5388.    Dactilograf – Persoană care are ca ocupaţie de bază dactilografia.
5389.    Dactilografia – A scrie la maşina de scris; faptul de a dactilografia; dactilografiere.
5390.    Dactilografiat – Scris la maşina de scris.
5391.    Dactilografic – Care se referă la dactilografie; care se obţine prin dactilografie.
5392.    Dactilografie – Tehnica sau meseria de a scrie cu maşina de scris.
5393.    Dactilografiere – Acţiunea de a dactilografia şi rezultatul ei.
5394.    Dactilogramă – Urmă lăsată de deget, folosită ca mijloc de identificare în antropometrie.
5395.    Dactiloscopic – Privitor la dactiloscopie.
5396.    Dactiloscopie – Procedeu de identificare a unei persoane cu ajutorul amprentelor digitale, folosit în antropologie şi în medicina judiciară.
5397.    DAF – Delivered at frontier, livrare la frontieră, locul convenit (termen din cuprinsul INCOTERMS) exprimând uzanţa potrivit căreia obligaţia de livrare ce revine vânzătorului este considerată executată în momentul când marfa a fost pusă la dispoziţia cumpărătorului, vămuită pentru export, la punctul şi la locul convenit, la frontieră, dar înainte de punctul vamal de frontieră aş ţării limitrofe (atunci când părţile contractante agreează în contractul lor termenul DAF, înseamnă că obligaţia de livrare asumată de vânzător este îndeplinită de aceasta în momentul în care marfa obiect al vânzării internaţionale a fost pusă la dispoziţia cumpărătorului la punctul şi la locul convenite prin contract, gata vămuită, dar înainte de punctul vamal de frontieră al ţării limitrofe). Utilizarea termenului DAF vizează prioritar transportul de marfă rutier sau pe calea ferată, dar este compatibilă cu orice modalitate de transport.
5398.    Daltă – Unealtă din oţel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori, etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat.
5399.    Damna – A condamna, a blestema.
5400.    Damna damnis continuantur – Pagubele sunt urmate de alte pagube.
5401.    Damnabil – Demn de condamnat, demn de blestemat.
5402.    Damnat – Osândit la chinurile infernului; blestemat, reprobat, care şi-a atras oprobriul opiniei publice, al societăţii.
5403.    Damnat quod non intelligunt – Condamnă ceea ce nu înţeleg.
5404.    Damnum emergens – Pierdere efectivă (valoare cu care s-a diminuat patrimoniul) suferită de creditor din cauza neexecutării unei obligaţii contractuale asumate de către debitorul său.
Termen ce desemnează generic acea componentă a prejudiciului suferit de creditor, datorită neexecutării unei obligaţii contractuale, ce se concretizează în pierderea efectivă, în valoarea cu care s-a micşorat patrimoniul sau din pricina neexecutării obligaţiei respective de către debitor. În cazul contractului de vânzare internaţională de mărfuri, partea contractantă care a săvârşit încălcarea unei obligaţii contractuale poate fi obligată la dezdăunare faţă de cealaltă parte, în sensul de a-i plăti pierderea efectiv suferită, adică damnum emergens, ca şi câştigul nerealizat (lucrum cessans).
5405.    Dană – Loc situat de-a lungul cheiurilor sau, mai rar, în mijlocul apei navigabile şi amenajat pentru scoaterea vaselor şi manipularea mărfurilor într-un port; zonă din perimetrul unui port amenajată pentru a servi la acostarea navelor, manipularea şi recepţionarea mărfurilor supuse operaţiunilor de încărcare-descărcare, precum şi la prestarea de servicii portuare (cum ar fi alimentarea navelor cu combustibil, cu provizii de bord, precum şi la reparaţii de nave, etc.); magazie pentru depozitarea mărfurilor (într-un port sau la vamă); şlep sau grup de şlepuri acostate bord la bord la aceeaşi dană.
5406.    Dans – Ansamblu de mişcări ritmice, variate ale corpului omenesc, executate în ritmul unei melodii şi având caracter religios, de artă sau de divertisment; acţiunea de a dansa.
5407.    Dansa – A executa, după muzică, un dans; a sălta în mişcări uşoare ca de dans; a se mişca necontenit, a nu ava astâmpăr; a executa un dans cu cineva, a lua, a invita la dans pe cineva.
5408.    Dansator – Persoană care dansează; persoană a cărei profesiune este dansul.
5409.    Dantela – A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele.
5410.    Dantelare – Acţiunea de a dantela şi rezultatul ei.
5411.    Dantelat – Împodobit cu dantelă; cu marginile dinţate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă.
5412.    Dantelă – Împletitură fină şi uşoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subţiri de aţă, de mătase sau de fire sintetice şi folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele, etc.; horbotă.
5413.    Dantelărie – Cantitate mare de dantele; diferite feluri de dantele; contur sinuos care seamănă cu o dantelă.
5414.    Dantura – A tăia dinţii unei roţi cu ajutorul unei freze speciale.
5415.    Danturare – Acţiunea de a dantura şi rezultatul ei tăiere la freză a dinţilor unei roţi.
5416.    Dantură – Totalitatea dinţilor unei persoane; felul în care sunt înşiraţi şi alcătuiţi dinţii, dentiţie.
5417.    Dar – Donaţie.
5418.    Dar de nuntă – Donaţie făcută oricăruia dintre soţi de către terţi cu ocazia celebrării căsătoriei.
5419.    Dar în plată – Acceptarea de către creditor a unei alte prestaţii în locul celei datorate de creditor.
5420.    Dar manual – Varietate a contractului de donaţie care se distinge prin aceea că aer ca obiect bunuri mobile corporale şi se încheie valabil prin acordul de voinţă realizat între donator şi donatar în vederea transmiterii şi, respectiv, a dobândirii cu titlu gratuit a acelor bunuri, operaţiune juridică ce se îndeplineşte prin simpla tradiţiune (predare efectivă şi reală), materială a bunului dăruit, fără a fi necesară în acest scop îndeplinirea vreunei condiţii de formă. Darul manual este un act juridic (un contract) iar nu un fapt juridic, ceea ce face ca temeiul juridic al transferării bunului dăruit din patrimoniul donatorului în patrimoniul donatarului să fie acordul de voinţă al părţilor.
5421.    Dar normal – Donaţie de bunuri mobile corporale ce se încheie valabil prin simpla remitere a acestora de către donator donatarului.
5422.    Darac – Unealtă de pieptănat şi de scărmănat lâna, cânepă sau in, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinţii mari din oţel, fixaţi pe un suport; maşină de lucru alcătuită din două piese cu suprafeţe cilindrice concentrice şi cu dinţii în formă de cuie, folosită pentru scărmănatul lânii şi al altor materiale textile.
