4480.    Cont de decontare – Un cont deschis la banca centrală, la un agent de decontare sau la o contraparte centrală, utilizat pentru depozitarea de fonduri şi de instrumente financiare, precum şi pentru decontarea tranzacţiilor între participanţii la un sistem (L 253/ 2004).
4481.    Cont de depozit – Depozit de fonduri sub forma unui cont, fără eliberarea unui livret, controlul „scriptic” de către proprietar al titularului fiind efectuat prin intermediul extraselor de cont lunare, anuale, la cerere.
4482.    Cont de economii – Depozit de economii sub forma unui cont fără eliberarea unui livret. Condiţiile şi protecţia titularului sunt aceleaşi ca pentru carnetul de economii. Un extras de cont este înmânat titularului în funcţie de contractul realizat cu titularul la deschiderea contului.
4483.    Cont de plăţi – Cont ţinut în numele unuia sau mai multor deţinători de monedă/ monedă electronică şi utilizatori de servicii de plată şi utilizat pentru executarea operaţiunilor de plată (L 127/ 2011).
4484.    Cont de regularizare – Post din activul sau pasivul bilanţului care permite încorporarea, în exerciţiul financiar în curs a cheltuielilor şi veniturilor aferente, în parte pentru o perioadă imediat următoare.
4485.    Cont de viramente cu banca naţională – Cont deschis de bănci, întreprinderi, etc. la Banca Naţională, destinat plăţilor curente. Activele din conturile de virament pot fi schimbate oricând cu bancnote.
4486.    Cont discreţionar – Contul în cazul căruia intermediarul este împuternicit de către client să efectueze toate operaţiunile legate de administrarea portofoliului (vânzare, cumpărare de valori mobiliare, etc.).
4487.    Cont electronic – Evidenţă în cont a titlurilor financiare: este o formă dematerializată a hârtiilor de valoare, titlurile nefiind reprezentate prin documente materiale (book entry).
4488.    Cont interimar – Cont având un caracter provizoriu şi destinat să grupeze anumite tranzacţii.
4489.    Cont în marjă – Cont în care se evidenţiază fondurile băneşti şi/ sau instrumentele financiare constituite în vederea garantării poziţiilor deschise, precum şi drepturile dobândite şi obligaţiile asumate; cont pentru operaţiuni bursiere care, în anumite condiţii, permite clientului să beneficieze de credit din partea firmei de brokeraj, în scopul efectuării de tranzacţii cu titluri financiare (margin account).
4490.    Cont nostro – Cont deschis de o bancă şi administrat de aceasta.
4491.    Cont numeric – Cont al cărui titular nu este cunoscut decât de un număr mic de funcţionari ai băncii, toate operaţiunile derulându-se sub un număr fără menţionarea numelui.
4492.    Cont persoane relevante (staff) – Contul deschis la SSIF, în numele administratorilor, conducătorilor, acţionarilor, auditorilor, agenţilor pentru servicii de investiţii financiare sau al oricăror alţi angajaţi ori colaboratori ai SSIF, precum şi al persoanelor cu care aceştia se află în legături strânse, pentru evidenţierea deţinerilor şi operaţiunilor cu instrumente financiare şi numerar al acestora.
4493.    Cont personal – Contul unei persoane fizice, care spre deosebire de contul de depozit, este administrat sub forma unui cont curent.
4494.    Cont profesional – Cont deschis la un operator din piaţa bursieră, în numele administratorilor, membrilor conducerii executive, acţionarilor, auditorilor, cenzorilor, agenţilor pentru servicii de investiţii financiare sau al oricăror alţi angajaţi sau colaboratori ai respectivului operator de piaţă, precum şi al persoanelor cu care aceştia acţionează în mod concertat, pentru evidenţierea deţinerilor şi operaţiunilor cu valori mobiliare sau alte instrumente financiare ale acestora.
4495.    Cont propriu – Contul în nume propriu deschis pentru evidenţierea deţinerilor şi operaţiunilor cu instrumente financiare şi numerar.
4496.    Cont relevant – Registrul sau contul în care sunt operate înscrierile prin care instrumentele financiare transmisibile prin înscriere în cont sunt constituite în garanţie în favoarea beneficiarului. Registrul sau contul poate fi ţinut de beneficiarul garanţiei financiare (O.G. nr. 9/ 2004).
4497.    Cont tranzitoriu – Cont în care se înscriu operaţiuni provizorii, utilizat mai ales pentru operaţiuni care se compensează, efectuate de persoane care nu au cont deschis la banca respectivă.
4498.    Cont vostro – O bancă denumeşte cu acest termen un cont deschis la aceasta de o altă bancă. Ea ţine contul acesta şi eliberează extrasele respective.
4499.    Conta – A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva; a reprezenta o valoare, a avea însemnătate; a ţine seama de cineva.
4500.    Contabil – Care ţine de contabilitate, privitor la contabilitate; contabilicesc; persoană calificată care ţine contabilitatea unei instituţii sau a unei întreprinderi.
Denumirea generică pentru persoana şi/ sau persoanele care lucrează în compartimentul financiar contabil, care verifică documentele justificative şi întocmeşte/ întocmesc instrumentele de plată a cheltuielilor efectuate pe seama fondurilor publice (existente) (L 500/ 2002; L 273/ 2006).
4501.    Contabil sau auditor profesionist – Persoană membră a unui organism membru al IFAC.
4502.    Contabil sau auditor profesionist în practica publică – Un contabil sau un auditor profesionist, indiferent de clasificarea funcţională (ex. audit, fiscalitate sau consultanţă) dintr-o firmă care furnizează servicii profesionale. Acest termen este utilizat, de asemenea, ca referinţă pentru firme de contabili sau auditori în practica publică.
4503.    Contabilicesc – Contabil.
4504.    Contabilitate – Ansamblul operaţiilor de înregistrare, pe baza unor norme şi reguli speciale, a mişcării fondurilor şi materialelor într-o instituţie; evidenţă contabilă; secţie, birou într-o întreprindere unde se fac lucrările de contabilitate; ştiinţă care se ocupă cu teoria acestor operaţii.
Materialele de natură comercială, fiscală sau alte materiale de natură contabilă aparţinând titularului sau date de acest fel deţinute în numele său (Reg. CEE 2454/ 92).
Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor ce sunt obligate să ţină contabilitatea, în condiţiile legii. În acest scop, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi alte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată, atât pentru cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori (Legea 82/ 1991).
4505.    Contabilitate de angajamente – Efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în evidenţele contabile şi raportate în situaţiile financiare ale perioadei aferente (F.22).
4506.    Contabilitate de gestiune – Denumită şi contabilitate analitică sau internă ale cărei obiective fundamentale sunt: furnizarea tuturor informaţiilor care pot contribui la determinarea analitică a costurilor, a preţurilor de vânzare şi la controlul rentabilităţii lor, furnizarea informaţiilor necesare controlului condiţiilor interne de exploatare.
4507.    Contabilitate în partidă simplă – Reprezintă ansamblul registrelor şi documentelor financiar-contabile, legal reglementate, care servesc la evidenţierea în contabilitate, în mod cronologic şi sistematic, a operaţiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative (Legea 82/ 1991).
4508.    Contabilitatea titlurilor de valoare – Înregistrarea tuturor titlurilor aflate în custodia băncii într-un dosar numerotat, care cuprinde depozite de titluri, iar în cadrul acestor depozite se găsesc valorile numerotate.
4509.    Contabiliza – A înregistra o operaţie economică sau financiară în conturi; a opera într-un cont.
4510.    Contabilizare – Acţiunea de a contabiliza şi rezultatul ei.
4511.    Contact – Atingere directă, nemijlocită între două corpuri, două forţe, două energii, etc.; piesă care serveşte la stabilirea unui contact; apropiere între oameni; relaţie, legătură.
4512.    Contactor – Întrerupător care închide un circuit sub acţiunea unei comenzi de la distanţă, menţinându-l închis numai atât timp cât se exercită această comandă.
4513.    Contagia – A (se) contamina, a (se) molipsi de o boală infecţioasă.
4514.    Contagiere – Acţiunea de a (se) contagia şi rezultatul ei; contaminare, molipsire.
4515.    Contagios – Care se transmite de la om la om; molipsitor; persoană care suferă de o boală molipsitoare.
4516.    Contagiune – Reprezintă transmisia unor şocuri la nivel inter-sectorial, pe plan intern şi internaţional, independent de interconexiunile structurale sau de perturbările curente; transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire, contaminare; epidemie, molimă.
4517.    Container – Ambalaj în formă de rame, lăzi, etc. care serveşte la transportul materialelor sau al produselor; recipient destinat încărcăturii utile a unei rachete.
Un mecanism cadru, cisternă, caroserie sau alt mecanism analog precum şi un compartiment, total sau parţial închis care este destinat să fie încărcat cu mărfuri; are un caracter permanent şi este suficient de rezistent pentru a fi folosit în mod repetat; este special conceput pentru a facilita transportul mărfurilor fără a afecta încărcătura, pe unul sau pe mai multe mijloace de transport; este construit astfel încât permite manipularea şi transbordarea de pe un mijloc de transport pe altul; este construit astfel încât să fie uşor de încărcat şi descărcat şi să aibă un volum interior de cel puţin 1 mc; platformele descoperite sunt asimilate containerelor; termenul container cuprinde şi accesoriile şi echipamentele acestuia, cu condiţia să fie transportate împreună; termenul container nu cuprinde vehicule, accesorii sau piese detaşate de pe vehicule, ambalajele şi nici paletele; cu toate acestea, termenul container se aplică şi containerelor utilizate în trafic aerian la un volum interior de cel puţin 1 mc (Legea 86/ 2006 – Codul Vamal).
4518.    Container ce are un compartiment parţial închis – Mecanism care este în general constituit dintr-un planşeu şi o superstructură delimitând un fel de încărcătură echivalent celui unui container închis. Suprastructura este în general făcută din elemente metalice ce constituie carcasa containerului. Acest tip de container poate comporta unul sau mai mulţi pereţi laterali sau frontali. Anumite containere de acest tip au un acoperiş legat la planşeu pe cadre verticale. Containerele de acest tip sunt utilizate în special pentru transportul mărfurilor voluminoase (Legea 86/ 2006 – Codul Vamal).
4519.    Container cale maritimă – Un container proiectat astfel încât să poată fi sigilat în cazul în care reglementările prevăd acest lucru şi având dimensiunile de aşa natură încât suprafaţa delimitată de cele patru unghiuri externe să nu fie mai mică de 7 m2 (Reg. CEE 2454/ 92).
4520.    Contamina – A transmite o boală molipsitoare; a infecta, a molipsi; a se încrucişa; a se influenţa reciproc; a  influenţa, a înrâuri.
4521.    Contaminabil – care poate fi contaminat, expus contaminării.
4522.    Contaminant – care contaminează, contagios.
4523.    Contaminare – Acţiunea de a (se) contamina şi rezultatul ei.
4524.    Contemporan – Care există, trăieşte, se petrece în zilele noastre, care se raportează în prezent, la epoca de faţă, actual; care trăieşte sau a trăit în acelaşi timp cu, pe vremea.
4525.    Contemporaneitate – Epocă contemporană; ceea ce are un caracter contemporan, actual, actualitate.
4526.    Contencios – Ansamblul proceselor susceptibile de a fi soluţionate de instanţele judiciare; serviciu însărcinat cu problemele litigioase, cu apărarea drepturilor şi intereselor instituţiei la încheierea de acte juridice sau în faţa organelor de jurisdicţie; ansamblu de norme după care se rezolvă litigiile.
4527.    Contencios administrativ – Organ jurisdicţional ce statuează cu privire la litigiile dintre stat şi particulari.
Activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim (Legea nr. 554/ 2004).
4528.    Contenciosul administrativ – Activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz a unui act administrativ, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim (L 554/ 2004).
4529.    Contesta – A nu recunoaşte dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existenţa sau necesitatea unui lucru; a tăgădui; a face o contestaţie.
4530.    Contestabil – Care poate fi contestat, care provoacă contestaţie.
4531.    Contestare – Acţiunea de a contesta şi rezultatul ei; plângere pe care o parte nemulţumită o face împotriva unor hotărâri pronunţate de unele instanţe judiciare sau împotriva unor acte de executare silită.
4532.    Contestatio – Contestare.
4533.    Contestaţia în anulare – Cale extraordinară de atac exercitată împotriva hotărârilor penale definitive (art. 386 C.Proc.Pen.).
4534.    Contestaţia la executare – Procedeu jurisdicţional de soluţionare a plângerilor îndreptate împotriva actelor de executare dintr-o hotărâre penală.
4535.    Contestaţie – Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri (judecătoreşti) sau prin care se cere anularea ei; act întocmit în acest scop; plângere îndreptată către un organ ierarhic superior împotriva actelor ilegale (sau considerate nedrepte) comise de organul ierarhic inferior, fapt pentru care se solicită revizuirea sau anularea  hotărârii respective.
4536.    Context – Fragment dintr-o scriere în cadrul căruia se găseşte un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. interesant; text, cuprins; conjunctură, situaţie specifică, circumstanţă, stare de lucruri într-un anumit moment.
4537.    Contextură – Ansamblul de caracteristici ale unei ţesături care definesc structura ei; mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănţuire, legătură.
4538.    Contiguitate – Însuşirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue; vecinătate spaţială şi temporară.
4539.    Contiguu – Care se legă, care se înrudeşte, se uneşte cu ceva, care are elemente apropiate, comune cu altceva.
4540.    Continent – Diviziune geografică alcătuită dintr-o întindere mare de uscat, mărginită total sau parţial, de mări şi oceane, cuprinzând şi unele insule sau arhipelaguri vecine.
4541.    Continental – Care ţine de continent, privitor la un continent; care se află pe un continent.
4542.    Contingent – Totalitatea cetăţenilor născuţi în acelaşi an; leat; grup de oameni având o compoziţie omogenă; contribuţie; plafon cantitativ până la nivelul căruia se limitează importul sau exportul unor mărfuri; care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental.
4543.    Contingenţă – Însuşirea de a fi contingent; relaţie între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport, întâmplare.
4544.    Continua – A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi; a duce mai departe un lucru început.
4545.    Continuare – Acţiunea de a continua şi rezultatul ei; urmare, prelungire.
4546.    Continuator – Persoană care continuă un lucru, o acţiune, etc. începută de altul.
4547.    Continuitate – Faptul, însuşirea de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu.
4548.    Continuitatea activităţii – Entitatea este percepută, în mod normal, ca activitate continuă, adică dorind să îşi menţină activitatea în viitorul previzibil. Se presupune că nu există nici intenţia, şi nici necesitatea lichidării sau a reducerii semnificative a dimensiunii activităţii (IAS 1.23-24, F 23).
4549.    Continuu – Care are loc fără întrerupere, care se prelungeşte fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat.
4550.    Contondent – Obiect, corp tare, ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera.
4551.    Contopi – A (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna.
4552.    Contopire – Acţiunea de a (se) contopi şi rezultatul ei; fuziune.
4553.    Contor – Aparat de măsurat cantitatea a ceva ce se consumă (apă, energie electrică, gaze, etc.) într-o unitate de timp.
4554.    Contra – Element de compunere cu sensul „împotrivă”, „opus”; împotriva (cuiva sau a ceva); împotrivă, cu totul altfel; a contrazice; a da o contră; a se opune.
4555.    Contra factum non datur argumentum – Împotriva unui fapt (real) nu există argument.
4556.    Contra principia negantem non est disputandum – Nu poţi argumenta împotriva unuia care refuză principiile (oricărei dezbateri).
4557.    Contraacuzaţie – Învinuire adusă de către acuzat acuzatorului.
4558.    Contraamiral – Grad de ofiţer în marina militară corespunzător gradului de general-maior din trupele de uscat; persoană care are acest grad.
4559.    Contraatac – Ripostă ofensivă desfăşurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei şi de a restabili poziţiile iniţiale; ripostă.
4560.    Contraataca – A executa un contraatac; a da o ripostă.
4561.    Contrabalansa – A aduce în stare de echilibru; a cumpăni; a nimici sau a compensa efectul unei acţiuni prin altă acţiune.
4562.    Contrabalansare – Acţiunea de a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare.
4563.    Contrabandă – Fapte de comerţ realizate împotriva legilor unei ţări; trecere clandestină peste graniţă a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale; marfă adusă sau sustrasă în acest mod.
4564.    Contrabandist – Persoană care face contrabandă.
4565.    Contrabaraj – Baraj de înălţime mică din piatră, din beton sau din lemn, amplasat la o distanţă mică în aval de un baraj principal, pentru  preîntâmpina eroziunea fundului albiei şi surparea barajului principal.
4566.    Contracandidat – Persoană care candidează împotriva altui candidat pentru ocuparea unei funcţii sau a unei demnităţi.
4567.    Contracara – A se opune voinţei sau acţiuni cuiva, a împiedica, a zădărnici planurile, intenţiile, etc. cuiva.
4568.    Contracciu – Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar.
4569.    Contract – Act juridic civil constând în acordul de voinţă între două sau mai multe persoane, încheiat cu scopul de a crea, modifica sau stinge între ele drepturi şi obligaţii; convenţie; finalitatea unei operaţiuni la bursă sau a unui schimb valutar.
Un angajament între două sau mai multe părţi, cu consecinţe economice clare astfel încât părţile au posibilitatea redusă sau nu au deloc posibilitatea de a le evita, datorită faptului că angajamentul are putere executorie. Contractele pot lua diverse forme şi nu trebuie de obicei să fie sub formă scrisă (IAS 32.13).
Orice contract de achiziţie publică sau acord cadru (O.U.G. nr. 34/ 2006).
4570.    Contract aleatoriu – Contract în care părţile nu cunosc existenţa sau întinderea foloaselor patrimoniale ce vor rezulta din contract, întrucât s-au obligat în funcţie de o condiţie, fapt ce duce, în raport cu îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei, la o şansă de câştig sau la un risc de pierdere.
4571.    Contract bilateral – Contract în care părţile se obligă una faţă de alta în mod reciproc.
4572.    Contract cash – Tranzacţie bursieră care presupune livrarea titlurilor la sediul cumpărătorului în ziua în care a fost încheiat contractul de bursă (cash contract).
4573.    Contract colectiv de muncă – Convenţie încheiată între angajator (patron, organizaţie patronală), etc., pe de o parte, şi de salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, pe de altă parte, prin care, în principal, se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile juridice de muncă.
4574.    Contract comercial de concesiune – Este un contract adiacent unui contract de vânzare comercială prin care o parte numit concedent acordă celeilalte părţi numită concesionar dreptul de a aproviziona în exclusivitate cu anumite mărfuri pe care acesta le achiziţionează în nume şi cont propriu.
4575.    Contract comutativ – Contract oneros care are ca obiect prestaţii echivalente pentru ambele părţi.
4576.    Contract consensual – Ce se încheie prin simplu consimţământ, fără nici o formalitate.
4577.    Contract constitutiv de drepturi reale – Contract prin care o parte constituie un drept real asupra bunurilor sale în favoarea altei persoane.
4578.    Contract “cost plus” – Un contract de construcţie în care antreprenorul recuperează costurile permise sau altfel definite, la care se adaugă un procent din aceste costuri sau un onorariu fix (IAS 11.3).
4579.    Contract contingent privind emisiunea de acţiuni – Un contract de emitere de acţiuni ce depinde de îndeplinirea unor condiţii specificate (IAS 33.5).
4580.    Contract cu titlu gratuit – Contract în care un a din părţi face o prestaţie fără a pretinde o contraprestaţie de la cealaltă parte, fie cu intenţia de a face o donaţie, fie într-un mod dezinteresat.
4581.    Contract cu titlu oneros – Contract în care fiecare parte stipulează de la cealaltă o prestaţie în schimbul aceleia pe care o promite.
4582.    Contract de achiziţie publică – Contractul comercial care include şi categoria contractului sectorial, astfel cum este definit de lege, cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante, pe de o parte, şi unul sau mai mulţi operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii (O.U.G. nr. 34/ 2006).
4583.    Contract de administrare – Contractul încheiat între administrator şi participant, care are ca obiect administrarea fondului de pensii (L 411/ 2004).
4584.    Contract de asigurare – Un contract conform căruia o parte (asigurătorul) acceptă un risc de asigurare semnificativ din partea celeilalte părţi (asiguratul), convenind să compenseze asiguratul dacă un eveniment specific viitor incert (eveniment asigurat) îl afectează pe acesta din urmă (IFRS 4.A).
4585.    Contract de asigurare directă – Un contract de asigurare care nu este un contract de reasigurare (IFRS 4.A).
4586.    Contract de asigurare socială – Contractul încheiat voluntar între persoanele fizice şi casele teritoriale de pensii în scopul asigurării în sistemul public de pensii (L 263/ 2010).
4587.    Contract de asistenţă juridică – Contract complex convenit de un cabinet individual de avocatură sau de o altă structură abilitată de sistemul de organizare a avocaturii pe de o parte şi o persoană fizică sau juridică numită client, prin care cel dintâi se obligă să asigure prin avocatul titular sau prin alt avocat colaborator, în favoarea clientului îndeplinirea prestaţiei de specialitatea solicitată de către acesta.
4588.    Contract de bursă – Un contract spot, un contract forward, un contract de vânzare ori furnizare de mărfuri, servicii sau lucrări, un contract de cesiune de creanţă încheiat în conformitate cu reglementările bursei de mărfuri ori un contract de vânzare cumpărare pe piaţa mixtă (L 357/ 2005).
4589.    Contract de cauţiune – Contractul prin care o persoană se angajează faţă de creditorul principal de a garanta plata datoriei contractată de debitor.
4590.    Contract de concesiune – Acord de voinţă prin efectul căruia o parte (concedentul) transmite celeilalte părţi (concesionarul) spre administraţie rentabilă, pe un termen determinat, în schimbul unei redevenţe, o activitate economică, un serviciu public, o subunitate productivă sau un teren proprietate de stat. Contractul de concesiune se încheie printr-o procedură specifică reglementată de lege care presupune o succesiune de demersuri.
4591.    Contract de concesiune de lucrări publice – Contractul care are aceleaşi caracteristici ca şi contractul de lucrări, cu deosebirea că în contrapartida lucrărilor executate contractantul, în calitate de concesionar, primeşte din partea autorităţii contractante, în calitate de concedent, dreptul de a exploata rezultatul lucrărilor pe o perioadă determinată sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani prestabilite (O.U.G. nr. 34/ 2006).
4592.    Contract de concesiune de servicii – Contractul care are aceleaşi caracteristici ca şi contractul de servicii, cu deosebirea că în contrapartida serviciilor prestate contractantul, în calitate de concesionar, primeşte din partea autorităţii contractante, în calitate de concedent, dreptul de a exploata serviciile pe o perioadă determinată sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani prestabilite (O.U.G. nr. 34/ 2006).
4593.    Contract de compensare-decontare – Contractul încheiat între casa de compensare/ contrapartea centrală şi un membru compensator sau între un membru compensator şi un membru necompensator, prin care membrul compensator se obligă să efectueze, la o casă de compensare/ contraparte centrală, înregistrarea, compensarea şi decontarea tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate.
4594.    Contract de compensare globală – Un acord care oferă unei entităţi implicate în mai multe tranzacţii cu instrumente financiare cu o contrapartidă unică posibilitatea de a efectua o singură compensare pe bază netă a tuturor instrumentelor financiare acoperite de acord în eventualitatea neexecutării sau lichidării oricărui contract (IAS 32.50).
4595.    Contract de credit – Contractul prin care un creditor acordă, promite sau stipulează posibilitatea de a acorda unui consumator un credit sub formă de amânare de plată, împrumut sau alte facilităţi financiare similare, cu excepţia contractelor pentru prestarea de servicii în mod continuu ori pentru furnizarea de bunuri de acelaşi fel, atunci când consumatorul plăteşte pentru asemenea servicii sau bunuri în rate, pe durata furnizării lor (OUG 50/ 2010).
4596.    Contract de credit legat – Un contract de credit în care sunt întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: a. creditul în cauză serveşte exclusiv finanţării unui contract care are ca obiect furnizarea anumitor bunuri sau prestarea unui anumit serviciu; b. contractul de credit şi contractul de achiziţie de bunuri sau servicii formează, din punct de vedere obiectiv, o unitate comercială (OUG 50/ 2010).
4597.    Contract de construcţii – Un contract negociat în mod particular pentru construirea unui activ sau a unui complex de active care se află într-o strânsă legătură sau interdependenţă în ceea ce priveşte proiectarea, tehnologia şi funcţionarea sau scopul ori utilizarea lor finală (IAS 11.3).
4598.    Contract de depozitare – Contractul încheiat între administrator, ca reprezentant al fondului de pensii administrat privat în relaţiile cu terţii şi depozitar, având ca obiect depozitarea activelor financiare ale fondului de pensii  (L 411/ 2004).
