr-o albie etc.; astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui.
3691.    Coloană – Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc. destinat să susţină o parte dintr-un edificiu sau să-l înfrumuseţeze; rubrică într-un formular, registru, etc.; şir de cifre aşezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice, etc. pentru a putea fi adunate; nume dat mai multor aparate folosite în chimie şi în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă, etc. care conţine materiale absorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante, etc.; formaţie realizată prin dispunerea în adâncime a unităţilor militare în vederea deplasării lor; grup de oameni, de soldaţi, de vehicule, etc. care se deplasează pe acelaşi itinerar în şiruri paralele.
3692.    Colocare – Furnizarea spaţiului fizic şi a resurselor tehnice necesare instalării şi conectării, în scopul unei funcţionări corespunzătoare a echipamentului relevant aparţinând beneficiarului acestei forme de acces (OG 34/ 2002).
3693.    Colocatar – Persoană care foloseşte în temeiul unui contract de locaţiune un spaţiu de locuit împreună cu alte persoane, de obicei străine de familia sa; persoană având calitatea de locatar principal sau locatar, considerată în raporturile sale cu alte persoane care locuiesc în acelaşi imobil şi ai aceeaşi calitate.
3694.    Colocviu – Convorbire, discuţie (pe o temă dată); formă de control a cunoştinţelor dobândite de studenţi care constă în discuţii, lucrări de laborator, lucrări practice.
3695.    Coloid – Substanţă, materie ale cărei particule se află în stare de dispersie şi nu difuzează prin membrane; substanţă cu proprietăţi coloide, aflată în stare coloidală.
3696.    Coloidal – Care are aspectul şi proprietăţile unui coloid.
3697.    Coloncifră – Cifră plasată în partea de sus sau de jos a paginii unei cărţi, reviste, etc., care indică numărul de ordine al paginii respective în volum.
3698.    Colonel – Grad de ofiţer superior, între locotenent-colonel şi general-maior; persoană care poartă acest grad.
3699.    Colonial – Care ţine de colonii şi de colonialism, privitor la colonii; aflat în colonii, provenind din colonii; în stare de colonie.
3700.    Coloniale – Articole alimentare de băcănie (ceai, cafea, etc.) provenite din ţări exotice sau produse în interiorul ţării.
3701.    Colonialism – Politică a statelor imperialiste de cucerire, subjugare şi exploatare economică, naţională, etc. a unor teritorii, a unor ţări supuse influenţei lor economice.
3702.    Colonialist – Care ţine de colonialism sau de colonii, privitor la colonialism sau la colonii; nume dat celor care asupresc şi exploatează coloniile.
3703.    Colonie – Cetate sau oraş întemeiat în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine; oraş întemeiat de romani în ţinuturile cucerite, având rol economic, administrativ şi militar; teritoriu, ţară, etc. lipsită de suveranitate de stat, cucerită sau exploatată de un alt stat; grup compact de persoane (de aceeaşi origine) aşezate într-o ţară sau într-o regiune a unei ţări şi care provine din imigrare sau din strămutare; grup de copii trimişi la odihnă în staţiuni, tabere, etc.; loc unde este găzduit acest grup de copii; grup de animale de aceeaşi specie, care duc viaţa în comun; lichid parfumat fabricat din alcool şi diverse uleiuri vegetale şi folosit în cosmetică.
3704.    Colonie penitenciară – Stabiliment de cele mai multe ori destinat muncilor agricole efectuate de infractori.
3705.    Colonist – Persoană care s-a strămutat din ţara sa ori din locul de origine şi s-a stabilit într-o regiune sau într-un oraş dintr-o ţară străină.
3706.    Coloniza – A transforma în colonie un teritoriu sau o ţară; a popula o ţară sau o regiune cucerită cu oameni aduşi de pe alte teritorii sau din alte ţări; a popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria ţară cu oameni aduşi din alte regiuni.
3707.    Colonizare – Acţiunea de a coloniza.
3708.    Colonizator – Stat, populaţie care colonizează un teritoriu.
3709.    Colontitlu – Rând care se tipăreşte deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte şi care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului, etc.
3710.    Colora – A da unui obiect o anumită culoare cu ajutorul unei vopsele; a vopsi; a da o nuanţă expresivă stilului, exprimării etc.; a nuanţa, a reliefa.
3711.    Colorant – Care are proprietatea de a colora; substanţă, de obicei organică, cu care se colorează diferite produse (fibre textile, piele, materiale plastice, etc.).
3712.    Colorare – Acţiunea de a colora, vopsire.
3713.    Colorat – Care are o anumită culoare (alta decât cea albă sau neagră); care are mai multe culori; bogat în nuanţări sau în imagini; viu, expresiv.
3714.    Coloratură – Bogăţie de culori; colorit; manieră de interpretare vocală care dă posibilitate interpretului să-şi afirme virtuozitatea tehnică, executând cadenţe, rulade, triluri, etc..
3715.    Coloraţie – Coloratură.
3716.    Colorit – Totalitatea culorilor unui obiect; bogăţie de culori; efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; coloraţie; culoare; nuanţă expresivă, strălucire deosebită.
3717.    Colos – Statuie de o mărime şi de o măreţie extraordinare; obiect de proporţii foarte mari; om, animal de mărime şi cu putere neobişnuite.
3718.    Colosal – Care depăşeşte cu mult mărimea obişnuită; imens, gigantic, uriaş, enorm; care depăşeşte cu mult un anumit nivel (de intensitate, calitate etc.).
3719.    Colporta – A răspândi ştiri, zvonuri, etc. (false).
3720.    Colportaj – Răspândire, distribuire (a cărţilor, a presei); comerţ ambulant.
3721.    Colportor – Cel care răspândeşte ştiri, zvonuri, etc. (false); negustor ambulant.
3722.    Columnă – Monument în formă de coloană izolată, ridicat spre a comemora un eveniment important.
3723.    Coluziune – Înţelegere secretă între două părţi, două persoane, etc. în prejudiciul unei a treia.
3724.    Comanda – A da un ordin sau semnal pentru executarea unei mişcări, a unei aşezări, etc.; a avea comanda unei unităţi armate sau a unei subdiviziuni a armatei; a porunci, a ordona; a da în lucru (un obiect, o lucrare, etc.) la un meşteşugar; a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum.
3725.    Comandament – Organ de conducere a unei unităţi militare, a unei mari unităţi sau a unei instituţii militare; loc unde este instalat acest organ; precept, poruncă, regulă, normă; act de executare silită imobiliară prin care debitorul sau deţinătorul unui imobil este somat să-şi achite debitul urmând ca, în caz contrar, imobilul să fie scos la vânzare prin licitaţie publică; denumire dată somaţiei scrise pe care o adresează creditorul ipotecar debitorului său, prin intermediul executorului judecătoresc după îndeplinirea scadenţei (comandamentul marchează momentul iniţial al exercitării acţiunii ipotecare de către creditor; acesta produce următoarele efecte juridice: pe data emiterii comandamentului debitorul pierde dreptul la folosinţă şi dreptul de dispoziţie asupra imobilului ipotecar iar debitorul poate păstra, totuşi, administrarea curentă a imobilului, în calitate de reprezentant al creditorului până la închiderea procedurii de realizare a ipotecii, marcată prin ordonanţa de adjudecare, fiind însărcinat prin lege cu paza imobilului, adunarea chiriei şi a celorlalte venituri, recoltarea fructelor şi vânzarea acestora, dar nu şi a productelor; instanţa de judecată, la cererea creditorilor, va putea însă încredinţa imobilul spre conservare unei alte persoane).
3726.    Comandant – Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană, etc.
3727.    Comandare – Acţiunea de a comanda şi rezultatul ei.
3728.    Comandă – Acţiune de a comanda; ordin de executare a unei mişcări, a unui exerciţiu; poruncă; exercitare a funcţiei de comandant; operaţie manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcţiune, se reglează sau se opreşte un sistem tehnic; ansamblu de aparate a căror acţiune conduce un sistem tehnic; construcţia cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei; frânghie subţire folosită la înfăşurarea capătului unei parâme; cerere prin care o persoană, o întreprindere, etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu.
Ansamblul format in ofertă, procedura de vânzare sau de achiziţie ce va fi utilizată pentru stabilirea ofertelor răspuns câştigătoare, condiţii de calificare a persoanelor juridice şi fizice care răspund la ofertă, caietul de sarcini cuprinzând specificaţiile tehnice, condiţii de contractare sau contractul şi, dacă este cazul, alte documente cum ar fi: cuantumul garanţiei, preţul maxim sau minim acceptat de cel care înregistrează comanda. Comanda este valabilă pentru piaţa licitaţiilor sau pentru piaţa mixtă (L 357/ 2005).
3729.    Comandită pe acţiuni – Societate comercială a cărei membri fie că participă în calitate de comanditari la activitatea acesteia, prin vărsare de capital (primind acţiuni) fie numai printr-o activitate organizatorică (comanditaţi).
3730.    Comandită simplă – Societate în care în temeiul unui contract unii membri răspund de datoriile societăţii în mod solidar şi nelimitat (comanditaţi), iar alţii numai în limitele capitalului pe care l-au adus sau pe care au promis că-l vor aduce (comanditari).
3731.    Comanditar – Asociat într-o societate de comandită simplă care răspunde faţă de creditorii societăţii pentru datoriile acesteia în limitele părţii de capital social pe care a adus-o sau a promis că o va aduce; persoană care finanţează.
3732.    Comanditat – Asociat într-o societate de comandită simplă care răspunde faţă de creditorii societăţii pentru datoriile acesteia solidar şi cu întreaga sa avere; persoană finanţată.
3733.    Comasa – A reuni, a strânge laolaltă loturi de teren, unităţi agricole, unităţi industriale, unităţi comerciale, instituţii, etc.; a concentra.
3734.    Comasare – Acţiunea de a comasa; reunire, concentrare.
3735.    Comasare de persoane juridice – Reorganizarea de persoane juridice, fie prin absorbţie (înglobarea de către o persoană juridică a alteia care încetează de a mai exista) fie prin fuziune (contopire de persoane juridice pentru a alcătui un nou subiect colectiv de drept).
3736.    Comasare de terenuri – Reunire de fonduri funciare ce aparţin la diverşi proprietari în scopul unei exploatări economice mai eficiente.
3737.    Combatant – care ia (sau care este apt să ia) parte la lupte, care aparţine unei unităţi militare de luptă; care luptă activ, care militează pentru triumful unor idei.
3738.    Combate – A lupta împotriva unor atitudini, unor idei şi împotriva unor persoane care le susţin; a lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli, etc.; a lua parte la o luptă, a (se) lupta.
3739.    Combatere – Acţiunea de a combate; luptă.
3740.    Combativ – Care luptă cu dârzenie şi cu perseverenţă pentru susţinerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei concepţii.
3741.    Combativitate – Însuşirea de a fi combativ.
3742.    Combina – A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite; a plănui, a chibzui; a (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanţe) printr-o reacţie chimică, dând naştere unei substanţe compuse.
3743.    Combinare – Acţiunea de a (se) combina; îmbinare, împreunare; combinaţie; totalitatea grupurilor care se pot alcătui cu un număr dat de elemente (alese dintr-un număr mai mare), astfel încât fiecare grup să conţină sau numai elemente identice, sau numai elemente diferite între ele; fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substanţe, cu însuşiri diferite de cele ale substanţelor de la care s-a pornit.
3744.    Combinare de întreprinderi – Prin combinarea de întreprinderi se înţelege gruparea unor entităţi individuale într-o singură entitate raportoare, determinată de obţinerea controlului de către o entitate asupra uneia sau mai multor întreprinderi. Gruparea unor entităţi sau întreprinderi separate într-o singură întreprindere raportoare (OMFP 1752/ 2005, IFRS 3.A).
3745.    Combinare de întreprinderi între entităţi sau întreprinderi aflate sub control comun – O combinare de întreprinderi în care toate părţile ce participă la combinare sunt controlate în ultimă instanţă de aceeaşi entitate sau entităţi atât înainte, cât şi după realizarea combinării, iar acest control nu este tranzitoriu (IFRS 3.A).
3746.    Combinarea ordinelor – Executarea ordinelor de către cel ce stabileşte cotaţiile, în condiţiile permise de regulamentul bursei, prin  îmbinarea ordinelor egale şi de sens contrar (matching orders).
3747.    Combinat – Mare complex productiv care reuneşte mai multe întreprinderi industriale şi în care uneori produsele uneia din întreprinderi servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată sau auxiliară; care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinaţie; compus.
3748.    Combinator – Care combină, care determină o combinaţie; aparat care poate realiza combinaţii de asociaţie între maşini, aparate şi instrumente electrice.
3749.    Combinaţie – Îmbinare, reunire, combinare; aranjament, plan, calcul.
3750.    Combină – Maşină de lucru complexă care îndeplineşte simultan mai multe lucrări agricole.
3751.    Combustibil – Care are însuşirea de a arde; materie, de obicei organică, care arde, dezvoltând căldură, şi care este folosită ca izvor de energie în industrie şi în economia casnică.
3752.    Combustibil brichetat – Este un combustibil produs din material mărunt de cărbune superior la care se adaugă un liant, rezultând bare, sfere, etc. de combustibil. Cantitatea de combustibil brichetat produs poate, prin urmare, să fie puţin mai mare decât cantitatea reală de cărbune consumat în procesul de transformare (Reg. CE 1.099/ 2008).
3753.    Combustibilitate – Proprietatea unor corpuri de a arde în contact cu aerul.
3754.    Combustie – Ardere.
3755.    Comedian – Actor sau actriţă de comedie, comediant; persoană care ştie să se prefacă, care adoptă atitudini teatrale în viaţa de toate zilele
3756.    Comediant – Comedian, actor sau actriţă de circ, de bâlci; saltimbanc; actor sau actriţă fără talent; persoană prefăcută, făţarnică, ipocrită; şarlatan.
3757.    Comedie – Operă dramatică al cărui subiect şi deznodământ provoacă râsul şi care ridiculizează relaţii sociale şi etice, tipuri umane, năravuri, etc.; prefăcătorie, ipocrizie; întâmplare ciudată şi hazlie; poznă, bazaconie; lucru neaşteptat, surprinzător; minune; spectacol public cu numere de circ, panoramă, căluşei; mecanism, maşinărie.
3758.    Comemora – A celebra solemn amintirea unei personalităţi sau a unui eveniment important.
3759.    Comemorabil – Care trebuie (sau poate) să fie comemorat; de comemorat.
3760.    Comemorare – Acţiunea de a comemora; ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important; comemoraţie.
3761.    Comemorativ – Care evocă amintirea unui eveniment important, a unei personalităţi, etc.
3762.    Comemoraţie – Comemorare.
3763.    Comenduire – Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii şi a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o staţie de cale ferată, etc.; local unde îşi are sediul un asemenea organ militar.
3764.    Comensualism – Formă de relaţii între două plante sau animale, în care unul foloseşte resturile de hrană ale celuilalt.
3765.    Comensurabil – Două sau mai multe mărimi care pot fi măsurate cu aceeaşi unitate de măsură, valorile amândurora fiind multipli întregi ai unităţii folosite.
3766.    Comensurabilitate – Proprietate a două mărimi de aceeaşi natură de a admite o a treia mărime ca măsură comună, care se cuprinde în primele de un număr întreg de ori.
3767.    Comenta – A face observaţii asupra unei întâmplări, a unui eveniment etc.; a interpreta, a lămuri; a analiza, a interpreta critic textul unei opere literare, istorice, un articol de lege, etc.
3768.    Comentare – Acţiunea de a comenta.
3769.    Comentariu – Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; material publicistic prezentând o asemenea apreciere; explicare a unei opere literare, istorice, etc., făcută adesea prin note marginale; interpretare.
3770.    Comentator – Persoană care interpretează o operă literară, istorică, etc.; autor de comentarii; persoană care comentează desfăşurarea unui eveniment, a unei întreceri sportive, etc. (la radio, la televiziune, etc.).
3771.    Comercial – Care aparţine comerţului, privitor la comerţ; din comerţ, negustoresc.
3772.    Comercializa – A pune o marfă, un bun, etc. în comerţ, a face să devină obiect de comerţ.
3773.    Comercializare – Acţiunea de a comercializa şi rezultatul ei; activitate de valorificare a bunurilor şi serviciilor desfăşurată de comercianţi, persoane fizice sau juridice, pe piaţa internă şi/ sau externă
Reprezintă vânzarea laptelui sau vânzarea directă de lapte sau de alte produse lactate (Reg. CEE 1234/ 2007).
3774.    Comercializare leader – Comercializare de probă a seriei zero a unui produs, pentru studierea pieţei potenţiale a produsului respectiv.
3775.    Comerciant – Persoană care săvârşeşte un act de comerţ; persoană care se ocupă cu comerţul (privat), negustor.
Orice persoană fizică sau juridică care cumpără şi vinde animale pe cale comercială, fie direct, fie indirect, care are venit regulat din aceste animale şi care într-o perioadă maximă de 30 de zile de la cumpărarea animalelor le vinde sau le mută din primele adăposturi în alte adăposturi care nu sunt proprietatea sa şi care întruneşte condiţiile menţionate de normele sanitare veterinare(OANSVSA 61/ 2006).
Persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă (O.G. nr. 99/ 2000, L 296/ 2004).
Orice persoană fizică sau juridică care, în executarea scopurilor sale, contractuale sau nu, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop, în numele sau pe seama acesteia (O.G. 130/ 2000).
Persoanele fizice şi asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial şi organizaţiile cooperatiste (L 26/ 1990).
3776.    Comerţ – Activitate ce se desfăşoară prin acte juridice cărora li se aplică legile comerciale; asemenea acte ar putea fi enumerate limitativ presupunând ideea de speculaţie şi punere în circulaţie a banilor şi a produselor; schimb de produse prin cumpărarea şi vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor.
3777.    Comerţ ambulant – Activitatea de comercializare cu amănuntul realizată prin trecere dintr-un loc în altul, în rulote mobile, standuri mobile, chioşcuri mobile sau în vehicule special amenajate (O.G. 99/ 2000, L 296/ 2004).
3778.    Comerţ cu amănuntul/ de detail – Activitatea desfăşurată de comercianţii care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora (O.G. nr. 99/ 2000, L 296/ 2004).
3779.    Comerţ cu ridicata/ de gros – Activitatea desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în cantităţi mari în scopul revânzării acestora în cantităţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi colectivi (O.G. nr. 99/ 2000, L 296/ 2004).
3780.    Comerţ cu titluri – Operaţiuni de vânzare/ cumpărare de titluri financiare efectuate de firme autorizate (societăţi financiare/ de bursă) în cont propriu (dealing).
3781.    Comerţ de gros cash and carry/ formă de comerţ cu autoservire pe bază de legitimaţie de acces – Activitatea desfăşurată de comercianţii care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane juridice sau persoane fizice autorizate şi asociaţii familiale autorizate conform legii, înregistrate în baza de date a vânzătorului, în scopul revânzării şi/ sau prelucrării, precum şi al utilizării acestora ca produse consumabile (O.G. nr. 99/ 2000, L 296/ 2004).
3782.    Comerţ general – Denumire prin care se desemnează principiul general de înregistrare în statistica vamală, conform căruia orice marfă ce trece frontiera de stat este obiect al activităţii de comerţ general şi/ sau internaţional.
3783.    Comerţ internaţional – Mijloc esenţial de realizare a circuitului mondial de valori şi de cunoştinţe, care se concretizează în ansamblul operaţiunilor şi activităţilor având ca obiect schimbul de produse şi servicii între ţări.
3784.    Comerţ intracomunitar – Comerţul dintre state membre ale Uniunii Europene (OANSVSA 170/ 2004).
3785.    Comerţ invizibil – Denumire generică dată comerţului naţional cu servicii ce cuprinde în arealul său toate tranzacţiile comerciale care nu au ca obiect schimbul de mărfuri corporale şi nici transferul de capitaluri.
3786.    Comerţ în zone publice – Activitatea de comercializare a produselor şi serviciilor, desfăşurată permanent sau sezonier în pieţe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice şi străzi sau orice zonă de altă natură destinată folosinţei publice (O.G. nr. 99/ 2000, L 296/ 2004).
3787.    Comesean – Persoană care stă la masă împreună cu altcineva, care mănâncă la o masă comună; conviv.
3788.    Comestibil – Care poate servi ca hrană; bun  de mâncat.
3789.    Cominatoriu – Ceea ce constrânge (măsură luată de un organ de justiţie) o persoană să îndeplinească sau să se abţină de la o acţiune, de la săvârşirea unui fapt.
3790.    Cominuţie – Reducere, împărţire în bucăţi mici.
3791.    Comis pentru comerţ – Salariat al comerciantului abilitat să vândă mărfuri în detaliu în localul unde se exercita comerţul reprezentantului. Este în fapt vânzătorul din magazinul comerciantului.