5423.    Dare – Acţiunea de a da; obiectul unei obligaţii constând în a da ceva; obligaţia de a da; impozit.
5424.    Dare de seamă – Raport, referat asupra unei activităţi, a unei gestiuni, etc. într-o anumită perioadă; prezentare critică a unei scrieri literare sau ştiinţifice, recenzie; relatare în ziare a unei fapte, a unei întâmplări, etc.
5425.    Dare în judecată – Chemare a unei persoane în faţa unei instanţe judecătoreşti în calitate de pârât.
5426.    Dare în plată – Mijloc de stingere a obligaţiilor constând în acceptarea de către creditor, la propunerea debitorului, să primească o altă prestaţie decât aceea pe care, acesta din urmă avea iniţial obligaţia să o execute. Dare în plată se poate face numai cu consimţământul creditorului, căci în principiu, acesta nu poate fi constrâns să primească o altă prestaţie decât aceea care îi este datorată, chiar dacă valoarea prestaţiei oferite în schimb este egală cu prestaţia stipulată în contract sau mai mare decât aceasta.
5427.    Dare la lumină – Publicare, tipărire.
5428.    Dare la o parte (ascundere) a unor bunuri succesorale – Expresie utilizată pentru a desemna fapta constând în însuşirea sau sustragerea frauduloasă, de către oricare dintre moştenitori, a unor bunuri făcând parte din masa succesorală.
5429.    Dare pe faţă – Dare în vileag; divulgare, demascare.
5430.    Darea de mită – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege care constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani şi alte foloase ce nu i se cuvin unui funcţionar în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrat acestor îndatoriri (art. 255 C.Pen.).
5431.    Daruri de nuntă – Concept nedefinit în legislaţia noastră, prin care se desemnează bunurile dăruite de terţi oricăruia dintre soţi cu ocazia celebrării căsătoriei. Constituie o aplicaţie, relativ frecventă a darului manual. Darurile de nuntă sunt bunuri comune ale soţilor în cote egale, chiar dacă au fost făcute de către părinţii unuia dintre soţi prezumându-se intenţia dispunătorului ca ele să devină bunuri comune. În schimb, donaţia făcută de către părinţii unuia din soţi ulterior celebrării căsătoriei, se consideră a fi în beneficiul exclusiv al soţului donatar şi, ca urmare, bunul obiect al ei devine bun propriu al acestuia.
5432.    Daruri obişnuite – Daruri manuale făcute în favoarea unei persoane cu ocazia unor evenimente mai deosebite din viţa acesteia precum aniversarea zilei de naştere, ziua onomastică, finalizarea studiilor liceale sau universitare, etc.
5433.    Dat census honores – Averea aduce onoruri.
5434.    Data – A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut; a pune data pe o scrisoare, pe un act, etc.; zi determinată de obicei prin ordinea sa în lună şi în an, în care se încheie un act juridic sau are loc un anumit eveniment; a se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe.
5435.    Data achiziţiei – Data la care dobânditorul obţine controlul efectiv asupra societăţii achiziţionate (IFRS 3.A).
5436.    Data acordării subvenţiei – Data la care entitatea şi altă parte (inclusiv un angajat) au încheiat un  acord de plată pe bază de acţiuni, adică atunci când entitatea şi partenerul acesteia acceptă termenii şi condiţiile acordului. La data acordării subvenţiei entitatea conferă partenerului dreptul de a încasa numerar, alte active sau instrumente de capitaluri proprii ale entităţii, doar dacă, în cazul în care există, condiţiile de intrare în drepturi sunt îndeplinite. Dacă acel acord face obiectul unui proces de aprobare (de exemplu, de către acţionari), data acordării subvenţiei este data la care se obţine aprobarea (IFRS 2.A).
5437.    Data acordului (pentru combinări de întreprinderi) – Data la care s-a ajuns la un acord între părţile implicate în combinarea de întreprinderi şi, în cazul entităţilor publice cotate la bursă, data la care acest acord este făcut public. În cazul unei preluări ostile, data cea mai timpurie la care s-a ajuns la un acord între părţile combinării de întreprinderi este data la care un număr suficient dintre deţinătorii entităţii achiziţionate a acceptat oferta deţinătorului pentru ca aceasta să obţină controlul asupra entităţii dobândite (IAS 36.6, IAS 38.8, IFRS 3.A).
5438.    Data aprobării situaţiilor financiare – Data la care cei care au autoritatea recunoscută afirmă că au întocmit setul complet al situaţiilor financiare ale entităţii, inclusiv notele aferente, şi că îşi asumă responsabilitatea pentru ele. În unele jurisdicţii, legea sau reglementările identifică persoanele sau organismele (ex. directorii) care sunt responsabile pentru a concluziona că a fost întocmit un set complet de situaţii financiare şi, totodată, legea sau reglementările respective specifică şi procesul de aprobare necesar. În alte jurisdicţii, procesul de aprobare nu este descris de lege sau în reglementări şi entitatea urmează propriile proceduri în întocmirea şi finalizarea situaţiilor sale financiare având în vedere structurile sale de guvernanţă şi de management. În unele jurisdicţii, se cere aprobarea finală a situaţiilor de către acţionari înainte ca acestea să fie publicate. În aceste jurisdicţii, aprobarea finală de către acţionari nu este necesară pentru auditor pentru ca acesta să ajungă la concluzia că au fost obţinute dovezi de audit suficiente şi adecvate. Data aprobării situaţiilor financiare pentru scopul Standardelor Internaţionale de Audit este cea mai recentă dată la care cei care au autoritatea recunoscută precizează că a fost întocmit un set complet de situaţii financiare.
5439.    Data certă – Zi (data calendaristică) începând de la care existenţa unui act sub semnătură privată nu mai poate fi contestată de către terţi şi care este considerată a fi pentru aceştia adevărata dată a acelui înscris; dată ce se obţine fie prin înregistrarea actului la un organ de stat, prin moartea unuia dintre semnatari sau prin trecerea acestuia într-un înscris emanat de la un organ de stat.
5440.    Data de înregistrare – Data calendaristică stabilită de adunarea generală a acţionarilor care serveşte la identificarea acţionarilor care urmează a beneficia de dividende şi asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârilor adunării generale a acţionarilor. Data de înregistrare trebuie să fie ulterioară datei întrunirii adunării generale.
5441.    Data de referinţă – Data calendaristică stabilită de consiliul de administraţie, care serveşte la identificarea acţionarilor care participă la adunarea generală, votează în cadrul acesteia şi beneficiază de dividend. Data de referinţă trebuie să fie ulterioară publicării convocării adunării generale.
5442.    Data de registru – Data înregistrării dobândirii de valori mobiliare de către deţinătorii care beneficiază de drepturile conferite de acestea.
5443.    Data de reziliere a contractului – Data la care navlositorul este îndreptăţit să renunţe la executarea contractului de transport maritim, întrucât nava, nesosind în portul de încărcare în timp util, nu este gata să preia marfa în termenul convenit de părţi. Această îndreptăţire a navlositorului fiinţează indiferent dacă întârzierea a fost determinată de cauze imputabile armatorului ori de cauze neimputabile lui.