4599.    Contract de furnizare – Reprezintă acel contract de achiziţie publică, altul decât contractul de lucrări, care are ca obiect furnizarea unuia sau mai multor produse, prin cumpărare, inclusiv în rate, închiriere sau leasing, cu sau fără opţiune de cumpărare. Contractul de achiziţie publică ce are ca obiect principal furnizarea de produse şi, cu titlu accesoriu, operaţiuni/ lucrări de instalare şi punere în funcţiune a acestora este considerat contract de furnizare. Contractul de achiziţie publică care are ca obiect atât furnizarea de produse, cât şi prestarea de servicii este considerat a fi de furnizare sau de servicii în funcţie de valoarea estimată mai mare (O.U.G. nr. 34/ 2006).
4600.    Contract de garanţie financiară – Un contract cu sau fără transfer de proprietate, având ca obiect garantarea obligaţiilor financiare, fie că acesta are ori nu are la bază un contract cadru sau clauze şi condiţii generale (O.G. nr. 9/ 2004).
4601.    Contract de garanţie financiară cu transfer de proprietate – Este un contract de garanţie financiară, inclusiv contractul de report, în temeiul căruia furnizorul garanţiei transmite beneficiarului acesteia proprietatea deplină asupra garanţiei financiare, în scopul garantării sau al asigurării în alt mod a executării obligaţiilor financiare garantate (O.G. nr. 9/ 2004).
4602.    Contract de garanţie financiară fără transfer de proprietate – Este un contract de garanţie financiară, în temeiul căruia furnizorul garanţiei pune la dispoziţie garanţia financiară în favoarea sau către un beneficiar al acesteia, furnizorul păstrând proprietatea deplină asupra garanţiei financiare la momentul constituirii acesteia (O.G. nr. 9/ 2004).
4603.    Contract de închiriere de vehicule rutiere – Contract încheiat în formă autentică, prin care un locator, persoană fizică sau juridică, transmite, contra cost, dreptul de folosinţă pe perioadă determinată a unuia sau mai multor vehicule, fără conducător auto, către o altă persoană fizică sau juridică, numită locatar (OUG 109/ 2005).
4604.    Contract de servicii – Este acel contract de achiziţie publică, altul decât contractul de lucrări sau de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, astfel cum sunt prevăzute de lege. Contractul de achiziţie publică care are ca obiect principal prestarea unor servicii şi, cu titlu accesoriu, desfăşurarea unor activităţi dintre cele prevăzute expres de lege este considerat contract de servicii. Contractul de achiziţie publică care are ca obiect atât furnizarea de produse, cât şi prestarea de servicii este considerat a fi de furnizare sau de servicii în funcţie de valoarea estimată mai mare (O.U.G. nr. 34/ 2006).
4605.    Contract de schimb – Contract prin care părţile, numite copermutanţi, dau fiecare celeilalte un lucru pentru altul. Contractul de schimb prezintă următoarele caractere juridice: este sinalagmatic, este cu titlu oneros, are caracter comutativ, are caracter consensual şi este translativ de proprietate sau de drepturi reale.
4606.    Contract forward – Tranzacţie la termen care conferă cumpărătorului dreptul de a cumpăra în viitor un activ suport la un anumit preţ stabilit la data încheierii contractului. Un caz aparte pentru contractele forward ce au ca activ suport cursul de schimb în reprezintă tranzacţiile tip NDF (Non Deliverable Forward) pentru care la scadenţă se plăteşte doar diferenţa între cursul stabilit prin contract şi cursul spot din momentul respectiv.
Contracte ce creează pentru părţi obligaţia de a vinde, respectiv de a cumpăra o anumită marfă la un preţ convenit în momentul încheierii tranzacţiei şi care se execută prin livrarea efectivă a mărfii şi plata preţului la o anumită dată viitoare.
4607.    Contract de garantare – Document contractual încheiat între entităţi, finanţator şi beneficiar, în care se prevăd condiţiile specifice de acordare şi plată a unei garanţii (Norme “Prima casă” din 17 iunie 2009).
4608.    Contract de împrumut – În cazul emisiunilor de valori mobiliare, reprezintă contractul dintre societatea emitentă şi sindicatul bancar care angajează împrumutul pentru declanşarea subscripţiei.
4609.    Contract de închiriere cu opţiune de cumpărare – Definiţia leasingului include contractele de închiriere a unui activ ce cuprind o clauză care oferă locatarului opţiunea de a deveni proprietarul bunului la îndeplinirea condiţiilor convenite. Aceste contracte sunt denumite uneori contracte de închiriere cu opţiune de cumpărare (IAS 17.6).
4610.    Contract de know-how – Contract ce are ca obiect transmiterea cu titlu oneros a anumitor cunoştinţe, abilităţi, procedee sau experienţe tehnice.
4611.    Contract de leasing financiar – Orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una din următoarele condiţii: a. riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte; b. contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului; c. utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre durata normală de funcţionare maximă şi durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcţionare maximă, exprimată în procente; d. perioada de leasing depăşeşte 80 % din durata normală de utilizare a bunului care face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit. e. valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egala cu valoarea de intrare a bunului (L 571/ 2003, L 227/ 2015 – Codul Fiscal).
4612.    Contract de leasing operaţional – Orice contract de leasing încheiat între locator şi locatar, care nu îndeplineşte condiţiile contractului de leasing financiar şi care transferă locatarului riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate, mai puţin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală (şi care nu îndeplineşte niciuna din condiţiile contractului de leasing financiar prezentate la lit. b. - e.). Riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci când opţiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului (L 571/ 2003, L 227/ 2015 – Codul Fiscal).
4613.    Contract de livrare – Înseamnă contract încheiat între vânzător şi întreprindere în scopul livrării sfeclei de zahăr destinate fabricării zahărului (Reg. CEE 1234/ 2007).
4614.    Contract de lucrări – Acel contract de achiziţie publică care are ca obiect: a. fie execuţia de lucrări legate de una dintre activităţile prevăzute de lege sau execuţia unei construcţii; b. fie atât proiectarea, cât şi execuţia de lucrări legate de una dintre activităţile prevăzute de lege sau atât proiectarea cât şi execuţia unei construcţii; c. fie realizarea prin orice mijloace a unei construcţii care corespunde necesităţii şi obiectivelor autorităţii contractante, în măsura în care acestea nu corespund prevederilor lit. a. şi b. (O.U.G. nr. 34/ 2006).
4615.    Contract de management – Contract între o societate comercială cu capital majoritar de stat şi o persoană, denumită manager, căreia îi este încredinţată conducerea şi organizarea societăţii, pe baza unor obiective şi criterii de performanţă cuantificabile, în schimbul unei plăţi (L 66/ 1993).
4616.    Contract de plată pe bază de acţiuni – Un contract între entitate şi altă parte (inclusiv un angajat) pentru a încheia o tranzacţie cu plata pe bază de acţiuni care dă dreptul celeilalte părţi să primească numerar sau alte active ale entităţii pentru sumele care se bazează pe preţul acţiunilor entităţii sau pe alte instrumente de capitaluri proprii ale entităţii sau să primească instrumente de capitaluri proprii ale entităţii cu condiţia să se îndeplinească condiţiile specificate pentru intrarea în drepturi, dacă există (IFRS 2.A).
4617.    Contract de punere la dispoziţie – Reprezintă contractul ce se încheie în formă scrisă prin  care agentul de muncă temporară pune la dispoziţia utilizatorului un salariat angajat prin contract de muncă temporară. Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă: a. motivul pentru care este necesară utilizarea unui salariat temporar; b. termenul misiunii şi, dacă este cazul, posibilitatea modificării termenului misiunii; c. caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru; d. condiţiile concrete de muncă; e. echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze; f. orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar; g. valoarea contractului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul. Orice clauză prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după îndeplinirea misiunii este nulă (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
4618.    Contract de reasigurare – Un contract de asigurare emis de un asigurator (reasiguratorul) pentru a compensa un alt asigurator (cedentul) pentru pierderile la unul sau mai multe contracte emise de cedent (IFRS 4.A).
4619.    Contract de rentă viageră – Este un contract aleatoriu ce stabileşte părţile, forma şi condiţiile de plată de rentă. Renta se poate înfiinţa între vii, cu titlu gratuit, caz în care este echivalent cu o donaţie sau prin testament (legat) situaţie în care se aplică regulile privitoare la liberalităţi (art. 1639 C.Civ.).
4620.    Contract de transport auto internaţional – Contract comercial încheiat între expeditor şi cărăuş, prin care acesta din urmă se obligă faţă de cel dintâi, în schimbul unei taxe de transport, să transporte anumite mărfuri la destinaţia stabilită şi să le livreze la acea destinaţie.
4621.    Contract financiar calificat – Reprezintă orice contract având ca obiect operaţiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pieţele reglementate, pieţele asimilate sau pieţele la buna înţelegere, astfel cum sunt acestea reglementate (L 85/ 2006).
4622.    Contract forward – Un contract de vânzare cumpărare, cu termen suspensiv, ale cărui clauze sunt prestabilite de bursa de mărfuri; termenul unui contract forward poate fi stabilit de partea ce iniţiază oferta până la 18 luni, dar nu mai puţin de 10 zile lucrătoare (L 357/ 2005).
Vânzare/ cumpărare a unei cantităţi determinate dintr-o marfă, valută sau titlu financiar la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului, livrarea şi plata urmând să se efectueze la o dată ulterioară.
4623.    Contract futures – Tranzacţie bursieră care generează obligaţia părţilor de a livra/ plăti o marfă sau un titlu financiar la un anumit preţ şi la un termen viitor stabilite în contract, dacă până la scadenţă debitorul obligaţiei nu şi-a închis poziţia pe care o deţine în bursă. De exemplu, cel care a vândut un contract futures poate, până la scadenţă, să cumpere contractul, închizându-şi poziţia în bursă, sau, la scadenţă, să livreze marfa sau titlurile care fac obiectul contractului.
4624.    Contract individual de ambarcare – Noţiune cu înţeles de contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată de către salariaţii care fac parte din personalul navigant.
4625.    Contract individual de muncă – Instituţia fundamentală a dreptului, arhetip al raportului de muncă, reprezentând una din cele două modalităţi ale încadrării în muncă. Constituie înţelegerea dintre o persoană fizică, denumită salariat, şi o altă persoană, de regulă juridică, denumită angajator, prin care prima îşi asumă faţă de cealaltă, printr-o relaţie de subordonare, a numită activitate (muncă) precis determinată, executată în timp, peste trei ore pe zi lucrătoare (în medie), în schimbul unui salariu şi al altor drepturi ce i se cuvin în temeiul legislaţiei muncii, a contractului colectiv de muncă şi a stipulaţiilor înscrise în contractul respectiv.
4626.    Contract încheiat cu consumatorii – Contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, inclusiv certificatele de garanţie, bonurile de comandă, facturile, borderourile sau bonurile de livrare, biletele, tichetele care conţin stipulări sau referiri la condiţii generale prestabilite (L 296/ 2004).
4627.    Contract la distanţă – Contractul de furnizare de produse sau servicii încheiat între un comerciant şi un consumator, în cadrul unui sistem de vânzare organizat de către comerciant, care utilizează în mod exclusiv, înainte şi la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de comunicaţie la distanţă (O.G. 130/ 2000).
Orice contract, referitor la servicii de investiţii financiare, încheiat între un intermediar, în calitate de ofertant, şi un investitor, în calitate de beneficiar de servicii de investiţii financiare, în cadrul unui sistem de vânzări sau prestări de servicii financiare la distanţă, organizat de către ofertant, care, pentru derularea contractului, foloseşte exclusiv unul sau mai multe mijloace de comunicare la distanţă, începând cu momentul încheierii contractului, până la expirarea acestuia.
4628.    Contract oneros – Un contract în care costurile inevitabile implicate de îndeplinirea obligaţiilor contractuale depăşesc beneficiile economice estimate a se obţine din respectivul contract (IAS 37.10).
4629.    Contract repo – Orice contract în care o instituţie sau contrapartea acesteia transferă titluri, mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea titlurilor sau mărfurilor (cu condiţia ca această garanţie să fie emisă de către o bancă recunoscută care deţine drepturile asupra titlurilor sau mărfurilor), dar fără ca prin contract să fie permisă transferarea sau gajarea unui anumit titlu sau marfă către mai mult de o contraparte la un moment dat, şi prin care se angajează să le răscumpere (sau să răscumpere titlurile sau mărfurile care prezintă aceleaşi caracteristici) la un preţ specificat, la o dată viitoare specificată sau care urmează a fi specificată, de către cel care efectuează transferul. Contractul reprezintă un contract repo pentru cel ce vinde mărfurile şi un contract reverse repo pentru cel care le cumpără.
4630.    Contract reverse repo – O tranzacţie interprofesională atunci când contrapartea este supusă coordonării prudenţiale la nivel comunitar, sau este o instituţie de credit din zona A, sau este o firmă de investiţii recunoscută dintr-un stat nemembru, sau când contractul este încheiat cu o casă de compensare recunoscută sau cu o bursă recunoscută de CNVM.
4631.    Contract sinalagmatic – Contract ce naşte, din momentul încheierii acestuia, obligaţii reciproce şi interdependenţe în sarcina ambelor părţi (denumit şi bilateral).
4632.    Contract spot – Tranzacţie care presupune cumpărarea, respectiv vânzarea unei valute în prezent. Data decontării variază de la piaţă la piaţă, în mod frecvent aceasta fiind de 2 zile.
Un contract de vânzare cumpărare, cu clauze prestabilite de bursa de mărfuri, cu executare imediată sau cu executare în cel mult 10 zile lucrătoare de la data manifestării acordului ferm de voinţă al părţilor prin tranzacţia efectuată la bursa de mărfuri (L 357/ 2005).
4633.    Contracta – A încheia un contract; a lua asupra sa o obligaţie, a se îndatora la; a se molipsi de, a se îmbolnăvi de, a lua o boală; a (se) strânge, a (se) zgârci; a-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.
4634.    Contractant – Termen ce desemnează în mod generic persoana fizică şi persoana juridică ce încheie în nume propriu un contract, care se angajează prin contract faţă de cineva. Contractantul este parte în contractul respectiv, spre deosebire de mandatarul care încheie un contract în numele mandantului care, reprezentându-l pe acesta din urmă, rămâne în exteriorul raportului juridic obligaţional astfel realizat.
Ofertantul care a devenit, în condiţiile legii, parte într-un contract de achiziţie publică (O.U.G. nr. 34/ 2006).
4635.    Contractare – Acţiunea de a (se) contracta şi rezultatul ei.
4636.    Contractabil – Care se contractă, capabil de a se contracta.
4637.    Contractant – Termen ce desemnează în mod generic persoana fizică sau juridică ce încheie în nume propriu un contract. Contractantul este parte în contractul respectiv, spre deosebire de mandatarul care încheie un contract în numele mandantelui care, reprezentându-l pe acesta din urmă, rămâne în exteriorul raportului juridic obligaţional astfel realizat.
4638.    Contracte cu opţiuni – Opţiuni; contracte standardizate care, în schimbul unei prime, creează pentru cumpărătorul opţiunii dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ suport la un preţ prestabilit, numit preţ de exercitare, până sau la data expirării.
4639.    Contracte de report – Contracte în care o parte cumpără valori mobiliare cu plata imediată, cu revânzarea simultană, la termen şi pe un preţ determinat, a unor valori mobiliare de aceeaşi specie şi cu remiterea efectivă a valorilor mobiliare date în report.
4640.    Contractor – Care contractează.
4641.    Contractual – Privitor la un contract, prevăzut în contract; condiţionat printr-un contract.
4642.    Contractul colectiv de muncă – Este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă. Negocierea colectivă este obligatorie, cu excepţia cazului în care angajatorul are încadraţi mai puţin de 21 de salariaţi. La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă părţile sunt egale şi libere. Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor. Părţile, reprezentarea acestora şi procedura de negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncă sunt stabilite potrivit legii. Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicală. Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul angajatorilor, al ramurilor de activitate şi la nivel naţional. Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
Convenţia încheiată în formă în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală şi reprezentanţii angajaţilor, prin care se stabilesc clauze privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din relaţiile de muncă. Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmăreşte promovarea şi apărarea intereselor părţilor semnatare, prevenirea şi limitarea conflictelor colective de muncă, în vederea asigurării păcii sociale (L 62/ 2011).
4643.    Contractul de adaptare profesională – Este un contract pe perioadă determinată (care nu poate fi mai mare de un an) care se încheie în vederea adaptării salariaţilor debutanţi la o funcţie nouă, la un loc de muncă nou sau în cadrul unui colectiv nou. Contractul se încheie odată cu încheierea contractului individual de muncă sau, după caz, la debutul salariatului în funcţia nouă, la locul de muncă nou sau în colectivul nou, în condiţiile legii. La expirarea termenului contractului de adaptare profesională salariatul poate fi supus unei evaluări în vederea stabilirii măsurii în care acesta poate face funcţiei noi, locului de muncă nou sau colectivului nou în care urmează să presteze munca (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
4644.    Contractul de antrepriză – Este un contract care se încheie între antreprenor (meseriaş, întreprinzător) care se obligă să execute pe riscul său o anumită lucrare pentru cealaltă parte numită client în schimbul unei părţi. Este frecvent întâlnit în practica antreprizei în construcţii.
4645.    Contractul de arendare – Este un contract real, sinalagmatic (bilateral) cu titlu oneros. Contractul se încheie între proprietar, uzufructar sau alt deţinător legal de bunuri agricole (teren arabil, vii, livezi, păşuni, construcţii, animale etc.) şi arendaş cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o perioadă determinată şi la un preţ stabilit de părţi.
4646.    Contractul de calificare profesională – Este contractul în baza căruia salariatul se obligă să urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări profesionale. Pot încheia contacte de calificare profesională salariaţii cu vârsta minimă de 16 ani împliniţi, care nu au dobândit o calificare sau care au dobândit o calificare ce nu le permite menţinerea la locul de muncă la acel angajator. Contractul de calificare profesională se încheie pentru o durată cuprinsă între 6 luni şi 2 ani. Pot încheia contracte de calificare profesională numai angajatorii autorizaţi în acest sens de ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi de Ministerul Educaţiei şi Cercetării (procedura de autorizare precum şi modul de atestare a calificării profesionale se stabilesc prin lege specială) (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
4647.    Contractul de comision – Este contractul prin care o persoană (comisionar) se obligă să săvârşească pe numele său dar pe cheltuiala altei persoane (comitent) un act juridic (ex. punerea în consignaţie a unui bun în vederea vânzării) în schimbul remunerării (comision).
4648.    Contractul de comodat – Împrumut de folosinţă; un contract încheiat între comodant şi comodator în baza căruia primul remite spre folosinţă temporară celui din urmă un lucru cu obligaţia acestuia de a-l restitui împrumutătorului, care rămâne proprietarul lui, în natura sa specifică.
4649.    Contractul de consignaţie – O variantă a contractului de comision, contract prin care persoana numită consignant încredinţează celeilalte părţi numite consignatar mărfuri în depozit pentru a fi comercializate în condiţiile stabilite, contra unui comision. Trăsătura contractului este aceea că mărfurile nu trec în proprietatea consignatarului ci numai în detenţia lui care este obligat de a deconta consignantului preţul încasat sau mărfurile proprietatea lui.
4650.    Contractul de depozit – Contractul prin care o persoană numită deponent (depunător) încredinţează un lucru mobil altei persoane numită depozitar care se obligă să-l păstreze şi să-l restituie în natură la termenul convenit sau la cerere.
4651.    Contractul de donaţie – Este un contract prin care o persoană numită donator transferă irevocabil dreptul său de proprietate asupra unui sau mai multor bunuri determinate unei alte persoane numită donator care le acceptă.
4652.    Contract de fidejusiune – Cauţiune; contract prin care o persoană (fidejusor) se obligă să garanteze faţă de creditor executarea obligaţiunii de care este ţinut debitorul în cazul când acesta nu o îndeplineşte.
4653.    Contractul de gaj – Contract prin care debitorul emite creditorului său, un lucru mobil corporal sau incorporal, în vederea garantării datoriei sale. Gajul este lucrul mobil ce face obiectul unui astfel de contract şi în general orice bun mobil poate fi dat în gaj. Este un contract accesoriu, unilateral, real şi constitutiv de drepturi reale.
4654.    Contractul de întreţinere – Contract translativ de proprietate prin care o persoană transmite unul sau mai multe bunuri determinate ori o sumă de bani unei alte persoane numită întreţinător, care se obligă să presteze întreţinere, fie întreţinutului fie altei persoane, până la decesul acestuia sau pe o perioadă de timp determinată.
4655.    Contractul de locaţiune – Un contract în baza căruia o persoană numită locator se obligă să asigure altei persoane numită locatar (chiriaş) folosinţa integrală sau parţială a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o durată de timp determinată, în schimbul unui preţ corespunzător.
4656.    Contractul de mandat – Contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, pe care îl reprezintă în baza împuternicirii date.
Este acordul de voinţă încheiat între operatorul economic, reprezentat de consiliul de administraţie, şi directorul general/ directorul operatorului economic, care are ca obiect îndeplinirea unor obiective şi criterii de performanţă aprobate de către acţionari, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic sau majoritar, respectiv de către conducerea ministerelor, autorităţilor publice centrale sau locale în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea cărora se află, în cazul regiilor autonome (OUG 79/ 2008).
4657.    Contractul de schimb – Este un contract prin care părţile îşi dau (transmit) reciproc proprietatea unui lucru pentru alt lucru (art. 1405 C.Civ.).
4658.    Contractul de transport – Este contractul ce se formează prin acordul de voinţă al părţilor, în formă scrisă, având ca obiect transportul a ceva (inclusiv servicii conexe acestuia) în condiţiile stabilite.
4659.    Contractul de ucenicie la locul de muncă – Este contractul individual de muncă de tip particular, în temeiul căruia: a. angajatorul persoană juridică sau persoană fizică se obligă ca, în afara plăţii unui salariu, să asigure ucenicului formarea profesională într-o anumită meserie potrivit domeniului său de activitate; b. ucenicul se obligă să urmeze cursurile de formare profesională (să se formeze profesional) şi să muncească în subordinea angajatorului respectiv. Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie pe o durată determinată. Poate fi încadrat ca ucenic orice tânăr care nu deţine o calificare profesională şi care, la începutul perioadei de ucenicie, nu a împlinit vârsta de 25 de ani. Ucenicul beneficiază de dispoziţiile aplicabile celorlalţi salariaţi, în măsura în care ele nu sunt contrare celor specifice statului său. Persoana încadrată în muncă în baza unui contract de ucenicie are statut de ucenic (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
4660.    Contractul de vânzare-cumpărare – Este un contract prin care una din părţi (vânzătorul) transferă proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părţi (cumpărătorul) care se obligă în schimb să se plătească vânzătorului preţul bunului vândut.
4661.    Contractul individual de muncă – Este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoana fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu. Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul  minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă. Acesta se încheie pe durată nedeterminată sar, prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe perioadă determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege. Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului de muncă în forma scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
Instituţie fundamentală a dreptului, arhetip al raportului juridic de muncă, reprezentând una din cele două modalităţi ale încadrării în muncă, reprezentând înţelegerea dintre o persoană fizică, denumită salariat, şi o altă persoană, de regulă juridică, denumită angajator, prin care prima îşi asumă faţă de cea din urmă, printr-o relaţie de subordonare, o anumită activitate, muncă, precis determinată, executată în timp, în schimbul unui salariu şi a altor drepturi ce i se cuvin în temeiul legislaţiei muncii, a contractului colectiv de muncă sau înţelegerii între părţi (stipulaţiile înscrise în contractul respectiv).