3792.    Comis voiajor – Salariat al unei firme comerciale împuternicit de acesta să desfăşoare anumite activităţi în afara sediului stabilimentului comercial, chiar în alte localităţi, concretizate în culegerea de comenzi, căutarea de clientelă sau chiar încheierea de afaceri în numele şi pe seama întreprinderii reprezentate, semnând actele respective în numele comerciantului reprezentat.
3793.    Comisar – Ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat de poliţie, cu grad echivalent de locotenent-colonel, superior gradului de subcomisar (maior) şi inferior gradului de comisar-şef (colonel).
3794.    Comisar de avarie – Persoana împuternicită de asigurator să constate şi să consemneze paguba în certificatul de avarie întocmit la cererea acestuia, adică a asigurătorului.
3795.    Comisariat – Secţie a poliţiei orăşeneşti condusă de un comisar; localul acestei secţii.
3796.    Comisia de proceduri fiscale – Entitate din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) care are responsabilităţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a Codului de procedură fiscală şi a legislaţiei care intră în sfera de competenţă a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu excepţia cazului când legea prevede altfel (OG 92/ 2009).
3797.    Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private – Autoritatea administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului României, a cărei autoritate se exercită pe întreg teritoriul României şi care funcţionează în conformitate cu prevederile legale (L 411/2004, OUG 50/ 2005).
3798.    Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) – Autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, înfiinţată prin legea nr. 52 din 1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, având atribuţii privind administrarea, punerea în aplicare, supravegherea şi controlul respectării dispoziţiilor legii, investită în acest scop cu puteri de reglementare, decizie, autorizare, dispensă, interdicţie, intervenţie, anchetă şi sancţionare disciplinară şi administrativă.
3799.    Comisia rogatorie – Este o instituţie folosită de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pentru realizarea unui act procedural de către un organ sau instanţă de acelaşi grad, din altă localitate, atunci când nu are posibilitatea de a efectua nemijlocit actul procedural respectiv (art. 132 C.Proc.Pen.).
3800.    Comisie – Colectiv având sarcina de a duce la îndeplinire sau de a sprijini anumite activităţi de stat sau ale unor organizaţii interne sau internaţionale; colectiv organizat care funcţionează pe lângă o instituţie, o adunare, etc. şi care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotărâri sau de a executa mandate în cazuri speciale; organism internaţional sau organ al unei organizaţii internaţionale.
3801.    Comisie de arbitraj – Denumire dată, de regulă, arbitrajului instituţionalizat care funcţionează pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie din fiecare ţară, competenţa sa, ca organ de jurisdicţie, fiind generală sau specializată pe litigii izvorâte din comerţul cu anumite produse.
3802.    Comisie parlamentară – Comisie ce are ca sarcină să studieze proiectele de acte normative, să cerceteze unele fapte pentru a informa parlamentul.
3803.    Comision – Orice plată în bani sau în natură efectuată de către un broker, un agent comisionar general sau către orice persoană asimilată unui broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere efectuate în legătură cu o operaţiune comercială (L 571/ 2003, L 227/ 2015 – Codul Fiscal);
Prin extensie orice remuneraţie datorată unui mandatar în îndeplinirea mandatului său; drept bănesc cuvenit brokerului pentru încheierea unei tranzacţii şi plătit de client; suma de bani pe care este îndreptăţit să o pretindă cel care intermediază o operaţiune comercială (şi care, de regulă, se numeşte comisionar) de la cel în folosul căruia se face intermedierea (şi care se numeşte comitent) ca preţ al serviciului astfel prestat; delegaţie dată unei persoane pentru a vinde, cumpăra sau transporta mărfuri, sau a presta servicii; recompensa dată unui comisionar de către comitent (commision); contract prin care o persoană numită comisionar urmează să efectueze una sau mai multe acte juridice în numele său, dar pe socoteala altei persoane numite comitent, în schimbul unui preţ înainte stabilit.
Remuneraţie (procentuală) primită de o persoană, de o bancă, etc. care a mijlocit o afacere comercială sau care a efectuat un serviciu; sumă de bani percepută de băncile comerciale pentru serviciile prestate clienţilor lor (precum efectuarea de plăţi, mobilizarea creditelor, furnizarea informaţiilor etc.; sumă de bani percepută de un organism financiar care a acordat un credit unui anumit beneficiar, pentru partea din acel credit care încă nu este utilizat de acesta.
3804.    Comision bancar – Comision prelevat peste nivelul dobânzii bancare pentru servicii speciale sau în funcţie de un risc asumat; remuneraţie percepută de bancă pentru serviciile prestate în favoarea clientului său; modalitatea de remunerare a diverselor servicii efectuate de o bancă pentru clientul său (dând expresie unei obligaţii de a face).
3805.    Comision de garantare datorat – Reprezintă produsul dintre a. valoarea scrisorii de garanţie x b. procent lunar de comision stabilit prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale x c. numărul de luni de valabilitate a scrisorii de garanţie (inclusiv luna acordării şi a expirării valabilităţii). Comisionul de garantare se va plăti în contul fondurilor de garantare (Norme din 28 octombrie 2009).
3806.    Comision de ghişeu – Despăgubire plătită băncilor care participă la plasarea pe piaţă a unor hârtii de valoare, punând la dispoziţia clienţilor potenţiali participanţi la subscripţie, ghişeele lor. Se mai numeşte şi comision de plasament.
3807.    Comisiona – A procura ceva prin mijlocirea unui comisionar.
3808.    Comisionar – Intermediar (persoană fizică sau juridică) împuternicit să acţioneze în nume propriu, pe seama comitentului pe care îl reprezintă în schimbul unui beneficiu; intermediar (persoană fizică sau juridică) care se obligă faţă de comitent (persoană fizică sau juridică) să încheie anumite acte juridice pe contul acestuia, primind pentru serviciul astfel prestat o remuneraţie numită comision; parte într-un contract de comision care săvârşeşte acte juridice, pe socoteala altei persoane, dar în numele său; persoană a cărei profesie constă în operaţiuni de comision.
3809.    Comisoriu – Care duce la rezilierea, anularea sau desfiinţarea unui contract.
3810.    Comis-voiajor – Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficii.
3811.    Comitent – Persoana juridică sau fizică ce încredinţează o funcţie sau dă o însărcinare comisionarului. Persoană îndreptăţită să exercite direcţia, supravegherea şi controlul asupra modului de îndeplinire a funcţiei pe care a încredinţat-o altei persoane (prepusului). Comitentul este investit cu o putere juridică, pe care o păstrează chiar dacă a exercitat-o sau chiar dacă se află în imposibilitate de a o exercita efectiv. Poate avea această calitate şi o persoană care datorită unor împrejurări se află în imposibilitatea de a da instrucţiuni şi de a supraveghea îndeplinirea de către presupus ori o persoană care este lipsită de discernământ.
Persoană fizică sau juridică ce încheie un contract internaţional de comision cu un intermediar numit comisionar (persoană fizică sau juridică), acesta din urmă asumându-şi obligaţia de a încheia anumite acte juridice în nume propriu, dar pe contul celui dintâi.
3812.    Comitentul creditorilor – Organ de aplicare a procedurilor de reorganizare şi lichidare4 judiciară. Este desemnat judecătorul sindic în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, dintre creditorii chirografari sau cu creanţe garantate parţial, fiind format din 3 – 5 membri care sunt nominalizaţi dintre cei care s-au oferit voluntar.
3813.    Comitere – Acţiunea de a comite.
3814.    Comitet – Organ de conducere colectivă a anumitor organizaţii de stat, a unor organizaţii cooperatiste sau a altor organizaţii.
3815.    Comitetul Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări – Organismul care avizează condiţiile financiare privind emiterea de garanţii de stat, precum şi acordarea de subîmprumuturi sub forma unor obligaţii de natura datoriei publice guvernamentale, ale cărui componenţă şi competenţe se aprobă prin hotărâre a guvernului (OUG 64/ 2007).
3816.    Commodity fund – Fonduri de plasament care se investesc mai ales în contracte bursiere bazate pe mărfuri (metale, cereale, etc.).
3817.    Common stock – Acţiuni comune, acţiune obişnuită.
3818.    Comoară – Grămadă de bani sau de obiecte de preţ (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ, etc.); avuţie, avere, avut; persoană extrem de iubită sau de preţuită; lucru de valoare, ascuns fiind sau îngropat, nimeni neputându-şi dovedi dreptul de proprietate, este considerat ca bun fără stăpân; de aceea poate fi dobândit prin ocupaţie.
3819.    Comodant – Nume dat împrumutătorului într-un contract de comodat.
3820.    Comodat – Contract real prin care o persoană numită comodant dă cu împrumut unei alte persoane numite comodatar un bun neconsumptibil pentru a se folosi de acesta în mod gratuit.
3821.    Comodatar – Nume dat unei persoane ce ia cu împrumut un lucru în temeiul unui contract de comodat.
3822.    Comodor – Grad de ofiţer superior căpitanului de vas şi inferior contraamiralului; persoană care are acest grad.
3823.    Comorienţi – Persoane care chemate reciproc a se moşteni mor în acelaşi accident. Din punct de vedere juridic se prezumă “iuris et de iure” că au murit odată.
3824.    Comoştenitor – Persoana care are potrivit cu legea dreptul de a dobândi, alături de o persoană, o moştenire.
3825.    Compact – Care se compune din particule strâns legate între ele; îndesat, dens; numeros şi des; noapte, întuneric, etc. în care nu străbate nici o rază de lumină; întunecos.
3826.    Compacta – A lega cărţi.
3827.    Compactare – Faptul de a compacta; operaţie de îndesare a pământului, a materialelor cu ajutorul unui compactor.
3828.    Compactor – Legător de cărţi; utilaj folosit pentru îndesarea umpluturilor de pământ a stratului de la suprafaţa unui teren ori a unei şosele, etc.
3829.    Companie – Grup de persoane organizat pentru realizarea unei activităţi în comun, care îşi petrec timpul împreună; organizaţie având ca scop obţinerea de profit (company, business company) (vezi şi corporaţie, societate comercială); tovărăşie, însoţire; mare întreprindere industrială, comercială, de transport, etc.; subunitate militară mai mare decât plutonul şi mai mică decât batalionul.
Reprezintă contribuabilul a cărui declaraţie anuală de impozit pe profit este supusă certificării de către un consultant fiscal (Norme din 17 februarie 2010 CCF).
3830.    Companie cu răspundere limitată – Formă de organizare a afacerilor cea mai răspândită în Marea Britanie, comparabilă cu corporaţia din SUA. A nu se confunda cu SRL-ul (societatea comercială cu răspundere limitată) din legislaţia românească (limited company, Ltd).
3831.    Companie offshore – Societate comercială înregistrată într-un anumit stat a cărui legislaţie fiscală fie nu instituie impozite pe activităţi comerciale, fie instituie impozite foarte mici pe veniturile realizate din asemenea activităţi, cu condiţia ca respectiva societate să nu săvârşească acte de comerţ pe teritoriul respectivului stat.
3832.    Compara – A (se) pune alături pentru a stabili asemănările şi deosebirile; a (se) confrunta.
3833.    Comparabil – Care poate fi comparat.
3834.    Comparabilitatea – Este o caracteristică calitativă a situaţiilor financiare anuale. Măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi tranzacţii şi evenimente trebuie efectuate într-o manieră consecventă în cadrul unei entităţi şi de-a lungul timpului pentru acea entitate şi într-o manieră consecventă pentru diferite entităţi. O consecinţă importantă a calităţii informaţiei de a fi comparabilă este ca utilizatorii să fie informaţi despre politicile contabile utilizate în elaborarea situaţiilor financiare şi despre orice modificare a acestor politici, precum şi despre efectele unor astfel de modificări. Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferenţele între politicile contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeaşi entitate de la o perioadă la alta, cât şi de diferite entităţi. Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate şi nu trebuie să devină un impediment în introducerea de politici contabile îmbunătăţite (OMFP 3055/ 2009).
Se referă la măsurarea impactului diferenţelor dintre conceptele statistice aplicate şi instrumentele şi procedurile de măsurare, atunci când se face o comparaţie între statistici pe diferite zone geografice, domenii sectoriale sau de timp.
3835.    Comparare – Acţiunea de a (se) compara.
3836.    Comparat – Care are ca obiect studiul fenomenelor sau al instituţiilor puse în comparaţie.
3837.    Comparativ – Care este bazat pe comparaţie, pe stabilirea de raporturi între diferite fenomene; care stabileşte sau serveşte pentru comparaţie.
3838.    Comparator – Instrument de măsură care serveşte la măsurarea distanţei între două puncte sau între două repere.
3839.    Comparaţie – Alăturare a două sau mia multe lucruri, fiinţe sau fenomene, făcută în scopul de a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele; figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte, persoane, acţiuni, etc. pe baza unor însuşiri comune.
3840.    Compartiment – Despărţitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie, etc.; diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane; sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituţie, etc.
3841.    Compartiment financiar contabil – Structura organizatorică din cadrul entităţii în care este organizată activitatea contabilă. Pentru entităţile/ instituţiile bugetare este structura organizatorică în care este organizată execuţia bugetară (serviciu, birou, compartiment) (L 500/ 2002; L273/ 2006).
3842.    Compartimenta – A împărţi un spaţiu în compartimente.
3843.    Compartimentaj – Mod de împărţire în compartimente.
3844.    Compartimentare – Faptul de a compartimenta.
3845.    Compartimentat – Împărţit în compartimente.
3846.    Compartimentele pompelor – Înseamnă încăperile situate în zona tancurilor de marfă, care conţin pompele şi accesoriile lor destinate manipulării balastului şi a combustibilului lichid (Cod BCH 1992).
3847.    Compartimentele pompelor de marfă – Reprezintă încăperile care conţin pompele şi accesoriile lor destinate manipulării produselor cu grad de risc (Cod BCH 1992).
3848.    Compartimentul de audit public intern – Reprezintă structura reprezentată de: a. conducătorul instituţiei publice sau, în cazul altor instituţii publice, organul de conducere colectivă are obligaţia instituirii cadrului organizatoric şi funcţional necesar desfăşurării activităţii de audit public intern; b. la instituţiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entităţi publice, auditul public intern se limitează la auditul de regularitate şi se efectuează de către compartimentele de audit public intern ale Ministerului de Finanţe; c. conducătorul  entităţii publice subordonate poate stabili şi menţine un compartiment funcţional de audit public intern, cu acordul entităţii publice de la nivelul ierarhic imediat superior, iar dacă acest compartiment nu se înfiinţează, auditul entităţii respective se efectuează de către compartimentul de audit public intern al entităţii publice de la nivelul ierarhic imediat superior. Atribuţiile compartimentului de audit public intern sunt: a. elaborează norme metodologice specifice entităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu avizul UCAAPI sau al organului ierarhic superior, în cazul entităţilor publice subordonate; b. elaborează proiectul planului anual de audit public intern; c. efectuează activităţi de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar şi de control ale entităţii publice sunt transparente şi sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate; d. informează UCAAPI despre recomandările neînsuşite de către conducătorul entităţii publice auditate, precum şi despre consecinţele acestora; e. raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor şi recomandărilor rezultate din activităţile sale de audit; f. elaborează raportul anual al activităţii de audit public intern; g. în cazul identificării unor iregularităţi sau posibile prejudicii, raportează imediat conducătorului entităţii publice şi structurii de control intern abilitate. Compartimentele de audit public intern auditează, cel puţin o dată la 3 ani, fără a se limita la acestea: a. angajamentele bugetare şi legale din care derivă direct sau indirect obligaţiile de plată, inclusiv in fondurile comunitare; b. plăţile asumate prin angajamentele bugetare şi legale, inclusiv din fondurile comunitare; c. vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale; d. concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale; e. constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare şi stabilire a titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora; f. alocarea creditelor bugetare; g. sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia; h. sistemul de luare a deciziilor; i. sistemele de conducere şi control, precum şi riscurile asociate unor astfel de sisteme; j. sistemele informatice (L 672/ 2002).
3849.    Compas – Instrument de măsură şi de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, format din două braţe de lemn sau de metal unite la un capăt printr-un şurub (în aşa fel încât unghiul pe care-l formează să poată fi variat) şi prevăzute la celelalte capete cu un vârf şi cu un dispozitiv de desenat (creion, trăgător, cretă, etc.); busolă.
3850.    Compasiune – Milă, compătimire.
3851.    Compatibil – Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit; funcţie, profesiune care poate fi exercitată simultan cu altceva; care admite (aceleaşi) soluţii.
3852.    Compatibilitate – Faptul de a fi compatibil; însuşirea a tot ceea ce e compatibil; potrivire; raport între două enunţuri care nu se exclud reciproc; proprietate a unui sistem de relaţii de a fi compatibil, părţile sale neexcluzându-se una pe cealaltă.
3853.    Compatriot – Persoană considerată în raport cu altă persoană originară din aceeaşi ţară.
3854.    Compărea – A apărea, a se prezenta sau a fi adus în faţa unei instanţe judecătoreşti (ca inculpat sau ca martor).
3855.    Compătimi – A avea sau a manifesta părere de rău faţă de suferinţele cuiva; a suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferinţa cuiva.
3856.    Compătimire – Acţiunea de a compătimi şi rezultatul ei; părere de rău, milă faţă de starea, de suferinţele cuiva.
3857.    Compătimitor – Care simte sau manifestă compătimire faţă de cineva.
3858.    Compendiator – Persoană care face un compendiu.
3859.    Compendiu – Expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau a unei concepţii; conspect; publicaţie în care se face o asemenea expunere
3860.    Compendium – Compendiu.
3861.    Compensa – A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare); a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a echilibra; a îndrepta un rău printr-un bine; a răsplăti în mod corespunzător; a despăgubi; a micşora sau a anula efectul unei anumite acţiuni; a face să-şi revină sau a-şi reveni la o stare de funcţionalitate normală, de echilibru.
3862.    Compensabil – Care poate fi compensat.
3863.    Compensare – Acţiunea de a compensa şi rezultatul ei; înlocuirea creanţelor şi obligaţiilor rezultând din ordine de transfer (din cadrul sistemului) pe care unul sau mai mulţi participanţi le emit în favoarea unui alt participant sau altor participanţi, sau pe care le primesc de la aceştia, cu o creanţă sau o obligaţie netă unică, astfel încât această unică creanţă netă să fie pretinsă (să poată fi pretinsă), respectiv această unică obligaţie netă şi fie datorată (L 297/ 2004, L 253/ 2004).
Include toate beneficiile angajaţilor la care se aplică IFRS 2 – Plata pe bază de acţiuni. Beneficiile angajaţilor reprezintă toate formele de contraprestaţie plătite, plătibile sau oferite de către entitate sau în numele entităţii în schimbul serviciilor aduse entităţii. Include, de asemenea, şi contraprestaţiile plătite în numele societăţii mamă a entităţii în privinţa entităţii. Compensaţia include: a. beneficiile angajaţilor pe termen scurt, cum ar fi plăţile săptămânale, salariile şi contribuţiile sociale, concediul plătit anual şi concediul medical plătit, participarea la profit şi primele (dacă se plătesc în decursul a 12 luni de la sfârşitul perioadei), precum şi beneficii nemonetare (cum ar fi asistenţa medicală, cazare, autoturisme, precum şi bunuri şi servicii gratuite sau subvenţionate) pentru angajaţii actuali; b. beneficiile postangajare, cum ar fi pensiile, alte benefici de pensionare, asigurări de viaţă postangajare şi asistenţă medicală postangajare; c. alte beneficii pe termen lung ale angajaţilor, care includ plăţi în urma plecării pe termen lung din serviciu, concedii de studii, jubilee sau alte beneficii ce decurg din servicii pe termen lung, beneficii pe perioada unor indisponibilităţi pe termen lung, şi, dacă acestea nu sunt plătite integral în decurs de 12 luni de la sfârşitul perioadei, participări la profit, prime şi compensări amânate; d. beneficiile pentru terminarea contractului de muncă, şi e. plata pe bază de acţiuni (IAS 24.9). A se vedea si “a compensa, drept legal de a“.
Instituţie care permite băncilor, sau instituţiilor cu o activitate similară, compensarea creanţelor reciproce.
Modalitate de majorare periodică a salariului de bază, a pensiilor şi a altor drepturi, ca urmare a creşterii preţului produselor şi a tarifelor pentru servicii.
3864.    Compensare multilaterală interbancară – Modalitate de calcul a obligaţiilor şi creanţelor fiecărei societăţi bancare faţă de toate celelalte societăţi bancare participante la compensare, modalitate pe care o presupune efectuarea decontării pe bază netă.
3865.    Compensator – Care compensează, compensatoriu; ceea ce duce la repararea unei pagube; care compensează un anumit efect în vederea menţinerii unui anumit regim; aparat dispozitiv sau sistem cu care se efectuează o compensare sau se realizează o echilibrare.