5444.    Data deschiderii procedurii – Reprezintă: a. în cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronunţării încheierii; b. în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronunţării sentinţei judecătorului-sindic (L 85/ 2006).
5445.    Data deschiderii succesiunii – Expresie prin care se desemnează momentul (identificat prin zi, lună, an) la care s-a produs moartea fizic constatată sau, după caz, moartea judecătoreşte declarată a celui despre a cărui succesiune este vorba. Data deschiderii succesiunii nu trebuie să fie confundată cu data deschiderii procedurii succesorale notariale, deoarece aceasta din urmă este întotdeauna ulterioară celei dintâi şi are o cu totul altă semnificaţie juridică.
5446.    Data evaluării – Data la care valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii acordate este evaluată în conformitate cu un anumit criteriu (de exemplu IFRS-urile). Pentru tranzacţii cu angajaţii şi alte persoane care prestează servicii similare, data evaluării este data acordării. Pentru tranzacţii cu alte părţi decât angajaţii (şi acele persoane care prestează servicii similare), data evaluării este data la care entitatea obţine bunurile sau partenerul prestează serviciile (IFRS 2.A).
5447.    Data expirării – Data calendaristică până la care sau la care poate avea loc exercitarea unei opţiuni.
5448.    Data încetării personalităţii juridice – Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise. Celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care s-a dispus încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege (Legea nr. 287/ 2009 – Codul civil).
5449.    Data la care sunt publicate situaţiile financiare – Data la care situaţiile financiare auditate şi raportul auditorului sunt puse la dispoziţia unor terţe părţi, dată care poate fi, în multe situaţii, data la care ele sunt înaintate către autoritatea cu rol de reglementare.
5450.    Data lichidării – Ziua în care contractul încheiat în bursă trebuie executat (settlement date).
5451.    Data raportului auditorului – Data aleasă de către auditor pentru a data raportul privind situaţiile financiare. Raportul auditorului nu este datat mai devreme de data la care auditorul a obţinut dovezi de audit adecvate şi suficiente pe baza cărora îşi exprimă opinia asupra situaţiilor financiare. Dovezile de audit adecvate şi suficiente includ dovezi privind întocmirea setului complet de situaţii financiare al entităţii şi că cei care au autoritatea recunoscută au afirmat că îşi asumă responsabilitatea pentru acestea.
5452.    Data scadenţei – Data calendaristică la care s-a convenit executarea obligaţiilor asumate prin tranzacţiile încheiate pe pieţele dezvoltate de bursele de mărfuri.
5453.    Data schimbului – Când o combinare de întreprinderi se realizează dintr-o singură tranzacţie de schimb, data schimbului coincide cu data achiziţiei. Când o combinare de întreprinderi se realizează prin mai multe tranzacţii de schimb, data schimbului reprezintă data la care este înregistrată fiecare investiţie individuală în situaţiile financiare ale dobânditorului (IFRS 3.A).
5454.    Data situaţiilor financiare – Data de la sfârşitul ultimei perioade pe care o acoperă situaţiile financiare, care este de obicei data celui mai recent bilanţ din situaţiile financiare care fac obiectul auditului.
5455.    Data tranzacţionării – Data la care o entitate se angajează să achiziţioneze sau să vândă un activ (IAS 39, AG 55).
5456.    Data trecerii la IFRS-uri – Începutul celei mai timpurii perioade pentru care o entitate prezintă informaţii comparative complete conform IFRS-urilor în primele sale situaţii financiare (IFRS 1.A).
5457.    Data de decontare – Data la care un activ financiar este livrat entităţii care l-a achiziţionat (IAS 39, AG 56).
5458.    Data de raportare – Sfârşitul celei mai recente perioade de declaraţii financiare sau de un raport financiar interimar (IFRS 1.A).
5459.    Data durabilităţii minimale – Data stabilită de către producător, până la care un produs alimentar îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare; produsele pentru care se stabileşte data durabilităţii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată (L 296/ 2004).
5460.    Data transmiterii drepturilor şi obligaţiilor – În cazul reorganizării persoanelor juridice supuse înregistrării, transmiterea drepturilor şi obligaţiilor se realizează atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înregistrarea operaţiunii şi de la data acesteia. În ceea ce priveşte celelalte persoane juridice nesupuse înregistrării, transmiterea drepturilor şi obligaţiilor, în cazurile prevăzute anterior, se realizează atât între părţi,. Cât şi faţă de terţi, numai pe data aprobării de către organul competent a inventarului, a bilanţului contabil întocmit în vederea predării-primirii, a evidenţei şi a repartizării tuturor contractelor în curs de executare, precum şi a oricăror alte asemenea acte prevăzute de lege. În cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale se dobândesc numai prin înscrierea în cartea funciară, în baza actului de reorganizare încheiat în formă autentică sau, după caz, a actului administrativ prin care s-a dispus reorganizarea, în ambele situaţii însoţit, dacă este cazul, de certificatul de înregistrare a persoanei juridice nou-înfiinţate (Legea nr. 287/ 2009 – Codul civil).
5461.    Datare – Acţiunea de a data.
5462.    Datat – Căruia i s-a stabilit data; care poartă dată.
5463.    Dată – Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment; indicaţia acestui timp pe un act, pe o scrisoare, etc. (pusă la întocmirea lor); fiecare dintre numerele, mărimile, relaţiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obţinute în urma unei cercetări şi urmează să fie supuse unei prelucrări.
5464.    Date comparative – Datele comparative din situaţiile financiare pot prezenta valori (cum ar fi poziţia financiară, rezultatul din exploatare, fluxurile de numerar) şi informaţiile publicate ale unei entităţi pentru mai mult e o perioadă, în funcţie de cadrul de raportare. Cadrele de raportare şi metodele de prezentare sunt următoarele: a. cifre corespondente acolo unde valorile şi alte informaţii publicate pentru perioadele precedente sunt incluse ca parte a situaţiilor financiare curente şi sunt menite să fie citite în relaţie cu valorile şi alte informaţii publicate care au legătură cu perioada curentă (cunoscute ca şi “cifre ale perioadei curente”). Aceste cifre corespondente nu sunt prezentate ca situaţii financiare complete care pot fi prezentate de sine stătător, dar fac parte integrantă din situaţiile financiare ale perioadei curente, menite să fie citite doar în relaţiile cu cifrele perioadei curente, b. situaţii financiare comparative unde sumele şi alte informaţii publicate pentru perioada precedentă sunt incluse pentru comparaţii cu situaţiile financiare ale perioadei curente.