4662.    Contractul individual de muncă cu timp parţial – Reprezintă contractul încheiat în formă scrisă în care angajatorul poate încadra salariaţi cu program de lucru corespunzător unei fracţiuni de normă de cel puţin două ore pe zi, prin contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată. Durata săptămânală de lucru a unui salariat angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial este inferioară celei a unui salariat cu normă întreagă comparabil, fără a putea fi mai mică de 10 ore. În afara elementelor obligatorii pentru contractele de muncă este necesar să se insereze următoarele: a. durata muncii şi repartizarea programului de lucru; b. condiţiile în care se poate modifica programul de lucru; c. interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora (neprevederea acestora determinând schimbarea tipului de contract într-unul încheiat pentru normă întreagă) (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
4663.    Contractul individual de muncă la domiciliu – Reprezintă contractul de muncă care se încheie numai în formă scrisă şi conţine, în afara elementelor obligatorii ale contractelor individuale de muncă, următoarele: a. precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu; b. programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului şi modalitatea concretă de realizare a controlului; c. obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează. Prin contractele colective de muncă se pot stabili şi alte condiţii specifice privind munca la domiciliu (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
4664.    Contractul individual de muncă pe perioadă determinată – Reprezintă forma de contract individual de muncă ce se încheie numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie. Acest contract poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, dar nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 luni şi cel mult de două ori consecutiv (între aceleaşi părţi se pot încheia cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durata determinată succesive; încheiate în termen de 3 luni de la încetarea contractului individual de muncă pe perioadă determinată, anterior, sunt considerate contracte succesive). Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în următoarele cazuri: a. înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepţia situaţiei în care acel salariat participă la grevă; b. creşterea temporară a activităţii angajatorului; c. desfăşurarea unor activităţi cu caracter sezonier; d. în situaţia în care este încheiat în temeiul unor dispoziţii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă; d1. angajarea unei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă care, în termen de 5 ani de la data angajării îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limita de vârstă; d2. ocuparea unei funcţii eligibile în cadrul organizaţiilor sindicale, patronale sau al organizaţiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului; d3. angajarea pensionarilor care, în condiţiile legii, pot cumula pensia cu salariul; e. în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte, programe, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional şi/ sau la nivel de ramură (Legea 53/ 2003 Codul muncii).
4665.    Contractul social – Un concept care desemnează acordul iniţial stabilit în mod raţional de oameni din perioada trecerii de la starea naturală şi cea civilă, când ei erau liberi şi egali, prin care renunţă la o parte din drepturile lor individuale în favoarea unei instanţe supraindividuale cum ar fi statul sau societatea, cu scopul de a primi de la această instanţă garanţia exercitării tuturor drepturilor individuale.
4666.    Contracţie – Micşorare a volumului unui corp în urma unui proces fizic sau tehnologic (uscare, răcire, ardere, solidificare); încordare, zgârcire a muşchilor, a corpului; contractare.
4667.    Contracurbă – Curbă a unei şosele sau a unei linii de cale ferată, care urmează imediat după o altă curbă situată în acelaşi plan, dar cu concavitatea în sens contrar.
4668.    Contradictorialitatea – Principiu de bază al judecăţii potrivit căruia probele administrate în cauză sunt supuse discuţiei. Ea constă în drepturile părţilor de a fi prezentate la judecată, de a cunoaşte pretenţiile sau învinuirile formulate împotriva lor, de a discuta în contradictoriu în faţa instanţei toate elementele de fapt şi de drept ale cauzei, putând administra probele lor şi combate pe cele ale adversarilor (art. 289 C.Proc.Civ.).
4669.    Contradictoriu – Care se contrazic între ele, care se exclud reciproc, care sunt incompatibile unul cu altul.
4670.    Contradicţie – Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor şi proceselor (corelaţia de unitate, de legătură, coexistenţă şi luptă a laturilor, proprietăţilor şi tendinţelor contrare, proprii fiecărui obiect sau proces), constituind conţinutul, motorul dezvoltării, cauza tuturor schimbărilor din univers, a evoluţiei de la inferior la superior; raport logic între două noţiuni, judecăţi, concluzii care epuizează complet domeniul lor de referinţă şi care se exclud reciproc; nepotrivire între idei sau fapte, contrazicere.
4671.    Contraexpert – Expert desemnat de instanţă, la cererea uneia dintre părţi, de a face o contraexpertiză.
4672.    Contraexpertiză – Expertiză cerută de partea nemulţumită şi destinată să verifice o expertiză efectuată anterior; mijloc de probă concretizat într-o nouă expertiză cerută de partea din proces nemulţumită de felul cum a fost efectuată expertiza admisă şi ordonată de instanţă la cererea celeilalte părţi.
4673.    Contraface – A reproduce un obiect, un document, un  preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica.
4674.    Contrafacere – Acţiunea de a contraface şi rezultatul ei; reproducere frauduloasă; falsificare.
4675.    Contrafacerea obiectului unei invenţii – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor la regimul stabilit pentru anumite activităţi economice şi constă în contrafacerea sau folosirea, fără drept, a obiectului unei invenţii (art. 299 C.Pen.).
4676.    Contrafăcut – Falsificat, reprodus; fraudulos; artificial.
4677.    Contraindica – A interzice ceva; a da o indicaţie contrară.
4678.    Contraindicat – Nepotrivit, nerecomandabil, neprielnic, nociv, vătămător în anumite stări sau împrejurări.
4679.    Contraindicaţie – Împrejurare specială care interzice aplicarea unui tratament sau folosirea unui remediu, regim alimentar, etc.
4680.    Contraînscris – Denumire dată înscrisului constatator al actului secret întocmit de părţi în caz de simulaţie. Este întotdeauna un înscris sub semnătură privată despre a cărui existenţă au cunoştinţă numai părţile semnatare.
4681.    Contralovitură – Ripostă ofensivă în timpul apărării, executată de forţe militare importante, cu scopul nimicirii inamicului şi al restabilirii apărării.
4682.    Contramaistru – Muncitor calificat care supraveghează şi dirijează un sector într-o întreprindere industrială; grad în corpul subofiţerilor de marină, persoană care avea acest grad.
4683.    Contramanda – A revoca un ordin, o dispoziţie sau o hotărâre;a  anula; a renunţa la un proiect, la un plan, la o vizită etc. stabilite dinainte.
4684.    Contramandare – Acţiunea de a contramanda.
4685.    Contramarcă – Parte a unui bilet de spectacol care rămâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv.
4686.    Contramarş – Marşul pe care îl face o trupă când îşi schimbă direcţia; evoluţia unei coloane care-şi schimbă frontul.
4687.    Contraofensivă – Trecere de la apărare la ofensiva de mari proporţii, cu forţele unuia sau ale mai multor fronturi, în scopul nimicirii inamicului aflat până atunci în ofensivă.
4688.    Contraofertă – Propunerea făcută ofertantului de către destinatarul ofertei (prin manifestare unilaterală de voinţă) de a încheia un contract în alte condiţii decât cele cuprinse în oferta iniţială ce i-a fost adresată.
4689.    Contraordin – Ordin prin care se revocă un ordin dat anterior.
4690.    Contraparte centrală – O entitate care se interpune, din punct de vedere juridic, între instituţiile participante la un sistem şi care acţionează în calitate de cocontractant exclusiv al fiecărei instituţii şi preia obligaţiile acestor instituţii în legătură cu ordinele lor de transfer (L 253/ 2004).
4691.    Contrapartidă – Dublură a unui cont, a unui registru, ţinută pentru verificare.
4692.    Contrapondere – Ceea ce echilibrează, contrabalansează sau neutralizează o forţă, o acţiune, etc.
4693.    Contrapoziţie – Poziţie contrară celei prezentate; opoziţie.
4694.    Contraprobă – Probă suplimentară, efectuată atunci când o probă de încercare nu dă rezultate concludente.
4695.    Contraproiect – Proiect care verifică, îmbunătăţeşte sau înlocuieşte un proiect anterior; proiect prezentat la un concurs alături de altele.
4696.    Contrapropunere – Propunere opusă altei propuneri.
4697.    Contraprotest – Protest prin care se constată refuzul de plată al indicatului la nevoie sau al acceptantului pentru onoare.
4698.    Contrar – Opus, potrivnic; împotrivă, în contră, neconform cu; denumire dată noţiunii care desemnează laturi, însuşiri sau tendinţe ale obiectelor şi proceselor opuse unele altora, astfel încât se exclud reciproc, această opoziţie constituind forţa motrice şi conţinutul principal al dezvoltării acelui obiect sau proces; fiecare dintre termenii unei contradicţii.
4699.    Contrarecepţie – Operaţie de recepţie repetată în cazul unui litigiu, pentru a verifica recepţia făcută anterior.
4700.    Contraria – A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându-i ceva care se opune convingerilor, intenţiilor sau dorinţei sale.
4701.    Contrariat – Surprins în mod neplăcut de o împotrivire sau de un fapt care îi contrazice părerile sau aşteptările.
4702.    Contrariere – Acţiunea de a contraria şi rezultatul ei.
4703.    Contrarietate – Stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere; raport logic între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noţiuni sau judecăţi.
4704.    Contrar – Contrar.
4705.    Contrasemna – A pune semnătura pe un act, semnat în prealabil de un organ ierarhic superior.
4706.    Contrasemnare – Acţiunea de a contrasemna şi rezultatul ei.
4707.    Contraspionaj – Activitate de urmărire şi de contracarare a actelor de spionaj şi de descoperire şi prindere a spionilor; serviciu de stat însărcinat cu urmărirea şi combaterea spionajului.
4708.    Contrast – Opoziţie puternică între două sau mai multe lucruri, stări, acţiuni, etc.; diferenţa dintre înnegrirea maximă şi cea minimă a unei fotografii/ imagini fotografice.
4709.    Contrasta – A fi în opoziţie, a constitui un contrast cu ceva sau cu cineva.
4710.    Contrastant – care contrastează, care este (pus) în contrast; contrastiv, opus.
4711.    Contrastiv – Care pune în evidenţă un contrast, care accentuează un contrast; contrastant, opus.
4712.    Contratimp – Nepotrivire, inoportunitate.
4713.    Contravaloare – Echivalent (mai ales în bani) al unui lucru oarecare; valoare dată în schimbul altei valori.
4714.    Contraveni – A săvârşi o abatere de la o lege, de la un regulament, de la regulile de convieţuire socială, etc.
4715.    Contravenient – Persoană care săvârşeşte o contravenţie.
4716.    Contravenţie – Fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege, prin hotărâre a guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a consiliului general al municipiului Bucureşti. Se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate în care se stabilesc atribuţii prin lege. Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare. Sancţiunile contravenţionale principale sunt: avertismentul, amenda contravenţională, obligarea contravenientului la prestarea de activităţi în folosul comunităţii sau închisoarea contravenţională, dacă nu există consimţământul contravenientului pentru aplicarea prestării de activităţi în folosul comunităţii. Sancţiunile contravenţionale complementare sunt: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, suspendarea  sau anularea, după caz a avizului, acordului sau autorizaţiei de exercitare a unei activităţi, închiderea unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii agentului economic, retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv precum şi desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială. Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare (OG 2/ 2001).
4717.    Contrazice – A susţine contrarul celor spuse de cineva; a nega; a nu se potrivi, a fi în opoziţie, a fi incomparabil cu cineva; a dezminţi ceva; a spune ceva în opoziţie cu cele afirmate anterior de tine însuţi; a avea păreri deosebite, a nu fi de acord unii cu alţii; a nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni.
4718.    Contrazicere – Faptul de a (se) contrazice; contradicţie, dezacord, opoziţie.
4719.    Contră – Lovitură de răspuns promptă după un atac lansat de adversar.
4720.    Contribuabil – Persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească impozit; birnic, plătitor de bir, taxe şi impozite.
Persoane fizice sau juridice obligate la plata impozitului pe profit, conform precizărilor realizate de Codul fiscal, după cum urmează: a. persoanele juridice române; b. persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România; c. persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică; d. persoanele juridice străine care realizează venituri din/ sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/ cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română; e. persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică română (L 571/ 2003).
Persoană fizică sau juridică ce plăteşte contribuţii de asigurări sociale sistemului public de pensii, conform legii (L 263/ 2010).
4721.    Contribui – A-şi aduce contribuţia (morală sau materială), a participa la o acţiune comună; a înlesni apariţia sau dezvoltarea unui lucru.
4722.    Contributiv – Care se referă la contribuţie; care contribuie, contributoriu.
4723.    Contributoriu – Contributiv.
4724.    Contribuţia publică naţională totală – Totalul fondurilor publice necesare implementării programelor operaţionale, format din cofinanţarea publică şi fondurile aferente cheltuielilor publice, altele decât cele eligibile (OUG nr. 64/ 2009).
4725.    Contribuţie – Parte cu care cineva participă la o acţiune sau la o cheltuială comună; aport; impozit, bir.
Prelevarea obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice, cu sau fără posibilitatea obţinerii unei contraprestaţii (L 500/ 2002; L 273/ 2006).
Sumele plătite de participanţi şi/ sau în numele acestora la un fond de pensii administrat privat (L 411/ 2004).
Suma nerambursabilă datorată Fondului de garantare a creditelor bancare de către instituţiile de credit participante la Fond, conform prevederilor legale în vigoare (OG 39/ 1996).
4726.    Contribuţii datorate de angajatori şi de salariaţi – Sume legal datorate lunar, după caz, de către angajatori, sub forma unor procente din fondul de salarii sau din câştigul brut realizat de fiecare salariat ori de către salariaţi, sub forma unor procente din drepturile lor salariale.
4727.    Contribuţii sociale obligatorii – Orice contribuţii care trebuie plătite, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru protecţia şomerilor, asigurări de sănătate sau asigurări sociale (L 571/ 2003).
Prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecţia persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul cărora aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare (L 227/ 2015 – Codul Fiscal).
4728.    Controale de calitate – Politicile şi procedurile adoptate de o firmă, menite să îi ofere o asigurare rezonabilă în legătură cu faptul că firma şi personalul său respectă standardele profesionale şi cerinţele legale şi de reglementare şi că rapoartele emise de firmă sau de partenerii din cadrul misiunii sunt adecvate în împrejurări date.
4729.    Controale generale în sistemele informaţionale computerizate – Politici şi proceduri care se referă la mai multe aplicaţii şi care susţin funcţionarea eficientă a controalelor aplicaţiilor contribuind astfel la asigurarea unei funcţionări adecvate continue a sistemelor informatice. Controalele informatice generale includ în mod obişnuit controale asupra operaţiilor centrelor de date şi ale reţelelor; achiziţiei, întreţinerii şi dezvoltării sistemelor informatice; securizarea accesului; precum şi a achiziţiei, întreţinerii şi dezvoltării sistemului de aplicaţii.
4730.    Controale vamale – Acţiuni specifice îndeplinite de către autorităţile vamale în vederea garantării unei aplicări corecte a legislaţiei vamale şi a altor acte cu putere de lege care reglementează intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României/ Comunităţii şi ţările terţe, precum şi prezenţa/ staţionarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri româneşti/ comunitare. Aceste acte/ acţiuni pot include verificarea mărfurilor, verificarea informaţiilor menţionate în declaraţie, verificarea existenţei şi autenticităţii documentelor electronice sau scrise, verificarea situaţiei contabile a întreprinderilor şi a altor înregistrări/ înscrisuri, verificarea mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi a altor mărfuri transportate sau la purtător şi efectuarea unor anchete administrative, precum şi alte acţiuni similare (L 86/ 2006, Reg. CEE 2913/ 92).
4731.    Control – Analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii etc. pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri pentru îmbunătăţire; supraveghere continuă (morală sau materială); stăpânire, dominaţie; putere de dirijare a propriilor sale gesturi şi mişcări; instituţie sau grup de persoane care supraveghează anumite activităţi; registru de evidenţă a personalului (şi animalelor) unei unităţi militare.
Analiză permanentă, periodică sau inopinată a unei activităţi (dintr-un domeniu oarecare), a unei situaţii etc. pentru a urmări modul cum se desfăşoară activitatea în domeniul respectiv (mersul ei) şi pentru a lua măsurile de îmbunătăţire ce se impun, preîntâmpinarea sau lichidarea eventualelor lipsuri, etc.); urmărirea unui sistem tehnic, a unui proces tehnologic, etc. prin măsurarea directă sau indirectă a mărimilor care caracterizează sau de care depinde funcţionarea acestuia; supraveghere continuă (morală sau materială); stăpânire, dominaţie; putere de dirijare a propriilor gesturi şi mişcări; instituţie sau grup de persoane care supraveghează anumite activităţi; inspecţie, inspectare, revizie, verificare.
Relaţia dintre o societate mamă (vezi societate mamă) şi o filială a acesteia, sau o relaţie similară dintre o persoană fizică sau juridică şi o entitate (OUG 99/ 2006).
Majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii (O.G. 92/ 2009).
4732.    Control asupra entităţii – Autoritatea de a guverna politicile financiare şi de exploatare ale unei entităţi pentru a obţine beneficii din activităţile sale (IAS 24.9, IAS 27.4, IAS 28.2, IAS 31.3, IFRS 3.A).
4733.    Control bugetar – Procedeu de gestiune a întreprinderilor industriale care îngăduie în orice moment să se cunoască în orice fază a producţiei preţurile de cost şi cheltuielile generale.
4734.    Control comun – Controlul divizat convenit pe bază de contract privind o activitate economică (IAS 24.9). Controlul comun reprezintă modalitatea contractuală de repartizare a controlului asupra unei activităţi economice şi există numai atunci când deciziile strategice financiare şi operaţionale cu privire la respectiva activitate necesită consensul unanim al părţilor care îşi împart controlul (asociaţii)(IAS 28.2, IAS 31.3).
4735.    Control de fond – Totalitatea acţiunilor efectuate în fondul forestier, în condiţiile legii, de către personalul care asigură administrarea pădurilor şi serviciilor silvice, în scopul: a. verificării stării limitelor şi bornelor amenajistice; b. verificării suprafeţei de pădure în scopul identificării, inventarierii şi evaluării valorice a arborilor tăiaţi în delict, a seminţişurilor utilizabile distruse sau vătămate, a oricăror alte pagube aduse pădurii, precum şi stăvilirii cauzelor care le-au produs; c. verificării oportunităţii şi calităţii lucrărilor silvice executate; d. identificării lucrărilor silvice necesare; e. verificării stării bunurilor mobile şi imobile aferente pădurii respective; f. inventarierii stocurilor de produse ale pădurii existente pe suprafaţa acesteia; g. stabilirii pagubelor şi/ sau daunelor aduse pădurii, precum şi propuneri de recuperare a acestora (L 46/ 2008).
4736.    Control financiar bancar – Control exercitat permanent de organele financiare (superioare şi locale), ce are ca scop respectarea legislaţiei în domeniu, cunoaşterea modului cum sunt gospodărite mijloacele materiale şi financiare, cum sunt realizate obiectivele de consolidare a echilibrului financiar, monetar, valutar, etc.
4737.    Control financiar preventiv – Ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanță cu obiectivele acesteia și cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient și eficace. Aceasta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele și procedurile (O.G. nr. 119/ 1999).
4738.    Control financiar public intern – Întregul sistem de control intern din sistemul public, format din sistemele de control ale entităţilor publice, ale altor structuri abilitate de Guvern şi dintr-o unitate centrală care este responsabilă de armonizarea şi implementarea principiilor şi standardelor de control şi audit (L 672/ 2002).
4739.    Control fitosanitar – Control efectuat asupra culturilor agricole, plantaţiilor şi produselor agricole pentru a constata starea lor de sănătate.
4740.    Control indirect – Activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane (OG 92/ 2009).
4741.    Control intern – Procesul proiectat şi efectuat de cei care sunt însărcinaţi cu guvernanţa, managementul şi de alt personal, pentru a oferi o asigurare rezonabilă în legătură cu atingerea obiectivelor entităţii cu privire la credibilitatea raportării financiare, eficacitatea şi eficienţa operaţiilor, precum şi conformitatea cu legile şi reglementările aplicabile. Controlul intern are următoarele componente: a. mediul de control, b. procesul de evaluare a riscurilor entităţii, c. sistemul informatic, inclusiv cel referitor la părţile afiliate, relevante pentru raportarea financiară, şi comunicarea, d. activităţile de control şi, monitorizarea controalelor.
Ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace; include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele şi procedurile (O.G. nr. 119/ 1999; L 672/ 2002).
Un ansamblu de activităţi şi operaţiuni desfăşurate cu scopul de a asigura desfăşurarea de către SSIF şi angajaţii săi a legilor, reglementările pieţei de capital, precum şi a normelor şi procedurilor interne ale acesteia.
4742.    Control sanitar – Control efectuat de organele medicale de specialitate pentru stabilirea stării igienice şi sanitare a alimentelor, locuinţelor, întreprinderilor, etc.
4743.    Control stocks – Termen prin care se desemnează acele acţiuni prin care posesorul controlează direct sau indirect, singur sau cu alţi acţionari, societatea care emite acţiuni.
4744.    Control tehnic de calitate – Verificarea efectuată de organe de specialitate, privind calitatea materiilor prime şi a materialelor, respectarea în procesul de producţie a documentaţiilor tehnice şi a tehnologiei de fabricaţie, calitatea produselor finite, omologarea produselor, etc.
4745.    Control tip I sau II – Tip I este controlul bazat în principal pe existenţa unui gard, Tip II sunt controalele bazate în principal pe formalităţi efectuate în conformitate cu cerinţele regimului de antrepozit vamal (Reg. CEE 2454/ 92).
4746.    Control vamal – Acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri româneşti; aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declaraţie, existenţa şi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenţelor contabile ale agenţilor economici şi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum şi efectuarea de verificări administrative şi alte acte similare (Legea nr. 86/ 2006 – Codul vamal).
4747.    Controla – A supune controlului; a domina, a stăpâni; a-şi dirija propriile gesturi şi mişcări.
4748.    Controlabil – Care poate fi controlat; a cărui exactitate poate fi verificată.
4749.    Controlor – Funcţionar însărcinat cu efectuarea de operaţii de control; aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcţionare a unei instalaţii.
4750.    Controlor delegat – Persoana desemnată administrativ, funcționarul public, care asigură atribuții de control financiar preventiv delegat, în mod independent, potrivit prevederilor legale în vigoare (O.G. 119/ 1999).
4751.    Controlul – Reprezintă o activitate legală, necesară şi utilă, exercitată cu obiectivitate şi imparţialitate, destinată menţinerii sau restabilirii echilibrului intre dispoziţiile normative aplicabile unui domeniu de activitate anume şi modul concret în care acţionează entitatea controlată sau structurile sale interne şi personalul acestora în acel domeniu. Controlul are ca scop obţinerea de date şi informaţii concludente ale căror analiză, prelucrare şi interpretare să permită evaluarea corectă a nivelului de respectare a obligaţiilor dintr-un domeniu anume, stabilite în sarcina entităţii controlate (Cod CPAC din SASS 2008).
4752.    Controlul accesului – Proceduri proiectate să restricţioneze accesul la reţelele de echipamente conectate online, precum şi la programe şi date. Controlul accesului constă în “autentificarea utilizatorului” şi “autorizarea utilizatorului”. “Autentificarea utilizatorului se realizează, în general, prin  identificarea unui nume de utilizator unic, o parolă, un card de acces sau date biometrice. “Autorizarea utilizatorului” constă în reguli de acces pentru a determina resursele informatice la care poate avea acces fiecare utilizator. În mod specific, astfel de proceduri sunt proiectate să prevină şi să detecteze: a. accesul neautorizat la echipamentele conectate online, precum şi la programe şi date, b. înregistrări la tranzacţii neautorizate, c. modificări neautorizate în fişierele de date, d. folosirea programelor informatice de către personal neautorizat şi e. folosirea de programe informatice neautorizate.
4753.    Controlul aplicaţiilor în sistemele informatice – Proceduri manuale sau automate care operează de obicei la nivelul proceselor întreprinderii. Controlul aplicaţiilor poate fi de natură preventivă sau de detectare şi este proiectat să asigure integritatea înregistrărilor contabile. În consecinţă, controalele aplicaţiilor se referă la procedurile folosite pentru a iniţia, înregistra, procesa şi raporta tranzacţiile sau alte date financiare.
4754.    Controlul dezvoltării programelor – Proceduri menite să prevină sau să detecteze modificările inadecvate aduse programelor informatice care sunt accesate cu ajutorul terminalelor conectate online. Accesul poate fi restricţionat prin controale cum ar fi folosirea unor programe operaţionale separate sau a unor pachete de programe specializate dezvoltate special în acest scop. Este important ca modificările efectuate online asupra programelor să fie documentate, controlate şi monitorizate în mod adecvat.
4755.    Controlul în sănătate publică – Exercitarea activităţilor de control privind aplicarea prevederilor legale de sănătate publică (L 95/ 2006).
4756.    Controlul schimburilor – Ansamblu de măsuri guvernamentale destinate înregistrării intrărilor şi ieşirilor de devize şi de a controla fluxul acestora. Ţările cu monedă slabă au un control al schimburilor care face moneda lor neconvertibilă.
4757.    Controversă – A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu.
4758.    Controversat – Care formează obiectul unei controverse; în controversă, în privinţa căruia există controversă.
4759.    Controversă – Discuţie în contradictoriu (asupra unei chestiuni principale); discuţie aprinsă, ceartă, neînţelegere.
4760.    Contul de profit şi pierderi – Contul în care se evidenţiază cheltuielile şi veniturile înregistrate într-un exerciţiu financiar. Soldul acestui cont determină profitul sau pierderea.