3866.    Compensatoriu – Care compensează, compensator; care duce la repararea unei pagube.
3867.    Compensaţie – Faptul de a compensa, ceea ce serveşte pentru a compensa ceva; mijloc de stingere a două sau mai multe obligaţii reciproce şi de aceeaşi natură existente între două persoane ce cumulează astfel fiecare dublă calitate de creditor şi debitor al celeilalte; mod de stingere a două sau mai multe obligaţii reciproce până la concurenţa celei mai mici dintre ele. Compensaţia are ca efect stingerea reciprocă şi concomitentă a celor două obligaţii până la concurenţa valorii celei mai mici dintre ele. Atunci când obligaţiile reciproce au valoare egală, fiecare dintre ele se stinge în totalitate. În operaţiunile cu titluri constă în compensarea la nivelul băncii sau a intermediarului/ brokerului a ordinelor de cumpărare şi de vânzare date de clienţi. În comerţul exterior reprezintă livrarea de mărfuri către o ţară pe baza contravalorii mărfurilor importate din ţara respectivă.
Sumă pe care Fondul de garantare a depozitelor bancare o plăteşte fiecărui deponent garantat pentru depozitele indisponibile, indiferent de numărul acestora, în limita plafonului de garantare şi în condiţiile prevăzute de normele legale în vigoare (OG 39/ 1996).
3868.    Compensaţiune – Compensaţie.
3869.    Competent – Persoană care desfăşoară o activitate în cadrul competenţei sale stabilită de lege, în drept, îndreptăţit; care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru; care are atribuţie, căderea, autoritatea legală să facă ceva.
3870.    Competenţa de avizare/ aprobare – Abilitatea legală a unei instituţii şi capacitatea tehnică de a emite avize/ aprobări (Legea nr. 350/ 2001).
3871.    Competenţa instanţelor judecătoreşti – Este reglementată de codurile de procedură şi legea de organizare judecătorească, instanţele judecătoreşti fiind judecătoria, tribunalul, curtea de apel, curtea supremă de justiţie.
3872.    Competenţa în caz de conexitate şi indivizibilitate – În caz de conexitate, în raport cu situaţiile concrete ivite, competenţa organelor revine astfel: soluţionarea cauzelor reunite care sunt de competenţa unor organe de acelaşi grad revine organului care a fost primul sesizat, aplicându-se prioritatea cronologică; soluţionarea cauzelor reunite care sunt de competenţa unor organe de grad diferit revine organului superior în grad aplicându-se principiul priorităţii ierarhice etc. (art. 35 C.Proc.Pen.).
3873.    Competenţa organelor de urmărire penală – Este reglementată de codul de procedură penală (art. 207) şi este reprezentată de organele de cercetare penală ale poliţiei şi organele de cercetare penală speciale.
3874.    Competenţa penală – Capacitatea (aptitudinea) obiectivă pe care o are organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, respectiv obligaţia şi dreptul acestora de a soluţiona o cauză penală (art. 25 C.Proc.Pen.).
3875.    Competenţa rationae loci – Competenţă în raport cu locul unde s-a încheiat un act, s-a deschis succesiune, a avut loc o infracţiune, etc.
3876.    Competenţa rationae materiae – Competenţă jurisdicţională determinată de gradul şi natura instanţei de judecată.
3877.    Competenţa rationae personae – Competenţă stabilită în raport cu situaţia părţilor litigante.
3878.    Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti . Este reglementată de codurile de procedură şi este guvernată de aceleaşi reguli, aplicabile în general, pentru procurori şi organele de cercetare penală.
3879.    Competenţă – Calitatea unei autorităţi publice de a face acte juridice; capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie; capacitate a unei autorităţi, a unui funcţionar etc. de a exercita anumite atribuţii.
3880.    Competitiv – Susceptibil de a suporta concurenţa; unde se poate concura, în care concurenţa este posibilă.
3881.    Competitivitate – Însuşirea de a fi competitiv; obţinerea de produse sau desfăşurarea unor servicii de înaltă calitate şi cu costuri cât mai reduse decât ale concurenţilor, ceea ce asigură pătrunderea, menţinerea sau consolidarea poziţiei pe o piaţă pentru firma respectivă. Printre strategiile competitive cele mai uzitate se numără: demararea unor programe de productivitate de vârf, reducerea nivelurilor conducerii, întărirea spiritului de responsabilitate pentru întregul colectiv, planificarea anticipată, orientarea spre calitate şi spre client, căutarea unor idei noi, a unor alternative mai bune, investirea judicioasă în noi echipamente şi tehnologii. Competitivitatea poate fi tehnică, funcţională, sezonieră, de preţ.
3882.    Competitor – Concurent, candidat.
3883.    Competiţie – Concurs, întrecere.
3884.    Compila – A aduna fapte sau păreri din operele diverşilor autori de a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuţie personală.
3885.    Compilare – Acţiunea de a compila şi rezultatul ei.
3886.    Compilator – Persoană care compilează, autor de compilaţii.
3887.    Compilaţie – Lucrare, operă care cuprinde idei şi fragmente din diverşi autori, neprelucrate în mod personal.
3888.    Complementar – care complineşte, care completează.
3889.    Complementaritate – Însuşirea de a prezenta un caracter complementar, de a fi alcătuit din părţi complementare.
3890.    Complet – Deplin, exhaustiv; care conţine tot ceea ce trebuie; căruia nu îi lipseşte nici una din părţile constitutive; întreg, desăvârşit, împlinit; care are toate locurile ocupate, plin; costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate; în întregime, cu desăvârşire.
3891.    Complet de judecată – Colectiv de judecători însărcinat cu soluţionarea unui litigiu care le-a fost repartizat; colectiv alcătuit din numărul legal de judecători şi asesori care iau parte la soluţionarea unui litigiu. Completul de judecată este constituit de obicei de preşedintele instanţei. Completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecăţii; excepţional el poate fi schimbat până la încetarea dezbaterilor (art. 292 C.Proc.Pen.).
3892.    Completa – A întregi, a împlini, a adăuga ceva pentru a fi complet.
3893.    Completamente – În mod complet, cu desăvârşire.
3894.    Completare – Acţiunea de a completa şi rezultatul ei; ceea ce se adaugă pentru a completa.
3895.    Complex – Format din mai multe părţi; care îmbrăţişează, care întruneşte în sine mai multe laturi sau elemente diferite; întreg, unitate formată din mai multe părţi, din mai multe elemente; sistem care întruneşte în sine mai multe laturi, care îmbrăţişează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multe fenomene, stări de lucruri, etc.; ansamblu de construcţii, de unităţi industriale sau comerciale etc. cu funcţii deosebite, grupate teritorial care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiaşi scop.
3896.    Complex de culpabilitate – Stare psihică complexă predominant afectiv-intelectuală, resimţită de o persoană ca urmare a săvârşirii unei fapte nepermise de normele sociale. Se manifestă prin mustrări de conştiinţă, conflicte morale şi poate duce la tulburări patologice.
3897.    Complex de inferioritate – O stare psihică complexă constituită dintr-un ansamblu de manifestări ca atitudini, emoţii, reacţii, care exprimă un sentiment de inferioritate, de insuficienţă personală.
3898.    Complex de turism balnear – Reprezintă clădiri care inclus în acelaşi edificiu ori în edificii legate fizic sau funcţional structuri de primire turistice (de cazare, de alimentaţie şi de tratament balnear, eventual de agrement) (O.G. nr. 58/ 1998).
3899.    Complexat – Stăpânit de complexe.
3900.    Complexitate – Faptul de a fi complex, însuşirea a ceea ce este complex.
3901.    Complexio oppositorum – Îmbinarea contrariilor.
3902.    Complexiune – Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană.
3903.    Complezent – Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil.
3904.    Complezenţă – Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate.
3905.    Complianţă – Mărime ce indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic.
3906.    Complica – A (se) încurca; a (se) agrava; a (se) înrăutăţi.
3907.    Complicare – Acţiunea de a (se) complica.
3908.    Complicat – Alcătuit din (prea) multe elemente; multiplu, greu de descărcat sau de înţeles; încurcat, încâlcit.
3909.    Complicaţie – Faptul de a (se) complica; stare complicată, greu de descurcat; încurcătură, lucru care complică; stare patologică nouă (agravantă) care apare în cursul evoluţiei unei boli.
3910.    Complicaţiune – Complicaţie.
3911.    Complice – Participantul (în mod secundar) la săvârşirea infracţiunii care, cu intenţie, înlesneşte, tolerează sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită (art. 26 C.Pen.).
3912.    Complicitate – O formă a participaţiei penale care constă în fapta unei persoane (participare secundară) care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală, inclusiv promisiunea de a tăinui bunurile provenite din săvârşirea faptei sau de a favoriza pe infractor chiar dacă după comiterea faptei promisiunea nu este îndeplinită. În raport cu natura sprijinului acordat de complice, cu timpul în care este dat, complicitatea poate fi materială, morală, anterioară şi concomitentă.
3913.    Compliment – Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de consideraţie; salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politeţii; înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos, plecăciune.
3914.    Complimenta – A exprima complimente; a saluta.
3915.    Complini – A completa, a împlini, a întregi, a determina.
3916.    Complinire – Acţiunea de a complini şi rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; ceea ce complineşte.
3917.    Complinitor – Care complineşte.
3918.    Complot – Înţelegere secretă a câtorva persoane care uneltesc o acţiune împotriva unei persoane, a unui stat, etc.
3919.    Complota – A urzi un complot.
3920.    Complotist – Persoană care participă la un complot.
3921.    Complotul – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra siguranţei statului (art.167 C.Pen.) şi constă în iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupări în scopul săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile contra siguranţei statului (trădarea, trădarea prin transmitere de secrete, trădarea prin ajutarea inamicului, spionajul, atentatul care pune în pericol siguranţa statului, atentatul contra unei colectivităţi, subminarea puterii de stat, actele de diversiune şi subminarea economiei naţionale, etc.) ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociaţii sau grupări.
3922.    Component – Care intră ca parte într-un întreg, alcătuitor; element component; fiecare dintre substanţele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic; fiecare dintre vectorii în care este descompus un  anumit vector şi ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat.
3923.    Componenta de depozit – Componentă contractuală care nu este considerată ca fiind un produs derivat în IAS 39 şi care ar putea fi conformă cu IAS 39 dacă ar fi un instrument separat (IFRS 4.A).
3924.    Componentă – O divizie, sucursală, filială, societate mixtă, societate asociată sau o altă entitate ale căror informaţii financiare sunt incluse din situaţiile financiare auditate de către auditorul principal.
Piesă; dispozitivul destinat să facă parte dintr-un vehicul, care trebuie să corespundă prevederilor specifice cuprinse în reglementările existente şi care poate fi omologat separat faţă de vehicul, atunci când acest lucru este prevăzut în mod expres de reglementări (OMLPTL 211/ 2003).
3925.    Componentă a unui set complet de situaţii financiare – Cadrul financiar de raportare aplicabil adoptat în întocmirea situaţiilor financiare determină ce constituie un set complet de situaţii financiare. Componentele unui set complet de situaţii financiare includ: o singură situaţie financiară, conturi specifice, elemente componente ale conturilor sau posturi dintr-o situaţie financiară.
3926.    Componenţă – Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziţie, alcătuire.
3927.    Comporta – A avea o anumită conduită; a aduce cu sine; a necesita, a cere.
3928.    Comportament – Modalitate de a acţiona în anumite împrejurări sau situaţii; conduită, purtare, comportare; ansamblul manifestărilor obiective ale animalelor şi ale oamenilor prin care se exteriorizează viaţa psihică.
3929.    Comportament al consumatorului – O sumă de imbolduri, preferinţe, intenţii, deprinderi, obiceiuri şi atitudini care trebuie să fie satisfăcute prin marfa (serviciul) solicitate. Nevoile de consum, cererea dar şi oferta de mărfuri (servicii) modelează comportamentul consumatorului.
3930.    Comportament – Concept psihologic, sociologic prin care se înţelege ansamblul actelor, reacţiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoană răspunde într-o împrejurare dată la solicitările mediului înconjurător.
3931.    Comportare – Fel de a se comporta; comportament.
3932.    Compost – Îngrăşământ (agricol) organic (natural) rezultat în urma compostării diferitelor materiale vegetale şi reziduuri organice de diferite provenienţe (în special în urma fermentării lente a diferitelor resturi vegetale şi/ sau animale) după o prealabilă amestecare şi umezire, şi posibil adaos de îngrăşăminte minerale (Cod bune practici fermă 2006).
3933.    Composta – A marca data sau un semn specific cu ajutorul compostorului.
3934.    Compostare – Tehnică de obţinere a compostului din amestecuri de diferite materiale organice şi minerale (Cod bune practici fermă 2006).
3935.    Compostor – Aparat mecanic, cu litere, cifre sau alte elemente de marcare, folosit pentru a imprima data, numărul trenului sau alte marcaje.
3936.    Compound – Mod de grupare a două mecanisme, maşini, etc. pentru a asigura funcţionarea lor asociată; masă electroizolantă constituită dintr-un amestec  de materiale electroizolante organice.
3937.    Compozit – Alcătuit din elemente disparate, felurite.
3938.    Compozitor – Persoană care compune lucrări muzicale.
3939.    Compoziţie – Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire; operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală; studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; totalitatea cunoştinţelor muzicale care permit compozitorului să se exprime într-o formă artistică; felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât să se echilibreze între ele; gen de pictură, de sculptură, de desen reprezentând personaje în acţiune; joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv; exerciţiu şcolar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere; aliaj de cositor cu care se căptuşeşte suprafaţa unei piese metalice care freacă altă suprafaţă metalică, cu scopul de a micşora frecarea.
3940.    Compoziţie ţel – Combinaţia de specii urmărită a se realiza de un arboret care îmbină în mod optim, atât prin proporţie, cât şi prin gruparea lor, exigenţele biologice cu obiective multiple, social-economice ori ecologice (L 46/ 2008).
3941.    Compoziţional – Privitor la compoziţia unei opere de artă.
3942.    Comprehensibil – Care se poate înţelege uşor; clar, inteligibil, limpede.
3943.    Comprehensiune – Capacitate de a pătrunde, de a înţelege ceva; înţelegere, pătrundere; conţinut.
3944.    Comprehensiv – Care înţelege repede şi just; inteligent, pătrunzător.
3945.    Compresibil – Care îşi poate micşora volumul, care se comprimă când creşte presiunea exterioară la care este supus; comprimabil.
3946.    Compresibilitate – Proprietate a unui corp de a fi compresibil.
3947.    Compresiune – Micşorare a volumului unui corp, comprimare; fază de funcţionare a unei maşini în timpul căreia fluidul din cilindrul unui motor este comprimat prin  deplasarea unui piston în cilindru; starea de solicitare a unei piese sub acţiunea a două forţe egale şi de sens contrar.
3948.    Compresor – Care comprimă; maşină cu piston şi cu rotor, întrebuinţată pentru ridicarea presiunii unui gaz; cilindru metalic masiv, cu tracţiune animală sau mecanică, servind la îndesarea terasamentelor, nivelarea şoselelor, etc.; instrument cu care se strânge un vas sanguin în timpul unei operaţii.
3949.    Comprima – A micşora volumul unui corp cu ajutorul unei presiuni exterioare; a presa; a împiedica să se manifeste; a înăbuşi; a restrânge, a reduce personalul unei întreprinderi; a pune pe cineva în cadru disponibil.
3950.    Comprimabil – Care poate fi comprimat.
3951.    Comprimare – Acţiunea de a comprima.
3952.    Comprimat – Condensat, redus (ca volum) prin presiune, prin presare; medicament de consistenţă solidă obţinut prin reducerea acestuia în stare de pulbere şi amestecarea cu un liant; pastilă, tabletă, bulin.
3953.    Compromis – Înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce, concesie; convenţie încheiată între două sau mai multe persoane sau state de a soluţiona diferendele dintre ele prin mijlocirea unui arbitru; cu reputaţia pătată, discreditat; primejduit, stricat.
3954.    Compromite – A face să-şi piardă sau a-şi pierde buna reputaţie; a (se) discredita; a pricinui un rău, a primejdui, a strica, a distruge.
3955.    Compromitere – Acţiunea de a (se) compromite.
3956.    Compromiterea unor interese de stat – Infracţiune care fac e parte din grupul infracţiunilor contra siguranţei statului care constă în distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere străină, dacă fapta este de natură a compromite interesele de stat (art. 168 C.Pen.).
3957.    Computarea reţinerii şi arestării preventive – Constă în scăderea duratei pedepsei închisorii pronunţate a timpului reţinerii şi a arestării preventive, Scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat în acelaşi timp sau separat pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă pentru fapta acre a determinat reţinerea sau arestarea preventivă s-a dispus scoaterea de sub urmărire ori încetarea urmăririi penale, s-a pronunţat achitarea ori încetarea procesului final (art. 88 C.Pen.).
3958.    Compromiţător – Care (poate) compromite pe cineva.
3959.    Compulsa – A cerceta acte, documente, a aduna date, a strânge informaţii.
3960.    Compulsare – Acţiunea de a compulsa.
3961.    Compune – A forma, a alcătui un întreg; a fi alcătuit, a consta din; a crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală, etc.
3962.    Compunere – Acţiunea de a (se) compune şi rezultatul ei; alcătuire, îmbinare; bucată literară sau muzicală; compoziţie; lucrare şcolară asupra unei teme; sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou.
3963.    Compus – Alcătuit din mai multe părţi sau elemente, combinat.
3964.    Comput – Calcul al timpului, făcut pentru a determina şi fixa anumite date (ex. socotelile calendarului bisericesc, etc.).
3965.    Computarea prevenţiei – Scădere din timpul la care o persoană este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate a timpului în care a fost închisă preventiv înainte de condamnare.
3966.    Computer – Calculator electronic, calculator personal, ordinator, etc.
3967.    Comun – Care aparţine mai multora sau tuturor, care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau toţi, obştesc; ceea ce aparţine unei colectivităţi; ceea ce este alcătuit pe baze obşteşti; obişnuit, normal, firesc, frecvent; lucru ştiut, banalitate, de rând; de proastă calitate.
3968.    Comuna – Ultima subdiviziune administrativă a teritoriului unui stat; comună.
3969.    Comunal – Al comunei, privitor la comună.
3970.    Comună – Unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate şi condusă de un consiliu.
3971.    Comunica – A face cunoscut, a da de ştir, a informa, a înştiinţa, a spune; a se pune în legătură, în contact cu; a vorbi cu; a fi în legătură cu, a duce la.
3972.    Comunicabil – Care poate fi comunicat.
3973.    Comunicant – Sistem de tuburi sau de vase care comunică între ele, astfel încât un lichid turnat în unul dintre tuburi trece şi în celelalte, ridicându-se toate la acelaşi nivel.
3974.    Comunicare – Acţiunea de a comunica şi rezultatul ei; înştiinţare, veste; raport, relaţie, legătură; prezentare într-un cerc de specialişti a unei contribuţii personale într-o problemă ştiinţifică; încercarea de a stabili o comunitate cu cineva, de a pune în comun informaţii, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau de a stabili legături între ele; act de procedură adus la cunoştinţa părţilor dintr-un proces într-un anumit termen pentru ca acestea să poată exercita drepturile sau să-şi îndeplinească obligaţiile ce decurg dintr-un asemenea act.
3975.    Comunicare de grup – Reprezintă una din cele mai des întâlnite forme de comunicare. Proprietăţile reţelei de comunicare determină aspectele activităţii de grup în funcţie de natura comunicării.
3976.    Comunicare de masă – Se adresează mai multor indivizi fiind o comunicare publică. Comunicarea de masă funcţionează ca un agent de întărire a valorilor şi atitudinilor existente. În cazul comunicării de masă, acelaşi emiţător dispune de posibilităţi de transmitere a aceluiaşi mesaj la un număr foarte mare de receptori potenţiali. Aceste posibilităţi sunt oferite de mijloace tehnice de comunicaţie de masă (mass-media), respectiv presă, radio şi televiziune.
3977.    Comunicare empatică – H. Pieron o numeşte “specie de comunicare afectivă prin care cineva se identifică cu altcineva, măsurându-şi sentimentele”, iar H. Sillamz “un fenomen de rezonanţă psihică, de comunicare afectivă cu altul”.
3978.    Comunicare publică – Orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică şi de arhitectură, proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum şi prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziţie publicului, inclusiv prin internet sau alte reţele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual (L 8/ 1996).
3979.    Comunicare verbală sau orală – După Abraham Moles, mesajele transmise pot fi: a. sonore, constând în vorbire (limbajul oamenilor), muzica (limbajul senzaţiilor) şi zgomote (limbajul lucrurilor), b. vizuale, manifestate în simboluri ale textului, mesaje ale acestor simboluri, precum şi mesaje artistice. Elementul esenţial, indispensabil, hotărâtor pentru efectuarea unei comunicări verbale îl constituie cuvântul.