5465.    Date de identificare – În cazul persoanelor fizice este vorba despre numele şi prenumele, cetăţenia, locul şi data naşterii, codul numeric personal (CNP) sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine, seria şi numărul actului de identitate sau, pentru cetăţenii străini, al paşaportului, domiciliul şi, după caz, reşedinţa (adresa completă reprezentată de stradă, număr, bloc, scară, etaj, apartament, oraş, sector/ judeţ, cod poştal, ţară). În cazul persoanelor juridice este vorba despre denumirea, adresa completă a sediului social/ sediului central sau, după caz, a sucursalei, telefon, fax, e-mail, adresă pagină de internet, capitalul social subscris şi vărsat, cod unic de identificare (CUI) sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine, banca şi codul IBAN.
5466.    Date necesare pentru identificarea mărfurilor – Pe de o parte, datele folosite pentru identificarea mărfurilor din punct de vedere comercial permiţând autorităţilor vamale să determine clasificarea tarifară şi, pe de altă parte, cantitatea mărfurilor (Reg. CEE 2454/ 92).
5467.    Dator – care are de plătit cuiva o datorie (bănească); îndatorat faţă de cineva pentru un serviciu, pentru un sprijin etc.; îndatorat (moraliceşte sau prin lege printr-o învoială) să facă ceva.
5468.    Datora – A avea de plătit cuiva o sumă de bani sau altceva; a fi dator cuiva ceva; a avea o datorie morală sau legală faţă de cineva; a avea (pe cineva) drept cauză.
5469.    Datorie – Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva; obligaţie legală sau morală; îndatorire.
O obligaţie curentă/ actuală a unei entităţi, rezultată din evenimente anterioare/ trecute, a cărei decontare/ stingere se aşteaptă să determine o ieşire/ reducere a resurselor concretizate/ încorporate în beneficiile economice ale entităţii (condiţie de recunoaştere în contabilitate) (OMFP 1752/ 2005; OMFP 3055/ 2009; IAS 37.10, F 49).
5470.    Datorie contingentă – O obligaţie posibilă, apărută ca urmare a unor evenimente trecute şi a cărei existenţă va fi conformată numai de apariţia sau reapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii sau o obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, dar care nu este recunoscută deoarece nu este sigur că vor fi necesare resurse care să încorporeze beneficiile economice pentru stingerea acestei obligaţii sau valoarea obligaţiei nu poate fi evaluată suficient de credibil (IAS 37.10).
5471.    Datorie externă – Termen care desemnează suma de bani exprimată într-o valută forte pe care o ţară o datorează altor ţări şi/ sau organismelor financiare internaţionale.
5472.    Datorie financiară – Orice datorie care este: a. o obligaţie contractuală de a ceda numerar/ lichidităţi sau alt activ financiar unei alte entităţi sau de a schimba active financiare sau datorii financiare cu altă entitate în condiţii care sunt potenţial nefavorabile pentru entitate; b. un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii şi este: un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau nu poate fi obligată să livreze un număr variabil din propriile sale instrumente de capitaluri proprii sau un instrument derivat care va fi sau poate fi decontat altfel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar, sau alt activ financiar în schimbul unui număr fix din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii. În acest scop, propriile instrumente de capitaluri proprii ale entităţii nu includ instrumente care pot fi ele însele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii (IAS 32.11, OMFP 1752/ 2005).
5473.    Datorie principală – Termen ce desemnează partea dintr-un capital de împrumut care a fost acordat pe termen lung sau mediu care, în ipoteza unei lichidări, urmează a fi rambursată cu prioritate faţă de datoria secundară.
5474.    Datorie privind beneficiul determinat – Totalul net al următoarelor valori: a. valoarea actualizată a obligaţiei privind beneficiul determinat la data bilanţului, b. plus orice câştiguri actuariale (mai puţin orice pierderi actuariale) nerecunoscute, c. minus costul oricărui serviciu prestat nerecunoscut încă, d. minus valoarea justă a activelor planului (dacă există) la data bilanţului, din care obligaţiile trebuie decontate direct (IAS 19.54).
5475.    Datorie provizorie (planuri de beneficii determinate) – Următorul total: a. valoarea actualizată a obligaţiei la data adoptării IAS 19 (revizuit), b. minus valoarea justă, la data adoptării, a activelor planului (dacă există vreunul) în afara căruia obligaţiile vor fi decontate în mod direct, c. minus orice cost al serviciului anterior ce va fi recunoscut în ultimele perioade (IAS 19.154).
5476.    Datorie publică – Totalitatea obligaţiilor de natura datoriei publice guvernamentale şi locale (OUG 64/ 2007).
Tot ce datorează guvernul ca urmare a împrumuturilor contractate pentru a acoperi diferenţa dintre deficite şi excedente bugetare anuale acumulate.
Termen ce desemnează valoarea însumată a obligaţiilor băneşti contractate de stat în scopul finanţării deficitului bugetar.
5477.    Datorie publică guvernamentală – Totalitatea obligaţiilor statului la un moment dat, provenind din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de guvern prin ministerul economiei şi finanţelor, conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe (OUG 64/ 2007).
5478.    Datorie publică locală – Totalitatea obligaţiilor unităţilor administrativ-teritoriale, la un moment dat, provenind din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de către autorităţile administraţiei publice locale, conform dispoziţiilor legale (OUG 64/ 2007).
5479.    Datorie secundară – Termen ce desemnează acea parte a capitalului de împrumut acordat pe termen lung sau mediu care, în ipoteza unei lichidări, urmează a fi rambursată ulterior datoriei principale.
5480.    Datorie vamală – Reprezintă obligaţia unei persoane de a achita valoarea/ cuantumul drepturilor de import (datorie vamală de import) sau drepturile de export (datorie vamală la export) care se aplică anumitor mărfuri prin dispoziţiile în vigoare ale Comunităţii (L 86/ 2006, Reg. CEE 2913/ 92).
5481.    Datorii – Cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar curent, se vor plăti numai în cursul unui exerciţiu financiar ulterior. În cazul în care astfel de cheltuieli sunt semnificative, ele trebuie prezentate în notele explicative (OMFP 3055/ 2009).
5482.    Datorii curente – O datorie va fi clasificată ca datorie curentă atunci când satisface oricare din următoarele criterii: a. se aşteaptă să fie stinsă în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii, b. este deţinută în primul rând spre a fi tranzacţionată, c. este exigibilă în termen de 12 luni după data bilanţului sau d. entitatea nu are un drept necondiţionat de a amâna achitarea datoriei pentru cel puţin 12 luni după data bilanţului. Toate celelalte datorii vor fi clasificate ca datorii pe termen lung (IAS 1.60).
5483.    Datorii privind impozitul amânat – Valorile impozitului pe profit, plătibile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce priveşte diferenţele temporare impozabile (IAS 12.5).