4761.    Contumacie – Constă lipsa nejustificată de la judecată a inculpatului. Lipsa se datoreşte neprezentării inculpatului deşi a fost legal citat sau acesta se sustrage judecăţii. Neprezentarea părţilor legal citate nu împiedică judecarea procesului.
4762.    Contur – Linie închisă care mărgineşte o parte dintr-o suprafaţă; un corp, un obiect; reprezentare grafică a liniei care mărgineşte un obiect, un corp, etc.
4763.    Contura – A da, a schiţa, a trasa unui obiect conturul; a (se) închega în forme precise; a (se) preciza.
4764.    Conturare – Acţiunea de a (se) contura.
4765.    Conturat – Cu contururi precise; clar, precis, evident.
4766.    Conturba – A deranja, a tulbura.
4767.    Conturi – Materialul comercial, de impozitare sau alt material financiar al titularului, ori alte elemente deţinute în locul lor (Reg. CEE 2454/ 92).
4768.    Conţine – A cuprinde, a avea în interior; a fi umplut (total sau parţial) cu; a fi alcătuit din, a avea în sine.
4769.    Conţinut – Ceea ce încape într-un spaţiu limitat, în special într-un recipient; totalitatea elementelor din care se compune un obiect sau un proces, formând o unitate dialectică cu forma, comprehensiune, înţeles, semnificaţie; fondul de idei şi afectiv al unei opere literare sau artistice; cuprins, temă, miez; listă ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii, sumar.
4770.    Conţinutul infracţiunii – Totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca fapta să constituie o infracţiune.
4771.    Conţopist – Persoană care execută lucrări mărunte de birou, copist.
4772.    Conurbaţie – Formă complexă de aşezare umană formată dintr-un oraş cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedere economic, administrativ şi cultural, o serie de oraşe învecinate mai mici.
4773.    Convalescent – Persoană care se află în convalescenţă, pe cale de însănătoşire.
4774.    Convalescenţă – Perioadă de tranziţie prin care trece un bolnav după vindecare până la însănătoşirea deplină; întremare.
4775.    Convector – Aparat folosit pentru condiţionarea aerului în cameră prin circulaţie forţată, compus dintr-o baterie de încălzire, una de răcire, un filtru de aer, ventilator, etc.
4776.    Convecţie – Mişcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică; mişcare de ansamblu a particulelor unui fluid
4777.    Conveier – Mijloc de transport cu mişcare continuă, format din elemente flexibile de tracţiune (benzi, cabluri, lanţuri, etc. şi folosit la deplasarea obiectelor în timpul prelucrării lor; bandă rulantă.
4778.    Convenabil – Care convine sau care poate conveni; potrivit, acceptabil; mulţumitor, satisfăcător; avantajos, ieftin.
4779.    Conveni – A corespunde cu dorinţele cuiva, a fi pe placul cuiva; a cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înţelege; a accepta, a admite; a încheia o convenţie.
4780.    Convenienţă – Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanţă.
4781.    Convenţia matrimonială - Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale se face prin încheierea unei convenţii matrimoniale. Sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut predeterminat. Convenţia matrimonială încheiată înainte de căsătorie produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei. Convenţia încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părţi sau, în lipsă, de la data încheierii ei (Legea nr. 287/ 2009 - Codul civil).
4782.    Convenţie – Înţelegere acord între două sau mai multe state, instituţii sau persoane cu privire la anumite probleme sau anumite obiective; contract, denumire dată unor tratate internaţionale; acord de voinţă a două sau mai multe persoane fizice sau juridice cu scopul de a crea sau de a stinge obligaţii; înţelegere tacită de a admite unele procedee sau ficţiuni; deprinderi stabilite prin tradiţie.
4783.    Convenţie bipartită – Înţelegere, convenţie, etc. între două state, două partide, etc.
4784.    Convenţie civilă de prestări servicii – Contract civil reglementat de lege prin care este permisă încadrarea în muncă a unei persoane fizice în trei situaţii de excepţie şi anume: prestarea muncii la asociaţiile de proprietari, prestarea muncii pentru desfăşurarea unei activităţi de cel mult 60 de zile şi prestarea muncii pentru desfăşurarea unei munci cu caracter permanent, dar care să nu depăşească, în medie, 3 ore pe zi, în raport cu programul normal de lucru (în medie de 170 ore lunar).
4785.    Convenţie de evitare a dublei impuneri – Convenţie între state în vederea eliminării sau cel puţin a diminuării dublei impuneri.
4786.    Convenţie de garantare – Document contractual cadru, încheiat între entităţi, care cuprinde, în principal, clauze privind drepturile şi obligaţiile părţilor, acordarea, monitorizarea şi executarea garanţiilor (Norme “Prima casă” din 17 iunie 2009).
4787.    Convenţie privind implementarea programului – document cadru încheiat între entităţi precizate expres, care cuprinde, în principal, termenii şi condiţiile mandatului acordat unei entităţi şi clauze privind drepturile şi obligaţiile acestora privind acordarea, monitorizarea, raportarea şi executarea garanţiilor (Norme “Prima casă” din 17 iunie 2009).
4788.    Convenţional – Stabilit prin convenţie, acceptat prin tradiţie; provenit dintr-o convenţie învechită sau practicată mecanic (şi rupt de realitate); artificial; lipsit de naturaleţe, nenatural, prefăcut.
4789.    Convenţionalism – Caracterul a ceea ce este convenţional; tendinţă idealistă de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor.
4790.    Convenţionalist – Referitor la convenţionalism.
4791.    Convenţiune – Convenţie.
4792.    Converge – A se îndrepta spre acelaşi punct, spre acelaşi ţel.
4793.    Convergent – Care converge.
4794.    Convergenţă – Faptul de a converge; îndreptare spre acelaşi punct, către acelaşi ţel; apariţie a unor asemănări structurale sau funcţionale la organisme îndepărtate filogenetic, ca rezultat al adaptării lor la condiţii de mediu relativ identice.
4795.    Convers – Judecăţi, raţionamente ale cărui subiect poate fi transformat în atribut sau invers fără a schimba sensul judecăţii sau a altera adevărul ei.
4796.    Conversa – A sta de vorbă cu cineva, a întreţine o convorbire; a discuta.
4797.    Conversaţie – Discuţie, convorbire; fel de a vorbi, de a discuta.
4798.    Conversiune – Preschimbare a unei valori de natură economică în alta; modificarea condiţiilor unui împrumut privat sau de stat; înlocuirea de către un debitor a unui împrumut anulat, denunţat sau ajuns la scadenţă, printr-un act emis în noile condiţii; reînnoirea unei obligaţii de casă; schimbarea obligaţiunilor convertibile cu acţiuni sau alte titluri; în domeniul monetar, transformarea unui activ sau a unei creanţe dintr-o monedă în alta.
4799.    Conversiunea actului juridic – Posibilitatea ca un act juridic lovit de nulitate să producă efectele juridice ale unui alt act juridic, dacă întruneşte condiţiile de valabilitate ale acesteia din urmă.
4800.    Conversiunea datoriilor – Reducerea prin lege a obligaţiilor de plată.
4801.    Converti – A adopta sau a determina pe cineva să adopte o anumită convingere; a schimba în aur sau devize (bani de hârtie).
4802.    Convertibil – Care poate fi convertit.
4803.    Convertibilitate – Drept al deţinătorului unor bancnote de a pretinde şi obligaţia băncii care le-a emis de a schimba bancnotele, la cerere, cu aur sau cu devize-aur la paritatea oficială.
4804.    Convertibilitate externă – Posibilitatea schimbării monedei naţionale într-o altă monedă.
4805.    Convertibilitate internă – Posibilitatea de a schimba oricând bancnotele emise, la cerere, cu aur sau cu devize-aur la paritatea oficială.
4806.    Convertire – Faptul de a (se) converti.
4807.    Convertizare – Proces metalurgic care constă în înlăturarea unor impurităţi din masa metalică de fontă, de plumb, de cupru, etc. aflată în stare de fuziune în convertizor, pe baza unor reacţii de oxidare, cu ajutorul unui curent de aer, de oxigen, etc.
4808.    Convertizor – Dispozitiv mecanic de transformare a mişcării sau a forţelor; cuptor căptuşit cu materiale refractare, în care se obţine curentul topit; maşină sau grup de maşini electrice care transformă un gen de curent în altul; maşină pentru transformarea grişului în făină.
4809.    Convex – Care are suprafaţa rotunjită şi bombată, care prezintă o proeminenţă; în formă de umflătură.
4810.    Convexitate – Însuşirea de a fi convex; suprafaţă, formă, parte convexă (a unui lucru); proeminenţă, umflătură.
4811.    Convicţiune – Convingere.
4812.    Convieţui – A trăi laolaltă, în acelaşi loc cu cineva; a coabita.
4813.    Convieţuire – Faptul de a convieţui; coabitare.
4814.    Convieţuitor – Care trăieşte în acelaşi loc cu altcineva.
4815.    Convingător – Care convinge.
4816.    Convinge – A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi şi argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat; a-şi da sama, a recunoaşte că ceva este într-un anumit fel, a se încredinţa de ceva.
4817.    Convingere – Acţiunea de a (se) convinge; convicţiune; părere fermă asupra unui lucru.
4818.    Convins – Care a dobândit o convingere, care are convingerea că; încredinţat; ferm, hotărât.
4819.    Conviv – Comesean.
4820.    Convoca – A chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial).
4821.    Convocare – Acţiunea de a convoca şi rezultatul ei; înştiinţare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare, etc.; convocaţiune.
4822.    Convocaţiune – Convocare.
4823.    Convoi – Grup, şir de vehicule (care transportă materiale, oameni, etc.); mulţime (încolonată) care merge în aceeaşi direcţie (şi cu acelaşi scop); cortegiu.
4824.    Convorbi – A sta de vorbă, a discuta, a conversa.
4825.    Convorbire – Acţiunea de a convorbi; conversaţie, discuţie.
4826.    Convulsa – A se convulsiona.
4827.    Convulsie – Contracţie bruscă, involuntară, prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp; spasm; frământare, zvârcolire, încordare.
4828.    Convulsiona – A avea convulsii, spasme, a se zvârcoli; a se încorda.
4829.    Convulsionat – Cuprins de convulsii.
4830.    Convulsiv – Care se referă la convulsii; care provoacă convulsii, caracterizat prin convulsii, însoţit de convulsii.
4831.    Coopera – A lucra împreună cu cineva, a colabora, a-şi da concursul, a concura.
4832.    Cooperare – Faptul de a coopera, muncă în comun, cooperaţie.
4833.    Cooperatist – Care ţine de cooperaţie, privitor la cooperaţie; care activează în cooperaţie; care are caracterele cooperaţiei.
4834.    Cooperativă – Întreprindere social-economică formată prin asocierea liber consimţită a unui grup de persoane (mici producători, meseriaşi, consumatori) care concentrează mijloacele de producţie şi forţă de muncă, pentru producerea, cumpărarea, desfacere, etc. a diferite produse şi/ sau servicii.
4835.    Cooperativă agricolă – Reprezintă o asociaţie autonomă de persoane fizice şi/ sau juridice, după caz, persoana juridică de drept privat, constituită pe baza consimţământului liber exprimat de părţi, în scopul promovării intereselor membrilor cooperatori, în conformitate cu principiile cooperatiste, care se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor legale în vigoare. Este o asociaţie autonomă cu un număr nelimitat de membri, cu capital variabil, care exercită o activitate economică, tehnică şi socială în interesul privat al membrilor săi. Cooperativele agricole pot fi de gradul 1 (asociaţii de persoane fizice) şi 2 (persoane juridice constituite din persoane fizice şi/ sau juridice, după caz, în scopul integrării pe orizontală şi pe verticală a activităţii economice desfăşurate de acestea şi autorizate în conformitate cu prevederile în vigoare. Cooperativa agricolă cuprinde cooperative, entităţi juridice pe domenii şi ramuri de activitate, cum ar fi: a. cooperative agricole de servicii, care asigură în sistem cooperativ serviciile pentru micii producători; b. cooperativele agricole de achiziţii şi vânzări, care organizează atât cumpărările de materiale şi de mijloace tehnice necesare producţiei agricole, cât şi vânzările produselor agricole; c. cooperativele agricole de procesare a produselor agricole, care asigură produse tipice, de marcă, cu prezenţă permanentă; d. cooperativele agricole manufactiere şi de mică industrie în agricultură; e. cooperative agricole de exploatare şi gestionare a terenurilor agricole, silvice, piscicole şi a efectivelor de  animale; f. cooperative agricole pentru finanţare, asistenţă mutuală şi asigurare agricolă; g. cooperative agricole de tipurile menţionate anterior şi de alte tipuri care se vor constitui cu respectarea prevederilor legale. (L 566/ 2004).
4836.    Cooperator – Membru al unei cooperative, participant la o cooperativă.
4837.    Cooperaţie – Cooperare, asociere liber consimţită de persoane, de întreprinderi cooperatiste de producţie, de consum, de desfacere, de credit, prestări servicii, etc.
4838.    Coopta – A primi pe cineva într-un colectiv cu consimţământul acestuia.
4839.    Cooptare – Acţiunea de a coopta şi rezultatul ei; mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet, etc. cu consimţământul membrilor lor.
4840.    Coordona – A pune de acord părţile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activităţi desfăşurate în vederea aceluiaşi scop.
4841.    Coordonare – Acţiunea de a coordona şi rezultatul ei.
4842.    Coordonat – Pus de acord (cu celelalte părţi sau în toate părţile sale); armonizat, orânduit; fiecare dintre elementele (numere, distanţe, unghiuri, etc.) care caracterizează poziţia unui punct în raport cu un  sistem de referinţă; sistem de cercuri imaginare (meridiane şi paralele) trasate pe suprafaţa globului pământesc, cu ajutorul cărora se determină poziţia unui punct de pe glob; sistem de numere care pot fi concretizate prin linii şi care servesc la determinarea poziţiei unui astru.
4843.    Coordonator – Persoană care coordonează; aparat care indică în mod automat pilotului locul unde se află avionul şi distanţa parcursă de la locul de decolare.
4844.    Coordonatori locali – Primarii municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti în a căror responsabilitate revine coordonarea programelor locale, în calitate de autorităţi contractante (OUG 18/ 2009).
4845.    Coparticipa – A participa la ceva împreună cu alţii.
4846.    Coparticipare – Acţiunea de a coparticipa şi rezultatul ei; participare la ceva împreună cu alţii; coparticipaţie.
4847.    Coparticipaţie – Coparticipare.
4848.    Copastie – Bordură de lemn sau de metal montată la partea superioară a parapetului sau a balustradei bordajelor unei nave.
4849.    Copărtaş – Persoană ce deţine o cotă parte din dreptul de proprietate asupra unui bun ori asupra unei mase de bunuri, sau asupra unei universalităţi de bunuri considerată în raport cu altele cu care participă la o afacere sau o împărţeală.
4850.    Copermutant – Denumire generică dată oricăreia dintre părţile unui contract de schimb.
4851.    Coperta – A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega.
4852.    Copertare – Acţiunea de a coperta şi rezultatul ei; operaţie de îmbrăcare a unei cărţi, a unui caiet etc. cu un înveliş protector de hârtie, carton, material plastic, etc.
4853.    Copertă – Învelişul protector al unei cărţi, al unei publicaţii, al unui caiet etc.; scoarţă, învelitoare.
4854.    Copia – A transcrie un text, redând exact conţinutul lui; a reproduce fără originalitate o operă de artă; a redacta o temă, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informaţie; a plagia; a reproduce ceva prin imitaţie servilă; a imita pe cineva.
4855.    Copia conformă a certificatului de transport în cont propriu – Documentul eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere deţinute în condiţiile prevederilor legale şi utilizate de întreprindere, cu care se efectuează operaţiuni de transport rutier în cont propriu, numai cu respectarea reglementărilor naţionale şi internaţionale în domeniul transporturilor rutiere (OUG 109/ 2005).
4856.    Copia conformă a licenţei de transport – Documentul eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere deţinute în condiţiile prevederilor legale şi utilizate de operatorul de transport rutier la operaţiunile de transport rutier, numai cu respectarea reglementărilor naţionale şi internaţionale în domeniul transporturilor rutiere (OUG 109/ 2005).
4857.    Copie – Înscris care reproduce cuvânt cu cuvânt un alt înscris (a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice, etc.) numit original (reproducere exactă); imitaţie servilă şi fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise.
4858.    Copie legalizată – Copie pe care un organ competent în condiţiile legii o declară conformă cu originalul.
4859.    Copier – Registru în care se copiază (unele operaţii contabile).
4860.    Copiere – Acţiunea de a copia şi rezultatul ei; copiat.
4861.    Copil – Băiat sau fată în primii ani ai vieţii (până la adolescenţă); tânăr, adolescent; fiu, fiică; om naiv, fără experienţă.
Reprezintă copilul provenit din căsătoria soţilor, copilul unui dintre soţi, copilul adoptat, precum şi copilul dat în plasament familiei sau persoanei ori pentru care s-a instituit tutela sau curatela, potrivit legii (L 416/ 2001).
4862.    Copil din afara căsătoriei – Copil rezultat dintr-o relaţie intimă între un bărbat şi o femeie care nu au calitatea de soţi. În cazul în care filiaţia sa a fost legal stabilită, acest copil se bucură de acelaşi regim juridic ca şi copilul rezultat din căsătorie.
4863.    Copil din căsătorie – Copil ai cărui părinţi sunt legat juridiceşte prin căsătorie.
4864.    Copil legitim – Copil născut în cadrul căsătoriei.
4865.    Copil legitimat – Copil din afara căsătoriei care dobândeşte statutul juridic de copil din căsătorie ca urmare a faptului că părinţii lui se căsătoresc între ei la o dată ulterioară naşterii acestuia, cu condiţia ca filiaţia lui faţă de ambii părinţi să fie legal stabilită. În dreptul actual, legitimarea copilului din afara căsătoriei nu are semnificaţie juridică, fiind lipsită totodată şi de importanţă practică, deoarece copilul din afara căsătoriei având filiaţia legală stabilită faţă de ambii părinţi, are acelaşi statut juridic ca şi copilul rezultat din căsătorie.
4866.    Copil nelegitim – Copil născut în afara căsătoriei. Legislaţia actuală consacră deplina calitate juridică a copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie, astfel că devine legitim şi copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost legal stabilită faţă de ambii părinţi.
4867.    Copilărie – Perioadă a vieţii omeneşti de la naştere până la adolescenţă; timpul când cineva este copil; început; faptă, purtare, vorbe, apucături de copil; naivitate.
4868.    Copleşi – A cuprinde din toate părţile, a năpădi, a doborî, a birui pe cineva; a emoţiona peste măsură, a impresiona puternic; a înconjura din toate părţile, a cuprinde.
4869.    Copleşire – Faptul de a copleşi; năpădire, împovărare.
4870.    Copleşitor – Care copleşeşte.
4871.    Coposesie – Posesie pe care două sau mai multe persoane o exercită în comun.
4872.    Coposesiune – Posesiune în comun a unui lucru.
4873.    Coposesor – Persoana care, împreună cu o altă persoană (sau alte persoane) posedă un bun imobil sau un bun mobil, exercitând o posesie utilă.
4874.    Copreşedinte – Persoană care îndeplineşte funcţia de preşedinte împreună cu altcineva.
4875.    Coproprietar – Persoană care stăpâneşte o proprietate în comun cu altcineva; titular al unui drept de proprietate comună pe cote-părţi.
4876.    Coproprietate – Drept de proprietate în folosul mai multor persoane sub formă de cote părţi ideale (stabilit în baza unui înscris, a unei hotărâri, etc.).
4877.    Copyright – Drept de reproducere; drept de autor.
4878.    Coraport – Raport de completare care însoţeşte raportul principal prezentat de o altă persoană.
4879.    Coraportor – Persoană care prezintă un coraport.
4880.    Cordaj – Totalitatea frânghiilor, sforilor şi parâmelor unei corăbii; ansamblu de operaţiuni efectuate de o maşină de extracţie în timpul unei curse a coliviilor în puţul de mină.
4881.    Cordial – Care porneşte din toată inima; afectuos.
4882.    Cordialitate – Însuşirea de a fi cordial; afecţiune.
4883.    Core 1 – Măsură a inflaţiei de bază utilizată de Banca Naţională a României (BNR), care reflectă variaţia preţurilor libere, se calculează pe baza Indicelui Preţurilor de Consum (IPC) din care se exclud preţurile administrate.
4884.    Core 2 – Măsură a inflaţiei de bază utilizată de Banca Naţională a României (BNR), care reflectă variaţia preţurilor libere şi cu volatilitate relativ redusă, se calculează pe baza Indicelui Preţurilor de Consum (IPC) din care se exclud preţurile administrate şi cele cu volatilitate ridicată (legume, fructe, ouă, combustibili).
4885.    Corect – Conform cu regulile juste (ale unei ştiinţe, ale unei reglementări, etc.); aşa cum trebuie; care are o ţinută, o purtare, o atitudine ireproşabilă; cinstit.
4886.    Corecta – A(-şi) îndrepta greşelile, defectele, etc.; a (se) corija.
4887.    Corectare – Acţiunea de a (se) corecta şi rezultatul ei; îndreptare, corijare.
4888.    Corectarea erorilor contabile – Corectarea erorilor constatate în contabilitate se efectuează pe seama rezultatului reportat. Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi declaraţii eronate cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greşeala de a utiliza, sau de a nu utiliza, informaţii credibile care: a. erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare pentru acele perioade au fost aprobate spre a fi emise; b. ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la întocmirea şi prezentarea acelor situaţii financiare. Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a evenimentelor şi fraudelor. În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de profit. În notele la situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii suplimentare cu privire la erorile constatate (OMFP 1752/ 2005).
4889.    Corectarea costurilor cu veniturile în activitatea curentă – Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere pe baza unei asocieri directe între costurile implicate şi obţinerea elementelor specifice de venit. Acest proces implică recunoaşterea simultană sau combinată a veniturilor din activitatea curentă şi a cheltuielilor care rezultă direct şi concomitent din aceleaşi tranzacţii sau evenimente. Totuşi, aplicarea conceptului corelării nu permite recunoaşterea în bilanţ a elementelor care nu corespund definiţiei activelor sau datoriilor (F.95).
4890.    Corectitudine – Calitatea de a fi corect; lipsă de greşeli; ţinută sau purtare corectă; cinste.
4891.    Corectiv – Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare.
4892.    Corector – Persoană însărcinată cu citirea şi marcarea pe o corectură a greşelilor faţă de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie; aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcţionării acestora.
4893.    Corectură – Operaţie de eliminare a greşelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar; text tipărit pe care s-a făcut operaţia de corectură.
4894.    Corecţie – Cantitate care trebuie adăugată sau scăzută din indicaţiile date de un instrument de măsurare pentru a compensa erorile sistematice care afectează măsurătoarea; este o măsură de sancţionare a minorilor şi reprezintă dreptul de corecţie, drept acordat părintelui de a lua măsuri de sancţionare, de constrângere faţă de minor; pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie.
4895.    Corecţional – Referitor la o infracţiune cu caracter de penalizare a faptelor prevăzute de lege; care sancţionează un delict.
4896.    Coreferat – Referat care preia şi dezvoltă (critic) unele probleme dezbătute într-un referat.
4897.    Coreferent – Persoană care face un coreferat.
4898.    Corela – A face să fie sau a fi în corelaţie.
4899.    Corelat – Care se află sau este pus în corelaţie cu ceva.
4900.    Corelativ – Care este în relaţie reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc.
4901.    Corelaţie – Relaţie, legătură reciprocă între două sau mai multe lucrări sau fenomene; relaţie în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt; dependenţă reciprocă, relaţie a două fenomene sau procese între variaţiile cărora există o anumită legătură.
4902.    Coresponda – A comunica cu cineva prin scrisori, a fi în corespondenţă cu cineva.
4903.    Corespondent – Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicaţie periodică, trimiţând spre publicare informaţii din locul un de se află; persoană care, în lipsa părinţilor unui elev, are răspunderea acestuia faţă de autorităţile şcolare; persoană cu care cineva este în corespondenţă.
4904.    Corespondenţă – Schimb d mesaje, scrisori, etc. între două sau mai multe persoane; totalitatea mesajelor schimbate între două persoane; conţinutul unei scrisori, a unui mesaj; relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, al unei reviste, etc.; raport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părţi ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanţă, armonie.
4905.    Corespunde – A fi conform cu ceva, a se potrivi, a răspunde la aşteptări, la dorinţe sau la speranţe; a fi în legătură, a comunica cu ceva, a fi situat pe acelaşi plan cu ceva, a se afla în dreptul unui alt obiect.
4906.    Corespunzător – Care corespunde, care se potriveşte, care este potrivit sau conform, care se află în conformitate cu; adecvat, potrivit, nimerit.