3980.    Comunicarea actelor procedurale – Constă în aducerea la cunoştinţa celor interesaţi a cuprinsului unor acte procedurale sau a unui eveniment procesual ce a avut loc în cursul procesului penal. Comunicarea actelor de procedură se face ori de câte ori legea prevede aceasta, de comunicarea lor legea legând curgerea unor termene sau alte efecte juridice (ex. de comunicarea copiei de pe hotărârea instanţei este legată curgerea termenului pentru exercitarea căilor de atac, etc.) (art. 182 C.Proc.Pen.).
3981.    Comunicarea de informaţii false – Infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor contra siguranţei statului şi constă în comunicarea sau răspândirea prin orice mijloace de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă fapta este de natură să aducă atingere siguranţei statului ori relaţiilor internaţionale ale României (art. 168 C.Pen.).
3982.    Comunicat – Înştiinţare oficială specială, difuzată prin presă, radio, etc. asupra unor evenimente importante de actualitate; buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operaţiilor militare.
3983.    Comunicativ – Care intră uşor în legătură cu ceilalţi; sociabil; care se transmite uşor de la o persoană la alta.
3984.    Comunicativitate – Însuşirea de a fi comunicativ.
3985.    Comunicaţie – mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact; sistem tehnic folosit în realizarea comunicaţiei; semnifică transmiterea unor idei, informaţii atitudini, sentimente prin intermediul unui canal de comunicaţie (comunicaţional), deci mijlocit. Activităţile de comunicaţie cuprind aspecte tehnice, referitoare la mijloacele de transmitere propriu-zisă a comunicării.
3986.    Comunicaţie de masă – Ansamblul de fenomene culturale inseparabile de civilizaţia tehnicistă: marea presă (cotidiană sau săptămânală), revistele culturale, radiodifuziunea, cinematograful, discurile, televiziunea, cinematograful, televiziunea, publicitatea, listă departe de a fi exhaustivă (George Friedmann).
3987.    Comunitar – Care se referă la Comunitatea Economică Europeană, care aparţine Comunităţii Europene.
3988.    Comunitate – Situaţie comună specifică mai multor persoane sau lucruri; posesiune în comun; grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări, etc.
3989.    Comunitate de interese – Asocierea mai multor întreprinderi, care rămân independente, având drept scop realizarea unor proiecte comune sau apărarea unor interese comune.
3990.    Comunitate matrimonială – Bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi, exceptând cele pe care legea le declară ca bunuri proprii unuia dintre soţi.
3991.    Comuniune – Legătură puternică, unire strânsă; împărtăşanie, euharistie.
3992.    Comuta – A schimba legăturile unei porţiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice; a face racordarea unui circuit electric la reţea; a schimba o pedeapsă mai grea în una mia uşoară.
3993.    Comutabil – Care poate fi comutat.
3994.    Comutare – Acţiunea de a comuta şi rezultatul ei; particularitate a atenţiei unei persoane de a trace cu uşurinţă de la o activitate la alta.
3995.    Comutarea pedepsei – Modalitate de graţiere prin care o pedeapsă pronunţată mai gravă este înlocuită cu alta, mai uşoară (ex. detenţiunea pe viaţă cu pedeapsa închisorii pe timp limitat de 30 de ani). Comutarea pedepsei se acordă la cerere sau este din oficiu.
3996.    Comutativ – Bazat pe o relaţie de reciprocitate.
3997.    Comutator – Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea unei reţele prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcţiei lui; întrerupător, şaltăr.
3998.    Comutaţie – Totalitatea operaţiilor, manuale sau automate, de conectare şi de deconectare a liniilor în vederea realizării unor legături telefonice, de reţea, etc.; proces de schimbare rapidă a sensului sau valorii curentului dintr-o secţiune a înfăşurării indusului unei maşini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii.
3999.    Con – Element de compunere însemnând „împreună cu”; suprafaţă descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă şi pe un punct fix exterior; corp geometric mărginit de o asemenea suprafaţă şi de un plan.
4000.    Conaţional – Persoană care în raport cu altă persoană face parte din aceeaşi naţiune.
4001.    Concasa – A sfărâma un material solid în bucăţi mici cu ajutorul concasorului.
4002.    Concasare – Acţiunea de a concasa şi rezultatul ei.
4003.    Concasor – Maşină de sfărâmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare.
4004.    Concav – Care prezintă o scobitură; în formă de adâncitură; dispus în semicerc.
4005.    Concavitate – Scobitură, adâncitură a unui corp concav.
4006.    Concede – A îngădui, a încuviinţa; a ceda un drept, un privilegiu, etc.
4007.    Concedent – Persoana fizică sau juridică ce vinde produse/ servicii unei alte persoane denumită concesionar.
4008.    Concedia – A elibera dintr-o funcţie, a îndepărta din serviciu, a da afară; a îngădui cuiva să se retragă; a pofti pe cineva să iasă; a îndepărta.
4009.    Concediere – Acţiunea de a concedia şi rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu.
Concedierea reprezintă încetarea/ desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului. Aceasta poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Este interzisă concedierea salariaţilor: a. pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală; b. pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale. Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă: a. pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii; b. pe durata concediului pentru carantină; c. pe durata în care femeia este gravidă, în măsura în care angajatorul ei a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere; d. pe durata concediului de maternitate; e. pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani; f. pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani; g. pe durata îndeplinirii serviciului militar; h. pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat; i. pe durata efectuării concediului de odihnă (toate prevederile acestea nu se aplică în cazul concedierii pe motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii) (L 53/ 2003 Codul muncii).
4010.    Concediere colectivă – Situaţie specială în care are loc desfacerea contractului individual de muncă în mod concomitent pentru mai mulţi salariaţi.
Reprezintă concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, dispusă din unul sau mai multe motive dintre cele prevăzute de lege pentru concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de: a. cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi; b. cel puţin 10 % din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi; c. cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi. La stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv se iau în calcul şi acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri (L 53/ 2003 Codul muncii).
4011.    Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului – Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce ţin de persoana salariatului în  următoarele situaţii: a. în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară; b. în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în condiţiile Codului de procedură penală; c. în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/ sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat; d. în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat; e. în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii  (L 53/ 2003 Codul muncii).
4012.    Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului – Reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Această concediere poate fi individuală sau colectivă. Salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil (L 53/ 2003 Codul muncii).
4013.    Concediu – Autorizaţie dată unui funcţionar de a părăsi temporar sau uneori definitiv slujba sa; interval de timp determinat în care salariaţii sunt scutiţi, în mod legal, de a veni la locul de muncă şi a presta munca, primind pentru tot acest interval remuneraţia bănească cuvenită.
4014.    Concediu de maternitate – Concediu medical acordat din considerente legate de maternitate în condiţiile legii.
4015.    Concediu de odihnă – Formă a timpului de odihnă prin care se asigură salariaţilor un timp liber de cel puţin 18 zile lucrătoare în cursul unui an calendaristic, în scopul refacerii forţei de muncă, angajatorul fiind obligat, pentru acest interval, în locul salariului, la plata unei indemnizaţii, care practic, este echivalentă cu salariul celui în cauză.
4016.    Concediu medical – Categorie de concedii constând în intervalul de timp în care salariatul nu prestează munca întrucât se află în incapacitate temporară de muncă determinată de boală sau accident, se află în carantină, este trimis în timpul concediului său de odihnă la tratament la staţiuni balneo-climaterice iar durata zilelor de tratament, a readaptării şi a transportului depăşesc durata concediului de odihnă.
4017.    Concedo (consequentiam) – Sunt de acord (cu consecinţa).
4018.    Concentra – A (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct; a chema vremelnic, sub arme, rezervişti, în timp de pace, pentru instrucţie, pentru ca aceştia să-şi completeze pregătirea militară sau din alte motive; a strânge mai multe unităţi militare într-o anumită zonă; a-şi încorda întreaga atenţie sau gândire într-o singură direcţie; a fi absorbit, preocupat de ceva; a mări conţinutul procentual al unui component într-o soluţie sau într-un amestec; a separa dintr-un minereu brut părţile bogate în minereuri utile de părţile sterile.
4019.    Concentrare – Acţiunea de a (se) concentra şi rezultatul ei; însuşire a atenţiei care constă în fixarea prelungită a conştiinţei asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activităţi şi sustragerea de la altele; operaţie de separare a minereurilor utile de cele sterile, utilizând metoda flotaţiei, gravimetriei, magnetică, etc.; operaţie de mărire a concentraţiei unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluţie.
4020.    Concentrat – Produs bogat în minerale utile, obţinut prin concentrare; produs alimentar caracterizat prin volum mic şi printr-un procent mare de substanţe hrănitoare, care poate fi consumat după ce, în prealabil, a fost încălzit, fiert în apă, etc.; care are o concentraţie mare.
4021.    Concentraţie – Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvată şi cantitatea de solvent sau de soluţie obţinută.
4022.    Concentraţie critică – Estimare calitativă şi cantitativă a conţinutului unuia sau a mai multor poluanţi, sub care nu se produc, la nivelul actual de cunoaştere, efecte nocive semnificative asupra unor elemente specific sensibile ale solului (Cod bune practici fermă 2006).
4023.    Concentric – Două sau mai multe cercuri, linii curbe, etc. care au acelaşi centru.
4024.    Concepe – A imagina, a proiecta, a gândi ceva nou; a-şi face o idee despre ceva; a pricepe, a înţelege; a exprima în anumiţi termeni, a formula într-un anumit fel; a rămâne însărcinată, a zămisli, a procrea.
4025.    Concepere – Acţiunea de a concepe; imaginare, proiectare, creare, zămislire.
4026.    Concept – Idee generală care reflectă just realitatea; noţiune; ciornă, schiţă, bruion.
4027.    Conceptual – Care ţine de concept, abstract.
4028.    Concepţie – Felul de a vedea sau ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filozofice, ştiinţifice, tehnice, de viaţă, etc.; proces prin care ia fiinţă un nou individ animal, în urma fecundării ovulului; procreare, zămislire.
4029.    Concepţiune – Concepţie.
4030.    Concern – Organizaţie monopolistă complexă care reuneşte întreprinderi economice, legate între ele prin activitatea lor, sub conducerea unui grup restrâns de capitaluri (participaţii), întreprinderile rămânând formal independente.
4031.    Concert – Executare în public a unor opere muzicale; piesă muzicală amplă scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră, care se distinge prin complexitatea facturii şi prin caracterul ei virtuos-tehnic.
4032.    Concerta – A da un concert.
4033.    Concesie – Îngăduinţă, cedare faţă de cineva, renunţare (la ceva) în folosul sau în interesul altuia.
4034.    Concesiona – A da în concesiune.
4035.    Concesionar – Intermediar, persoană fizică sau juridică ce cumpără produsele (serviciile) concedentului (care a obţinut o concesiune), pentru a le asigura anumite condiţii de vânzare pe o anumită piaţă; persoană fizică sau juridică care a dobândit dreptul de a exploata bunuri sau servicii publice printr-un contract de concesiune.
4036.    Concesionare – Faptul de a concesiona.
4037.    Concesiune – O convenţie între stat şi concesionar prin care ultimul capătă dreptul de a exploata terenuri petroliere, miniere, întreprinderi etc. aparţinând statului (proprietăţii publice), dobândeşte dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului; bunurile care formează obiectul acestei convenţii, bunurile proprietate publică ce aparţin statului (bogăţiile subsolului, căile de comunicaţie, marea teritorială, etc.) care pot fi concesionate, închiriate sau date în administrare regiilor autonome, în condiţiile legii (art. 135 Constituţia României).
4038.    Concesiune exclusivă – Înţelegere scrisă prin care concedentul cedează numai unui anumit concesionar, pe o anumită piaţă, produsele (serviciile) sale.
4039.    Concesiv – Care face concesii, îngăduitor.
4040.    Concetăţean – Persoană considerată în raport cu o alta care face parte din acelaşi stat sau din acelaşi oraş cu ea.
4041.    Conchide – A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare, etc.
4042.    Concilia – A pune de acord, a împăca, a înlătura divergenţele, contradicţiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine, etc.; a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor.
4043.    Conciliabul – Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva.
4044.    Conciliant – Împăciuitor; care se lasă uşor înduplecat.
4045.    Conciliator – Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergenţe; care duce la înţelegere între părţi opuse; care, în faţa unor divergenţe de ordin principal, caută o soluţie de compromis, o linie de mijloc, oportunistă; împăciuitorist, oportunist.
4046.    Conciliatorism – Atitudine, acţiune conciliatoare; împăciuitorism, oportunism.
4047.    Conciliaţie – Conciliere, împăcare; procedură de împăcare, în dreptul internaţional, având ca scop înlăturarea conflictelor.
4048.    Conciliere – Acord intervenit între două persoane de a evita sau stinge un litigiu prin împăcare; împăcare, conciliaţie, unire, acord.
4049.    Conciliere internaţională – Soluţionarea paşnică a unui conflict între state de către o comisie de conciliere.
4050.    Conciliu – Adunare a reprezentanţilor înaltului cler catolic într-o provincie, dintr-o ţară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod.
4051.    Concis – Expus pe scurt, în puţine cuvinte, concentrat.
4052.    Concizie – Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism.
4053.    Conciziune – Concizie.
4054.    Conclav – Adunare; sfatul cardinalilor adunaţi pentru alegerea unui nou papă; sală în care se întruneşte conclavul.
4055.    Conclude – A conchide, a încheia.
4056.    Concludent – Care convinge, convingător; pe baza căruia se poate trage o concluzie.
4057.    Conclusiv – Care constituie o concluzie, care conchide.
4058.    Concluzie – Încheiere a unui şir de judecăţi; gândire dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări; judecată nouă care rezultă din alte judecăţi date şi al cărei adevăr depinde de adevărul judecăţilor date; ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale; judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstraţiei; expunerile părţilor şi ale procurorului într-un proces.
4059.    Concluzii – Sunt susţineri şi puncte de vedere ale părţilor şi procurorului exprimate în cursul procesului penal cu privire la soluţionarea cauzei deduse judecăţii. Ele pot fi de acuzare sau de apărare.
4060.    Concluziune – Concluzie.
4061.    Concomitent – Care se petrece în acelaşi timp (cu altceva); simultan.
4062.    Concorda – A fi în acord, a corespunde, a se potrivi.
4063.    Concordant – care concordă, care coincide, care se suprapune cu.
4064.    Concordanţă – Acord, potrivire.
4065.    Concordat – Acord diplomatic încheiat între Sfântul scaun şi diferitele state pentru stabilirea statutului cultului catolic în aceste ţări; convenţie încheiată între un comerciant falit şi creditorii săi chirografari, după ce a fost omologată de către instanţa de judecată, pentru a pune capăt procedurii falimentare (conferind debitorului dreptul de a reintra în posesia activului său, şi a reglementa modul în care falitul îşi va achita pasivul, obţinând fie reducerea datoriei, fie amânarea acesteia spre a-i îngădui continuarea comerţului, cu obligaţia de a plăti, integral sau parţial (în cota concordată) datoriile sale, la termenele şi în condiţiile stabilite.
4066.    Concordat cum originali – Concordă cu originalul.
4067.    Concordia discors – O înţelegere discordantă, armonia contrariilor.
4068.    Concordie – Înţelegere, armonie.
4069.    Concret – Care poate fi perceput cu simţurile, real, care exprimă obiecte perceptibile prin  simţuri; precis, bine determinat.
4070.    Concreteţe – Caracterul a ceea ce este concret.
4071.    Concretiza – A înfăţişa în mod concret; a (se) materializa, a (se) realiza în mod practic.
4072.    Concretizare – Acţiunea de a (se) concretiza şi rezultatul ei; înfăţişare, prezentare concretă; materializare; operaţie mintală opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experienţa senzorială.
4073.    Concreţiona – A suferi procesul de concreţionare.
4074.    Concreţionar – Care prezintă concreţiuni.
4075.    Concreţionare – Operaţie de transformare, printr-un tratament termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid; formare a concreţiunilor.
4076.    Concreţiune – Agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin şi prin concentrarea substanţelor minerale din soluţii apoase.
4077.    Concubin – Persoană care trăieşte în concubinaj.
4078.    Concubinaj – Convieţuirea cu relativă stabilitate între un bărbat şi o femeie, fără a fi căsătoriţi; căsătorie nelegitimă. Concubinajul este o simplă stare de fapt, tolerată de lege, care însă nu-i recunoaşte efecte juridice proprii. Jurisprudenţa recunoaşte anumite consecinţe, precum dreptul concubinei de a primi despăgubiri de la autorul infracţiunii de omor, săvârşită contra concubinului ei, etc.
4079.    Concura – A participa la un concurs; a tinde spre acelaşi rezultat, a duce spre acelaşi scop; a (se) lupta pentru întâietate în comerţ; a(-şi) face concurenţă.
4080.    Concurent – Care face concurenţă altuia, care luptă pentru acapararea pieţei, pentru înlăturarea rivalilor; care tinde spre acelaşi rezultat; participant la un concurs sportiv; comerciant sau producător care luptă să depăşească în câştig pe ceilalţi, pe rivali.
Orice operator economic care a prezentat un proiect în cadrul unui concurs de soluţii (O.U.G. nr. 34/ 2006).
4081.    Concurenţă – Rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopolişti, ţări, etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari; întrecere, rivalitate într-un câmp de activitate; competiţia dintre doi sau mai mulţi indivizi (organizaţii) pentru a dobândi aceleaşi resurse de producţie şi financiare unde consumatorii concurează cu alţi consumatori şi producătorii concurează cu alţi producători; trăsătură esenţială a economiei de piaţă concretizată în comportamentul specific al participanţilor la raporturile comerciale în condiţiile liberei iniţiative.
4082.    Concurenţă imperfectă – Tipul de piaţă caracterizat de existenţa unor preţuri libere; firmele caută preţul şi nivelul de producţie care le maximizează profitul.
4083.    Concurenţă monopolistă – Tip de piaţă în care produsele diferenţiate într-o mică măsură sunt vândute de către un număr mare de mici producători şi unde barierele care împiedică intrarea noilor firme în competiţie sunt reduse.
4084.    Concurenţă neloială – Orice act sau fapt contrar uzanţelor corecte (cinstite) în activitatea comercială sau industrială (atrage după sine răspunderea civilă, contravenţională sau penală); activităţi sau demersuri cu scop de competiţie săvârşite de către o firmă susceptibile de a crea confuzie între mărfurile proprii şi cele produse de alte firme. Infracţiune care face parte din categoria infracţiunilor la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice şi constă în fabricarea ori punerea în circulaţie a produselor care poartă denumiri de origine ori indicaţii de provenienţă false, precum şi aplicarea pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţii, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirii organizaţiilor de comerţ ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari (art. 301 C.Pen., L 11/ 1991, L 26/ 1996).
4085.    Concurenţă perfectă – Tipul de piaţă în care un număr mare de firme mici produc şi vând produse identice; firmele stabilesc preţul, iar barierele care limitează intrarea sau ieşirea de piaţă sunt nesemnificative; drept urmare, pe termen lung, firmele obţin doar profit normal.
4086.    Concurs – Participarea mai multor persoane la un act juridic; situaţia persoanelor care au drepturi asupra unei mase de bunuri fără ordine de preferinţă; procedeu de recrutare pentru diverse funcţiuni sau posturi, pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituţie de învăţământ; modalitate/ formă a verificării aptitudinilor şi pregătiri profesionale ce constituie, de obicei, o condiţie sine qua non a încadrării în muncă ori a avansării pentru personalul salariat din autorităţile şi instituţiile publice (inclusiv unităţile bugetare subordonate acestora) sau al unor regii autonome cu specific deosebit; întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament şi cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanţi.
4087.    Concursul de infracţiuni – Este o formă a pluralităţii de infracţiuni. Potrivit legii, concursul de infracţiuni constă în săvârşirea de aceeaşi persoană a două sau mai multe infracţiuni, înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
4088.    Concurs de împrejurări – Totalitatea împrejurărilor care se întâlnesc într-un anumit moment; conjunctură.
4089.    Concusiune – Extorcare făcută de un agent al fiscului; oprimare fiscală.
4090.    Condamna – A osândi printr-o sentinţă judecătorească, a pronunţa o condamnare; a-şi exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veşteji; a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranţă de salvare; a astupa, a închide definitiv o fereastră, o uşă etc.; a bloca.
4091.    Condamnabil – Care merită să fie condamnat, dezaprobat, reprobabil.
4092.    Condamnare – Faptul de a condamna, obligaţie impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva; aplicare prin judecată, a unei sancţiuni penale, osândă la care este supus cineva; dezaprobare severă; blam.
Una din soluţiile pe care le pronunţă instanţa care a judecat cauza penală (art. 345 C.Proc.Civ.).
4093.    Condamnat – Persoană osândită printr-o sentinţă judecătorească.
4094.    Condamnări care nu atrag starea de recidivă – Reprezintă condamnări care nu pot constitui primul termen al recidivei. Legea prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la: infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii, infracţiuni săvârşite din culpă, infracţiuni amnistiate, faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală, condamnări pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare (art. 38 C.Pen.).