5484.    Datoriile succesiunii – Sintagmă ce desemnează totalitatea obligaţiilor cu caracter patrimonial existente în patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, indiferent de izvorul lor. Astfel de obligaţii pot avea sursă contractuală (cum este bunăoară obligaţia de a plăti preţul pentru bunul cumpărat sau obligaţia de a restitui un împrumut etc.), sursă delictuală (ca de pildă obligaţia de a repara prejudiciul suferit de un terţ ca urmare a unei fapte ilicite săvârşite de defunct, ori copilul sau minor, sau a acţiunii lucrului aflat în paza juridică a defunctului etc.) ori o sursă cvasi delictuală (cum sunt obligaţia de a plăti cheltuielile utile şi necesare făcute de către un terţ în calitate de garant al defunctului, obligaţia de a restitui o plată nedatorată încasată de defunct, ori obligaţia de a restitui ceea ce acesta obţinuse cu titlu de îmbogăţire fără justă cauză).
5485.    Datornic – Persoană care are de plătit o datorie; debitor; persoană care are de primit o datorie, creditor.
5486.    Daună – Pagubă, prejudiciu sau vătămarea (materială sau morală) provocată unei persoane ca urmare a neîndeplinirii unei obligaţii contractuale sau legale, a săvârşirii unei infracţiuni precum şi atunci când cu toate că nu este urmare a neîndeplinirii unei obligaţii, legea stabileşte expres obligaţia de a o repara; pagubă materială, pagubă adusă unui drept patrimonial (ex. o proprietate).
5487.    Daune cominatorii – Suma de bani pe care debitorul unei obligaţii de a face sau a nu face este obligat pe cale judiciară (în temeiul unei hotărâri judecătoreşti) s-o achite creditorului (pentru neexecutare sau întârziere în executarea obligaţiei sale), de obicei periodic, până la îndeplinirea în natură a creanţei, achitarea obligaţiei ce îi revine. Ca natură juridică daunele cominatorii nu constituie un mijloc de reparare a unui prejudiciu, ele nu sunt despăgubiri, ci se analizează ca fiind un mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură a obligaţiei sale.
5488.    Daune compensatorii – Sume de bani pe care debitorul le plăteşte creditorului în caz de neexecutare a contractului pentru acoperirea pagubelor pricinuite (de neexecutarea obligaţiilor asumate).
5489.    Daune directe – Consecinţe negative, directe şi necesare, ale neexecutării sau executării defectuoase ori cu întârziere de către debitor a prestaţiei contractualmente asumată, care se răsfrâng asupra creditorului fiind concretizate în pagubele pricinuite de acesta.
5490.    Daune imprevizibile – Prejudicii suferite de creditor ca urmare a neexecutării obligaţiei contractualmente asumate de debitor, care n-au fost prevăzute şi nici nu puteau fi prevăzute de părţi la data încheierii contractului. În cadrul răspunderii contractuale, atunci când neexecutarea de către debitor a obligaţiei sale nu se fundează pe dolul său, daunele interese compensatorii pe care acesta trebuie să le plătească nu includ, şi daune imprevizibile, caracterul imprevizibil al daunei se apreciază „in abstracto” şi se raportează la momentul perfectării contractului.
5491.    Daune indirecte – Prejudicii suferite de creditor ca urmare a neexecutării obligaţiei contractualmente asumate şi care se află într-o legătură de cauzalitate mijlocită şi întâmplătoare cu faptul neexecutării.
5492.    Daune interese – Despăgubiri băneşti pe care debitorul trebuie să le plătească, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti creditorului pentru neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiei contractuale, în scopul reparării prejudiciului încercat.
Despăgubiri băneşti pe care creditorul este îndreptăţit să le pretindă, pe calea acţiunii în justiţie, debitorului care nu şi-a executat, ori a efectuat defectuos sau cu întârziere, prestaţia contractuală asumată.
5493.    Daune interese compensatorii – Despăgubiri în bani a căror plată incumbă debitorului pentru repararea prejudiciului încercat de creditor ca urmare a neexecutării (totale sau parţiale) ori a executării defectuoase a obligaţiilor asumate de acesta (adică de debitor).
5494.    Daune interese moratorii – Despăgubiri în bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului cauzat creditorului prin întârzierea executării obligaţiei contractualmente asumată de către debitor. Daunele interese moratorii nu sunt menite să înlocuiască executarea în natură a obligaţiei şi, prin urmare, pot fi cumulate cu acestea, după cum pot fi cumulate şi cu daunele interese compensatorii care înlocuiesc executarea în natură a prestaţiei.
5495.    Daune previzibile – Expresie ce desemnează prejudiciile suferite de creditor ca urmare a neexecutării prestaţiei contractualmente asumate de către debitor şi a căror producere a fost fie prevăzută sau putea fi prevăzută la momentul perfectării contractului. Daunele interese la plata cărora poate fi obligat debitorul în cadrul răspunderii contractuale, cuprind numai daune previzibile iar nu şi daunele imprevizibile.
5496.    Dărăci – A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa, etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac.
5497.    Dărăcire – Acţiunea de a dărăci şi rezultatul ei; dărăcit.
5498.    Dărăpăna – A se ruina, a se distruge; a se nărui, a se surpa.
5499.    Dărăpănare – Acţiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare.
5500.    Dărăpănat – Gata să se dărâme, deteriorat, năruit, surpat.
5501.    Dărăpănătură – Construcţie dărăpănată, în ruină.
5502.    Dărâma – A doborî, a culca la pământ, a distruge, a nimici, a risipi; a se prăbuşi, a se surpa, a se ruina, a se dărăpăna; a demola o clădire (veche) pentru a folosi din nou materialul de construcţie; a rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac; a cosi iarbă, cereale, etc.
5503.    Dărâmare – Acţiunea de a (se) dărâma şi rezultatul ei; doborâre, distrugere, nimicire; surpare, ruinare.
5504.    Dărâmat – Prăbuşit, surpat; ruinat, nimicit, distrus; cu ramurile, cu frunzele rupte.
5505.    Dărâmătură – Zid, clădire dărâmată, ruină; material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină; crengi de copac rupte şi doborâte la pământ; vreascuri; animal sau om slăbănog.
5506.    Dărnicie – Însuşirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie; abundenţă, belşug; rodnicie, fertilitate.
5507.    Dărui – A da în dar ceva cuiva, a face cuiva un dar; a cinsti pe cineva cu ceva; a înzestra pe cineva cu ceva; a dota; a da, a acorda; a (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop).
5508.    Dăruire – Acţiunea de a (se) dărui şi rezultatul ei; dăruială; devotament, abnegaţie, sacrificiu.
5509.    Dăunător – Car dăunează; păgubitor, dăunos; fiinţă care atacă plante ori produse vegetale sau animale provocând pagube agricole.