4907.    Coridor – Loc de trecere îngust (şi lung), care leagă două repere, două camere, două porţiuni de teren, încăperile unei clădiri şi din care se intră în camerele aceluiaşi apartament sau ale aceluiaşi etaj; culoar; porţiune îngustă de spaţiu de-a lungul compartimentelor unui vagon de cale ferată.
Un interval în jurul celei mai bune estimări a entităţii privind beneficiile postangajare. În afara acestui interval, nu este rezonabil să se presupună ca pierderile sau câştigurile actuariale vor fi compensate în următorii ani (IAS 19.95).
4908.    Corifeu – Persoană cu rol de conducător într-un domeniu de activitate; fruntaş, căpetenie; conducătorul corului în tragedia greacă, cântăreţ solist într-un cor, balerin care conduce un ansamblu.
4909.    Corigent – Elev sau student care, la încheierea anului şcolar, nu a obţinut notă de trecere la una sau mai multe materii şi urmează a fi reexaminat după cum prevede regulamentul aplicabil pentru a putea finaliza studiile.
4910.    Corigenţă – Situaţia unui corigent; examen dat de un corigent.
4911.    Corigibil – Care se poate corija/ corecta.
4912.    Corijare – Faptul de a (se) corija; corectare, corecţie, îndreptare.
4913.    Corigent – Corigent.
4914.    Corijenţă – Corigenţă.
4915.    Corner – Formă simplă de organizare monopolistă, care constă într-o înţelegere între întreprinderi în vederea cumpărării de mărfuri şi vânzării lor la preţuri ridicate; modalitate de acoperire a riscurilor la bursă prin care se unesc speculatorii „a la hausse” pentru a lista preţul în defavoarea speculatorilor „a la baisse”; lovitură de colţ la fotbal.
4916.    Cornet – Bucată de hârtie răsucită în formă de con (sau con realizat din alt material) în care se împachetează diferite mărfuri; conţinutul unui astfel de ambalaj.
4917.    Cornişă – Partea superioară ieşită în afară şi ornamentată, a zidului unei construcţii având rolul de a sprijini acoperişul şi de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe faţa clădirilor; mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă, etc., având rol decorativ; drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze, etc.
4918.    Coroană – Podoabă în formă de cerc făcută din flori şi frunze, cu care se încununează capul; cunună; încununare; cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva; podoabă de metal (preţios), ornată cu pietre scumpe şi purtată de monarhi la ocazii solemne ca semn al puterii lor; tiară papală; semn distinctiv imprimat, desenat sau brodat în formă de coroană pe stemele şi pe blazoanele familiilor imperiale, regale sau senioriale; putere monarhică, suveranitate; persoană care deţine această putere; unitate monetară în anumite ţări; totalitatea crengilor unui arbore, a unui arbust etc.
4919.    Coroda – A roade, a degrada unele materiale, metale, etc. în mod progresiv cu ajutorul agenţilor chimici; a pregăti o formă de tipar prin gravare chimică cu ajutorul unei soluţii corozive; a decolora pe anumite porţiuni o ţesătură vopsită în vederea obţinerii unor desene.
4920.    Corodare – Acţiunea de a coroda şi rezultatul ei.
4921.    Corodat – Care a fost supus corodării.
4922.    Corolar – Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă; idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie, etc.
4923.    Coronament – Ornament terminal situat în partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră făţuită.
4924.    Corosiv – Care provoacă o coroziune; muşcător, usturător, pătrunzător.
4925.    Corosivitate – Însuşirea de a fi corosiv.
4926.    Coroziune – Proces chimic sau electrochimic de degradare, exercitat la suprafaţa corpurilor de oxigenul din aerul umed sau de diverse substanţe chimice; proces de eroziune a unor roci sub acţiunea apei, a vântului, etc.
4927.    Corp – Totalitatea persoanelor care, prin funcţie sau prin profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită; partea principală a unui obiect, a unei construcţii, a unei maşini, etc.; conţinutul unei scrisori (fără formula de introducere şi de încheiere şi fără adresă, cuprinsul unei cărţi; agregat de molecule, porţiune de materie cu masa diferită de zero; totalitatea organelor unei fiinţe vii, organismul considerat ca un întreg anatomic şi funcţional, trup; trup fără cap; cadavru; mare unitate militară, cuprinzând mai multe divizii.
4928.    Corp compus – Substanţă chimică ale cărei molecule sunt formate din atomi ai mai multor elemente.
4929.    Corp constituit – Colectivitate de persoane organizată, de obicei, pe baza unei legi.
4930.    Corp consular – Totalitatea consulilor dintr-o ţară.
4931.    Corp de casă – Clădire, casă mare (cu mai multe apartamente sau aripi).
4932.    Corp de legi – Culegere de legi, corpus.
4933.    Corp delict – Obiect care a servit sau care era destinat să servească la săvârşirea unei infracţiuni, obiect care poartă urmele unei infracţiuni sau asupra căruia s-a săvârşit infracţiunea, adus în justiţie ca probă materială contra acuzatului.
4934.    Corp legislativ – Totalitatea deputaţilor şi senatorilor.
4935.    Corp simplu – Substanţă ale cărei molecule sunt formate din atomi de acelaşi fel; element.
4936.    Corp străin – Particulă care se găseşte într-un tot de altă natură.
4937.    Corporal – Care ţine de corp, privitor la corp, aplicat corpului, trupesc.
4938.    Corporatism – Doctrină care susţine înlocuirea sindicatelor cu corporaţii, organizaţii profesionale din care să facă parte atât muncitorii, cât şi patronii, precum şi înlocuirea parlamentului cu o reprezentanţă naţională a corporaţiilor.
4939.    Corporatist – Care ţine de corporatism şi de ideologia lui, privitor la corporatism şi la ideologia lui; adept al corporatismului; corporativ.
4940.    Corporativ – Care ţine de corporaţii, privitor la corporaţii, pe bază de corporaţii, corporatist.
4941.    Corporaţie – Formă specifică de organizare a activităţii economice a meseriaşilor, breaslă; organizaţie creată cu scopul de a se opune sindicatelor în care rolul conducător îl au patronii; societate pe acţiuni.
Entitate legală, distinctă de membrii săi (proprietarii), abilitată de un stat sau de guvern şi caracterizată prin răspundere limitată (proprietarii pot pierde doar ceea ce au investit în acţiuni), transfer operativ al drepturilor asociate calităţii de acţionar prin vânzarea acţiunilor, existenţa unui caracter continuu. Poate fi orientată spre profit (business enterprise) sau poate să nu aibă caracter lucrativ (corporation).
4942.    Corporaţie fără scop lucrativ – Tip de corporaţie, care nu are ca scop obţinerea de profit, ci realizarea unor obiective de interes general, a unor activităţi cu caracter umanitar, educaţional, etc. (non-for-profit corporation).
4943.    Corpuri delicte – Sunt mijloace materiale de probă. Legea prevede că sunt corpuri delicte obiectele care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârşirea de infracţiuni (ex. instrumente de spargere, chei mincinoase, etc.) şi obiectele care sunt produsul infracţiunii (monede false, etc.).
4944.    Corpus – Elementul material al posesiunii.
4945.    Corupţia – Abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.
4946.    Corupţia sexuală – O infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală şi constă în actele cu caracter obscen săvârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor (art. 202 C.Pen.).
4947.    Cort – Adăpost portativ demontabil, făcut dintr-una sau mai multe foi de pânză tare şi impermeabilă, din material plastic, etc.; tabernacol.
4948.    Cortegiu – Şir de persoane care însoţesc o ceremonie, convoi; înşirare.
4949.    Cortină – Perdea de stofă, de catifea, etc. care desparte sala de spectacol de scenă şi care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părţi marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unei părţi a acestuia.
4950.    Corupător – Persoană care corupe.
4951.    Corupe – A (se) abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei; a (s) perverti; a (se) deprava; a face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să-şi piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica.
4952.    Corupere – Acţiunea de a (se) corupe şi rezultatul ei.
4953.    Corupt – Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat.
4954.    Coruptibil – Care poate fi corupt; venal.
4955.    Coruptibilitate – Însuşirea de a fi coruptibil; venalitate.
4956.    Corupţie – Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie; desfrânare, depravare.
4957.    Cosmetic – Care serveşte la îngrijirea feţei, pielii şi părului; cremă care serveşte la îngrijirea acestora; arta de a îngriji în mod igienic faţa, pielea şi părul întrebuinţând metode şi produse adecvate; profesiunea cosmeticianului; ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor; care ţine de cosmetice, privitor la cosmetică.
4958.    Cosmetician – Persoană care se îndeletniceşte cu cosmetica.
4959.    Cosmopolit – Care aparţine cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism; care ţine de mai multe culturi, comune mai multor ţări sau tuturor ţărilor; universal; pestriţ, amestecat (prin prezenţa mai multor naţionalităţi şi limbi).
4960.    Cosmopolitism – Concepţie care promovează ideea „cetăţeniei universale” dar care permite indiferenţa faţă de patrie, de tradiţie şi de cultura naţională ca fiind perimate.
4961.    Cost – Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu, etc.; hrană, mâncare.
Suma în numerar sau în echivalente de numerar plătită sau valoarea justă a altei contraprestaţii oferite pentru achiziţionarea unui activ la momentul achiziţiei sau construcţiei sale, sau, acolo unde este cazul, suma atribuită activului când este recunoscut iniţial în conformitate cu cerinţele specifice ale altor IFRS-uri, ca, de exemplu, IFRS 2 – Plata pe bază de acţiuni (IAS 16.6, IAS 38.8).
4962.    Cost amortizat al unui activ financiar sau al unei datorii financiare – Valoarea la care activul financiar sau datoria financiară este evaluată la recunoaşterea iniţială minus rambursările de principal, plus sau minus amortizarea cumulată utilizând metoda dobânzii efective pentru fiecare diferenţă dintre valoarea iniţială şi valoarea scadentă, şi minus orice reducere (directă sau prin utilizarea unui cont de rezervă pentru risc de credit) pentru depreciere sau imposibilitatea de recuperare (IAS 39.9).
4963.    Cost curent – Suma în numerar sau echivalent care ar trebui plătită dacă acelaşi activ sau unul asemănător ar fi achiziţionat în prezent. Datoriile sunt înregistrate la valoarea neactualizată a numerarului sau echivalentului de numerar, necesară pentru a deconta în prezent obligaţia (F.100).
4964.    Cost de achiziţie – Toate preţurile de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care entitatea le poate recupera ulterior de la autorităţile fiscale), costurile de transport, manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct achiziţiei produsului/ bunurilor respective. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare acordate de furnizor sunt deduse pentru a determina costurile de achiziţie (IAS 2.11, OMFP 1752/ 2005).
4965.    Cost de oportunitate – Valoarea celei mai bune alternative la care renunţă un producător, atunci când utilizează resurse limitate pentru a produce anumite bunuri sau servicii.
4966.    Cost istoric – Activele sunt înregistrate la suma în numerar sau echivalent de numerar plătită în momentul cumpărării lor sau la valoarea justă a sumei plătite în momentul cumpărării. Datoriile sunt înregistrate la valoarea echivalentelor obţinute în schimbul obligaţiei sau, în anumite împrejurări (de exemplu, în cazul impozitului pe profit), la valoarea ce se aşteaptă să fie plătită în numerar sau echivalent de numerar pentru a stinge datoriile, în cursul normal al afacerilor (F.100).
4967.    Cost marginal – Variaţia costului total determinată de creşterea volumului producţiei cu o unitate.
4968.    Cost mediu total – Cheltuielile de producţie totale ale unei firme împărţite la cantitatea de produse.
4969.    Cost presupus – O valoare folosită ca un substitut pentru cost sau costul depreciat la o anumită dată. Deprecierea ulterioară sau amortizarea presupune că entitatea a recunoscut iniţial activul sau datoria la o anumită dată şi ca atunci costul acestuia (acesteia) a fost egal cu costul său presupus (IFRS 1.A).
4970.    Costa – A avea un preţ, o valoare în bani; a preţui; a se putea obţine numai cu contravaloarea în bani; a costisi; a fi scump; a (se) plăti cu, a (se) dobândi cu preţul a (măsura valorii fiind altceva decât banii).
4971.    Costier – În (sau din) regiunea coastei, în legătură cu ţărmul marin.
4972.    Costisi – A costa.
4973.    Costisitor – Care costă mulţi bani, scump.
4974.    Costul de producţie – Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materialelor consumabile şi cheltuielilor de producţie direct atribuibile bunului. Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuieli directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manopera directă şi alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricarea acestora. În cazul producţiei de imobilizări, exemple de cheltuieli încadrate la alte cheltuieli direct atribuibile sunt următoarele: a. costurile de amenajare a amplasamentului; b. costurile iniţiale de livrare şi manipulare; c. costurile de instalare şi asamblare; d. costurile de testare a funcţionării corecte a activului; e. onorarii profesionale şi comisioane achitate în legătură cu activul etc. Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare. În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie. Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma dorite. Următoarele reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, astfel: 1. pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei; 2. cheltuieli de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie (cheltuielile de depozitare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc); 3. regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final; 4. costuri de desfacere; 5. regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut (alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie, activitate). Dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie poate fi inclusă în costurile de producţie, în măsura în care aceasta este legată de perioada de producţie. În cazul includerii dobânzilor în valoarea activelor, aceasta trebuie prezentată în notele explicative (OMFP 3055/ 2009).
4975.    Costul serviciilor anterioare – Creşterea valorii actualizate a obligaţiei privind beneficiul determinat pentru serviciul angajatului în perioadele anterioare, ce rezultă în perioada curentă din introducerea sau schimbul beneficiilor postangajare, sau a altor beneficii pe termen lung ale angajaţilor. Costul serviciilor anterioare poate să fie pozitiv (dacă beneficiile sunt introduse sau îmbunătăţite) sau negativ (dacă beneficiile existente sunt reduse) (IAS 19.7).
4976.    Costul serviciului curent – Creşterea valorii actualizate a obligaţiei privind beneficiul determinat, ce rezultă din serviciul angajatului în perioada curentă (IAS 19.7).
4977.    Costul stocurilor – Toate costurile aferente achiziţiei şi conversiei, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent (IAS 2.10).
4978.    Costul total al creditului pentru consumatori – Toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit şi care sunt cunoscute de creditor, cu excepţia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse dacă încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obţinerea creditului însuşi sau pentru obţinerea acestuia în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prezentate (OUG 50/ 2010).
4979.    Costul unitar al forţei de muncă – Indicator al presiunilor pe piaţa muncii, dar şi al competitivităţii prin costuri a economiei; reprezintă costul cu forţa de muncă necesar pentru producerea unei unităţi de producţie şi este calculat ca raport între fondul de salarii (număr de salariaţi multiplicat cu salariul mediu brut) şi volumul producţiei realizate (formulă echivalentă cu raportul dintre salariul mediu brut şi productivitate) (unit labour cost).
4980.    Costum – Îmbrăcăminte compusă din haină şi pantaloni (şi din vestă); taior; fel de îmbrăcăminte la anumite ocazii; fel de îmbrăcăminte caracteristic unui anumit popor, unei regiuni, unei epoci etc., port.
4981.    Costuma – A se îmbrăca cu un costum special pentru bal mascat, pentru ieşirea în scenă, etc.
4982.    Costumare – Acţiunea de a costuma şi rezultatul ei.
4983.    Costumat – Îmbrăcat cu un costum special (la bal, pe scenă, etc.).
4984.    Costumaţie – Îmbrăcăminte specială pentru o piesă de teatru, un bal mascat, etc.; fel de a se îmbrăca într-o asemenea împrejurare.
4985.    Costumier – Persoană care are în păstrare costumele actorilor unui teatru sau ale unui studio cinematografic.
4986.    Costuri de cedare – Costuri marginale, direct atribuibile cedării unui activ, cu excepţia costurilor de finanţare şi cheltuielile cu impozitul pe profit (IAS 36.6).
4987.    Costuri directe iniţiale – Costuri suplimentare care sunt direct atribuibile negocierii şi semnării contractului de leasing, mai puţin acele costuri generate de locatorii producători sau distribuitori (IAS 17).
4988.    Costuri fixe – Costuri de producţie care nu se modifică în funcţie de producţia realizată.
4989.    Costuri generate de vânzare – Costurile incrementale direct atribuibile cedării unui activ (sau grup destinat cedării), excluzând costurile financiare şi cheltuiala cu impozitul pe profit (IFRS 5.A).
4990.    Costuri variabile – Costuri care se modifică în funcţie de modificarea producţiei.
4991.    Costurile conversiei – Costurile direct aferente unităţilor de producţie, cum ar fi costurile cu manopera directă. De asemenea, ele includ şi alocarea sistemică a regiei de producţie, fixă şi variabilă, generată de transformarea materialelor în produse finite (IAS 2.12).
4992.    Costurile îndatorării – Dobânda şi alte costuri suportate de o entitate în legătură cu împrumutarea de fonduri (IAS 23.4).
4993.    Costurile tranzacţiei (instrumente financiare) – Costuri incrementale care sunt direct atribuibile achiziţiei, emiterii sau cedării unui activ financiar sau a unei datorii financiare. Un cost incremental este un cost care nu ar fi fost generat dacă entitatea nu ar fi achiziţionat, emis sau cedat instrumentul financiar (IAS 39.9).
4994.    Coş – Canal îngust, izolat sau făcut din zid şi trecut prin acoperişul unei case, prin care iese fumul de la sobă, de la vatră, etc.; horn, hogeag; conductă verticală folosită în evacuarea gazelor de ardere dintr-o instalaţie de încălzire cu focar; obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etc. cu sau fără toarte care serveşte la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; coşarcă; conţinutul unui coş; unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică, etc. făcută din împletituri de nuiele sau de mlajă şi folosită la prinderea peştilor mici; cerc metalic perpendicular pe un panou de lemn şi prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie trecută mingea de baschet pentru obţinerea de puncte; parte din instalaţia unei mori mici, în formă de ladă cu gura largă şi fără fund, în care se toarnă grăunţele de măcinat; pâlnie în formă de piramidă la maşina de treierat, în care se bagă snopii; lada teascului în care se strivesc boabele, seminţele, etc.
4995.    Cota – A însemna, a marca, a numerota potrivit unei anumite ordini; a stabili cursul acţiunilor, titlurilor de creanţă, etc. (la bursă); a introduce efecte la bursă; a avea o anumită valoare, un anumit curs la bursă (despre titluri, acţiuni, hârtii); a aprecia, a preţui, a evalua, a considera; a înscrie, pe un desen tehnic, prin linii şi cifre, dimensiunile obiectului reprezentat.
4996.    Cota apelor – Nivelul unei ape curgătoare.
4997.    Cota bursei – Reprezintă: a. nivelul cursului unei valori la bursă; b. lista valorilor cotate la bursă.
4998.    Cota defalcată din unele venituri ale bugetului de stat – Procentul stabilit din unele venituri ale bugetului de stat, care se alocă bugetelor locale (L 273/ 2006).
4999.    Cotare – Acţiunea de a cota şi rezultatul ei; apreciere, preţuire, considerare; înscrierea unui titlu financiar la cota bursei; presupune îndeplinirea unor condiţii legale şi de performanţă economico-financiară din partea firmei emitente (listing) (vezi şi listare).
5000.    Cotare prin strigare – Modalitate de cotare a valorilor mobiliare realizată de către reprezentanţii agenţilor de schimb reuniţi în jurul ringului, după confruntarea ordinelor de vânzare/ cumpărare primite de la clienţi. Tranzacţiile se fac cu voce tare şi prin gesturi începând de la nivelul cursurilor stabilite în ultima şedinţă la bursă.
5001.    Cotaţie – Stabilirea preţului de echilibru pentru un titlu financiar sau o valută în funcţie de raportul între cerere şi ofertă; preţurile la care se pot face tranzacţii la un moment dat pe piaţa bursieră: este formată dintr-un preţ bid (cel mai mare preţ de cumpărare oferit) şi un preţ ask (cel mai mic preţ de vânzare cerut) (cotation, quotation).
5002.    Cotaţie de deschidere – Cotaţie obţinută la bursă, la care ordinele de vânzare şi cumpărare date de clienţi sunt compensate în cadrul unei bănci sau de agentul de schimb.
5003.    Cotaţie de închidere – Ultima cotaţie stabilită pentru un titlu la şedinţa de închidere a bursei.
5004.    Cotaţii extreme – Indicarea cursului cel mai scăzut şi cel mai ridicat plătit pentru un titlu de-a lungul unei perioade determinate.
5005.    Cotă – Parte cu care cineva participă/ contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună, etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărţeli, etc.; parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinaţie sau care este supusă unui anumit regim, raport sau număr abstract care reprezintă această parte; contribuţie obligatorie pe care statul o impune producătorilor şi care poate consta în anumite cantităţi de produse agricole ce urmează să fie predate la termen şi la preţurile fixate de către stat; listă cuprinzând totalitatea titlurilor financiare admise la tranzacţii la bursă; cursurile publicate în mod oficial de bursă şi difuzate prin mass-media; loc pe un teren, corespunzător unei altitudini marcate pe o hartă; fiecare dintre valorile numerice ale dimensiunilor unui obiect reprezentat prin desen; ansamblu de semne, simboluri, cifre, litere care indică locul unor cărţi, al unor documente, etc. într-o bibliotecă, într-un inventar, etc.
Partea din captura totală admisibilă din fiecare specie ori grup de specii, care se alocă persoanelor fizice sau juridice autorizate să desfăşoare activităţi de pescuit comercial (O.U.G. nr. 23/ 2008).
5006.    Cotă a fondatorului – Certificat de acţiuni sau acţiuni care oferă avantaje speciale, ca de exemplu dreptul prioritar la o parte din beneficiul net sau din produsul lichidării societăţii şi care este eliberat fondatorilor unei firme pentru a onora prestaţii dificil de cuantificat în momentul înfiinţării societăţii.
5007.    Cotă anuală obligatorie de achiziţie de certificate verzi – Cota de achiziţie de certificate verzi impusă anual furnizorilor de energie electrică, în conformitate cu prevederile legale (L 220/ 2008).
5008.    Cotă anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile care beneficiază de sistemul de promovare – Ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile în consumul final brut de energie electrică, pentru care se aplică sistemul de cote obligatorii, cu excepţia energiei electrice produse în centrale hidroelectrice cu puteri mai mari de 10 MW (L 220/ 2008).
5009.    Cotă din profit – Parte a profitului net atribuită administratorilor unei societăţi după constituirea vărsămintelor legale şi statutare pentru rezerve.
5010.    Cotă disponibilă – Reprezintă cota la dispoziţia producătorului la data de 31 martie a perioadei de 12 luni pentru care a fost stabilită cota, ţinând cont de toate transferurile, vânzările, conversiunile şi realocările temporare prevăzute în reglementări şi intervenite în cursul acestei perioade de 12 luni (Reg. CEE 1234/ 2007).
5011.    Cotă individuală – Reprezintă cota producătorului de la data de 1 aprilie pe o perioadă de 12 luni (Reg. CEE 1234/ 2007).
5012.    Cotă de întreţinere – Sumă de bani cu care fiecare dintre colocatari contribuie la cheltuielile comune de întreţinere a imobilului respectiv.
5013.    Cotă naţională – Reprezintă cota stabilită de reglementările în vigoare, fixată pentru fiecare stat membru (Reg. CEE 1234/ 2007).
5014.    Cotă parte – Fracţiune a dreptului de proprietate comună asupra unui bun sau asupra unei mase de bunuri; fracţiune dintr-o moştenire prin care se desemnează întinderea rezervei succesorale sau a cotităţii disponibile ori a drepturilor succesorale ce revin unei clase de moştenitori.
5015.    Cote – În comerţul internaţional, limitele de cantitate în care un bun poate fi importat sau exportat, stabilite prin legi şi hotărâri guvernamentale; într-o economie centralizată, prin cotă se înţelege, în mod frecvent, producţia, ţinta stabilită pentru producători de comitetul de stat pentru planificare.
5016.    Cotele de impozitare – Reprezintă procentul ce se va aplica asupra profitului impozabil. Cota de impozit care se aplică asupra impozitului impozabil este de 16 %. Aceste cote de impozitare prezintă şi unele excepţii (L 571/ 2003).
5017.    Cotidian – De fiecare zi, zilnic; gazetă care apare zilnic.
5018.    Cotitate – Valoare la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg.
5019.    Cotitate disponibilă – Parte din succesiune asupra căreia se poate dispune prin acte juridice între vii în mod gratuit sau prin testament (acte juridice pentru cauza de moarte), întrucât depăşeşte rezerva succesorală.