4095.    Condensa – A se transforma în lichid, prin răcire şi comprimare; a acumula electricitate; a (se) face mai dens; a scurta exprimarea; a comprima, a prescurta.
4096.    Condensabil – Care poate fi condensat.
4097.    Condensare – Faptul de a (se) condensa.
4098.    Condensat – Dens, comprimat.
4099.    Condensator – Aparat care serveşte la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenţi volatili; sistem de două conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică.
4100.    Condensor – Lentilă sau grup de lentile care acumulează razele de la o sursă luminoasă şi le dirijează asupra obiectului de luminat; dispozitiv al unui instrument optic care serveşte la concentrarea luminii asupra obiectului studiat.
4101.    Condescendent – Care are o atitudine plină de dispreţ sau de bunăvoinţă faţă de cineva; respectuos, amabil.
4102.    Condescendenţă – Purtare plină de consideraţie şi de bunăvoinţă faţă de cineva; respect, amabilitate, deferenţă; aer de superioritate, infatuare, semeţie.
4103.    Condescinde – A consimţi de complezenţă; a ceda, a cădea de acord în mod formal; a catadicsi.
4104.    Condică – Cod colectiv de legi, privind o anumită materie; registru, catastif.
4105.    Condiment – Nume dat unor substanţe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie.
4106.    Condimenta – A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare.
4107.    Condimentar – Folosit drept condiment.
4108.    Condiscipol – Coleg de studiu, de învăţătură (la un anumit dascăl).
4109.    Condition sine qua non – Condiţie fără de care nu se poate.
4110.    Condiţie – Fapt, împrejurare de care depinde apariţia unui fenomen sau care influenţează desfăşurarea unei acţiuni, putând-o frâna sau stimula; împrejurările în care se petrece un fenomen; eveniment viitor şi nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existenţa unei obligaţii; situaţie juridică sau socială a unei persoane; modalitate a obligaţiei ce constă într-un eveniment viitor şi incert de care depinde naşterea (condiţie suspensivă) sau stingerea unei obligaţii cu efecte retroactive (condiţie rezolutorie).
4111.    Condiţie cauzală – Denumire dată condiţiei ce depinde de hazard şi care nu este nici în puterea debitorului şi nici într-aceea a creditorului. Este cauzală condiţia a cărei realizare depinde în exclusivitate de întâmplare, neputând fi înrâurită de voinţa nici uneia din părţi.
4112.    Condiţie de piaţă – O condiţie de care depinde preţul de exercitare, intrarea în drepturi sau exercitarea unui instrument de capitaluri proprii care este legat de preţul pieţei al unui instrument de capitaluri proprii, cum ar fi atingerea preţului specific pe acţiune sau a sumei specifice a valorii intrinsece a unei opţiuni pe acţiuni, sau realizarea unui obiectiv specific care este bazat pe preţul pieţei al instrumentelor de capitaluri proprii ale entităţii legate de un indice al preţurilor pieţei al instrumentelor de capitaluri proprii ale altor entităţi (IFRS 2A).
4113.    Condiţie rezolutorie – Condiţie de a cărei îndeplinire depinde desfiinţarea actului juridic civil. O astfel de condiţie poate fi formulată după cum urmează: acest contract de locaţiune îşi încetează efectele pe data reîntoarcerii în ţară a fratelui locatorului, chiar dacă la acea dată termenul pentru care el a fost încheiat nu va fi împlinit.
4114.    Condiţie suspensivă – Condiţie de a cărei îndeplinire depinde naşterea actului juridic (sau, în alţi termeni perfectarea actului). Are un astfel de caracter, spre exemplu, asumarea de către părţi a obligaţiei de a vinde, respectiv de a cumpăra un imobil dacă vânzătorul se va muta într-o altă localitate într-un interval de 3 luni de zile de la data când a fost asumată această obligaţie.
4115.    Condiţii de eficacitate – Specie de condiţii ale actului juridic civil care se distinge prin aceea că nerespectarea lor atrage ineficienţa actului juridic. Spre exemplu, neîndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege cu privire la dobândirea drepturilor reale imobiliare face ca acele drepturi să fie inopozabile faţă de terţi.
4116.    Condiţii de validitate – Specie de condiţii ale actului juridic civil care, având caracter esenţial, la încheierea lui trebuie strict îndeplinite, căci în caz contrar, este înrâurită însăşi valabilitatea actului juridic. Absenţa oricăreia dintre ele este sancţionată cu nulitatea actului juridic. Condiţiile de valabilitate sunt totodată condiţii de fond şi condiţii esenţiale.
4117.    Condiţii generale ale băncilor – Parte integrantă a unui contract încheiat cu o bancă (deschiderea unui cont, constituirea unui depozit de titluri, etc.) având drept scop reglementarea fără echivoc a relaţiilor băncii cu clienţii săi.
4118.    Condiţii pentru intrarea în drepturi – Condiţiile care trebuiesc satisfăcute de partener pentru a avea dreptul să primească numerar, alte active sau instrumente de capitaluri proprii ale entităţii, în cadrul unui acord de plată pe bază de acţiuni. Condiţiile pentru intrarea în drepturi includ condiţiile serviciilor, care stipulează ca cealaltă parte să finalizeze o perioadă de servicii specificată, şi anumite condiţii de performanţă, care cer ca obiectivele de performanţă specificate să fie întrunite (cum ar fi o creştere specificată a profitului entităţii în decursul unei perioade de timp specificate) (IFRS 2.A).
4119.    Condiţiile programului – Criteriile de eligibilitate pentru beneficiari şi finanţatori, descrierea, acordarea, monitorizarea şi plata garanţiei (Norme “Prima casă” din 17 iunie 2009).
4120.    Condiţiona – A constitui condiţia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva; a limita valabilitatea unui act printr-o condiţie, a face să depindă executarea lui de o condiţie, a-l supune uneia sau mai multor condiţii; a admite un lucru cu anumite condiţii, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligaţii.
4121.    Condiţional – Care este supus unei condiţii; care cuprinde o condiţie.
4122.    Condiționalitate ex-ante aplicabilă – Un factor critic concret predefinit cu exactitate, care reprezintă o legătură directă și reală și un impact direct asupra îndeplinirii eficace și eficiente a obiectivului specific al unei priorități de investiții sau al unei priorități a Uniunii (Reg. UE 1303/ 2013).
4123.    Condiţionare – Acţiunea de a condiţiona, stabilire a unui raport de dependenţă; operaţie prin care un material, un produs, etc. se aduc într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate, etc.
Conţinut şi ambalaj hidrosolubil protector, folosit pentru a distribui pesticidele la utilizatorul final, de către circuitele de distribuţie (Cod bune practici fermă 2006).
4124.    Condominiu – Putere politică exercitată în comun (prin autoritate politică) asupra aceluiaşi teritoriu; regim politic care face acest lucru.
Imobilul format din teren cu una sau mai multe construcţii, din care unele proprietăţi sunt comune, iar restul sunt proprietăţi individuale, pentru care se întocmesc o carte funciară colectivă şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare unitate individuală aflată în proprietate exclusivă, care poate fi reprezentată de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, după caz. Constituie condominiu: a. un corp de clădire sau un tronson cu una sau mai multe scări din cadrul clădirii de locuit multietaje, în condiţiile în  care se poate delimita proprietatea comună, b. un ansamblu rezidenţial format din locuinţe individuale, amplasate izolat, înşiruit şi cuplat, în care există proprietăţi comune şi proprietăţi individuale (L 114/ 1996).
4125.    Conducător – Care conduce, de conducere; persoană sau organ care conduce un partid, o organizaţie, o instituţie sau o întreprindere; transmiţător.
4126.    Conducători – Persoanele care, potrivit actelor constitutive şi/ sau hotărârii organelor statutare ale instituţiei de credit, sunt împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a acesteia şi sunt investite cu competenţa de a angaja răspunderea instituţiei de credit. Nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul băncii, a sucursalelor şi a altor sedii secundare. În cazul sucursalelor instituţiilor de credit străine care desfăşoară activitate pe teritoriul României, conducătorii sunt persoanele împuternicite de instituţia de credit să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România instituţia de credit străină (L 58/ 1998).
4127.    Conducători de centre sportive, recreative şi culturale – Persoane/ funcţii care planifică, organizează şi controlează operaţiunile unităţilor care furnizează servicii sportive, artistice, de teatru şi alte servicii de recreere şi agrement (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4128.    Conducători de restaurante – Persoane/ funcţii care planifică, organizează şi conduc activităţile cafenelelor, restaurantelor şi ale altor unităţi conexe ce furnizează servicii de catering şi de servire a mesei (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4129.    Conducători de unităţi de învăţământ – Persoane/ funcţii care planifică, conduc, coordonează şi evaluează aspectele educaţionale şi administrative ale serviciilor de educaţie în cadrul şcolilor primare şi secundare, colegiilor, facultăţilor, departamentelor din universităţi şi alte instituţii educaţionale (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4130.    Conducători de unităţi din agricultură şi silvicultură – Persoane/ funcţii care conduc şi coordonează activitatea pe scară largă a activităţilor din agricultură. Horticultură, silvicultură, cum ar fi plantaţii, ferme mari, ferme colective şi cooperative agricole pentru creşterea şi recoltarea culturilor, înmulţirea şi creşterea efectivelor de animale (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4131.    Conducători de unităţi din domeniul aprovizionării şi desfacerii de mărfuri – Persoane/ funcţii (şi asimilate acestora) care planifică, conduc şi coordonează activitatea de aprovizionare, transport, depozitare şi distribuţie a bunurilor (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4132.    Conducători de unităţi din domeniul acvaculturii şi pescuitului – Persoane/ funcţii care conduc şi coordonează producţia pe scară largă a operaţiilor de acvacultură şi de pescuit pentru prinderea şi recoltarea de peşte şi crustacee şi creşterea peştilor şi crustaceelor sau a altor forme de viaţă acvatică destinate vânzării ori eliberate în apă proaspătă sau sărată (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4133.    Conducători de unităţi din domeniul comerţului – (cu amănuntul sau cu ridicata) Persoane/ funcţii care planifică, organizează, coordonează şi controlează operaţiunile unităţilor care se ocupă cu vânzarea de bunuri cu amănuntul sau cu ridicata. Aceştia sunt responsabili de stabilirea bugetului, angajarea de personal şi de conducerea operaţională şi strategică a magazinelor sau a unităţilor organizaţionale din cadrul magazinelor care vând anumite tipuri de produse (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4134.    Conducători de unităţi din domeniul construcţiilor – Persoane/ funcţii care planifică, conduc şi coordonează proiectele de construcţii privind lucrări civile, clădiri şi locuinţe (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4135.    Conducători de unităţi din industria extractivă – Persoane/ funcţii care planifică, conduc şi coordonează activităţile de producţie din domeniul minier, al exploatărilor carierelor de piatră şi al extracţiei petrolului şi gazului (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4136.    Conducători de unităţi din industria prelucrătoare – Persoane/ funcţii care planifică, conduc şi coordonează activităţile de producţie ale întreprinderilor mari din industria prelucrătoare sau ca manager (conducător) al unei companii de producţie mici (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4137.    Conducători de unităţi din industrie şi servicii – Persoane/ funcţii care planifică, conduc şi coordonează producţia de bunuri şi prestarea de servicii specializate profesionale şi tehnice, furnizate de către o întreprindere sau organizaţie. Aceştia sunt responsabili de operaţiunile de fabricare, exploatare minieră, construcţii, logistică, operaţiunile de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, de operaţiunile pe scară largă în agricultură, silvicultură şi piscicultură, precum şi în furnizarea de servicii privind sănătatea, educaţia, acţiunea socială, servicii bancare, de asigurări şi alte servicii profesionale şi tehnice. Acestea sunt organizate în următoarele categorii: 1. Conducători de unităţi din industrie, agricultură, silvicultură şi piscicultură care planifică, conduc şi coordonează producţia pe scară largă a operaţiilor din agricultură, horticultură, silvicultură, acvacultură şi piscicultură, cum ar fi plantaţii, ferme mari, ferme colective şi cooperative privind creşterea şi recoltarea culturilor, înmulţirea şi creşterea efectivelor de animale, de peşte şi crustacee şi alte forme de viaţă acvatice, 2. Conducători de unităţi din industria prelucrătoare, extractivă, construcţii şi în domeniul aprovizionării şi desfacerii de mărfuri care planifică, organizează şi controlează operaţiunile privind producţia, extracţia de minerale, construcţiile, aprovizionarea, depozitarea şi transportul, 3. Conducători în servicii de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor care planifică, conduc şi coordonează activitatea de achiziţii, de dezvoltare, de întreţinere şi utilizare a calculatorului şi a sistemelor de comunicaţii, 4. Conducători de unităţi de prestări servicii (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4138.    Conducători de unităţi din domeniul asistenţei sociale – Persoane/ funcţii care planifică, conduc şi coordonează furnizarea de programe privind serviciile sociale şi comunitare, cum ar fi sprijin financiar, consiliere şi asistenţă familială, servicii pentru copii şi alte programe şi servicii comunitare (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4139.    Conducători de unităţi din domeniul îngrijirii copilului – Persoane/ funcţii care planifică, conduc, coordonează şi evaluează serviciile de îngrijire a copiilor, furnizate de centrele de îngrijire de zi, înainte de şcoală, după şcoală şi în vacanţă (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4140.    Conducători de unităţi din domeniul îngrijirii persoanelor în vârstă – Persoane/ funcţii care planifică, coordonează şi evaluează furnizarea serviciilor rezidenţiale şi de îngrijire personală pentru familiile şi persoanele care au nevoie de astfel de servicii ca urmare a efectelor îmbătrânirii (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4141.    Conducători de unităţi din domeniul sănătăţii – Persoane/ funcţii care planifică, coordonează direct şi evaluează furnizarea serviciilor clinice şi comunitare de îngrijire a sănătăţii în spitale, clinici de sănătate publică şi organizaţii similare (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4142.    Conducători de unităţi din industria hotelieră, comerţ şi alte servicii – Persoane/ funcţii care planifică, organizează şi conduc direct activităţile unităţilor care oferă servicii de cazare, servicii de vânzare cu amănuntul şi alte servicii (acestea sunt organizate în: 1. Conducători de unităţi hoteliere şi de restaurante care planifică, organizează şi conduc activităţile unităţilor care furnizează cazare, masă, băutură şi alte servicii similare de ospitalitate, 2. Conducători de unităţi din domeniul comerţului care planifică, organizează, coordonează şi controlează operaţiunile unităţilor care se ocupă cu vânzarea de bunuri cu amănuntul sau cu ridicate, aceştia fiind responsabili de stabilirea bugetului, angajarea de personal şi de conducerea operaţională şi strategică a magazinelor sau a unităţilor organizaţionale din cadrul magazinelor care vând anumite tipuri de produse) (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4143.    Conducători de unităţi furnizoare de servicii financiare şi de asigurări – Persoane/ funcţii care planifică, conduc şi coordonează agenţiile/ sucursalele instituţiilor care furnizează servicii financiare şi de asigurări, cum ar fi bănci, societăţi de construcţii, unităţi de creditare şi companii de asigurări. Acestea oferă consultanţă/ consiliere şi asistenţă pentru clienţii cu probleme financiare şi de asigurări (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4144.    Conducători de unităţi hoteliere – Persoane/ funcţii care planifică, organizează şi conduc direct operaţiile specifice hotelurilor, motelurilor şi unităţilor similare care furnizează servicii de cazare şi alte servicii (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4145.    Conducători în domeniul administrativ şi comercial – Persoane/ funcţii care planifică, organizează, conduc, controlează şi coordonează activităţile financiare, administrative, de resurse umane, politica de planificare, cercetare şi dezvoltare, publicitate şi relaţii publice, precum şi activităţile de vânzare şi de marketing ale întreprinderilor sau organizaţiilor ori ale întreprinderilor care furnizează astfel de servicii pentru alte organizaţii sau întreprinderi (acestea sunt organizate în: 1. Directori de întreprinderi şi conducători în domeniul administrativ care planifică, organizează, conduc, controlează şi coordonează activităţile financiare, administrative, de resurse umane, politice, de planificare ale organizaţiilor sau ale întreprinderilor care furnizează astfel de servicii pentru alte organizaţii ori întreprinderi, 2. Conducători în domeniul vânzări, marketing şi dezvoltare care planifică, organizează, controlează direct şi coordonează direct activităţile de vânzare şi de publicitate, relaţii publice, cercetare şi dezvoltare, precum şi activităţile de vânzare şi marketing ale întreprinderilor şi organizaţiilor sau ale întreprinderilor care furnizează astfel de servicii pentru alte organizaţii ori întreprinderi) (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4146.    Conducători în domeniul cercetării şi dezvoltării – Persoane/ funcţii care planifică, coordonează direct activităţile de cercetare şi dezvoltare ale unei întreprinderi sau organizaţii ori ale întreprinderilor care furnizează servicii similare pentru alte organizaţii sau întreprinderi (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4147.    Conducători în domeniul financiar – Persoane/ funcţii care planifică, conduc direct şi coordonează operaţiunile financiare ale întreprinderii sau organizaţiei, în colaborare (consultare) cu managerii (conducerea de nivel superior) şi cu conducătorii altor departamente ori secţiuni (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4148.    Conducători în domeniul politicilor economice şi al planificării – Persoane/ funcţii care conduc, planifică şi coordonează activităţile de consultanţă/ consiliere politică şi planificare strategică în cadrul Guvernului sau pentru organizaţii nonguvernamentale şi agenţii din sectorul privat ori gestionează activităţile întreprinderilor care furnizează servicii de politică şi planificare strategică (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4149.    Conducători în domeniul publicităţii şi relaţiilor publice – Persoane/ funcţii care planifică, coordonează direct activităţile de publicitate, relaţii publice şi de informare publică a întreprinderilor şi organizaţiilor sau ale întreprinderilor care furnizează servicii similare pentru alte organizaţii ori întreprinderi (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4150.    Conducători în domeniul resurselor umane – Persoane/ funcţii care planifică, conduc şi coordonează politicile privind personalul, relaţiile industriale şi activităţile de sănătate şi securitate în muncă ale unei întreprinderi sau organizaţii sau ale întreprinderilor care furnizează servicii de resurse umane pentru alte organizaţii ori întreprinderi (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4151.    Conducători în domeniul vânzări şi marketing – Persoane/ funcţii care planifică, coordonează direct activităţile de vânzare şi marketing ale unei întreprinderi sau organizaţii ori ale întreprinderilor care furnizează astfel de servicii pentru alte organizaţii ori întreprinderi (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4152.    Conducători în servicii de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor – Persoane/ funcţii care planifică, conduc şi coordonează activitatea de achiziţii, de dezvoltare, de întreţinere şi utilizare a calculatorului şi a sistemelor de comunicaţii (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4153.    Conducători şi alţi funcţionari superiori din organizaţiile specializate – Sunt persoane/ funcţii care determină, formulează şi coordonează direct implementarea politicilor organizaţiilor specializate, cum ar fi organizaţiile politice, sindicatele, patronatele, asociaţiile de comerţ şi industrie, organizaţiile umanitare şi de caritate sau asociaţiile sportive, şi reprezintă şi acţionează în numele acestor organizaţii (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4154.    Conducători şi membri ai consiliilor locale – Sunt persoane/ funcţii reprezentate de primarii localităţilor, secretari primărie/ prefectură şi viceprimari care îndeplinesc o varietate de sarcini legislative, administrative şi oficiale, determinate de tradiţiile vechi, precum şi de repartizarea drepturilor şi responsabilităţilor între primarii localităţilor rurale şi autorităţile locale, regionale şi naţionale (Ordin COR nr. 1832/ 856/ 2011).
4155.    Conducătorul adjunct al unităţii fiscale – Este reprezentat de: a. directorul general adjunct coordonator al activităţii de administrare a veniturilor statului din cadrul direcţiei generale de administrare; b. directorul executiv adjunct coordonator al activităţii de administrare a veniturilor statului din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti; c. şeful administraţiei adjunct din cadrul administraţiilor finanţelor publice ale municipiilor, oraşelor sau comunelor, din cadrul administraţiilor finanţelor publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti ori din cadrul administraţiilor finanţelor publice.
4156.    Conducătorul unităţii fiscale – Este reprezentat de a. directorul general al Direcţiei Generale de administrare a contribuabililor; b. directorul executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti; c. şeful administraţiei finanţelor publice a municipiului, oraşului sau comunei, şeful administraţiei finanţelor publice a sectorului pentru sectoarele municipiului Bucureşti, ori şeful administraţiei finanţelor publice.
4157.    Conduce – A îndruma un grup de oameni, o instituţie, o organizaţie, etc., având întreaga răspundere în domeniul respectiv; a dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri, a se orienta după, a se comporta după; a însoţi pe cineva; a dirija mersul unui vehicul, al unei maşini, etc.