5510.    DDP – Delivered Duty Paid, livrat cu taxe vamale plătite, loc de destinaţie convenit (termen din cuprinsul INCOTERMS exprimând uzanţa potrivit căreia obligaţia de livrare asumată contractual de către vânzător se consideră a fi executată în momentul când marfa este pusă la dispoziţia cumpărătorului, la locul convenit, în ţara unde se face importul). Utilizarea în contractele de vânzare internaţională de mărfuri a termenului DDP presupune îndeplinirea obligaţiei de livrare asumată de vânzător în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziţia cumpărătorului, la locul convenit din ţara importatorului. Vânzătorului îi incumbă totodată şi suportarea tuturor riscurilor şi costurilor, inclusiv a taxelor vamale, a altor taxe şi speze legate de livrarea mărfii vămuite pentru import. Este recomandabil ca acest termen să nu fie utilizat atunci când vânzătorul nu are certitudinea că va obţine direct sau indirect licenţa de import. Utilizarea lui este însă compatibilă cu orice modalitate de transport. DDP subsumează obligaţia maximală a vânzătorului, fiind astfel în antiteză cu EXW care subsumează obligaţia minimală pentru vânzător.
5511.    DDU – Delivered Duty Unpaid, livrat cu taxe vamale neplătite, locul de destinaţie convenit (termen din cuprinsul regulilor INCOTERMS). Utilizarea în contractele de vânzare internaţională de mărfuri a termenului DDU presupune că obligaţia de livrare este îndeplinită de vânzător în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziţia cumpărătorului la locul convenit, în ţara importatoare. De aici, consecinţa că vânzătorul îşi asumă costurile şi riscurile legate de aducerea mărfii în acest loc. Nu cad în sarcina vânzătorului taxele vamale, alte taxe şi speze oficiale care se plătesc la import, precum şi costurile şi riscurile de îndeplinire a formalităţilor vamale. Părţile pot conveni însă ca vânzătorul să îndeplinească formalităţile vamale şi să suporte costurile şi riscurile aferente. În această situaţie este necesar ca părţile să consemneze expres în contractul lor o asemenea înţelegere. De reţinut că acest termen poate fi utilizat indiferent de modalitatea de transport aleasă de părţi.
5512.    De aur – Realizat efectiv din aur; care are culoarea galbenă a aurului; valoros ca aurul; om foarte bun, milos.
5513.    De cujus – Expresie folosită pentru a desemna persoana decedată (defunctul) care a lăsat moştenirea; desemnează persoana fizică despre a cărei succesiune este vorba.
5514.    De cuius successione agitur – Acela despre a cărui moştenire este vorba.
5515.    De dato – De la data (redactării).
5516.    De facto – De fapt; caracterizează recunoaşterea incompletă de către un stat a unui alt stat sau guvern care nu atrage stabilirea de relaţii diplomatice şi are un  caracter provizoriu.
5517.    De iure – De drept; spre deosebire de „de facto” înseamnă recunoaşterea deplină de către un stat a unui alt stat sau guvern.
5518.    De lege ferenda – La legea care urmează a fi redactată.
5519.    De lege lata – La legea în vigoare.
5520.    De omnibus dubitandum – Trebuie să ne îndoim în legătură cu orice.
5521.    De plano – De pe loc.
5522.    Deadweight – Unitate de măsură utilizată în transportul maritim de mărfuri prin care se exprimă în tone greutatea totală ce poate fi transportată de o navă în condiţiile afundării acesteia până la limita pescajului maxim admis (poate fi brut şi net).
Capacitatea maximă de încărcare a unei nave comerciale, reprezentând rezervele de combustibil, de ulei şi de apă, proviziile şi încărcătura utilă (inclusiv echipajul şi pasagerii cu bagajele lor).
5523.    Deal – Formă de relief pozitivă care se prezintă ca o ridicătură a scoarţei pământului mai mici decât muntele, dar mai mar decât colina; regiune de vii; vie, podgorie; zonă a ogoarelor; înţelegere, contract.
5524.    Dealer – Agent intermediar, cu titlu profesional, la bursă sau în comerţul cu materii prime, care face fapte de comerţ pe cont propriu; angrosist (en-gross-ist), jobber; comerciant de titluri; firmă (societate de bursă; societate de valori mobiliare) care efectuează vânzări şi cumpărări de titluri financiare în nume şi în cont propriu.
5525.    Deasupra – În partea de sus, în partea imediat superioară; sus, peste (ceva).
5526.    Debaclu – Rupere şi pornire a gheţii prinse între malurile unui curs de apă; zăpor.
5527.    Debandadă – Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală.
5528.    Debara – Încăpere mică, anexă într-o locuinţă, întrebuinţată pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor, etc.
5529.    Debarasa – A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodează, care supără).
5530.    Debarca – A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; a coborî din tren sau din alt vehicul; a ataca ţărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale); a descinde (într-o localitate sau într-un loc); a înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară, a concedia.
5531.    Debarcader – Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special şi prevăzut cu utilaj adecvat pentru îmbarcarea şi debarcarea călătorilor, a animalelor şi a unor materiale.
5532.    Debarcare – Acţiunea de a debarca şi rezultatul ei.
5533.    Debavura – A îndepărta prin ştanţare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matriţate, turnate, laminate, etc.
5534.    Debavurare – Acţiunea de a debavura şi rezultatul ei.
5535.    Debil – Lipsit de rezistenţă la eforturile fizice şi la boli; firav, plăpând, slăbuţ.
5536.    Debilita – A deveni sau a face să devină debil.
5537.    Debilitant – Care debilitează, care slăbeşte.
5538.    Debilitare – Faptul de a (se) debilita; debilitate.
5539.    Debilitat – Slăbit, anemiat, firav.
5540.    Debilitate – Faptul de a fi debil; stare de slăbiciune organismului, însoţită de scăderea rezistenţei la eforturi şi la boli datorită subnutriţiei, unor boli cronice, etc.
5541.    Debilitate mintală – Formă de înapoiere mintală, mai puţin gravă decât idioţia sau imbecilitatea, în care individul nu poate depăşi însuşirea cunoştinţelor corespunzătoare primelor patru clase primare.
5542.    Debit – Sumă datorată de o persoană alteia; termen care desemnează generic datoria pe care o are o persoană fizică sau juridică numită debitor faţă de o altă persoană fizică sau juridică numită creditor; datorie, datoria pe care o are persoana creditată; părţi din cont (plasate de obicei în partea stângă a unui registru de contabilitate sau un extras dintr-un asemenea registru, a unui centralizator, a unei note, etc.) în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv, de către cel ce ţine contul; sumă înscrisă în această coloană; tutungerie; vânzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul; cantitatea de fluid sau de pulbere fină care trece, într-o unitate de timp, printr-o secţiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal; cantitatea de material sau de obiecte produse de o maşină sau de o instalaţie într-o unitate de timp; afluenţă (precipitată, torent de cuvinte în vorbirea cuiva.
5543.    Debit card – Concept ce exprimă posibilitatea ca deţinătorului de card să i se poată debita în mod direct contravaloarea bunurilor, serviciilor şi/ sau numerarului, achiziţionate pe seama fondurilor din contul său la o persoană juridică ce are în obiectul său de activitate atragerea de depozite băneşti. Orice debit car ce îndeplineşte şi alte funcţii care îl pot face recunoscut ca mijloc pentru plată se numeşte card multifuncţional.