5020.    Cotitură – Transformare calitativă esenţială, salt produs în desfăşurarea unei acţiuni, a unui eveniment.
5021.    Cotiza – A plăti o cotizaţie; a se urni pentru a participa la o cheltuială comună.
5022.    Cotizaţie – Sumă fixă plătită periodic de membrii unei asociaţii, ai unei organizaţii, etc.; contribuţie bănească la o cheltuială comună.
5023.    Cotor – Parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unei cărţi, ale unui registru, ale unui caiet, etc.; parte a unui chitanţier, a unui bonier, etc. rămasă după ce s-au rupt jumătăţile detaşabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în chitanţier, bonier, etc. după predarea chitanţei; rest nefolositor, crâmpei rămas dintr-un obiect uzat.
5024.    Cotropi – A ocupa prin violenţă, a pun e stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv şi brutal; a încălca, a invada; a se nărui, a se prăbuşi; a acoperi, a cuprinde din toate părţile.
5025.    Cotropire – Acţiunea de a (se) cotropi, ocupare, încălcare, invadare prin violenţă.
5026.    Cotropitor – Persoană, putere, stat care cotropeşte, invadator, năvălitor; copleşitor, foarte mare, imens
5027.    CPT – Carriage paid to, fracht plătit până la, locul de destinaţie convenit. Conform acestui termen vânzătorul plăteşte transportul până la destinaţie. Condiţia poate fi utilizată pentru toate felurile de transport.
5028.    Cracare – Procedeu industrial de descompunere, la temperaturi şi presiuni înalte, a unui compus organic, folosit mai ales în industria petrolieră.
5029.    Crah – Fenomen economic care se manifestă printr-o stare de dezorganizare bruscă a vieţii economice caracterizat în special de scădere rapidă şi masivă a cursului acţiunilor în bursă, lipsa acută a creditului pe piaţă şi devalorizarea monedei cu efecte depresive asupra vieţii de afaceri (crash); bancrută, faliment.
5030.    Cramă – Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul şi se depozitează produsele viei şi uneltele de lucru; local unde se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare, etc. într-un cadru rustic.
5031.    Cras – Care nu corespunde nici celor mai modeste exigenţe; ale cărui caractere negative sunt sub orice limită; extrem (în sens rău); grosolan, neruşinat.
5032.    Crash bursier – Termen care desemnează un dezastru bursier, o prăbuşire a preţurilor, care survine brusc (într-un număr scurt de şedinţe).
5033.    Crea – A face ceva ce nu exista înainte; a întemeia, a produce, a înfiinţa, a organiza; a inventa, a născoci; a concepe, a compune; a pregăti, a instrui pe cineva, a forma pentru o carieră sau pentru o misiune.
5034.    Creanţă – Drept în temeiul căruia o persoană (creditorul) poate pretinde/ constrânge pe o alta (debitor) să-i dea, să-i facă sau să nu-i facă ceva.
5035.    Creanţă certă – Creanţa a cărei validitate nu ridică nici un dubiu în sensul că asupra ei nu s-a conturat nici un litigiu. Certitudinea creanţei reprezintă o condiţie pentru promovarea următoarelor demersuri procedurale: formularea unei cereri de executare silită a creanţei; aplicarea compensaţiei legale, promovarea de către creditor atât a acţiunilor oblice cât şi a acţiunii pauliene.
5036.    Creanţă exigibilă – Creanţa (cu scadenţă împlinită) a cărei executare, la nevoie chiar silită, creditorul poate s-o pretindă imediat. Exigibilitatea creanţei diferă după cum aceasta este pură şi simplă sau afectată de modalităţi. Astfel, în cazul obligaţiilor pure şi simple, creanţa devine exigibilă chiar din momentul naşterii raportului juridic obligaţional; în cazul obligaţiilor afectate de un termen suspensiv, creanţa devine exigibilă numai din momentul împlinirii acelui termen. Instanţa judecătorească poate suspenda exigibilitatea unei creanţe acordând termen de graţie debitorului. Caracterul exigibil al unei creanţe încetează prin plata liberatorie a acesteia, precum şi prin efectul prescripţiei extinctive.
5037.    Creanţă înscrisă în registrul datoriei – Creanţă provenind dintr-o datorie publică.
5038.    Creanţă lichidă – Creanţa a cărei cuantum este determinat în mod exact.
5039.    Creanţe – Veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, nu sunt exigibile decât după închiderea acestuia. În cazul în care astfel de venituri sunt semnificative, acestea trebuie prezentate în notele explicative (OMFP 3055/ 2009).
5040.    Creanţe bugetare – Reprezintă creanţele constând din impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora (L 85/ 2006).
5041.    Creanţe bugetare rezultate din nereguli – Reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/ sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente şi/ sau ca urmare a obţinerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanţare integrală ori parţială a acestor fonduri. Creanţele bugetare rezultate din nereguli, inclusiv accesoriile datorate conform contractelor sau altor angajamente legale prin care se utilizează fondurile comunitare şi cofinanţarea aferentă, înscrise în titlul de creanţă, se stabilesc în moneda utilizată pentru efectuarea plăţilor în cadrul contractului ori altor angajamente legale sau acordului de finanţare şi în lei, utilizându-se cursul de referinţă comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data emiterii titlului de creanţă (OG 79/ 2003).
5042.    Creanţe fiscale – Reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Din raporturile de drept rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în: a. dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creanţe fiscale principale; b. dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii. În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului. În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective (OG 92/ 2009).
5043.    Creanţe garantate – Sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale (L 85/ 2006).
5044.    Creanţe privind impozitul amânat – Valorile impozitului pe profit, recuperabile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce priveşte: a. diferenţele temporare deductibile; b. reportarea pierderilor fiscale nefolosite şi c. reportarea creditelor fiscale nefolosite (IAS 12.5).
5045.    Creanţe restante – Creanţe comerciale, valori de recuperat, credite acordate inclusiv pe baza valorilor primite în pensiune, nerambursate la scadenţă, precum şi soldurile debitoare neautorizate (overdraft) ale conturilor curente; creanţe din dobânzi neîncasate la scadenţă; creanţe din dobânzi, calculate şi neajunse la scadenţă, aferente creanţelor şi/ sau dobânzilor restante.
5046.    Creanţe salariale – Sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă între debitor şi angajaţii acestuia. Aceste creanţe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul judiciar/ lichidator (L 85/ 2006).
5047.    Creanţe străine – Active deţinute în străinătate mai ales sub forma creditelor bancare.
5048.    Creanţier – Registru în care se ţine evidenţa creanţelor; creditor.
5049.    Creare – Întemeiere, înfiinţare, inventariere.
5050.    Creator – Persoană care creează, care fundează ceva; Dumnezeu.
5051.    Creator de piaţă – Membru al unei burse de valori care face tranzacţii în nume şi pe cont propriu şi are obligaţia să asigure o piaţă corectă, ordonată şi competitivă; o firmă care face oferte de vânzare şi cereri de cumpărare în nume şi pe cont propriu pe piaţa bursieră de negocieri, anunţând două preţuri (ask şi bid) el “face piaţa” ca angrosist de valori, care se angajează să vândă şi să cumpere un anumit volum de titluri (market maker).
5052.    Creatură – Fiinţă vie, făptură; om, individ.
5053.    Creaţie – Acţiunea de a crea opere artistice, ştiinţifice, etc.; produs (valoros) al muncii creatoare, operă creată.
5054.    Creaţionism – Concepţie teologică potrivit căreia lumea ar fi fost creată (din nimic) de Dumnezeu.
5055.    Crede – A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru; a recunoaşte dreptatea cuiva, a fi înţelegător faţă de durerea sau de suferinţa cuiva; a socoti, a fi de părere, a-şi închipui, a i se părea; a considera pe cineva altfel decât în realitate; a avea despre sine o părere exagerat de bună; a fi îngâmfat; a avea încredere deplină în cineva sau în ceva; a-şi pune toată nădejdea în cineva sau în ceva; a avea o anumită credinţă religioasă.
5056.    Credibil – Care poate fi crezut; verosimil.
5057.    Credibilitate – Însuşire a unui lucru de a putea fi crezut.
Informaţia are calitatea de a fi credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil, să prezinte (F.31).
Informaţia este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil să reprezinte. Pentru a fi credibilă, informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi alte evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie este de aşteptat, în mod rezonabil, să le reprezinte. Pentru ca informaţia să prezinte credibil evenimentele şi tranzacţiile pe care îşi propune să le reprezinte, este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul şi realitatea lor economică, şi nu doar cu forma lor juridică. De asemenea, pentru a fi credibilă, informaţia cuprinsă în situaţiile financiare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă, prin selectarea şi prezentarea informaţiei, influenţează luarea unei decizii sau formularea unui raţionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat. În exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, este necesară includerea unui grad de precauţie, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie sub evaluate. Pentru a fi credibilă, informaţia din situaţiile financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă caracter credibil şi devină defectuoasă din punct de vedere al relevanţei. Pentru ca informaţia să fie relevantă şi credibilă, sunt necesare următoarele: a. informaţia să fie oportună pentru luarea deciziilor de către utilizatori; b. beneficiile de pe urma informaţiei să depăşească costul acesteia; c. să se stabilească un echilibru între caracteristicile calitative ale informaţiei financiare (OMFP 3055/ 2009).
5058.    Credincios – Care este demn de încredere, pe care te poţi bizui; devotat, fidel unei persoane: nestrămutat, statornic faţă de un angajament, de o idee, de o caută; care crede în existenţa lui Dumnezeu şi se conformează practicilor religioase.
5059.    Credinţă – Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine; încredere (pe care o inspiră cineva); fidelitate, devotament, statornicie faţă de cineva sau ceva; logodnă; speranţă, nădejde; convingere despre existenţa lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripţiilor bisericeşti; religie, cult.
5060.    Credirentier – Parte contractantă în contractul de rentă viageră care este îndreptăţită să pretindă şi să primească rentă viageră de la debirentier.
5061.    Credit – Relaţie (economică) bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani (pune la dispoziţie bani) sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil şi condiţionat de obicei de plata unei dobânzi); creanţa creditorului; obligaţia (bănească), datoria celui creditat; valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său; sector, sferă a circulaţiei care cuprinde relaţiile de credit; coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creşterile) de pasiv; consideraţie, încredere, stimă, autoritate, influenţă, trecere de care se bucură cineva.
Orice angajament de punere la dispoziţie sau acordarea unei sume de bani ori prelungirea scadenţei unei datorii, în schimbul obligaţiei debitorului la rambursarea sumei respective, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice angajament de achiziţionare a unui titlu ce încorporează o creanţă ori a altui drept la încasarea unei sume de bani (L 58/ 1998).
5062.    Credit bail – Leasing.
5063.    Credit bancar – Împrumut de fonduri acordat de către o instituţie bancară. Creditele se definesc după durată, destinaţie, garanţiile aduse, monedă, etc. şi sunt credite de consum, credite documentare, credit ipotecar, credit revolving şi credit de reînnoire.
5064.    Credit bugetar – Suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordona/ ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/ sau din exerciţiile anterioare pentru acţiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordona/ ordonanţa şi efectua plăţi din buget pentru celelalte acţiuni (O.G. 119/ 1999; L 500/ 2002; L 273/ 2006).
5065.    Credit consumator – Credit acordat unei persoane fizice pentru a cumpăra bunuri de consum curent, bunuri de folosinţă îndelungată sau pentru a finanţa călătorii, concedii de odihnă.
5066.    Credit contra cesiune – Credit garantat prin cesionarea creanţelor în favoarea unei bănci care avansează fonduri în funcţie de aceste creanţe.
5067.    Credit cumpărător – În creditul pentru export reprezintă creditul acordat direct unui cumpărător străin, în general pentru achiziţionarea de echipamente industriale.
5068.    Credit de angajament – Limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate în timpul exerciţiului bugetar, în limitele aprobate (O.G. 119/ 1999; L 500/ 2002; L 273/ 2006).
5069.    Credit de aval – Credit prin care banca îşi ia un angajament (aval) până la concurenţa unei limite fixate.
5070.    Credit de consum – Este creditul bancar acordat persoanelor fizice în scopul achiziţionării de bunuri de consum cu plata în rate.
5071.    Credit de exploatare – Credit destinat creşterii lichidităţilor unei întreprinderi sau pentru a-i permite trecerea unei anumite etape din ciclul de producţie.
5072.    Credit de investiţii – Credit pentru finanţarea achiziţiei de mijloace fixe (imobile, maşini, etc.).
5073.    Credit de scontare – Limită de credit acordată de bancă unui client contra emiterii de tarte, Clientul poate utiliza integral plafonul acordat dar rămâne debitor solidar până la plata tratelor la scadenţa lor.
5074.    Credit documentar – Angajamentul scris pe care îl ia o bancă la ordinul cumpărătorului, de a vărsa o anumită sumă vânzătorului/ beneficiarului într-o perioadă determinată şi contra remiterii de documente care dovedesc că marfa respectivă a fost expediată. Un credit documentar poate fi revocabil, irevocabil, etc.
5075.    Credit financiar – Credit sub forma unor avansuri sau împrumuturi acordate fără a lega această operaţiune de utilizarea fondurilor în scopuri comerciale.
5076.    Credit fiscal – O diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului achitat în străinătate, conform convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau aşa cum se defineşte în codul fiscal (L 571/ 2003).
5077.    Credit furnizor – Credit acordat de un producător, comerciant pentru clientul lor. Concret este vorba despre a acorda amânarea plăţii pentru mărfurile/ serviciile livrate pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă.
5078.    Credit garantat – Credit acordat contra remiterii de gajuri (garanţii reale sau personale).
5079.    Credit imobiliar – Credit acordat în contul curent garantat prin ipotecă destinat finanţării construcţiei sau modernizării unui imobil.
5080.    Credit ipotecar – Este împrumutul acordat unei persoane pentru achiziţionarea unui bun imobiliar (locuinţă, teren), acesta constituind totodată garanţia creditului; reprezintă creditul garantat cu ajutorul unei ipoteci asupra unui bun imobiliar (locuinţă, teren).
5081.    Credit ipotecar direct – Credit garantat prin constituirea unei ipoteci sau înscris ipotecar în favoarea creditorului. În caz de insolvabilitate a debitorului creditorial poate cere vânzarea imobilului ipotecat.
5082.    Credit ipotecar indirect – Credit garantat prin gajarea unui înscris ipotecar sau a unei rente.
5083.    Credit în alb – Credit acordat fără ca debitorul să furnizeze o garanţie.
5084.    Credit în bani lichizi – Credit prin care banca pune la dispoziţia clientului mijloace de plată (prestaţii în bani lichizi) sub forma creditului în cont curent, creditului de scontare, etc.
5085.    Credit în cont curent – Credit care poate fi utilizat prin prelevări succesive până la limita cuvenită de-a lungul unei perioade determinate. Acest credit poate fi acordat în alb sau contra garanţie.
5086.    Credit lombard – Credit acordat contra gajării unor titluri financiare uşor de transformat în bani lichizi.
5087.    Credit mixt – Credit de export acordat în comun de o bancă comercială şi de către stat.
5088.    Credit prin acceptare – Credit pe termen scurt prin care banca autorizează clientul să tragă asupra acestei poliţe până la concurenţa limitei fixate. Băncile vor accepta aceste trate şi le vor sconta.
5089.    Credit prin angajament – Credit prin care banca pune la dispoziţia clientului propriul său credit furnizând garanţia sa.
5090.    Credit punte – Credit pe termen scurt acordat unei întreprinderi pentru a-i furniza capitaluri pentru realizarea producţiei, capitaluri de care are nevoie temporar.
5091.    Credit revolving – Credit acordat pentru o sumă determinată şi care, odată rambursat, poate fi reutilizat de-a lungul unei anumite perioade. Un credit de scont sau un credit lombard sunt credite revolving.
5092.    Credit roll-over – Credit pe termen scurt şi mediu obţinut pe europieţe pentru care dobânda, variabilă, este fixată din nou la fiecare trimestru, semestru sau an, în funcţie de LIBOR.
5093.    Credit sezonier – Credit acordat unei întreprinderi pentru a-i furniza capitaluri pe termen scurt, pentru realizarea producţiei curente.
5094.    Credit sindicalizat – Credit sau împrumut acordat de un sindicat bancar.
5095.    Credit stand-by – Linie de credit deschisă pentru o perioadă determinată, operaţiune pentru care se plăteşte un comision de confirmare sau de punere la dispoziţie; linie de credit pusă la dispoziţia unei ţări (sau a băncii naţionale) care se confruntă cu dificultăţi temporare ale balanţei de plăţi (de ex. în cadrul unui acord stand-by cu FMI).
5096.    Credita – A acorda sau a deschide cuiva un credit; a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit; a face o înregistrare în creditul unui cont.
5097.    Creditare – Acţiunea de a credita şi rezultatul ei.
5098.    Creditarea taxelor vamale – Amânarea efectuării plăţii taxelor vamale cu condiţia prezentării de garanţii şi a plăţii unor dobânzi aferente.
5099.    Credite destinate unor acţiuni multianuale – Sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective şi altele asemenea, care se desfăşoară pe o perioadă mai mare de un an şi determină (dau loc la) credite de angajament şi credite bugetare (L 500/ 2002; L 273/ 2006).
5100.    Credite încrucişate – Swap; operaţiune efectuată, mai ales, între băncile centrale şi constând în acordarea unui împrumut unei bănci într-o monedă şi, simultan, efectuarea unei plăţi pentru aceeaşi sumă şi la aceeaşi scadenţă, dar în altă monedă.
5101.    Credite legate de comerţul internaţional – Credite acordate pe bază de contract în cadrul operaţiunilor de comerţ internaţional cu bunuri şi servicii, sub formă de avansuri, plăţi în rate pe faze intermediare de execuţie sau la solicitarea furnizorului de mărfuri/ servicii, plăţi la un anumit termen de la livrarea mărfurilor/ prestarea serviciilor, credit furnizor, indiferent dacă s-au emis sau nu efecte de comerţ, rescadenţarea unor astfel de plăţi şi finanţarea unor astfel de credite de către un terţ; în această categorie se inclus şi operaţiunile de factoring (Reg. BNR 1/ 2004).
5102.    Credite şi împrumuturi financiare – Finanţări de orice natură acordate/ primite pe baze contractuale, inclusiv finanţarea tranzacţiilor comerciale în care nu participă un rezident şi orice modalitate prin care creditorul stinge sau preia o obligaţie a debitorului faţă de un terţ; în această categorie se includ şi împrumuturile ipotecare, creditele de consum, precum şi operaţiunile de leasing financiar (Reg. BNR 1/ 2004).
5103.    Creditor – Persoană fizică sau juridică care a creditat; titularul unei creanţe, unui drept de creanţă, subiect activ în raportul juridic obligaţional din care s-a născut acea creanţă (creditorul are îndreptăţirea să pretindă debitorului îndeplinirea obligaţiei corelative dreptului său de creanţă); persoană sau instituţie care a acordat cuiva un credit; sume care se înscriu în creditul unui cont.
Persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului şi care a solicitat în mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul debitorului, în condiţiile legii. Au calitatea de creditor, fără a depune declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului (L 85/ 2006).
Persoana juridică, inclusiv sucursalele instituţiilor de credit şi ale instituţiilor financiare nebancare din străinătate, care desfăşoară activitate pe teritoriul României şi car acordă sau se angajează să acorde credite în exerciţiul activităţii sale comerciale ori profesionale (OUG 50/ 2010).
5104.    Creditor chirografar – Creditor a cărui creanţă nu este însoţită de nici o garanţie reală sau personală.
Creditorii debitorului care nu au constituite garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care nu au privilegii însoţite de drepturi de retenţie, ale căror creanţe sunt curente la data deschiderii procedurii, precum şi creanţe noi, aferente activităţilor curente în perioada de observaţie (L 85/ 2006).
5105.    Creditor gajist, ipotecar – Creditor a cărui creanţă este garantată de un gaj sau ipotecă.
5106.    Creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei – Este acel creditor care a formulat şi i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelul definitiv al creanţelor contra debitorului şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri realizate de reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de lege (L 85/ 2006).
5107.    Creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei – Reprezintă creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile (L 85/ 2006).
5108.    Creditor local – Un creditor ale cărui creanțe față de un debitor s-au născut în urma sau în legătură cu anumite operațiuni derulate într-un sediu situat în alt stat membru decât cel în care se află centrul intereselor principale ale debitorului.
5109.    Creditor privilegiat – Creditor a cărui creanţă este garantată în temeiul legii, de un privilegiu.
5110.    Creditor străin – Un creditor care își are reședința obișnuită, domiciliul sau sediul social într-un alt stat membru decât statul în care s-a deschis procedura, inclusiv autoritățile fiscale și autoritățile de securitate socială din statele membre.
5111.    Cremalieră – Organ de maşină având forma unei bare dinţate pe care se angrenează o roată cilindrică dinţată pentru a transforma o mişcare de rotaţie într-o mişcare de translaţie şi invers.
5112.    Crematoriu – Care serveşte la ardere, la incinerare; clădire amenajată cu instalaţii speciale, destinată incinerării; cuptor pentru arderea gunoaielor.
5113.    Cremaţiune – Ardere, prefacere în cenuşă, incinerare.
5114.    Crescător – Care creşte, persoană, întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creşterea animalelor; părinte adoptiv.
5115.    Crescătorie – Loc, stabiliment special amenajat unde se cresc animale.
5116.    Crescând – Care este în creştere.
5117.    Crescut – Care şi-a mărit volumul prin dospire; ajuns la un oarecare stadiu de maturizare; care a dat, în timpul conservării lujeri, muguri, etc.
5118.    Creşte – A se mări treptat, a deveni mai mare ca rezultat al proceselor vitale din organism; a se dezvolta; a se reface, a se regenera; a-şi ridica nivelul politic, profesional, cultural; a evolua; a-şi petrece copilăria, a trăi primii ani din viaţă (într-un loc); a îngriji, a educa (un copil); a prăsi, a înmulţi, a îngriji animale sau păsări, a cultiva plante; a se mări ca număr, volum, intensitate, durată, etc.; a se vedea din ce în ce mai mare.
5119.    Creştere – Acţiunea de a creşte; dezvoltare, mărire treptată; ridicare a nivelului politic şi ideologic sau a calificării profesionale a cadrelor; formare de cadre noi; sporire, mărire a numărului, volumului, intensităţii, duratei, etc. unui lucru, unui fenomen, etc.; prăsire, înmulţire; educare, educaţie.
5120.    Creştere de capital – Operaţiune constând în creşterea capitalului social al unei societăţi anonime.
5121.    Crez – Totalitatea principiilor sau convingerilor cuiva, concepţia despre viaţă a cuiva; expunere succintă a dogmelor fundamentale a religiei creştine; simbolul credinţei.
5122.    Crezare – Încredere; credinţă.
5123.    Crezământ – Crezare, încredere; înţelegere faţă de cineva sau de ceva; consideraţie, milă.
5124.    Crimă – Infracţiune care prezintă un grad ridicat de pericol social şi pe care legea o sancţionează cu pedepsele cele mai mari (denumită criminală). Termen folosit în unele coduri penale pentru a denumi infracţiunile cele mai grave şi care clasifică infracţiunile în mai multe clase (crime, delicte şi contravenţii).
5125.    Crimă internaţională – Infracţiune deosebit de gravă împotriva legilor şi uzanţelor războiului, precum şi împotriva păcii şi a umanităţii.
5126.    Crimă organizată – Sunt activităţi infracţionale ale unor grupuri, constituite pe principii conspirative, în scopul obţinerii unor importante venituri ilicite. Crima organizată nu este definită de legislaţia penală română însă faptele concrete săvârşite de membrii ei îşi găsesc corespondent în dispoziţiile codului penal şi în legi speciale (ex. omor, tâlhărie, traficul de stupefiante, şantaj, lipsirea de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală).
5127.    Criminal – Judecătorie, tribunal care judecă crimele; puşcărie, închisoare; care conţine o intenţie nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător; persoană care a săvârşit o crimă, criminalist.
5128.    Criminal de drept comun – Criminal care a comis o crimă obişnuită.
5129.    Criminalist – Specialist în criminalistică; criminal.
5130.    Criminalistică – Este o ştiinţă multidisciplinară auxiliară dreptului, cu metode proprii de cercetare al cărui obiect constă în elaborarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice, metodelor şi procedeelor tactice de descoperire, fixare, administrare şi examinare a urmelor infracţiunii, precum şi descoperirea şi identificarea făptuitorilor, în vederea prevenirii şi cercetării infracţiunilor.
5131.    Criminalitate – Totalitatea infracţiunilor săvârşite pe un teritoriu determinat, într-o anumită perioadă. Se face distincţie între criminalitatea reală, criminalitatea descoperită şi criminalitatea legală.