4158.    Conducere – Acţiunea de a conduce; activitatea conducătorului; persoană sau colectiv care conduce. Cuprinde funcţionarii executivi cheie şi alte persoane care au funcţii de nivel managerial superior. Conducerea include persoane însărcinate cu guvernanţa doar în acele situaţii în care acestea îndeplinesc funcţii de execuţie.
4159.    Conducerea executivă a asigurătorului/ reasigurătorului – Persoanele fizice, cel puţin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive şi/ sau hotărârilor organelor statutare ale asigurătorului sau reasigurătorului, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică, precum şi investite cu competenţa de a angaja răspunderea asigurătorului sau reasigurătorului; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul asigurătorului sau reasigurătorului, precum şi cele care conduc sucursale sau alte sedii secundare. În cazul sucursalelor asigurătorilor sau reasigurătorilor din statele membre, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoanele împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România asigurătorul sau reasigurătorul (L 32/ 2000).
4160.    Conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/ sau în reasigurări – Persoana sau, în cazul intermediarilor care au formă juridică de societate pe acţiuni, persoanele fizice, cel puţin două, dintre care una, potrivit actelor constitutive şi/ sau hotărârilor organelor statutare ale intermediarului în asigurări şi/ sau în reasigurări, este înlocuitoarea de drept a persoanei împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică, precum şi investite cu competenţa de a angaja răspunderea intermediarului în asigurări şi/ sau în reasigurări; nu intră în această categorie persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul intermediarului în asigurări şi/ sau în reasigurări, a sucursalelor şi a altor sedii secundare. În cazul sucursalelor intermediarilor în asigurări şi/ sau în reasigurări din statele membre, care desfăşoară activitatea pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire, conducerea executivă este reprezentată de persoana/ persoanele împuternicite de aceştia să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România intermediarul în asigurări şi/ sau reasigurări (L 32/ 2000).
4161.    Conductă – Ţeavă, ansamblu de ţevi din metal, beton, lemn etc. sau instalaţie destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu.
4162.    Conductă de alimentare din amonte – Conducta, inclusiv instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente, prin care se asigură vehicularea gazelor naturale de la obiectivele de producţie/ înmagazinare până la sistemul de transport/ distribuţie (Legea nr. 351/ 2004).
4163.    Conductă de interconectare – Conducta de transport care traversează o frontieră dintre state pentru unicul scop al conectării sistemelor de transport naţionale ale acestor state (Legea nr. 351/ 2004).
4164.    Conductă magistrală – Conducta care funcţionează în regim de înaltă presiune, mai mare de 6 bari, inclusiv instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente, prin care se asigură transportul gazelor naturale între punctele de preluare din conductele din amonte, punctele de predare la consumatorii distribuitori/ furnizori şi, respectiv, tranzitul între punctele de intrare şi punctele de preluare din conductele din amonte, punctele de predare la consumatori/ furnizori şi, respectiv, tranzitul între punctele de intrare şi punctele de ieşire în/ din ţară (Legea nr. 351/ 2004).
4165.    Conductă magistrală dedicată – Conducta magistrală, incluzând instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente, prin care se asigură, în exclusivitate, tranzitul gazelor naturale (Legea nr. 351/ 2004).
4166.    Conductibil – Care poate conduce, transmite ceva.
4167.    Conductibilitate – Proprietate a corpurilor de a transmite căldura, electricitate, etc.
4168.    Conductor – Corp sau material care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică; funcţionar la calea ferată care controlează biletele călătorilor şi supraveghează vagoanele; vatman, şofer; supraveghetor şi diriguitor al unei echipe de lucrători, şef de echipă; călăuză.
4169.    Conducţie – Denumire dată fenomenului de trecere a curentului electric sau celui de transmitere a căldurii prin masa unui corp.
4170.    Conduită – Fel de a se purta, comportare, manieră; comportament.
4171.    Conecta – A uni, a lega, a conexa două sau mai multe conducte electrice, etc.
4172.    Conectare – Acţiunea de a conecta, conexiune; operaţie de montaj prin care o maşină, un  aparat sau un dispozitiv electric este legat într-un circuit sau la o reţea electrică.
4173.    Conectiv – Care poate fi conectat.
4174.    Conector – Care conectează, care leagă; aparat care stabileşte o legătură dezmembrabilă, care conectează; conectiv.
4175.    Conex – Care se găseşte în legătură cu ceva, care însoţeşte ceva, care merge împreună cu ceva.
4176.    Conexa – A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeaşi natură; a reuni.
4177.    Conexare – Conexitate; acţiunea de a conexa şi rezultatul ei; legătura existentă între două sau mai multe infracţiuni şi pentru a căror soluţionare mai bună (pricini între care există conexitate) se impune reunirea lor într-un singur proces.
4178.    Conexitate – Conexare; raport între două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit.
4179.    Conexiune – Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relaţie, raport, conexitate; legătură prin conducte sau prin organe de maşină între două maşini, aparate, mecanisme, etc.; legătura între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare.
4180.    Confecţie – Obiect de îmbrăcăminte fabricat şi livrat în serie sau în masă; confecţionare.
4181.    Confecţiona – A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obţine un obiect (unicat sau în serie); a produce, a lucra, a fabrica încălţăminte sau îmbrăcăminte.
4182.    Confecţionare – Acţiunea de a confecţiona; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare.
4183.    Confedera – A se uni într-o confederaţie.
4184.    Confederat – Persoană care face parte dintr-o confederaţie.
4185.    Confederativ – Care aparţine unei confederaţii; care are caracterul unei confederaţii.
4186.    Confederaţie – Formă de uniune statală în care statele membre îşi păstrează suveranitatea; denumire dată unor asociaţii care au ţeluri fundamentale comune sau apropiate.
4187.    Confederaţie patronală – Organizaţie patronală; formă de asociere la nivel naţional a mai multor federaţii patronale dotată cu personalitate juridică, organizată în temeiul legii, care are, în principal, următoarele atribuţii: realizarea unui larg schimb de informaţii în vederea dezvoltării relaţiilor de colaborare şi cooperare între membri, precum şi pentru specializarea acestora pe piaţă, dezvoltarea unor politici comerciale specifice a membrilor pe terţe pieţe, cooperarea membrilor în vederea optimizării eforturilor de investiţii legate de retehnologizarea, optimizarea exploatării şi dezvoltarea capacităţii de producţie, efectuarea de studii de marketing şi de fezabilitate în interesul membrilor, dezvoltarea dialogului cu sindicatele, iniţierea în acest scop de comisii mixte patronat-sindicate, precum şi sprijinirea sau, după caz, reprezentarea membrilor în cadrul negocierii cu sindicatele la nivel de ramură sau în plan teritorial, optimizarea tehnicilor de transparenţă şi reclamă comercială, combaterea fenomenelor de concurenţă neloială şi a tendinţelor de monopol, apărarea intereselor membrilor în faţa organelor de stat, în cazul în care aceste interese au un interes comun, asigurarea unei prezenţe active a organizaţiei în presă şi celelalte mijloace de informare în masă, colaborarea cu alte organizaţii similare din ţară (H.G. 503/ 1991).
4188.    Confederaţie sindicală – Formă de asociere a două sau mai multor federaţii sindicale din ramuri de activitate sau profesii diferite, dotate cu personalitate juridică; în cadrul confederaţiilor şi federaţiilor, sindicatele componente se pot constitui în uniuni teritoriale (Legea 54/ 1991).
4189.    Confer – Termen prin care se face o referire, o trimitere comparativă la un text, la un izvor sau la o lucrare lămuritoare.
4190.    Conferenţă – Conferinţă.
4191.    Conferenţia – A ţine o conferinţă.
4192.    Conferenţiar – Persoană care ţine o conferinţă; grad de învăţământ superior, intermediar între asistent (sau lector) şi profesor; persoană care deţine acest grad.
4193.    Conferi – A acorda un titlu, un grad, o decoraţie, etc.; a discuta împreună cu cineva o chestiune; a se întreţine cu cineva.
4194.    Conferinţă – Reuniune a reprezentanţilor mai multor state cu scopul de a reglementa o problemă politică sau organizatorică internaţională, hotărârile urmând a fi consemnate într-un act diplomatic; reuniune a reprezentanţilor unor state, ai unor organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice etc. cu scopul de a dezbate şi de a hotărî asupra unor probleme curente şi de perspectivă ale activităţii lor; expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei, politicii, etc. cu intenţia de a informa, de a instrui, de a omagia, etc.; for superior al unui partid care se întruneşte pentru a dezbate probleme ale activităţii organizaţiei, a alege organele sale de conducere, etc.; consfătuire, convorbire
4195.    Conferinţă de presă – Întâlnire în cadrul căreia o personalitate a vieţii politice, culturale, sociale, etc. face o expunere sau declaraţii şi răspunde la întrebările reprezentanţilor presei, în numele său sau al unei reprezentări.
4196.    Conferire – Faptul de a conferi.
4197.    Confesa – A se destăinui, a se spovedi.
4198.    Confesiune – Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri, a unor sentimente intime; spovedanie; scriere literară care conţine mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului; scriere care cuprinde mărturisirea de credinţă a unei ramuri a bisericii creştine; religie, cult.
4199.    Confessio est regina probationum – Mărturisirea (faptei) este regina probelor.
4200.    Confia – A încredinţa cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva; a se încrede în cineva; a se destăinui.
4201.    Confident – Persoană căreia i se fac confidenţe; prieten.
4202.    Confidenţă – Încredinţare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire.
4203.    Confidenţial – Care se comunică în taină; secret.
4204.    Configura – A se întocmi într-un anumit fel, a lua o anumită formă.
4205.    Configuraţie – Formă exterioară a unui lucru, înfăţişare; totalitatea relaţiilor dintre părţile unui sistem sau dintre mai multe sisteme de aceeaşi categorie.
4206.    Confirma – A recunoaşte justeţea unei afirmaţii făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmaţie, etc.; a renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaşte astfel defectele juridice; a întări hotărârea, sentinţa unei instanţe inferioare prin aprobare; a definitiva pe cineva într-o situaţie; a oficia ritualul confirmaţiei.
4207.    Confirmare – Acţiunea de a confirma şi rezultatul ei, întărire, adeverire; aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent; un gen specific de investigaţie care constă din procesul obţinerii unei declaraţii privind o informaţie sau o condiţie existentă, direct de la o terţă parte; act juridic unilateral prin care o persoană care ar fi putut invoca o nulitate relativă pentru a anula un act, renunţă la acţiune, făcând astfel valabil respectivul act.
4208.    Confirmare externă – Procesul de obţinere şi evaluare a dovezilor de audit printr-o comunicare directă cu o terţă parte, ca răspuns la o cerere de informaţii în legătură cu un anumit element care afectează afirmaţiile făcute de către management în situaţiile financiare.
4209.    Confirmativ – Care confirmă, întăreşte, adevereşte.
4210.    Confisca – A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau în urma dispoziţiei unei autorităţi.
4211.    Confiscare – Acţiunea de a confisca şi rezultatul ei; mod specific de dobândire a proprietăţii de stat, cu caracter de sancţiune sau ca măsură de siguranţă, constând în trecerea forţată, cu titlu gratuit, în proprietatea statului a unor bunuri (parţial sau în totalitate), în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau al unei decizii administrative.
4212.    Confiscarea specială – Este o măsură de siguranţă care constă în trecerea în patrimoniul statului a unor bunuri aparţinând persoanei care a săvârşit infracţiunea, prevenindu-se astfel comiterea altei fapte penale (art. 118 C.Pen.).
4213.    Conflict – Neînţelegere, diferend, ciocnire de interese, dezacord, antagonism; ceartă, diferend, discuţie (violentă); război, contradicţie intre ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje; incident de procedură ivit între două instanţe judiciare care sesizate cu aceleaşi proces, apreciază în mod contradictoriu competenţa ce le revine.
4214.    Conflict colectiv de muncă – Conflict în legătură cu interesele profesionale, cu caracter economic şi/ sau social, ale salariaţilor, organizaţi sau neorganizaţi în sindicate, rezultat din desfăşurarea raporturilor de muncă dintre angajator, pe de o parte, şi totalitatea ori majoritatea salariaţilor săi, pe de altă parte, cu precizarea că poarte exista conflict de muncă şi între angajatorul persoană juridică (unitate) şi, după caz, salariaţii unei subunităţi ori cei ai unui compartiment al unităţii respective, precum şi între angajator şi salariaţii săi care exercită aceeaşi meserie sau profesie. Nu constituie conflicte colective de muncă litigiile dintre salariaţi şi unitate a căror soluţionare este supusă unor reglementări legale prevăzute expres de lege (L 15/ 1991).
Conflictul de muncă ce intervine între angajaţi şi angajatori care are ca obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de muncă (L 62/ 2011).
4215.    Conflict de drepturi – Reprezintă conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă fiind conflicte referitoare la drepturile salariaţilor. Sunt conflicte de drepturi următoarele: a. conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă; b. conflictele în legătură cu executarea contractelor colective de muncă. Sunt, de asemenea, considerate conflicte de drepturi următoarele: a. conflicte în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă; b. conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale sau colective de muncă ori a unor clauze ale acestora; c. conflictele în legătură cu constatarea încetării aplicării contractelor colective de muncă. Nu sunt considerate conflicte de drepturi conflictele dintre unităţile şi persoanele care prestează diferite activităţi acestora, în temeiul altor contracte decât contactul individual de muncă (L 168/ 1999).
4216.    Conflict de interese – Reprezintă conflictul de muncă ce are ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă fiind conflict referitor la interesele cu caracter profesional, social şi economic ale salariaţilor. Pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă salariaţii nu pot declanşa conflicte de interese. Conflictele de interese pot fi declanşate în următoarele situaţii: a. unitatea refuză să înceapă negocierea unui contract colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un contract colectiv de muncă; b. unitatea nu acceptă revendicările formulate de salariaţi; c. unitatea refuză nejustificat semnarea contractului colectiv de muncă, cu toate că negocierile au fost definitivate; d. unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă (L 168/ 1999).
4217.    Conflict de legi – Situaţie creată prin diferenţele dintre legiuirile aplicabile, fie succesiv în acelaşi loc (conflict de legi în timp), fie simultan în locuri diferite (conflict de legi în spaţiu).
4218.    Conflict de muncă – Conflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu. Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale (L 62/ 2011).
4219.    Conflict individual de muncă – Conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele: i. conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu; ii. Conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă ori a unor clauze a acestora; iii. conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze a acestora (L 62/ 2011).
4220.    Conflict internaţional – Conflict între două sau mai multe state.
4221.    Conflicte de drepturi – Reprezintă conflictele referitoare la drepturile salariaţilor (conflicte de muncă) ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
4222.    Conflictul de competenţă – Situaţie în care două sau mai multe instanţe judecătoreşti se consideră concomitent că ar fi competente să soluţioneze o anumită cauză ori, dimpotrivă, se consideră necompetente şi îşi declină, toate, competenţa (art. 43 C.Proc.Civ.).
Există conflict de competenţă când două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura în derulare şi va solicita organului ierarhic superior comun şi hotărască asupra conflictului (OG 92/ 2009).
4223.    Conflictul de interese – Reprezintă conflictele referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic al salariaţilor (conflicte de muncă) ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
Funcţionarul public din cadrul organului fiscal implicat într-o procedură de administrare se află în conflict de interese dacă: a. în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este soţ/ soţie al/ a contribuabilului, este rudă până la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului; b. în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct; c. există un conflict între el, soţul/ soţia, rudele sale până la gradul al treilea inclusiv şi una dintre părţi sau soţul/ soţia, rudele părţii până la gradul al treilea inclusiv; d. alte cazuri prevăzute de lege (OG 92/ 2009).
4224.    Conflictul de muncă – Reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă. Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se stabileşte prin lege specială. Pot fi părţi în conflictele de muncă: a. salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul legislaţiei în vigoare sau al contractelor colective de muncă; b. angajatorii (persoane juridice şi/ sau persoane fizice), agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile Codului muncii; c. sindicatele şi patronatele; d. alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă. Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: a. în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă; b. în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară; c. în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator; d. pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia; e. în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă. Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă. Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
4225.    Confluent – Curs de apă care se uneşte cu un alt curs de apă, formând un râu mai mare.
4226.    Confluenţă – Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă.
4227.    Conform – Acte, copii, etc. care au acelaşi cuprins cu, identic; care este corespunzător, potrivit; în conformitate cu, la fel cu, după.
4228.    Conforma – A se pune de acord cu, a se potrivi, a se adapta la; a se supune unui ordin, unei legi, etc.
4229.    Conformare – Acţiunea de a se conforma şi rezultatul ei.
4230.    Conformare legală – Înseamnă punerea în aplicare integrală a cerinţelor legale aplicabile în materie de mediu, inclusiv condiţiile de acordare a autorizaţiilor (Reg. CE 1221/ 2009).
4231.    Conformat – Alcătuit, format, făcut într-un anumit fel.
4232.    Conformaţie – Structură fizică generală a corpului sau a părţilor lui, a unei suprafeţe de teren, etc.; constituţie.
4233.    Conformism – Atitudinea conformistului, acceptare mecanică, necritică şi supunere formală, docilă, neprincipială faţă de orice obiceiuri, idei, hotărâri, etc.
4234.    Conformist – Persoană care se conformează din oportunism părerilor, convingerilor altora, chiar dacă acestea nu corespund convingerilor sale.
4235.    Conformitate – Raportul dintre două lucruri conforme, potrivire, concordanţă.
Caracteristica unei operațiuni, a unor acte sau a unor fapte administrative produse în cadrul unei entități publice de a corespunde unei politici asumate în mod expres în domeniul respectiv de către entitatea în cauză sau de către o autoritate superioară acesteia, potrivit legii (O.G. nr. 119/ 1999).
4236.    Confort – Totalitatea condiţiilor materiale care asigură o existenţă civilizată, plăcută, comodă şi igienică.
4237.    Confortabil – Care oferă confort, comod.
4238.    Confortant – Întăritor, reconfortant.
4239.    Confrate – Coleg de profesiune, tovarăş de meserie; tovarăş de conspiraţie.
4240.    Confrunta – A pune faţă în faţă două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor; a pune faţă în faţă obiecte, opere, fenomene etc. pentru a le verifica sau a le compara.
4241.    Confruntare – Acţiunea de a confrunta şi rezultatul ei; comparare.
4242.    Confruntarea – Procedeu probatoriu folosit de instanţa de judecată şi organele de urmărire penală care constă în punerea faţă în faţă şi ascultarea concomitentă a două sau mai multe persoane interogate anterior în aceeaşi cauză penală şi în ale căror declaraţii există contraziceri şi care este necesar să fie lămurite (art. 87 C.Proc.Pen.).
4243.    Confunda – A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a asemăna, a asemui; a forma un singur tot; a se contopi.
4244.    Confundabil – Care poate fi confundat.
4245.    Confundare – Acţiunea de a (se) confunda şi rezultatul ei; confuzie, contopire.
4246.    Confuz – Neclar, neprecis, nelămurit, nedesluşit; încurcat, tulburat, zăpăcit.
4247.    Confuzie – Faptul de a confunda; încurcătură, lipsă de orientare (în diverse probleme); mod de stingere a obligaţiei ce rezultă din unirea în aceeaşi persoană a calităţii de creditor şi debitor; mod de stingere a servituţilor ce rezultă din faptul că atât fondul servant cât şi cel dominant trec în stăpânirea aceluiaşi proprietar; formă de accesiune mobiliară ce constă în amestecul a două materii ce aparţin la doi proprietari diferiţi, având drept urmare naşterea unui lucru nou.
4248.    Congela – A face ca un lichid să se solidifice; a face să îngheţe; a supune un aliment acţiunii frigului pentru a-l conserva.
4249.    Congelabil – Care poate fi congelat.
4250.    Congelare – Acţiunea de a congela şi rezultatul ei; îngheţare a soluţiilor apoase şi a soluţiilor albuminoase dintr-un corp prin coborârea artificială a temperaturii în vederea conservării mai îndelungate a unor produse alimentare.
4251.    Congelat – Conservat prin congelare.
4252.    Congelator – Aparat care serveşte la congelarea lichidelor sau a alimentelor; instalaţie care serveşte la congelare.
4253.    Congenital – Care există în momentul naşterii; din naştere, înnăscut.
4254.    Congestie – Aflux excesiv de sânge într-o anumită parte a corpului; boală provocată de acest aflux.
4255.    Congestiona – A avea o congestie; a se aprinde la faţă, a se înroşi, a se îmbujora.
4256.    Congestionare – Acţiunea de a se congestiona şi rezultatul ei.
4257.    Congestionat – Căruia i s-a urcat sângele la cap; aprins la faţă, îmbujorat; care are un  aflux anormal de sânge.