5544.    Debita – A vinde marfă cu amănuntul; a furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie, etc.; a spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama; a tăia un material în bucăţi cu formele şi dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioară; a trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi, etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite.
5545.    Debitant – Persoană care vinde într-un debit; persoană care desface marfa cu amănuntul.
5546.    Debitare – Acţiunea de a debita şi rezultatul ei; faptul de a debita; înscriere a unei sume în coloana de debit a unui cont.
5547.    Debitor – Care se găseşte în debitul unui cont; datorat; persoană fizică sau juridică care datorează creditorului mărfuri, servicii sau sume de bani; datornic; solicitant de credit/ împrumut.
Orice persoană fizică sau juridică de drept privat obligată să plătească o datorie (al cărei patrimoniu este în stare de insolvenţă). Termen ce desemnează în mod generic subiectul pasiv al raportului juridic obligaţional. În diferite raporturi obligaţionale concrete debitorul primeşte denumiri specifice. Astfel, în contractul de împrumut el se numeşte împrumutat, în contractul de vânzare debitorul preţului se numeşte cumpărător iar debitorul obligaţiei de predare a bunului se numeşte vânzător, în contractul de închiriere debitorul obligaţiei de plată a chiriei se numeşte chiriaş iar debitorul obligaţiei de predare a folosinţei bunului închiriat se numeşte locator, în ipoteza obligaţiilor izvorâte din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, debitorul se numeşte făptuitor sau autor al faptei ilicite păgubitoare, etc.
Sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativă de plată a acestor drepturi. În cazul în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin în condiţiile legii următorii: a. moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor, cel care preia în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz; c. persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment; d. persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată; e. persoana juridică, pentru obligaţiile datorate de sediile secundare ale acesteia; f. alte persoane în condiţiile legii.
5548.    Debitor de regres – Persoana care, în baza unei cambii, îşi asumă obligaţia de a garanta îndeplinirea prestaţiei (efectuarea plăţii) de care este ţinut trasul ca debitor cambial principal, putând fi urmărită, pe acest temei, ea însăşi, de către creditorul cambial, pentru executarea acelei prestaţii, dacă la îndeplinirea scadenţei sau în cazurile prevăzute de lege, chiar mai înainte de scadenţă, obligatul principal refuză plata ce i se cere. Obligaţia de garanţie este, în realitate, o obligaţie de plată având caracter subsidiar. Sunt debitori de regres trăgătorul, giranţii şi avaliştii lor.
5549.    Debitor în posesie – Debitor împotriva căruia a fost deschisă o procedură de insolvență care nu implică neapărat numirea unui practician în insolvență sau transferul complet al drepturilor și competențelor de administrare a activelor debitorului către un practician în insolvență și în cadrul căreia debitorul își păstrează, prin urma, total sau parțial, controlul asupra activelor și activității sale.
5550.    Debitor urmărit – Debitorul împotriva căruia se află în curs de desfăşurare procedura de executare silită a obligaţiei. Simpla cerere privind începerea urmăririi silite a debitorului este suficientă în acest sens dacă respectiva cerere se fundează pe un titlu executor.
5551.    Debitori neacoperiţi – Sunt acei debitori care obţine venituri într-o monedă şi se îndatorează într-o altă monedă, fiind expuşi riscului de curs de schimb.
5552.    Debitum cum re iunctum – Datorie unică cu lucrul, expresie utilizată cu semnificaţia apropriată datoriei reale, adică pentru a desemna anumite îndatoriri ce corespund unor drepturi de creanţă care, fiind strâns legate de anumite drepturi reale, au opozabilitate mai largă.
5553.    Debloca – A degaja un drum de obstacole, de oameni, de vehicule, etc. spre a-l reda circulaţiei; a pune, a aduce o maşină, un aparat blocat, etc. în stare de funcţionare; a scoate de sub blocare bani sau valori băneşti; a scoate un ofiţer din cadrul activ al armatei.
5554.    Deblocare – Acţiunea de a debloca şi rezultatul ei.
5555.    Deborda – A ieşi din albie, a se revărsa, a da pe din afară; a nu mai cuprinde conţinutul, a lăsa să curgă pe din afară, a fi prea plin; a vărsa, a vomita.
5556.    Debordant – Care se revarsă.
5557.    Debreia – A desface legătura dintre două mecanisme cuplate printr-un ambreiaj.
5558.    Debreiaj – Debreiere.
5559.    Debreiere – Acţiunea de a debreia şi rezultatul ei, debreiaj.
5560.    Deburs – Sumă de bani avansată de calea ferată în vederea acoperirii cheltuielilor de transport (ocazionate de îndeplinirea obligaţiei privind transportarea mărfii la destinaţia indicată de predătorul acesteia) şi care grevează mărfurile transportate, urmând a fi încasată de la destinatar în contul cărăuşului (adică al căii ferate ce a avansat-o). Ele se practică în sistemul CIM fiind reglementate prin convenţia ce stă la baza acestui sistem.
5561.    Debursa – A cheltui, a plăti (din buzunar).
5562.    Debuşa – A ieşi dintr-un loc îngust, dintr-un loc acoperit.
5563.    Debuşeu – Piaţă pe care se poate vinde un produs/ serviciu, pe care producătorii îşi pot desface produsele uşor şi în mari cantităţi.
5564.    Debut – Începutul (primele manifestări, primii paşi ai) cuiva într-o profesiune, într-o activitate (artistică, literară, etc.); operă, lucrare care constituie acest început.
5565.    Debuta – A-şi face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; a publica prima lucrare.
5566.    Debutant – Persoană care se găseşte la începutul unei cariere (artistice); persoană fără experienţă; începător, novice; salariat, absolvent al unei instituţii de învăţământ, indiferent de nivelul acesteia, care se încadrează în muncă prin încheierea unui contract individual de muncă, în profesia dobândită, ca efect al absolvirii (în contract este inclusă, obligatoriu, şi o clauză privitoare la o perioadă de probă de minimum 6 luni şi maximum un an).
5567.    Decadă – Perioadă de zece zile consecutive; perioadă de zece zile dedicată unui eveniment deosebit sau unei activităţi de seamă.
5568.    Decadent – Care se găseşte în decadenţă, în declin.
5569.    Decadenţă – Declin, regres; decădere, degradare morală, depravare.
5570.    Decala – A (se) distanţa în spaţiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit iniţial; a (se) produce un decalaj; a distanţa două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiaşi sistem tehnic în vederea asigurării condiţiilor optime de funcţionare.
5571.    Decalaj – Distanţare în spaţiu a două obiecte în raport cu limitarea a unuia faţă de celălalt; distanţare în timp a două sau mai multe fapte sau evenimente; dezacord, nepotrivire între situaţii, concepţii, evenimente sau fapte.
5572.    Decalare – Acţiunea de a (se) decala şi rezultatul ei; distanţare în spaţiu sau în timp; rămânere în urmă; nepotrivire, dezacord între situaţii, între evenimente, concepţii, etc.