5132.    Criminalitatea „gulerelor albe” – Concept ce desemnează actele ilicite săvârşite de persoane cu o poziţie socială şi economică elevată şi care se bucură de o anumită autoritate şi prestigiu.
5133.    Criminalitatea violentă – Infracţiuni comise prin acte agresive şi violente cu urmări grave, uneori catastrofale, care creează şi menţin teama, spaima,  groaza şi insecuritatea în rândul opiniei publice.
5134.    Criminologie – Ştiinţa care are ca obiect studierea cauzelor criminalităţii în scopul stabilirii mijloacelor şi măsurilor pentru prevenirea şi combaterea acesteia.
5135.    Criptare (criptografie) – Procesul de transformare a programelor şi informaţiilor într-o formă care nu poate fi înţeleasă fără accesul la algoritmi specifici de decodare (chei criptografice). Spre exemplu, datele personale confidenţiale dintr-un sistem de salarizare pot fi criptate pentru protejarea împotriva publicării sau modificării neautorizate. Criptarea poate oferi un control efectiv pentru protejarea programelor şi informaţiilor confidenţiale sau sensibile împotriva accesului sau modificării neautorizate. Totuşi, securitatea efectivă depinde de controalele adecvate asupra accesului la cheile criptografice.
5136.    Criptic – Ascuns, secret.
5137.    Criptografic – Care ţine de criptografie, privitor la criptografie.
5138.    Criptografie – Scriere secretă cu ajutorul unui cod de semne convenţionale; disciplină care se ocupă cu studiul criptogramelor; joc distractiv constând în dezlegarea unei fraze scrise cu ajutorul unor semne,m numere, desene, etc.
5139.    Criptogramă – Document, text scris cu caractere secrete; joc distractiv constând din împărţirea cuvintelor unei fraze într-un număr exact de fragmente, care se înscriu într-o formă geometrică regulată, urmând să fie aflat modul şi locul în care ele se succedă.
5140.    Cristal – Sticlă de fabricaţie specială, transparentă şi perfect incoloră, cu însuşirea de a refracta puternic lumina, întrebuinţată pentru fabricarea lentilelor optice şi a unor obiecte de lux; obiect fabricat din cristal; substanţă minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre.
5141.    Cristal de stâncă – Varietate transparentă, incoloră, de cuarţ, care se prezintă în cristale mari şi care este folosit în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semipreţioasă etc.
5142.    Cristalin – Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului; sonor ca cristalul; parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, aşezată îndărătul irisului şi care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanţe; ansamblu sau formaţie de şisturi cristaline dintr-o regiune.
5143.    Cristaliza – A se transforma dintr-o stare gazoasă, lichidă sau solidă-amorfă în stare solidă-cristalină; a lua sau a da o formă precisă, potrivită; a (se) închega, a (se) limpezi, a (se) clarifica.
5144.    Cristalizare – Acţiunea de a (se) cristaliza şi rezultatul ei; cristalizaţie.
5145.    Cristalizaţie – Cristalizare.
5146.    Cristalizor – Vas de laborator sau aparat industrial întrebuinţat pentru cristalizarea substanţelor dintr-o soluţie în vederea separării sau purificării substanţelor.
5147.    Criterii – Punctele de referinţă folosite pentru a evalua sau cuantifica un anumit subiect, inclusiv, acolo unde este relevant, punctele de referinţă pentru prezentare şi publicare. Criteriile pot fi oficiale sau neoficiale. Pentru acelaşi subiect pot exista criterii diferite. Sunt necesare criterii adecvate pentru fiecare evaluare sau cuantificare rezonabilă a unui subiect în contextul raţionamentului profesional.
5148.    Criterii adecvate – Prezintă următoarele caracteristici: a. relevanţă (criteriile relevante contribuie la stabilirea concluziilor care ajută la adoptarea deciziilor de către utilizatorii cărora le sunt adresate), b. exhaustivitate (criteriile sunt suficient de complete atunci când nu sunt omişi factorii relevanţi care ar putea afecta concluziile în contextul specific misiunii respective. Criteriile complete includ, acolo unde este relevant, puncte de referinţă pentru prezentare şi publicare.) c. credibilitate (criteriile credibile permit evaluarea sau cuantificarea uniformă, rezonabilă, a unui anumit subiect, inclusiv, acolo unde este relevant, prezentarea şi publicarea, atunci când sunt folosite în împrejurări asemănătoare de către practicieni cu calificări asemănătoare), d. neutralitate (criteriile neutre contribuie la stabilirea unor concluzii care nu sunt afectate de subiectivism) şi e. inteligibilitate (criteriile inteligibile contribuie la stabilirea concluziilor care sunt clare, cuprinzătoare şi care nu fac obiectul unor interpretări semnificativ diferite).
5149.    Criterii de eligibilitate – Norme sau principii care trebuie îndeplinite cumulativ (Norme de finanţare 05.01.2010).
5150.    Criteriu – Punct de vedere, principiu, normă pe baza cărora se face o clasificare, o definire, o apreciere; probă, concurs servind de obicei la selectarea celor mai buni dintr-o anumită ramură.
Informaţie suplimentară, detaliu sau circumstanţă legată de un standard, care evidenţiază nivelul de calitate atins pentru un  anumit standard (OMS 972/ 2010).
5151.    Critic – Care apreciază calităţile şi defectele (unor oameni, stări, fapte, opere etc.); care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); specialist în probleme de artă, care analizează, interpretează şi apreciază operele artistice; analiză, apreciere a unor opere artistice, literare, a activităţii unor persoane sau colective etc.; articol, studiu, ansamblu de studii în care se face critică.
5152.    Critică – A dezvălui lipsurile, greşelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare); a aprecia valoare etică, artistică, etc. a unei opere; a arăta cu răutate (sau cu exagerare) părţile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri şi greşeli; a bârfi.
5153.    Criticabil – Care dă prilej de critică; care poate fi criticat, care merită critica.
5154.    Criticant – Persoană care este gata oricând să facă o critică negativă; persoană care bârfeşte; bârfitor, intrigant.
5155.    Criticastru – Critic neînsemnat (şi lipsit de onestitate).
5156.    Criză – Manifestare ascuţită a unor neconcordanţe sau contradicţii (economice, politice, sociale, etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) în care se manifestă acut neconcordanţele sau contradicţiile; lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forţă de muncă); moment critic, culminant în evoluţia care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanşare bruscă a unei boli sau apariţia unui acces brusc în cursul unei boli cronice; tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium.
5157.    Criză financiară – Pierderea încrederii în moneda unei ţări sau în alte active financiare ale acesteia, fapt ce determină investitorii internaţionali să îşi retragă fondurile/ banii din ţara respectivă.
5158.    Criză inflaţionistă – Reprezintă acea perioadă de timp, de cel puţin doi ani, pe parcursul căreia rata anuală a inflaţiei depăşeşte 40 %.
5159.    Croazieră – Călătorie (de plăcere) pe mare; regim de zbor al unei aeronave care evoluează la o viteză mai mică decât viteza maximă.
5160.    Croi – Croială; a tăia un material după forma şi mărimea indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obţine piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecţionării unui obiect; a plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicaţii, de planuri, etc.; a începe un lucru sau o lucrare; a ticlui o minciună; a desfunda, a deschide un drum, o şosea, etc. înlăturând obstacolele; a lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele).
5161.    Croială – Felul cum este croită o haină; tăietură, croi; fel de a fi, caracter; plan, arhitectură.
5162.    Croit – Faptul de a croi.
5163.    Croitor – Meseriaş sau muncitor care croieşte şi coase haine.
5164.    Croitorie – Meşteşugul, meseria croitorului; atelier unde se lucrează haine sau rochii.
5165.    Croma – A acoperi un obiect de metal cu un strat subţire de crom.
5166.    Cromaj – Operaţie industrială constând în acoperirea metalelor cu un strat de crom, pentru a le face rezistente la coroziune şi la uzură sau pentru a le da un aspect frumos; cromare.
5167.    Cromare – Acţiunea de a croma şi rezultatul ei.
5168.    Cromatic – Care se referă la culori sau la colorit; arta preparării şi folosirii culorilor; ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic, etc.; colorit.
5169.    Cronic – Care are o evoluţie lentă, care are un caracter de durată; care se prelungeşte multă vreme şi nu mai poate fi uşor înlăturat.
5170.    Cronicar – Autor de cronici sau de letopiseţe; colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea de cronici.
5171.    Cronică – Lucrare cu caracter istoric, car cuprinde o înregistrare cronologică (dar necritică) a evenimentelor sociale, politice şi familiale; letopiseţ, hronic; articol de ziar sau de revistă care comentează eveniment politice, sociale şi culturale de actualitate; scurtă comunicare oficială privind schimbări în componenţa guvernului, mişcări în corpul diplomatic, etc.
5172.    Cronologic – Care se referă la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp.
5173.    Cronologie – Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu stabilirea epocilor şi a datelor; succesiune în timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor; listă care cuprinde o succesiune cronologică.
5174.    Cronometra – A măsura durata unei acţiuni cu ajutorul unui cronometru.
5175.    Cronometraj – Cronometrare.
5176.    Cronometrare – Acţiunea de a cronometra; cronometraj.
5177.    Cronometrie – Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor şi instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul.
5178.    Cronometror – Persoană care măsoară timpul cu cronometrul pentru a norma procesele de muncă, pentru a determina rezultatele întrecerilor sportive, etc.
5179.    Cronometru – Instrument d precizie care funcţionează pe principiul ceasornicului, permiţând măsurarea timpului până la fracţiuni de secundă (folosit pentru normarea proceselor de muncă, la determinarea rezultatelor întrecerilor sportive, etc.
5180.    Cronoscop – Instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp, folosit la laboratoarele de fizică, de fiziologie, etc.
5181.    Crotalie auriculară electronică – Mijloc de identificare a animalelor, confecţionat din material plastic, care poartă înregistrat prin imprimare numărul unic de identificare a animalului şi care are încorporat prin procesul de fabricaţie un transponder (OANSVSA 40/ 2010).
5182.    Crotalie auriculară simplă – Mijloc de identificare a animalelor, confecţionat din material plastic, care poartă înregistrat prin imprimare numărul unic de identificare a animalului (OANSVSA 40/ 2010).
5183.    Crucial – De o importanţă capitală; hotărâtor.
5184.    Crud – Care n-a fost (suficient) supus acţiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient); neajuns la maturitate, verde; care este încă în dezvoltare, fraged; în vârstă fragedă, tânăr, plăpând; brut, neprelucrat; care simte plăcere când vede pe altul suferind; neomenos, nemilos; vitreg, râu; violent, sângeros, intens.
5185.    Cruditate – Însuşirea de a fi crud; fructe, legume proaspete, verdeţuri.
5186.    Crunt – Însetat de sânge, de fapte crude, violent, crud, inuman; încruntat; care inspiră groază, groaznic, înfiorător; foarte mult, foarte tare; straşnic, extraordinar, grozav; sângeros, crâncen, teribil; plin de sânge, însângerat.
5187.    Crupier – Persoană care, la o casă de jocuri de noroc, distribuie sau adună jetoanele sau banii pierduţi şi, respectiv, plăteşte câştigurile jucătorilor.
5188.    Cruţa – A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de, a avea milă; a trata (pe cineva) cu înţelegere; a menaja; a păzi, a feri; a folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi; a se codi, a ezita.
5189.    Cruţare – Faptul de a cruţa; iertare, milă, îndurare.
5190.    Cruzime – Atitudine, faptă crudă; ferocitate, bestialitate, barbarie, cruzie.
5191.    Ctitor – Persoană care suportă total sau parţial cheltuielile pentru ridicarea şi înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; fondator al unei instituţii, asociaţii, etc.
5192.    Ctitori – A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; a pune bazele unei instituţii, unei asociaţii, etc.
5193.    Ctitoresc – Care ţine de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor sau la ctitorie.
5194.    Ctitorie – Biserică, mănăstire, instituţie, etc. întemeiată de un ctitor.
5195.    Cu condiţia plăţii – Prin această clauză banca îşi rezervă dreptul de a anula creditul unui cec, al unui efect de schimb etc. (altfel spus, să debiteze suma clientului), dacă acesta nu poate recupera contravaloarea plăţilor promise sau alte titluri de creanţe acceptate la încasare.
5196.    Cu dever (mare) – Magazine cu vânzare intensă, cu afluenţă mare de cumpărători; cu vad.
5197.    Cuantifica – A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune astfel de condiţii unei mărimi fizice încât valorile sale să varieze în salturi (discontinuu).
5198.    Cuantificare – Faptul de a cuantifica.
5199.    Cuantum – Cantitate, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit, etc.
5200.    Cubaj – Determinare a volumului unui corp, al unei încăperi, etc.; volumul sau capacitatea unui corp, a unei încăperi etc. exprimate în metri cubi.
5201.    Cuceri – A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor; a doborî ceva prin luptă susţinută; a câştiga; a-ţi atrage simpatia, a câştiga dragostea sau bunăvoinţa cuiva; a (se) supune, a (se) închina, a (se) ruga umilindu-se.
5202.    Cucerire – Acţiunea de a (se) cuceri şi rezultatul ei; câştig, progres, izbândă.
5203.    Cuceritor – Persoană, popor, ţară, etc. care face sau a făcut cuceriri; bărbat sau femeie care reuşeşte să tragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus; care cucereşte.
5204.    Cuget – Capacitatea de a gândi; gândire; gând, idee, părere; imaginaţie, fantezie; minte, intelect; intenţie, plan, proiect; conştiinţă.
5205.    Cugeta – A urmări o idee, a medita; a se gândi; a sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni; a-şi da seama, a ţine seamă de, a lua în considerare.
5206.    Cugetare – Acţiunea de a cugeta şi rezultatul ei; gândire, gând, idee; judecată, raţionament; meditaţie, reflecţie.
5207.    Cugetător – Gânditor.
5208.    Cuirasa – A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă; a întări, a fortifica, a oţeli, a înarma.
5209.    Cuirasat – Navă de război de mare tonaj, protejată cu o cuirasă şi înarmată cu artilerie grea.
5210.    Cuirasă – Armătură formată din plăci de oţel special, cu care se blindează cuirasatele pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă; îmbrăcăminte din piele, din zale de fier sau plăci de metal care protejează pieptul şi spatele războinicilor; platoşă.
5211.    Culbutor – Basculator, element al mecanismului de distribuţie, format dintr-o pârghie articulată care transmite mişcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă.
5212.    Culee – Canal prin care curge metalul de turnat din pâlnia de turnare în cavitatea formei; materialul solidificat în piciorul şi pâlnia de turnare; infrastructura care se execută la capătul unui pod pentru a prelua sarcinile transmise de suprastructura acestuia şi a susţine calea de acces pe pod.
5213.    Culegar – Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereţi, dintre acre unul mobil, care serveşte tipografului să aşeze una câte una literele în rânduri egale, formând textul de imprimat; vingalac.
5214.    Culegător – Persoană care adună recolta; colecţionar; zeţar.
5215.    Culegătorie – Atelier într-o întreprindere poligrafică în care se efectuează operaţiile de culegere a textelor; zeţărie.
5216.    Culege – A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc.; a dobândi, a obţine, a căpăta; a ridica, a strânge ceva de pe jos; a aduna laolaltă, a colecţiona.
5217.    Culegere – Acţiunea de a culege şi rezultatul ei; strângere, adunare, colecţie.
5218.    Cules – Strângere a cerealelor, a fructelor, etc.; recoltare; timpul când se strânge recolta; operaţie de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării.
5219.    Culinar – Care ţine de bucătărie, privitor la prepararea mâncării.
5220.    Culisa – A pune în mişcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă; a glisa.
5221.    Culisare – Acţiunea de a culisa şi rezultatul ei; alunecare pe culise.
5222.    Culme – Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiş; punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc; gradul cel mai înalt până la care se poate ajunge; apogeu.
5223.    Culmina – A atinge punctul de culminaţie; a atinge stadiul cel mai înalt aş unei situaţii, a ajunge la apogeu.
5224.    Culminant – Care culminează.
5225.    Culminare – Acţiunea de a culmina şi rezultatul ei.
5226.    Culoar – Încăpere îngustă şi lungă în interiorul unei clădiri, care serveşte ca loc de trecere între încăperile situate pe acelaşi plan; spaţiu îngust şi liber de-a lungul unui vagon de cale ferată, prin care se circulă şi din care se intră în compartimente.
5227.    Culoar depresionar – Depresiune alungită şi îngustă, semiînchisă, care separă masive sau culmi de dealuri şi munţi.
5228.    Culoare – Totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei ochiului o impresie specifică; aspectul colorat al corpurilor; fel de a descrie sau a prezenta pe cineva sau ceva; substanţă întrebuinţată pentru a vopsi, a picta, etc.; materie colorată.
5229.    Culoare locală – Trăsăturile caracteristice ale unei ţări, ale unei epoci, etc., redate într-o operă literară, artistică.
5230.    Culoare politică – Apartenenţă la un partid politic.
5231.    Culpabil – Care a săvârşit un delict, care se află în culpă; vinovat.
5232.    Culpă – Greşeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligaţii sau în neîndeplinirea ei; greşeală care constă în săvârşirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege; formă a vinovăţiei, fapta fiind săvârşită din culpă când infractorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia să-l prevadă; greşeală, vină, vinovăţie.
5233.    Culpă civilă – Culpa susceptibilă de a angaja răspunderea civilă a autorului ei.
5234.    Culpă comună – Culpa în care dauna este pricinuită în egală măsură de autorul acesteia cât şi de victimă.
5235.    Culpă contractuală – Culpa în care dauna este pricinuită în egală măsură de autorul acesteia cât şi de victimă.
5236.    Cult – Care are un nivel înalt de cultură şi cunoştinţe; instruit; totalitatea confesiunilor dintr-un stat; sentiment de admiraţie de respect, de dragoste adâncă faţă de cineva sau ceva; adorare mistică a unor fiinţe reale (eroi, strămoşi, personalităţi), a unor fiinţe superioare (Dumnezeu, zei) sau a unor entităţi abstracte (frumuseţea, raţiunea, etc.).
5237.    Cultism – Afectare, bogăţie căutată, artificială a stilului; greşeală de limbă a cărei origine o constituie dorinţa de a se exprima mai literar, mai puţin banal.
5238.    Cultiva – A lucra pământul spre a-l face să dea roade; a semăna plante, a îngriji şi a recolta plante agricole; a se ocupa cu râvnă d ceva, a face să crească, să se dezvolte; a căuta să câştige sau să menţină prietenia, bunăvoinţa, înţelegerea cuiva; a (se) instrui.
5239.    Cultivabil – Care poate fi cultivat.
5240.    Cultivare – Acţiunea de a (se) cultiva; lucrarea pământului; educare, instruire, dezvoltare.
5241.    Cultivat – Care se cultivă; educat, instruit, cult.
5242.    Cultivator – Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului, care seamănă şi îngrijeşte plante de cultură; maşină agricolă care serveşte la mărunţirea şi afânarea pământului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prăşitoare, etc.
5243.    Cultural – Care aparţine culturii, privitor la cultură, care ajută la răspândirea culturii.
5244.    Culturaliza – A (se) ridica din punct de vedere cultural; a (se) instrui.
5245.    Culturalizare – Acţiunea de a (se) culturaliza şi rezultatul ei; răspândire a culturii; instruire.
5246.    Cultură – Totalitatea valorilor materiale şi spiritule create de omenire în procesul practicii social-istorice, precum şi a instituţiilor necesare pentru crearea şi comunicarea acestor valori; faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva; totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a realiza producţii mari şi constante; ştiinţa, priceperea de a prelucra pământul, de a îngriji plantele; teren cultivat cu un anumit fel de plante; creştere, prăsire a unor animale.
5247.    Cultură scrisă – Reprezintă domeniul de referinţă care cuprinde cărţi, reviste şi alte publicaţii, având caracter literar-artistic, tehnico-ştiinţific, editate pe orice suport (cum sunt activităţile de creaţie, producţie editorială, tipografică, de difuzare şi promovare a culturii scrise fără referire la tipăriturile de informare publicitară, publicaţiile de modă, de decoraţiuni interioare, de sport, de informare din domeniul televiziunii şi al radiodifuziunii, cotidienele sau periodicele care nu au incidenţă în domeniul de referinţă descris anterior, almanahurile, horoscoapele, calendarele, publicaţiile pornografice, cele destinate jocurilor de noroc şi publicaţiile de rebus) (L 186/ 2009).
5248.    Cumpănă – Cântar format dintr-o pârghie cu braţe şi o limbă care oscilează la cea mai mică atingere a talerelor; echilibru; limită, măsură, moderaţie; nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcţiei orizontale şi verticale a unui obiect, nivelă cu bulă de aer; soartă (rea), primejdie, nenorocire, încercare la care este supus cineva; ploaie mare, rupere de nori; dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn aşezată pe un stâlp înalt, având legată la capăt o greutate pentru echilibru şi la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână.
5249.    Cumpăneală – Cumpănire, chibzuială, socotinţă, cumpătare.
5250.    Cumpăni – A cântări (cu cumpăna), a pune în stare de echilibru, a echilibra; a (se) clătina, a (se) legăna; a cântări cu mintea, a chibzui,  a socoti; a sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre, a şovăi; a lua o hotărâre, a se decide; a îndemna, a sfătui; a fi mai presus de, a întrece; a precumpăni.
5251.    Cumpănire – Acţiunea de a (se) cumpăni şi rezultatul ei; echilibru; măsură justă, chibzuială (în vorbe sau în fapte).
5252.    Cumpănit – Chibzuit, echilibrat, măsurat.
5253.    Cumpăra – A intra în posesia unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani; a câştiga de partea sa pe cineva, plătindu-l; a mitui.
5254.    Cumpărare – Acţiunea de a cumpăra şi rezultatul ei.
5255.    Cumpărare sau vânzare standard – O cumpărare sau o vânzare a unui activ financiar printr-un contract ale cărui condiţii cer livrarea activului în cadrul perioadei de timp stabilite în general prin reglementări sau convenţii pe piaţa în cauză (IAS 39.9).
5256.    Cumpărător – Persoană (fizică sau juridică) care cumpără.
Reprezintă o întreprindere sau o grupare care cumpără lapte de la un producător: a. pentru a-l supune uneia sau mai multor operaţii de colectare, ambalare, depozitare, răcire sau transformare, inclusiv sub contract, b. pentru a-l ceda uneia sau mai multor întreprinderi care tratează sau prelucrează laptele sau alte produse lactate. Cu toate acestea este considerat drept cumpărător orice grup de cumpărători situaţi în aceeaşi zonă geografică, care efectuează în numele membrilor săi operaţiile de gestiune administrativă şi contabilă necesare efectuării plăţii taxei pe excedent (Reg. CEE 1234/ 2007).
5257.    Cumpărătură – Faptul de a cumpăra; obiect cumpărat; târguială.
5258.    Cumpăt – Echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare; încercare grea la care este supus cineva.
5259.    Cumpăta – A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera; a cruţa, a economisi; a menaja; a (se) îndruma, a (se) decide.
5260.    Cumpătare – Măsură, moderaţie; sobrietate.
5261.    Cumpătat – Cu măsură, stăpânit, sobru, aşezat.
5262.    Cumul – Deţinere de către o persoană a mai multor funcţii sau atribuţii (remunerate) în acelaşi timp.
5263.    Cumul de acţiuni – Posibilitatea de a exercita mai multe acţiuni în justiţie, ocazionată de acelaşi fapt juridic, fie în mod succesiv, fie simultan.
5264.    Cumul de funcţii – Situaţie în care una şi aceeaşi persoană fizică este concomitent încadrată în muncă, pe baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă şi/ sau convenţii civile de prestări servicii.
5265.    Cumul de pedepse – Principiu juridic potrivit căruia pedeapsa cea mai grea nu absoarbe, în cazul mai multor infracţiuni, pedeapsa cea mai uşoară.
5266.    Cumul de răspunderi – Expresie care, în doctrina dreptului civil, se desemnează dreptul la opţiune al victimei între răspunderea delictuală şi răspunderea contractuală, ori de câte ori fapta ilicită păgubitoare, întrunind concomitent caracterele unui delict civil şi pe acelea ale unei încălcări a contractului, determină incidenţa, în cazul dat, a ambelor forme ale răspunderii civile.
5267.    Cumula – A deţine în acelaşi timp mai multe funcţii sau atribuţii (remunerate); a face un singur tot din două sau mai multe situaţii, sume de bani, etc.