4258.    Congestiv – Care provoacă o congestie, care arată o congestie.
4259.    Conglomera – A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică.
4260.    Conglomerare – Acţiunea de a (se) conglomera şi rezultatul ei.
4261.    Conglomerat – Rocă sedimentară consolidată, formată din sfărâmăturile rotunjite ale unor roci mai vechi, cimentate cu argilă, calcar, silice, etc.; conglomeraţie; adunătură, amestec, îmbinare de elemente eterogene.
4262.    Conglomerat financiar – Un grup în cadrul căruia este îndeplinită una din condiţiile: a. o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii se află la conducerea grupului ori cel puţin o filială a grupului este o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii; b. atunci când o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii se află la conducerea grupului, acesta este fie o societate mamă a unei entităţi din cadrul sectorului financiar, a unei entităţi care deţine o participaţie la o entitate din cadrul sectorului financiar sau a unei entităţi aflate faţă de societatea mamă în situaţiile prevăzute legal; c. atunci când la conducerea grupului nu se află o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii, dar activitatea grupului se desfăşoară, în principal, în cadrul sectorului financiar, respectiv peste 40 % din totalul bilanţului grupului este aferent entităţilor din cadrul sectorului financiar; d. cel puţin una dintre entităţile din cadrul grupului aparţine sectorului asigurărilor şi cel puţin una dintre entităţile din cadrul grupului aparţine sectorului bancar sau sectorului de investiţii; e. atât activităţile consolidate din sectorul asigurărilor ale entităţilor din cadrul grupului, cât şi activităţile consolidate din sectorul bancar şi din sectorul de investiţii ale entităţilor din cadrul grupului sunt semnificative. Orice subgrup al unui grup care îndeplineşte aceste condiţii va fi considerat conglomerat financiar (L 32/ 2000).
4263.    Conglomeraţie – Conglomerat.
4264.    Congratula – A (se) felicita reciproc.
4265.    Congratulare – Acţiunea de a (se) congratula şi rezultatul ei; congratulaţie.
4266.    Congratulaţie – Felicitare.
4267.    Congregaţie – Ordin monahal; ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială; organizaţie religioasă catolică, alcătuită din clerici şi din laici în scopul intensificării propagandei religioase; departament în organizaţia centrală a Vaticanului, condus de un cardinal; şedinţă de studiu a sinoadelor generale; adunare religioasă.
4268.    Congregaţionist – Membru al unei congregaţii.
4269.    Congres – Conferinţă naţională sau internaţională pentru discutarea şi soluţionarea unor probleme de interes comun; reuniune naţională sau internaţională în care delegaţi sau invitaţi dezbat probleme majore de ordin politic, economic, organizatoric, ştiinţific, cultural, etc.; organ suprem de conducere al unor partide politice, organizaţii de masă şi obşteşti; denumire a parlamentului în unele ţări; denumire dată unor conferinţe internaţionale ale statelor convocate, de obicei, pentru încheierea unor tratate.
4270.    Congresman – Membru al congresului.
4271.    Congresist – Persoană care ia parte la un congres.
4272.    Congruent – Care concordă, care coincide; corespunzător, coincident, echivalent.
4273.    Congruenţa activelor – Acoperirea obligaţiilor subscrise într-o anumită monedă cu active exprimate sau realizabile în aceeaşi monedă (L 32/ 2000).
4274.    Congruenţă – Acord, concordanţă, coincidenţă; însuşirea de a fi congruent.
4275.    Conjunct – Ceea ce uneşte, leagă.
4276.    Conjunctură – Ansamblul variaţiilor mai multor factori pe o perioadă de câteva luni (mai puţin de un an). Reglarea factorilor respectivi poartă numele de politică conjuncturală.
4277.    Conivent – Îndoit înăuntru; care tinde să se împreuneze.
4278.    Conivenţă – De conivenţă (cu), în complicitate (cu), de acord (cu).
4279.    Conjectura – A judeca după aparenţe, a face o conjectură.
4280.    Conjectural – Întemeiat pe conjecturi, pe aparenţe şi pe supoziţii; neîntemeiat.
4281.    Conjecturare – Acţiunea de a conjectura şi rezultatul ei; judecată făcută după aparenţe.
4282.    Conjectură – Părere bazată pe ipoteze sau pe presupuneri; prezumţie, supoziţie.
4283.    Conjuga – A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod şi diateză; a fi flexibil; a se îmbina, a se împleti, a se uni.
4284.    Conjugabil – Care se poate conjuga.
4285.    Conjugal – Care ţine de soţi, privitor la căsătorie.
4286.    Conjugare – Acţiunea de a (se) conjuga şi rezultatul ei; flexiunea verbului; îmbinare, împletire; forma cea mai simplă de fecundaţie, care constă în unirea temporară a doi indivizi (la infuzori) sau a două celule (la unele alge), urmată de un schimb reciproc de substanţe nucleare.
4287.    Conjugat – Unit, legat împreună.
4288.    Conjunctură – Totalitatea factorilor de ordin obiectiv şi subiectiv, de condiţii şi de împrejurări care exercită influenţă asupra evoluţiei unei fenomen sau asupra unei situaţii la un moment dat, într-un anumit sector de activitate; concurs de împrejurări; totalitatea trăsăturilor care caracterizează un anumit moment al procesului dezvoltării economice.
4289.    Conjura – A ruga cu stăruinţă; a implora; a conspira, a unelti, a complota.
4290.    Conjurat – Conspirator.
4291.    Conjuraţie – Conspiraţie, complot.
4292.    Conlocui – A locui împreună cu altcineva; a coabita.
4293.    Conlocuire – Faptul de a conlocui; coabitare.
4294.    Conlocuitor – Persoană care locuieşte împreună cu altcineva.
4295.    Conlucra – A colabora (cu cineva), a-şi da contribuţia la o acţiune.
4296.    Conlucrare – Acţiunea de a conlucra; colaborare.
4297.    Conlucrător – Colaborator.
4298.    Conosament – Titlu/ înscris reprezentativ al mărfii, care are caracter negociabil, este un document eliberat de comandantul navei sau secundul acestuia, armator, agentul armatorului sau alt reprezentant asimilabil cărăuşului şi predat expeditorului, care face dovada încheierii unui contract de transport maritim şi a încărcării mărfii la bord pentru a fi transportată la destinaţie (bill of lading); înscris formal utilizat în transportul de mărfuri pe apă, prin care armatorul (cărăuşul) conformă expeditorului primirea pentru transport a mărfurilor menţionate şi se obligă să le predea la o anumită destinaţie. Conosamentul este un titlu de credit reprezentativ al mărfurilor încărcate pe vapor conferind posesorului său dreptul de a dispune de acele mărfuri. Transmiterea conosamentului în formele prevăzute de lege semnifică transmiterea însăşi a partidei de mărfuri menţionate în cuprinsul său.
4299.    Conosament la bord – Conosament care atestă că marfa a fost efectiv încărcată pe navă.
4300.    Conosament net – Conosament care nu conţine nici o restricţie cu privire la starea mărfii sau a ambalajului. Vânzătorul este ţinut să livreze marfa într-un ambalaj corespunzător transportului maritim.
4301.    Conosament pentru îmbarcare – Document prin intermediul căruia cărăuşul confirmă că a acceptat mărfurile pentru a fi transportate dar mărfurile nu se află pe vas în momentul întocmirii conosamentului.
4302.    Consacra – A pune la dispoziţie, a dărui cu totul; a închina, a destina; a (se) desica, a (se) devota; a stabili, a consfinţi.
4303.    Consacrant – Care face consacrarea, care consacră.
4304.    Consacrare – Acţiunea de a (se) consacra; dedicare; consfinţire; stabilire a capacităţii, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu.
4305.    Consacrat – Stabilit, consfinţit prin uz sau prin tradiţie; destinat; care este considerat ca o autoritate într-un anumit domeniu, care se bucură de recunoaştere unanimă.
4306.    Consacraţie – Consacrare; sacrificiu, ofrandă adusă zeilor.
4307.    Consangvin – Consângean, rudă din partea tatălui; se foloseşte în special pentru fraţii şi surorile care au acelaşi tată dar nu şi aceeaşi mamă.
4308.    Consangvinitate – Raport de rudenie între persoane care au acelaşi tată, dar nu şi aceeaşi mamă.
4309.    Consangvinizare – Metodă aplicată în lucrările de selecţie şi de ameliorare, care constă în fecundarea efectuată între organisme înrudite.
4310.    Consătean – Persoană care locuieşte sau este originară din acelaşi sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta.
4311.    Conscientia milles testes – Conştiinţa valorează cât o mie de martori.
4312.    Conscrie – A chema în armată, a recruta, a înrola; a consemna, a scrie într-un registru oficial.
4313.    Conscriptibil – Care poate fi recrutat.
4314.    Conscripţie – Recrutare, înrolare.
4315.    Conscrius fraudis – Expresie care indică complicitatea fraudei unui terţ care dobândind un bun de la o persoană este conştient că aceasta din urmă devine insolvabilă faţă de creditorii săi.
4316.    Consecinţă – Rezultatul unei fapte, al unei acţiuni, al unui principiu, urmare.
4317.    Consecinţe deosebit de grave – Constau în urmări ale infracţiunii care pot determina agravarea sancţiunilor penale. Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 5.000 de lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzată unei autorităţi publice, instituţii publice ori unei regii autonome, societate comercială ori altei persoane fizice sau juridice (art. 146 C.Pen.).
4318.    Consecutiv – care urmează fără întrerupere, în şir, succesiv.
4319.    Consecutivitate – Urmare neîntreruptă; cursivitate.
4320.    Consecuţie – Înlănţuire, legătură.
4321.    Consecvent – Care acţionează conform cu principiile sale, credincios ideilor sale; orientat în direcţia înclinării straturilor; care urmează unui alt fenomen.
4322.    Consecvenţă – Faptul de a fi consecvent.
4323.    Consemn – Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate; ordin, dispoziţie; măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieşirea din cazarmă pentru un timp anumit.
4324.    Consemna – A trece anumite menţiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces verbal, într-o minută, etc.; a înregistra, a însemna, a nota; a depune bani spre păstrare şi fructificare la o instituţie care are sarcina de conservare a sumelor de bani; a interzice prin consemn ieşirea militarilor din cazarmă, din locul de staţionare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, de securitate, etc.
4325.    Consemnare – Acţiunea de a consemna şi rezultatul ei; însemnare, înregistrare, notare; consemnaţiune; operaţiune prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani, de regulă cu caracter litigios, pe numele şi la dispoziţia altei persoane, la o instituţie autorizată în acest sens (în România această instituţie autorizată să primească sume spre consemnare este C.E.C.-ul) depozit de bani sau valori făcut de un debitor la o bancă pe care creditorul nu poate sau nu vrea să le primească.
4326.    Consemnaţiune – Operaţie prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele şi la dispoziţia altei persoane la o instituţie autorizată în acest scop; consemnare.
4327.    Consens – Înţelegere, acord, identitate de păreri.
4328.    Consensu omnium – Prin consensul tuturor.
4329.    Consensual – De acord, prin consimţământ.
4330.    Consensualism – Principiu juridic în temeiul căruia contractele încheiate prin simplu acord de voinţă a părţilor sunt valabile fără nici o formalitate.
4331.    Consequentia formalis/ consequentia materialis – Consecinţa formală/ consecinţa materială.
4332.    Conserva – A menţine un aliniament în stare nealterată, efectuând operaţia de conservare; a păstra, a păzi; a se menaja.
4333.    Conservant – Care conservă, care păstrează; substanţă folosită în scopul împiedicării fermentaţiei unor produse alimentare sau de altă natură.
4334.    Conservare – Acţiunea de a (se) conserva şi rezultatul ei; act de conservare; măsură ce urmăreşte ocrotirea şi păstrarea unui drept (ex. întreruperea unei prescripţii, înregistrarea în actele de publicitate etc.); tratament la care sunt supuse unele produse perisabile pentru a le feri de alterare (uscare, sterilizare, congelare, refrigerare, etc.).
Reprezintă o serie de măsuri necesare pentru a păstra habitatele naturale şi populaţiile de specii de faună şi floră sălbatică într-o stare de conservare favorabilă (L 137/ 2010).
4335.    Conservatism – Atitudine de ataşament faţă de formele vechi, perimate ale vieţii politice, economice şi culturale şi tendinţa de menţinere a lor şi de împotrivire faţă de ceea ce este nou; conservatorism.
4336.    Conservativ – Conservator; în care se conservă energie.
4337.    Conservator – Persoană care păstrează, conservă; persoană care este ataşată de trecut, în viaţa politică, economică şi culturală, şi refractară faţă de progres; instituţie de învăţământ de grad superior, unde se studiază muzica şi arta dramatică şi unde se formează compozitori, interpreţi vocali şi instrumentali, dirijori, muzicologi.
4338.    Conservă – Produs alimentar fabricat în aşa fel încât, păstrat în cutii de tinichea sau în borcane ermetic închise, îşi menţine multă vreme nealterate calităţile.
4339.    Consfătui – A se sfătui împreună, a se consulta.
4340.    Consfătuire – Acţiunea de a se consfătui şi rezultatul ei; întâlnire de lucru a salariaţilor unei instituţii sau întreprinderi, a membrilor unei organizaţii, a reprezentanţilor unor domenii de activitate, ai unor state, etc. în care se discută probleme de interes comun, general.
4341.    Consfinţi – A da un caracter solid, durabil; a stabili, a consacra.
4342.    Consfinţire – Acţiunea de a consfinţi; stabilire, consacrare.
4343.    Considera – A (se) privi, a (se) socoti; a cinsti, a stima; a analiza, a studia, a cerceta.
4344.    Considerabil – Însemnat, remarcabil; (foarte) mare.
4345.    Considerare – Acţiunea de a (se) considera şi rezultatul ei; studiu, examinare; consideraţie.
4346.    Consideraţie – Stimă, respect; motiv, considerent, raţiune.
4347.    Considerent – Punct de vedre, părere; argument logic, motiv; partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicţie cuprinzând motivarea hotărârii respective.
4348.    Consignatar – Persoană care primeşte în consignaţie.
4349.    Consignator – Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte în consignaţie; depunător.
4350.    Consignaţie – Varietate a contractului de comision prin care o anumită persoană numită consignant, încredinţează unei alte persoane numite consignatar bunuri mobile spre a fi vândute cu un anumit preţ în schimbul unei remuneraţii; depunere spre păstrare, garanţie sau vânzare a unor bunuri la un magazin specializat; magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte aparţinând unor persoane particulare.
4351.    Consilia – A sfătui.
4352.    Consilier – Denumire dată membrilor anumitor consilii (consiliul local, judeţean, etc.); sfătuitor, sfetnic; grad în ierarhia unor funcţii, persoană care deţine acest grad; membru al unei înalte instanţe de judecată sau de verificare.
4353.    Consilii locale – Consilii comunale, orăşeneşti, municipale şi consiliile subdiviziunilor administrativ teritoriale ale municipiilor (Legea nr. 215/ 2001).
4354.    Consiliu – Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare, etc. în activitatea unor organe sau a unor organizaţii; colectiv, colegiu însărcinat să dezbată anumite probleme sau să judece anumite litigii.
4355.    Consiliu Consultativ al cooperaţiei – Organism fără personalitate juridică cu rol consultativ, constituit în conformitate cu prevederile legii (L 1/ 2005).
4356.    Consiliu de administraţie – Colectiv însărcinat cu administrarea anumitor colectivităţi publice sau private.
4357.    Consiliu de familie – Adunare, în unele state, a membrilor unei familii pentru a se pronunţa cu privire la actele unuia din membrii ei, lipsit total sau în parte de capacitatea de exerciţiu. Acest consiliu poate fi numit de instanţa de tutelă numai la cererea persoanelor interesate. Consiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului. În cazul ocrotirii minorului de către părinţi, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri speciale de protecţie prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie. Instanţa de tutelă poate constitui un consiliu de familie, compus din 3 rude sau afini, ţinând seama de gradul de rudenie şi de relaţiile personale cu familia minorului. În lipsă de rude sau afini pot fi numite şi alte persoane care au avut legături de prietenie cu părinţii minorului sau care manifestă interes pentru situaţia acestuia. Soţul sau soţia nu pot fi, împreună, membri ai aceluiaşi consiliu de familie. În aceleaşi condiţii, instanţa de tutelă numeşte şi 2 supleanţi. Tutorele nu poate fi membru în consiliul de familie. Consiliul de familie dă avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instanţei de tutelă, şi ia decizii, în cazurile prevăzute de lege. Avizele consultative şi deciziile se iau în nod valabil cu votul majorităţii membrilor săi, consiliul fiind prezidat de persoana cea mai înaintată în vârstă. La luarea deciziilor, minorul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat, în condiţiile legii. Deciziile consiliului de familie vor fi motivate şi consemnate într-un registru special constituit, care se ţine de unul din membrii consiliului, desemnat în acest sens de instanţa de tutelă. Actele încheiate de tutore în lipsa avizului consultativ sunt anulabile. Încheierea actului cu nerespectarea avizului atrage numai răspunderea tutorelui (Legea nr. 287/ 2009 – Codul civil).
4358.    Consiliu de stat – În unele state organul suprem al puterii de stat.
4359.    Consiliu judiciar – Persoană desemnată de instanţă care, în unele state, asistă pe cel slab de minte sau risipitor la încheierea actelor juridice.
4360.    Consiliu ştiinţific – Colectiv însărcinat cu îndrumarea muncii ştiinţifice într-o instituţie de învăţământ superior sau într-un institut de cercetare.
4361.    Consiliul de Cooperare Vamală – Organizaţia înfiinţată de Convenţia de instituire a unui Consiliu de Cooperare Vamală, organizată la Bruxelles la 15 decembrie 1950 (Reg. CEE 2454/ 92).
4362.    Consiliul de familie – Este o instituţie legală care se poate constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului. În cazul ocrotirii minorului prin părinţi, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie. Instanţa de tutelă poate constitui un consiliu de familie, compus din 3 rude sau afini, ţinând seama de gradul de rudenie şi de relaţiile personale cu familia minorului. În lipsă de rude sau afini pot fi numite şi alte persoane care au avut legături de prietenie cu părinţii minorului sau care manifestă interes pentru situaţia acestuia. Soţul şi soţia nu pot fi, împreună, membri ai aceluiaşi consiliu de familie. În aceleaşi condiţii, instanţa de tutelă numeşte şi 2 supleanţi. Tutorele nu poate fi membru în consiliul de familie (art. 124, 125 C.Civ. – L 287/ 2009).
4363.    Consiliul de Supraveghere Specială – Consiliul constituit din două sau mai multe persoane, în funcţie de numărul de participanţi la un fond de pensii privat, care fac parte din personalul de specialitate al Comisiei şi care asistă şi supervizează activitatea administratorului, pentru limitarea riscurilor şi asigurarea redresării fondului de pensii (L 411/ 2004).
4364.    Consiliul Superior al Magistraturii – Organism constituit din 15 membri aleşi pe o durată determinată de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună.
4365.    Consilium fraudis – Intenţie frauduloasă ce constă în faptul că debitorul este conştient de prejudiciul pe care-l va produce creditorului sau prin încheierea unor acte care-l vor face pe el, debitorul, insolvabil sau îi vor mări insolvabilitatea.
4366.    Consimţământ – Încuviinţare, aprobare, asentiment; adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva; manifestare de voinţă a unei persoane în vederea încheierii unui act juridic; manifestare de voinţă, expresă sau tacită, prin care o persoană îşi dă aprobarea la un act pe care-l încheie o altă persoană cu scopul de a-i da valabilitate.
4367.    Consimţi – A fi de acord cu ceva, a-şi da consimţământul; a aproba, a încuviinţa.
4368.    Consimţire – Faptul de a consimţi; consimţământ, aprobare, încuviinţare, aprobare; acceptare, acord.
4369.    Consista – A fi compus, a se alcătui din.
4370.    Consistent – Vârtos, tare; substanţial, săţios.
4371.    Consistenţa pieţei – Caracteristică a unei pieţe, constând în faptul că o variaţie de preţ atrage rapid noi cereri/ oferte de titluri (market ’s resiliency).
4372.    Consistenţă – Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii, etc.; rezistenţa opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare; tărie, soliditate, fermitate.
Gradul de spaţiere a arborilor în cadrul arboretului. Consistenţa, în funcţie de gradul de dezvoltare a arboretului, se exprimă prin următorii indici: a. indicele de desime (în cazul seminţişurilor, lăstărişurilor sau plantaţiilor fără starea de masiv încheiată); b. indicele de densitate (determinat în raport cu suprafaţa de bază sau volumul); c. indicele de închidere a coronamentului (L 46/ 2008).
4373.    Consol – Rentă viageră.
4374.    Consolă – Element de construcţie care iese cu unul din capete în afara punctului de reazem, având rolul de a suporta o sarcină pe latura orizontală superioară; structură funcţională de unde se poate controla un sistem tehnic sau cu ajutorul căreia se pot realiza funcţii similare; mobilă în formă de policioară sau de măsuţă rezemată de perete şi pe care se aşează vase, statuete, etc.; element arhitectural (ornamental) de lemn, de piatră, etc. folosit la sprijinirea unor cornişe, a unui balcon, etc.
4375.    Consolida – A face sau a deveni solid, durabil, a (se) mări capacitatea de rezistenţă a unui sistem tehnic; a (se) întări.
4376.    Consolidant – Consolidator.
4377.    Consolidare – Acţiunea de a (se) consolida şi rezultatul ei; întărire, închegare; mod de stingere a unei servituţi personale (ex. un uzufruct) prin întrunirea asupra aceleiaşi persoane a calităţii de nud proprietar şi de titular al servituţii; transformarea unor datorii pe termen scurt sau flotante în datorii pe termen lung; în domeniul bursier termenul se referă la întărirea cursului acţiunilor; integrarea bilanţurilor filialelor unei entităţi economice în bilanţul global care devine bilanţ consolidat.
Mijloc de stingere a unui drept real principal prin reunirea în aceeaşi persoană a dublei calităţi de titular al dreptului de proprietate şi de titular al dreptului real principal. Astfel, dreptul de uzufruct se stinge prin dobândirea de către uzufructuar a nudei proprietăţi; dreptul de uz se poate stinge şi prin dobândirea de către uzuara dreptului de proprietate; dreptul de abitaţie se poate stinge prin întrunirea în persoana abitatorului pe lângă această calitate şi a celei de proprietar; dreptul de superficie poate înceta prin dobândirea de către superficiar a dreptului de proprietate asupra terenului ca şi prin dobândirea de către proprietarul terenului a dreptului de proprietate asupra construcţiei sau a plantaţiei ridicată pe acel teren; dreptul de servitute se poate stinge prin reunirea în aceeaşi persoană a calităţii de proprietar atât cu privire la fondul dominant cât şi cu privire la fondul aservit.
Operaţiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre două bugete componente ale bugetului general consolidat (din bugete), în vederea evitării dublei evidenţieri a acestora (L 500/ 2002; L 273/ 2006).
4378.    Consolidare proporţională – O metodă de contabilizare şi raportare prin care partea unui asociat din activele, datoriile, veniturile sau cheltuielile unei entităţi controlate în comun este combinată, element cu element, cu elemente similare din situaţiile financiare ale asociatului ori raportate ca elemente-rând separate în situaţiile financiare ale asociatului (IAS 31.3).
4379.    Consolidator – Care consolidează, întăreşte; întăritor, de sprijin, consolidant.
4380.    Consolidaţie – Consolidare.
4381.    Consorţial – Care aparţine unei societăţi comerciale, unui consorţiu.
4382.    Consorţiu – Formă a monopolurilor constând în înţelegerea încheiată între mai multe bănci sau societăţi comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operaţii avantajoase de mare amploare.
4383.    Consorţiu de garanţie – În plasarea împrumuturilor pe europieţe, grupul de bănci condus de un şef, garantează împrumutul contractat ferm.
4384.    Conspect – Notare sintetică, schematică şi sistematică a datelor esenţiale ale unei probleme pe baza unui material documentar; privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare).
4385.    Conspecta – A întocmi conspecte.
4386.    Conspectare – Acţiunea de a conspecta şi rezultatul ei.
4387.    Conspira – A organiza, a urzi o conspiraţie; a complota, a unelti; a tinde, a lucra pentru un scop unic.
4388.    Conspirativ – care aparţine unei conspiraţii, privitor la o conspiraţie; ilegal, clandestin.
4389.    Conspirativitate – Păstrare de către o persoană sau de către o organizaţie a secretului unei acţiuni politice, considerată ilegală de către autorităţi; sistem de metode de muncă ilegală, subordonat promovării unui ideal politic, ideologic, de către un grup social, o organizaţie, un partid puse în afara legii.
4390.    Conspirator – Persoană care ia parte la o conspiraţie.
4391.    Conspiraţie – Infracţiune îndreptată contra ordinii de stat; uneltire secretă şi ilegală; complot, conjuraţie.
4392.    Constant – Care rămâne neschimbat; invariabil, statornic; mărime a cărei valoare rămâne neschimbată; mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanţă, etc.
4393.    Constanţă – Însuşirea de a fi constant; statornicie, perseverenţă.
4394.    Constata – A stabili situaţia sau starea unui lucru, existenţa unui fapt, a unui adevăr, etc.
4395.    Constatare – Acţiunea de a constata şi rezultatul ei; stabilire, încredinţare; stabilirea în scris de către un organ de stat, în cadrul competenţei sale legale, a unui fapt.
4396.    Constatarea medico-legală – Mijloc de probă; potrivit legii constatarea medico-legală este necesară în următoarele cazuri: moarte violentă, în caz de moarte a cărei cauză nu se cunoaşte ori este suspectă, când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru a se constata pe corpul acestora existenţa urmelor infracţiunii (art. 114 C.Proc.Pen.).
4397.    Constatarea primară administrativă sau judiciară – Reprezintă prima evaluare scrisă a unei autorităţi competente, administrative sau judiciare, care concluzionează pe baza faptelor concrete dacă a fost comisă o neregulă, fără a aduce atingere posibilităţii ca această concluzie să fie ulterior modificată sau retrasă, ca rezultat al evoluţiei procedurii administrative sau judiciare (Reg. CEE 1848/ 2006).
4398.    Constatarea tehnico-ştiinţifică – Mijloc de probă şi constă în examinarea de către specialişti sau tehnicieni a unor mijloace de probă sau situaţii de fapt prin intermediul cărora se pot dovedi sau lămuri anumite împrejurări ale cauzei penale (art. 113 C.Proc.Pen.).
4399.    Consterna – A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire şi cu indignare.
4400.    Consternare – Faptul de a consterna, uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire şi cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternaţie.
4401.    Consternat – Cuprins de consternare, stupefiat.
4402.    Consternaţie – Consternare.
4403.    Constituant – Privitor la constituţie; constitutiv.
4404.    Constituent – Care intră în constituţia unui întreg; fiecare dintre substanţele care intră într-un sistem fizico-chimic.
4405.    Constitui – A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înfiinţa, a (se) întemeia, a (se) organiza; a avea valoare de, a fi considerat ca, a reprezenta.
4406.    Constituire – A construi ceva, a aduna ceva, a stabili, etc. (constituire de dotă, constituire de parte civilă).
4407.    Constituirea ca parte civilă – Act procedural prin care persoana vătămată îşi manifestă voinţa de a participa în procesul penal în calitate de parte civilă (art. 15 C.Proc.Pen.).
4408.    Constituit – Alcătuit, compus, format din.
4409.    Constitutiv – Care intră în componenţa unui lucru, care reprezintă un element esenţial din structura lui, alcătuitor.
4410.    Constituţie – Legea fundamentală a unui stat care reglementează organizarea statală, investită cu o forţă juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esenţiale ale organizării lui, raporturile dintre puterile publice cât şi principiile dreptului public al respectivului stat, reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică şi politică al acestuia la un moment dat; totalitatea particularităţilor morfologice, funcţionale şi psihologice ale unui individ; structura fizică generală a corpului omenesc.
4411.    Constituţional – Potrivit cu constituţia, care respectă constituţia, bazat pe constituţie.
4412.    Constituţionalism – Regim politic ce se bazează pe existenţa unei constituţii.
4413.    Constituţionalist – Adept al constituţionalismului, care aparţine constituţionalismului; privitor la constituţionalism.
4414.    Constituţionalitate – Însuşire a unei legi, a unei acţiuni, a unei politici sau a unui act juridic de a fi conform cu constituţia ori cu principiile generale ale acesteia.
4415.    Constrângerea fizică şi constrângerea morală – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra sănătăţii publice şi constă în transmiterea unei boli venerice prin raport sexual, prin relaţii sexuale între persoanele de acelaşi sex sau prin acte de perversiune sexuală, de către o persoană care ştie că suferă de o astfel de boală.
4416.    Constrictor – Care se restrânge, care se contractă.
4417.    Constricţie – Reducere a dimensiunilor.
4418.    Constrângător – Care constrânge.
4419.    Constrânge – A sili pe cineva să facă un lucru pe care mu l-ar face de bunăvoie; a forţa, a obliga, a soma.
4420.    Constrângere – Acţiunea de a constrânge şi rezultatul ei; silire, obligare, forţare, somare; asprime, rigoare.
4421.    Constructiv – Care construieşte sau care serveşte spre a construi ceva; care ajută la îmbunătăţirea unei activităţi, a unei iniţiative, a unei opere pozitive şi folosirea ei.
4422.    Constructor – Persoană cu pregătirea tehnică necesară care participă la proiectarea sau la executarea unei lucrări de construcţie.
Persoana fizică sau juridică care este, faţă de autoritatea competentă, responsabilă pentru toate aspectele privind omologarea de tip şi asigurarea conformităţii producţiei, indiferent dacă persoana este sau nu este direct asociată la toate stadiile de construcţie ale unui vehicul sau produs. Sunt, de asemenea, consideraţi ca fiind constructori: a. orice persoană fizică sau juridică care concepe ori a conceput, realizează sau a realizat pentru propriul uz un vehicul ori un produs; b. orice persoană fizică sau juridică care, din momentul în care un vehicul sau un produs a fost introdus pe piaţă, este răspunzătoare de conformitatea cu prevederile legislaţiei aplicabile (OMLPTL 211/ 2003).
4423.    Construcţie – Clădire executată din zidărie, lemn, beton, etc. pe baza unui proiect, care serveşte la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor, etc.; casă, edificiu, clădire; faptul de a construi; alcătuire, compunere, structură; ramură a economiei naţionale care se ocupă cu studiul, proiectarea şi executarea construcţiilor; grup de cuvinte.
4424.    Construi – A forma un întreg (o clădire, o maşină, etc.) legând în mod trainic şi în ordinea cerută părţile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcţie de proporţii vaste, care necesită lucrări numeroase, variate şi complexe; a desena o figură geometrică; a aşeza cuvintele în frază.
4425.    Construire – Acţiunea de a construi şi rezultatul ei; construire.
4426.    Consuetudinar – Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar.
4427.    Consuetudine – Obişnuinţă, obicei, deprindere.
4428.    Consul – Agent oficial numit de un stat în unele oraşe din străinătate cu misiunea de a veghea la interesele economice, administrative ori juridice ale respectivului stat şi ale cetăţenilor acestuia; şef al undei reprezentanţe oficiale cu grad de consulat.
4429.    Consular – Care ţine de consul sau de consulat, privitor la consul sau la consulat.
4430.    Consulat – Reprezentanţa unui stat într-un stat străin condusă de un consul; clădirea unde sunt instalate birourile acestui serviciu; perioada în care acesta îşi exercită atribuţiile.
4431.    Consult – Examinare a unui bolnav de către medic sau o comisie medicală pentru stabilirea diagnosticului bolii şi indicarea tratamentului.
4432.    Consulta – A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul de la persoane autorizate; a se sfătui cu cineva; a cerceta, a examina un text, un izvor, etc. pentru a se informa sau a se documenta.
4433.    Consultare – Schimbul de opinii în cadrul dialogului social (L 62/ 2011).
4434.    Consultant – Specialist care dă indicaţii sau trage concluziile în chestiuni care privesc specialitatea sa.
4435.    Consultanţă – Concursul activ al unui bancher sau al unui alt specialist în studierea posibilităţilor de plasament.
4436.    Consultanţă de investiţii – Recomandarea personală dată unui client, în legătură cu una sau mai multe tranzacţii cu instrumente financiare.
4437.    Consultare – Acţiunea de a (se) consulta şi rezultatul ei; solicitare a unui aviz, ascultare a unei păreri; întrebare, cercetare.
4438.    Consultativ – Instituit pentru a-şi da avizul în probleme determinate, cu caracter de consultaţie.
4439.    Consultaţie – Aviz, indicaţie, lămurire dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuţie; examinare a unui pacient de către medic pentru punerea diagnosticului bolii şi indicarea tratamentului; îndrumare individuală sau colectivă dată elevilor, studenţilor sau doctoranzilor de către un profesor în legătură cu problemele teoretice şi practice pe care le învaţă sau le cercetează.
4440.    Consum – Folosire a unor bunuri rezultate din producţie pentru satisfacerea nevoilor producţiei şi ale oamenilor; cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare, etc.
4441.    Consum final – Componentă a cererii/ absorbţiei interne alcătuită din valoarea bunurilor şi serviciilor care fac obiectul consumului gospodăriilor populaţiei şi al administraţiei publice (final consumption).
4442.    Consum final de energie electrică – Suma consumurilor de energie electrică realizate de clienţii finali de energie electrică din România (L 220/ 2008).
4443.    Consum final brut de energie electrică – Cantitatea de energie electrică produsă, inclusiv consumul de energie electrică din sectorul de producere a energiei electrice, precum şi pierderile de energie electrică din reţelele de transport şi distribuţie, excluzând producţia de energie electrică produsă în centralele electrice cu acumulare prin pompaj din apa pompată anterior într-un rezervor superior la care se adaugă diferenţa dintre importul şi exportul de energie electrică (L 220/ 2008).
Înseamnă produse energetice furnizate în scopuri energetice industriei, transporturilor, sectorului casnic, serviciilor, inclusiv serviciilor publice, agriculturii, silviculturii şi pescuitului, inclusiv consumul de energie electrică şi termică din sectorul de producere a energiei electrice şi termice, precum şi pierderile de energie electrică şi termică din  distribuţie şi transport (Directiva 2009/ 28/ CE).
4444.    Consum intern brut de energie electrică – Cantitatea de energie electrică echivalentă cu producţia netă de energie electrică, inclusiv cea a autoproducătorilor, la care se adaugă diferenţa dintre importul şi exportul de energie electrică (L 220/ 2008).
4445.    Consum neproductiv – Consum care nu are ca rezultat producerea de noi bunuri materiale.
4446.    Consum productiv – Folosire a mijloacelor de producţie pentru crearea de bunuri materiale.
4447.    Consum propriu tehnologic – Consumul de energie electrică al unei centrale, necesar pentru realizarea producţiei de energie electrică
4448.    Consum specific – Cantitate de combustibil, de material şi de energie consumată într-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operaţii, etc.
4449.    Consuma – A întrebuinţa, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuinţe proprii sau pentru a obţine alte produse; a întrebuinţa ca hrană; a mânca; a nimici, a mistui, a distruge un lucru; a (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri), a (se) uza.
4450.    Consumabil – Care poate fi consumat.
4451.    Consumare – Acţiunea de a consuma şi rezultatul ei; consumaţie; sleire, epuizare, nimicire, distrugere.
4452.    Consumator – Persoană care consumă bunuri rezultat din producţie; persoană care consumă mâncare (şi băutură) într-un local public.
Orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în diverse scopuri, contractuale sau nu, din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale (OG 21/ 1992; L 296/ 2004, L 363/ 2007).
Orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care cumpără, dobândeşte, utilizează ori consumă produse sau servicii în afara activităţii profesionale (O.G. nr. 99/ 2000).
Persoana fizică ce acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale sau profesionale (OUG 50/ 2010; L 127/ 2011).
Persoana fizică sau juridică care cumpără gaze naturale pentru consumul propriu (Legea nr. 351/ 2004).
4453.    Consumator captiv – Este consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau reglementate, nu poate alege furnizorul (L 85/ 2006; L 351/ 2004).
4454.    Consumator casnic – Consumatorul care achiziţionează gaze naturale pentru consumul casnic propriu (Legea nr. 351/ 2004).
4455.    Consumator eligibil – Consumatorul care poate să aleagă furnizorul şi care are acces la sistem în condiţiile menţionate de lege (Legea nr. 351/ 2004).
4456.    Consumator final – Înseamnă ultimul consumator, care nu va folosi produsul în cadrul nici unei exploataţii sau activităţi comerciale (Reg. CE 1830/ 2003).
4457.    Consumator final de energie electrică – Persoana ce utilizează energie electrică pentru consumul propriu, cu excepţia consumului de energie electrică în procesele tehnologice de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice (L 220/ 2008).
4458.    Consumator mediu – Consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent şi precaut, ţinând seama de factorii sociali, culturali şi lingvistici (L 363/ 2007).
4459.    Consumator noncasnic – Consumatorul care achiziţionează gaze naturale ce sunt destinate consumului casnic propriu (Legea nr. 351/ 2004).
4460.    Consumatori – Persoane care folosesc bunuri şi servicii pentru a-şi satisface trebuinţele economice.
4461.    Consumaţie – Faptul de a consuma; totalitatea alimentelor pe care le consumă cineva într-un local public.
4462.    Consumptibil – Care se distruge, dispare sau îşi schimbă substanţa la prima consumare/ întrebuinţare.
4463.    Consumptiv – Care este însoţit de denutriţie, de slăbire, de slăbirea forţei, anemie, etc.
4464.    Consumpţie – Slăbire, epuizare.
4465.    Conştient – Care îşi dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conştiinţă; care este conştient de posibilităţile sale, de rolul care-i revine în societate; care realizează scopuri dinainte stabilite; care acţionează pe baza cunoaşterii legilor obiective ale vieţii sociale şi îşi dă seama de consecinţele sociale ale acţiunilor sale.
4466.    Conştiincios – Care îşi face datoria; serios, corect, scrupulos; executat cu seriozitate, cu conştiinciozitate, făcut cu scrupulozitate.
4467.    Conştiinciozitate – Însuşirea de a fi conştiincios; corectitudine, seriozitate, scrupulozitate.
4468.    Conştiinţă – Forma cea mai înaltă de reflectare a realităţii, proprie omului, produs al creierului uman, apărută pe baza procesului muncii, a vieţii în societate şi caracterizată prin prezenţa limbajului şi a gândirii, prin aceea că omul îşi dă seama de relaţiile sale cu lumea înconjurătoare ţi acţionează asupra acesteia în conformitate cu anumite scopuri dinainte stabilite; faptul de a-şi da seama; înţelegere; gândire, spirit; sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria sa conduită.
4469.    Cont – Socoteală scrisă alcătuită din două părţi (debit şi credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică şi sistematică, existenţa şi mişcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată; evidenţa acestor operaţii.
4470.    Cont asistat – Un cont în care intermediarul nu va putea efectua nici o operaţiune în contul de portofoliu al clientului fără acordul acestuia, rezumându-se asupra informării acestuia privind eventualele operaţiuni ce se pot efectua.
4471.    Cont bancar – Aranjament de depunere şi păstrare a banilor într-o bancă; contul curent sau depozitul la vedere este purtător de dobândă foarte mică sau nepurtător de dobândă şi oferă clientului posibilitatea retragerii sumelor în orice moment; în conturile de depozit şi de economii sumele sunt depuse la termen acestea fiind întotdeauna purtătoare de dobândă.
4472.    Cont casă – Contul deschis la un operator din piaţa bursieră, în nume propriu, pentru evidenţierea deţinerilor şi operaţiunilor cu valori mobiliare sau alte instrumente financiare ale acesteia.
4473.    Cont client – Cont deschis la un operator din piaţa bursieră, în numele clientului, pentru evidenţierea deţinerilor şi operaţiunilor cu valori mobiliare sau alte instrumente financiare ale acestuia.
4474.    Cont comun – Cont deschis pe numele a două sau mai multe persoane care au dreptul de a dispune fiecare de disponibilităţile aflate în cont, chiar după decesul unuia dintre titulari.
Contul deschis în numele a două sau mai multe persoane ori contul asupra căruia au drepturi două sau mai multe persoane şi asupra căruia se pot dispune operaţiuni sub semnătura a cel puţin uneia dintre aceste persoane (OG 39/ 1996).
4475.    Cont comun de investiţii – Investiţie realizată în contul a două sau mai multe personae sau asupra căreia două sau mai multe persoane au drepturi care pot fi exercitate prin semnătura uneia sau mai multor persoane dintre cele menţionate (L 297/ 2004).
4476.    Cont curent – Cont care serveşte la înregistrarea, în ordine cronologică, în debit sau în credit, a tuturor operaţiunilor intervenite în tranzacţiile titularului (sumele depuse în cont curent primesc o dobândă mai mică comparativ cu alte depozite constituite de titular); partea din balanţa de plăţi a unei ţări care exprimă exportul şi importul de bunuri precum şi venitul net al factorilor şi plăţile prin transfer către alte ţări.
4477.    Cont de capital – Parte a balanţei de plăţi a unei ţări care cuprinde cheltuielile făcute de rezidenţi pentru a cumpăra capital şi activele financiare din străinătate (ieşiri de capital din ţară), precum şi cheltuielile făcute de rezidenţi străini pentru a cumpăra capital şi active financiare în ţară (intrări de capital în ţară).
4478.    Cont de card – Cont bancar aferent fiecărui card emis; poate funcţiona în regim de cont curent.
4479.    Cont de client – Contul din evidenţele membrului bursei, în care sunt evidenţiate sumele, valorile şi bunurile clientului, precum şi obligaţiile asumate şi drepturile dobândite de acesta şi tranzacţiile încheiate.