5268.    Cumulard – Persoană care deţine mai multe funcţii sau atribuţii (remunerate) în acelaşi timp.
5269.    Cumulare – Acţiunea de a cumula şi rezultatul ei; cumulaţie.
5270.    Cumulativ – Care cumulează; concomitent, în acelaşi timp, simultan.
5271.    Cumulaţie – Cumulare.
5272.    Cumulul pensiei cu salariul – Posibilitate legală reglementată expres în temeiul căreia pensionarii pentru limită de vârstă şi cei pentru invaliditate de gradul III, dacă sunt încadraţi în muncă, pot primi pe toată durata activităţii salariate în întregime atât pensia cât şi salariul (valabil şi pentru eventualele convenţii civile de prestări servicii).
5273.    Cunoaşte – A lua cunoştinţă în mod just de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă; a stabili în chip obiectiv natura, proprietăţile unui lucru, relaţiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul; a avea sau a dobândi cunoştinţe pe baza studiului, experienţei; a fi luat cunoştinţă de ceva; a şti, a afla cine este cineva, a identifica ceva, a fi făcut (personal) cunoştinţă cu cineva, a fi luat cunoştinţă de ceva; a şti felul de a fi al cuiva; a recunoaşte, a identifica; a distinge, a deosebi pe cineva sau ceva; a avea de-a face cu ceva, a fi în deplină cunoştinţă de cauză; a avea efect, a nu se întâmpla în zadar; a admite ca adevărat, a nu tăgădui; a-şi arăta recunoştinţa pentru ceva, a răsplăti; a admite calitatea sau stilul cuiva; a-şi da seama de ceva, a înţelege, a şti.
5274.    Cunoaştere – Acţiunea de a cunoaşte şi rezultatul ei; reflectare în conştiinţă a realităţii existente independent de subiectul cunoscător; faptul de a poseda cunoştinţele, informaţii date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoştinţă.
5275.    Cunoscător – Persoană care posedă cunoştinţe speciale, temeinice într-un domeniu; expert; persoană care are un gust rafinat.
5276.    Cunoscut – Care se cunoaşte, care este ştiut; care a mai fost văzut, care poate fi uşor recunoscut; care a legat cunoştinţă cu cineva, pe care cineva îl cunoaşte; care se bucură de o anumită reputaţie, renumit.
5277.    Cunoştinţă – Cunoaştere; minte, raţiune; totalitatea noţiunilor, ideilor, informaţiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare; persoană pe care vorbitorul o cunoaşte; mulţumire, recunoştinţă.
5278.    Cununa – A se căsători după ritualul religios, a declara pe miri căsătoriţi din punct de vedere religios; a asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naş; a-şi căsători, după ritualul religios, fiul sau fiica.
5279.    Cununat – Căsătorit.
5280.    Cunună – Împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap); coroană care se acordă încingătorilor; coroană care se aşează pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios;  funie, împletitură de ceapă sau usturoi etc.; grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn şi pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului şi ale acoperişului.
5281.    Cununie – Căsătorie făcută după ritualul religios; a(-şi) pune cununiile, a se cununa.
5282.    Cupaj – Operaţie de amestecare a două sau mai multe varietăţi de vin, după anumite metode, în vederea obţinerii aromei, a buchetului şi a unui anumit gust; cupajare.
5283.    Cupă – Vas de băut mult mai larg decât adânc (cu picior); pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, din care se beau băuturi alcoolice; conţinutul unui astfel de vas sau de pahar; caliciu; trofeu în formă de cupă care se atribuie câştigătorului unei competiţii sportive, competiţie sportivă desfăşurată în vederea câştigării unui astfel de premiu; sistem de organizare şi de desfăşurare a unor competiţii sportive, în care câştigătorul final este desemnat prin eliminarea succesivă a adversarilor, primind drept trofeu o cupă; piesă metalică (în formă de vas deschis) montată la elevatoare şi la alte maşini şi în care se pot încărca materiale lichide, pulverulente, pământ sau piatră; tăietură în croitorie, croială.
5284.    Cupiu – Bilet de hârtie cu imprimare specială (emis ca monedă, sau ca ban cu anumită valoare nominală).
5285.    Cupiură – Valoarea tipărită a titlurilor de acelaşi fel; sinonim pentru bilete de bancă (bancnote) sau pentru cecuri de călătorie.
5286.    Cupla – A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea, a acupla; a forma un cuplu, o pereche.
5287.    Cuplaj – Faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice; organ de maşină care face legătura între doi arbori coaxiali pentru a transmite rotaţia şi puterea de la arborele conducător la arborele condus; manifestaţie sportivă alcătuită din două sau mai multe meciuri (de acelaşi fel) care se desfăşoară în continuare pe acelaşi teren.
5288.    Cuplare – Acţiunea de a cupla şi rezultatul ei.
5289.    Cuplat – Legat, reunit într-un sistem.
5290.    Cuplă – Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule; piesă de legare între două vehicule de cale ferată.
5291.    Cuplu – Pereche formată din persoane (de sex opus); sistem compus din două forţe antiparalele.
5292.    Cupon – Parte a unui titlu de rentă sau a unei acţiuni bancare care se decupează la scadenţă pentru a-i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor; document folosit pentru încasarea dobânzii de la o obligaţiune; rata dobânzii la un titlu financiar de datorie pe care emitentul promite să o plătească deţinătorului titlului până la scadenţă, se exprimă ca un procent anual din valoarea nominală a titlului; parte detaşabilă dintr-un bilet, de pe un cotor, etc. care conferă deţinătorului anumite drepturi; bucată mică de metraj, rămasă dintr-un val de material textil.
Bon ataşat la un titlu şi care dă dreptul la dobândă (în cazul unei obligaţiuni) sau la un  dividend (în cazul unei acţiuni). Prezentarea sa va permite încasarea veniturilor respective la scadenţă. În anumite cazuri cuponul poate servi la exercitarea unui drept de subscripţie.
5293.    Cuprinde – A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu braţele; a (se) îmbrăţişa; a lua prizonier, a captura; a îmbrăţişa cu privirea, a vedea, a înţelege, a cunoaşte; a închide în sine, a îngloba; a fi potrivită pentru corpul cuiva; a bara, a bloca, a închide un drum; a acoperi din toate părţile; a învălui; a pune stăpânire, a cuceri; a pătrunde în, a atrage; a apuca, a stăpâni; a-şi mări averea, a se îmbogăţi; a umple un  spaţiu cu volumul său, cu dimensiunile sale, a ocupa; a include, a conţine în valoarea, în mărimea pe care o reprezintă; a fi alcătuit din, a îngloba în structura sa; a se întinde pe o perioadă de.
5294.    Cuprindere – Acţiunea de a (se) cuprinde şi rezultatul ei; încadrare, atragere într-un domeniu de activitate; conţinut (al unei opere); interior.
5295.    Cuprins – Conţinut; întindere, suprafaţă; spaţiu înconjurător; loc, ţinut; stăpânire; proprietate; curte întărită a unui castel; îmbrăţişat.
5296.    Cuprinzător – Care cuprinde mult; care are un conţinut bogat; care conţine esenţialul.
5297.    Cura – A îngriji, a trata un bolnav sau o boală; a se supune unui tratament medical, unei cure.
5298.    Curabil – Care se poate vindeca.
5299.    Curaj – Forţă morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile şi neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acţiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăţie.
5300.    Curajos – Plin de curaj, îndrăzneţ, ferm.
5301.    Curant – Medic (sau doctor) sub îngrijirea directă a căruia se află un bolnav; medic curant.
5302.    Curatelă – Instituţie reglementată de Codul familiei şi care are ca scop ocrotirea juridică a unor persoane fizice aflate în situaţii speciale prevăzute de lege; instituţie legală pentru ocrotirea unei persoane care ar puterea civilă, dar care, din cauza bătrâneţii, a unei boli ori a unei infirmităţi fizice sau a lipsei îndelungate de la un domiciliu, nu-şi poate administra singură bunurile şi apăra interesele. În afara cazurilor prevăzute de lege, instanţa de tutelă poate institui curatela: dacă din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate personal, să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant sau un administrator; dacă din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă,m nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu sferă amânare; dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar sau un administrator general; dacă o persoană a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar sau un administrator general. Curatela se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a soţului sau, a rudelor sau a celor prevăzuţi legal (Legea nr. 287/ 2009 – Codul civil).
5303.    Curativ – Care lecuieşte, vindecă.
5304.    Curator – Persoană însărcinată de autoritatea competentă să îndeplinească obligaţiile şi drepturile pe care le implică curatela (prin acceptare).
5305.    Cură – Tratament medical constând din aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim, etc.).
5306.    Curăţa – A face să dispară murdăria, a înlătura impurităţile de pe ceva sau de pe sine; a îndepărta coaja, pieliţa de pe fructe, legume sau de pe ouă; a (se) vindeca de o boală; a îndepărta asperităţile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren, etc. în vederea recondiţionării, îmbunătăţirii aspectului său pentru unele operaţii tehnologice ulterioare; a (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorosi (de ceva rău); a mântui, a se purifica; a omorî, a muri; a face să rămână sau a rămâne fără nici un ban.
5307.    Curăţare – Acţiunea de a (se) curăţa şi rezultatul ei.
5308.    Curăţat – Faptul de a (se curăţa.
5309.    Curăţătorie – Atelier în care se curăţă (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecţionate din ţesături; spălătorie chimică; atelier în care se efectuează curăţarea pieselor turnat.
5310.    Curăţenie – Calitatea de a fi curat; starea, înfăţişarea unei fiinţe curate sau a unui lucru curat; dereticare.
5311.    Curent – Curgător, uşor, fluent; care este în curs, prezent; de fiecare zi, zilnic, actual; existent la un moment dat, în curs; deplasare, mişcare a unei mase de aer, dintr-un loc în altul, cauzată de diferenţa de temperatură; flux; Mişcare a apei în direcţia pantei; curs; intensitate a curentului electric; ansamblu de idei, opinii politice, ştiinţifice, artistice care sunt adoptate la un moment dat de un număr mai mare de oameni.
5312.    Curgător – Care curge necontenit; cu debit bogat, uşor şi plăcut; fluent, cursiv; curent.
5313.    Curge – A se mişca necontenit în direcţia pantei; a cădea din abundenţă, într-una; a pluti; a circula; a se scurge, a picura; a supura; a se prelinge; a lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru; a se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată cu bucată; a atârna, a spânzura; a se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi; a se înşira cu uşurinţă; a trece, a desfăşura; a se socoti, a trece de la; a rezulta, a decurge, a proveni.
5314.    Curgere – Acţiunea de a curge; desfăşurare, trecere de timp; răstimp; evoluţie istorică, înlănţuire a evenimentelor; schimbare continuă, devenire.
5315.    Curier – factor poştal; persoană (în serviciul unei instituţii însărcinată să ducă la destinaţie corespondenţă, mesaje, etc.; ştafetă; corespondenţă care se trimite sau se primeşte deodată; poştă; nume dat unor publicaţii periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicaţii.
5316.    Curând – Peste puţin timp; îndată, imediat, numaidecât; degrabă, repede.
5317.    Curma – A strânge tare,a  pătrunde în carne; a strangula; a tăia un lemn de-a curmezişul; a (se) frânge, a (se) rupe; a se apleca de mijloc; a (se) întrerupe brusc; a (se) termina; a(-şi) pune capăt vieţii, zilelor; a (se) omorî; a încheia sau a întrerupe o conversaţie.
5318.    Curmare – Acţiunea de a (se) curma; încetare, contenire.
5319.    Curmat – Strâns prea tare, despre membrele copiilor graşi cu îndoituri, cu cute la încheieturi; sugrumat la mijloc; drum sau o cărare întrerupt, frânt; care prezintă o adâncitură.
5320.    Curmătură – Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munţi sau două dealuri.
5321.    Curmeziş – De-a latul, transversal; pieziş.
5322.    Curs – Mişcare a unei ape curgătoare în direcţia pantei; întinderea sau direcţia unei ape curgătoare; mers (repede); trecere, durată, interval (de timp);  desfăşurare, mers, direcţie a unor evenimente; preţ sau cost, la un moment dat, al unei hârtii de valoare în raport cu o altă hârtie de valoare; putere de circulaţie a unei monede; expunere, predare a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecţii sau de prelegeri; oră sau totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri; ciclu de lecţii tipărite, dactilografiate, etc. în volum (şi servind ca manual).
5323.    Curs de cumpărare – Curs la care un titlu este cerut pe o anumită piaţă.
5324.    Curs de intervenţie – Într-un sistem de cursuri de schimb, cursul de intervenţie este cursul superior sau inferior între care poate evolua o monedă. Dacă apare ameninţarea depăşirii acestor limite, banca centrală este obligată să intervină pe piaţa valutară. În sistemul de cursuri de schimb flotante cursul de schimb nu are decât o valoare indicativă.
5325.    Curs de inventar . Curs la care devizele, bancnotele, monedele de aur, titlurile sunt trecute în bilanţ.
5326.    Curs de închidere – Cursul de schimb la vedere, la data întocmirii bilanţului (IAS 21.8).
5327.    Curs de schimb de la data efectuării operaţiunii – Cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară anterioară operaţiunii, disponibil ca informaţie la momentul efectuării operaţiunii (încasare, plată, emitere de documente) (Legea nr. 82/ 1991).
5328.    Curs de schimb la vedere – Cursul de schimb pentru livrări imediate (IAS 21.8).
5329.    Curs de schimb valutar – Raportul de schimb între două monede (IAS 21.8).
5330.    Curs de tranzacţie – Cotaţia la care o operaţiune este încheiată la bursă. Acest curs va fi înscris apoi la cota oficială dacă aceasta se referă la o tranzacţie făcută asupra unui lot de titluri.
5331.    Curs forţat – Decizie luată de stat de a suprima convertibilitatea monedei naţionale.
5332.    Curs înregistrat – a. Ultimul curs de schimb de vânzare înregistrat pentru tranzacţii comerciale pe cea mai reprezentativă piaţă de schimb sau pe cele mai reprezentative pieţe de schimb din statul membru în cauză sau b. orice altă descriere a cursului de schimb înregistrat ca atare şi desemnat de statul membru ca “curs înregistrat”, cu condiţia ca el să reflecte în modul cel mai exact posibil valoarea curentă a monedei respective în cadrul tranzacţiilor comerciale (Reg. CEE 2454/ 92).
5333.    Curs la disponibil – Cursul unei acţiuni la bursă sau al unei monede rezultat dintr-o operaţiune la vedere/ la disponibil.
5334.    Curs la termen – Curs determinat pentru o operaţiune la termen.
5335.    Curs mediu – Media aritmetică între cursul de cumpărare şi cursul de vânzare; adesea utilizat ca sinonim pentru curs pivot.
5336.    Curs monedă – Orice unitate monetară folosită ca mijloc de decontare fie între autorităţile monetare, fie pe piaţa internaţională (Reg. CEE 2454/ 92).
5337.    Curs plătit – Curs la care un lot de titluri a schimbat deţinătorul.
5338.    Curs publicat – Curs adus la cunoştinţa publicului într-un mod stabilit de statul membru interesat (Reg. CEE 2454/ 92).
5339.    Curs tras la sorţi – Titlurile care nu satisfac cererea simultană a mai multor cumpărători (sau când există un singur cumpărător şi mai mulţi vânzători) determină un curs care se obţine prin tragere la sorţi.
5340.    Curs vânzător – Curs la care un titlu (devize, etc.) este vândut.
5341.    Cursant – Cursist.
5342.    Cursă – Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit, vehicul care parcurge o astfel de distanţă; distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într-o mişcare rectilinie alternativă; drum, alergătură; întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei anumite distanţe pe un traseu dinainte stabilit, alergând pe jos, călare, cu bicicleta, cu automobilul etc.; întrecere în cadrul căreia sunt programate mai multe alergări de cai, etc.; dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; tern anume pregătit pentru animalul care păşeşte în limitele lui să fie prins, capcană; mijloc viclean pentru a prinde pe cineva spre a-l demasca sau pentru a-i face rău, uneltire, manevră.
Traseu parcurs de un autobuz care, la atingerea capului de traseu de destinaţie, revine la capul de traseu de plecare, în cadrul aceleaşi operaţiuni de transport de persoane (OUG 109/ 2005).
5343.    Cursist – Persoană care urmează un curs; cursant.
5344.    Cursiv – Curgător, uşor, fluent; care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta, italic; text tipărit cu caractere de tipar cursive.
5345.    Cursivitate – Caracter curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor.
5346.    Cursor – Dispozitiv mic care alunecă de-a lungul unei rigle sau al unei tije gradate sau care se învârteşte în jurul unei piese circulare gradate, permiţând citirea gradaţiilor.
5347.    Cursul acţiunilor – Preţul la care se vând şi se cumpără acţiunile la un moment dat.
5348.    Cursul bursei – Preţul la care este cotată la un moment dat, la bursă, o hârtie de valoare, o valută străină, etc.; preţul la care se fac tranzacţiile curente cu titlurile cotate la bursă (vezi şi valoare de piaţă).
5349.    Cursul de schimb – Preţul unei unităţi monetare naţionale exprimat într-o unitate monetară străină.
5350.    Cursul real de schimb – Cursul nominal de schimb al unei monede faţă de o altă monedă, ajustat cu diferenţialul de inflaţie dintre ţările cărora le aparţin două monede (real exchange rate).
5351.    Curtaj – Intermediere în comerţul cu titluri financiare (brokeraj); remuneraţie/ comisionul perceput de bancă sau agentul de schimb pentru operaţiuni de intermediere financiară (ex. vânzarea unor titluri) (courtage); ocupaţia curtierului.
5352.    Curte – Spaţiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri sau al unei gospodării etc. care ţine de această clădire, gospodărie, etc.; ogradă; locuinţa de la ţară a moşierului, conac, totalitatea acareturilor împreună cu această locuinţă; palatul de reşedinţă al unui suveran; reşedinţa întărită a domnitorului; totalitatea persoanelor cu funcţii înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale; termen ce desemnează anumite instanţe superioare de justiţie sau administrative, totalitatea membrilor unei astfel de instanţe; omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecţiune, spre a-i câştiga favoarea, simpatia, dragostea.
5353.    Curte de apel – Instanţă judecătorească, superioară tribunalului, care are competenţa de a judeca recursul cuiva împotriva sentinţei tribunalului.
5354.    Curtea constituţională – Unica autoritate de jurisdicţie din România, care se supune numai Constituţiei şi legii sale de organizare şi funcţionare.
5355.    Curtea cu juraţi – Instanţă judecătorească ce funcţionează în unele state şi are competenţa de a judeca faptele penale cele mai grave. Este compusă din magistraţi de profesie (curtea) şi cetăţeni denumiţi juraţi.
5356.    Curtea de apel – Instanţă judecătorească care judecă în prima instanţă cauzele date în competenţa sa prin lege. De asemenea, instanţa de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţă în tribunale, iar ca instanţă de recurs judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în apel, precum şi alte cauze prevăzute de lege.
5357.    Curtea de conturi – Organ suprem de control financiar şi de jurisdicţie financiară care funcţionează pe lângă Parlamentul României (L 94/ 1992).
5358.    Curtea internaţională de justiţie – Este organul principal al ONU cu sediu la Haga, alcătuit din 15 judecători internaţionali aleşi de adunarea generală a ONU şi de consiliul său de securitate pe termen de 9 ani. Judecă diferendele pe care i le supun statele participante la statutul Curţii Internaţionale de Justiţie pronunţând hotărâri obligatorii.
5359.    Curtea Supremă de Justiţie – Instanţa judecătorească supremă din România cu atribuţii de judecată potrivit legii, de urmărire a aplicării corecte şi unitare a legilor de către toate instanţele. De asemenea, ea sesizează Curtea constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora.
5360.    Custode – O persoană care are pentru păstrare şi conservare bunuri mobile care de regulă sunt sechestrate; persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. Ea este răspunzătoare pentru îndeplinirea acestei sarcini faţă de organele competente care au instituit-o.
5361.    Custodie – Pază, păstrare (şi administrare) a unui obiect (pus sub sechestru).
5362.    Cusut cu aţă albă – Se spune despre ceva evident fals, mincinos.
5363.    Cuşetă – Pat pentru o persoană amenajat special în cabinele vagoanelor de dormit sau în cabinele de vapor; cabină în care se află un asemenea pat.
5364.    Cutie – Obiect de lemn, de metal, de carton, etc. în formă de cub, de paralelipiped, etc., gol în interior, în care se păstrează sau se protejează diferite lucruri; aparat, dispozitiv, organ special, etc. având forma unei cutii; ţeasta capului, craniu; sertar; casă de bani; casetă.
5365.    Cutreier – Cutreierat.
5366.    Cutreiera – A străbate, a colinda (în lung şi în l,at), a umbla (din loc în loc); a hoinări, a vagabonda; a umbla adesea prin, a frecventa; a se perinda.
5367.    Cutreierat – Faptul de a cutreiera.
5368.    Cutremur – Mişcare puternică şi bruscă, verticală, orizontală sau d torsiune a scoarţei terestre, provocată de dislocări subterane, de erupţii vulcanice, etc.; seism; înfiorare, cutremurare, fior; teamă, frică, groază; panică.
5369.    Cutremura – A se zgudui din cauza unui cutremur; a (se) clătina, a (se) scutura; a (se) înfiora, a tresări sau a face să tresară; a (se) îngrozi, a (s) înspăimânta.
5370.    Cutumă – Regulă juridică nescrisă formată în practica vieţii sociale şi transmisă din generaţie în generaţie prin tradiţie, printr-o practică îndelungată; consuetudine, obicei; obiceiul pământului.
5371.    Cutumiar – Care ţine de cutumă, privitor la cutumă; tradiţional.
5372.    Cuzinet – Piesă inelară sau din două bucăţi semiinelare din metal moale, care îmbracă în exterior lagărul şi vine în contact direct cu fusul sau axul unei maşini; element de construcţie confecţionat din beton armat, piatră dură, etc. aşezat între un bloc de fundaţie şi un stâlp şi având ca scop transmiterea greutăţii la blocul de fundaţie respectiv.
5373.    Cvadrant – Instrument alcătuit dintr-un sfert de cerc gradat şi o lunetă, folosit pentru determinarea unghiurilor, înălţimilor, etc.; organ metalic al unui aparat, instrument de măsură, etc. în formă de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc.
5374.    Cvadrat – Pătrat; unitate de măsură egală cu 18,04 milimetri, folosită în tipografie; albitură tipografică având această lungime.
5375.    Cvadratură – Construire exclusiv cu rigla şi cu compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date; poziţie aparentă în care doi aştri priviţi de pe pământ au o diferenţă de longitudine de 900.
5376.    Cvadrimotor – Avion care are patru motoare.
5377.    Cvadripartit – Cu patru părţi; făcut, construit, format din patru părţi; la care participă reprezentanţii a patru ţări.
5378.    Cvadruplu – Împătrit; grup de patru gemeni.
5379.    Cvartal – A patra parte dintr-un oraş; cartier, mahala; porţiune unitară dintr-o localitate, reprezentând o suprafaţă de teren străbătută de străzi pe care sunt construite locuinţe, magazine sau alte clădiri, grădini, etc. cu caracter social-cultural; microraion; parte administrativă a unui oraş; sector, trimestru.
5380.    Cvartir – Locuinţă temporară a unui grup de oameni în trecere pe undeva; locul unde cineva îşi aşează locuinţa; locuinţă cu caracter provizoriu (într-o familie străină); gazdă.
5381.    Cvasi – Pe jumătate; aproximativ; cam; aproape.
5382.    Cvasi contract – Care nu poate fi asimilat direct contractului dar are ca specific acordul de voinţă al părţilor; fapt voluntar licit ce naşte obligaţii (fie unilaterale, fie reciproce) (ex. gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată).
5383.    Cvasi delict – Care nu poate fi asimilat direct delictului; faptă ilicită neintenţionată (neglijenţă sau imprudenţă) ce antrenează o răspundere civilă. Răspunderea civilă delictuală este însă dominată de principiul potrivit căruia cea mai neînsemnată culpă este suficientă pentru a legitima obligarea la reparaţiune a persoanei vinovate, ceea ce face inutilă distincţia între culpa intenţională şi culpa neintenţională şi, deci, implicit, la fel de inutilă distincţia între delict şi cvasidelict.
5384.    Cvasi uzufruct – Uzufruct al cărui obiect îl constituie bunuri consumptibile şi ca efect pe seama uzufructuarului a însăşi proprietăţii acestora. Comportă în sarcina titularului obligaţia ca, la expirarea termenului pentru care a fost constituit, să restituie proprietarului alte bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi valoare.
5385.    Cvasiunanim – Care este aproape unanim.
5386.    Cvasiunanimitate – Care constituie enorma majoritate.
5387.    Cvorum – Dintre care; numărul minim de membri necesar pentru luarea unei hotărâri în conformitate cu legea, pentru ca o adunare să fie valabil constituită.