5573.    Decan – Membru al corpului profesoral universitar însărcinat cu conducerea unei facultăţi; grad deţinut de această persoană; persoană (aleasă dintre avocaţi) care conduce baroul avocaţilor; persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare în anumite corpuri constituite; decurion.
5574.    Decanat – Demnitatea de decan; birourile unde lucrează decanul (şi personalul ajutător); organul de conducere al unei facultăţi.
5575.    Decanta – A limpezi un lichid tulbure, în care se află particule solide în suspensie, scurgând lichidul limpezit după sedimentarea particulelor pe fundul vasului; a curăţa de impurităţi, a înlătura murdăria; a limpezi, a clarifica, a lămuri.
5576.    Decantare – Faptul de a decanta; limpezirea unui lichid car conţine particule solide în suspensie; decantaţie.
5577.    Decantor – Aparat care serveşte la decantare, format într-un recipient sau bazin; camere de colectare şi evacuare şi conducte de deservire.
5578.    Decapa – A curăţa de acizi sau de grăsimi o suprafaţă metalică în vederea operaţiilor ulterioare; a nivela un teren sau un pavaj de asfalt prin înlăturarea unui strat subţire de la suprafaţă; a trata pieile sau blănurile cu soluţii ale unor acizi sau săruri în vederea conservării lor temporare sau pentru prelucrarea ulterioară.
5579.    Decapaj – Decapare.
5580.    Decapant – Amestec de substanţe chimice cu acţiune dizolvantă asupra oxizilor, grăsimilor etc., folosit în operaţia de decapare.
5581.    Decapare – Acţiunea de a decapa şi rezultatul ei; curăţire, nivelare, decapaj.
5582.    Decapota – A strânge sau a ridica capota unui automobil.
5583.    Decapotabil – A cărui capotă se poate strânge sau ridica după necesitate.
5584.    Decarbura – A micşora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului; a realiza o decarburare.
5585.    Decarburare – Operaţie de reducere prin oxidare a conţinutului de carbon din topitura metalică la elaborarea oţelului; decarburaţie; micşorare a conţinutului de carbon din stratul superficial al pieselor de oţel încălzite în cuptoare pentru tratamente termice.
5586.    Decarburaţie – Decarburare.
5587.    Decădea – A ajunge într-o stare mai rea, a fi în declin, a regresa; a ajunge într-o stare morală degradantă, a se degrada moraliceşte; a se declasa, a se deprava.
5588.    Decădere – Faptul de a decădea; declin, regres; degradare morală, declasare, depravare.
5589.    Decădere din beneficiul termenului – Sancţiune civilă concretizată în pierderea de către debitor a dreptului de a se prevala de termenul suspensiv stipulat în favoarea sa, pierdere având drept consecinţă exigibilitatea imediată a obligaţiei contractualmente asumate de către acesta.
5590.    Decădere din dreptul la locuinţă – Sancţiune la care se expune chiriaşul în caz de nefolosire efectivă a locuinţei timp de mai mult de 6 luni şi care constă în pierderea de către acesta a beneficiului contractului de închiriere.
5591.    Decădere din drepturi – Lipsire a unei persoane de unele din drepturile sale civile sau politice ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni.
5592.    Decădere din drepturile părinteşti – Sancţiune specifică dreptului familiei, aplicabilă părinţilor în următoarele cazuri, limitativ prevăzute de lege: dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, învăţarea sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de devotament faţă de patrie.
5593.    Decădere din termenul legal – Sancţiune juridică ce constă în pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau anumite acte procedurale, ori un drept subiectiv, în privinţa cărora, prin dispoziţii legale imperative, s-a stabilit pentru titular obligaţia de a le valorifica într-un anumit termen, iar acesta n-a îndeplinit obligaţia respectivă.
5594.    Decăderea – Pierdere a unor drepturi ca urmare a unei condamnări sau a neexercitării unui drept. Ele sunt reglementate în legea penală (ex. interzicerea unor drepturi ca pedeapsa complimentară).
5595.    Decăderea părintelui din drepturile părinteşti – Constă în pierderea drepturilor părinteşti cu titlu de sancţiune pronunţată prin hotărâre judecătorească (art. 109 C. Fam.).
5596.    Decăli – A micşora duritatea unui metal sau a unui aliaj metalic cu ajutorul unui tratament metalurgic special.
5597.    Decălire – Acţiunea de a decăli şi rezultatul ei.
5598.    Decăzut – Ajuns în stare de decădere, în declin; depravat, declasat, stricat; care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau formalităţi.
5599.    Deceda – A înceta din viaţă, a muri, a răposa.
5600.    Decedat – Mort, răposat.
5601.    Decela – A distinge, a pune în evidenţă existenţa unei substanţe aflate într-o cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puţin intens.
5602.    Decelabil – Care poate fi decelat.
5603.    Decelare – Acţiunea de a decela şi rezultatul ei.
5604.    Deceleraţie – Scădere a vitezei unui mobil, raportată la unitatea de timp; acceleraţie negativă.
5605.    Decenal – Care durează zece ani; care ar loc din zece în zece ani.
5606.    Deceniu – Perioadă de zece ani.
5607.    Decent – Cuviincios, pudic.
5608.    Decenţă – Respect al bunelor moravuri, bună-cuviinţă; pudoare.
5609.    Decepţie – Înşelare a speranţelor cuiva, dezamăgire, deziluzie; amărăciune.
5610.    Decepţiona – A înşela speranţele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepţie; a dezamăgi, a deziluziona.
5611.    Decepţionat – Care a suferit o decepţie; dezamăgit, deziluzionat.
5612.    Decerna – A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decoraţie, o răsplată).
5613.    Decernare – Acţiunea de a decerna şi rezultatul ei.
5614.    Deces – Încetare din viaţă, moarte a unei persoane.
5615.    Decesul făptuitorului – O cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale. Decesul făptuitorului aer ca efect neînceperea urmăririi penale, măsură dispusă de procuror, dacă a intervenit în cursul urmăririi penale şi, respectiv, de încetare a procesului penal, de instanţă, dacă intervine în cursul judecăţii. Moartea făptuitorului înlătură posibilitatea tragerii la răspundere penală a altei persoane, pentru că aceasta este strict personală (intuitu personae) (art. 10 C.Proc.Pen.).
5616.    Decide – A lua o hotărâre; a alege (între mai multe alternative), a se fixa (între mai multe posibilităţi); a hotărî, a soluţiona în mod definitiv; a determina, a convinge, a îndupleca pe cineva să facă ceva.
5617.    Decima – Acţiunea de a decima şi rezultatul ei; ucidere în masă; decimaţie.
5618.    Decis – Ferm în principiile sau în convingerile sale; hotărât.
5619.    Decisiv – Care hotărăşte, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor.
5620.    Decizie – Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situaţii, etc., soluţie adoptată (din mai multe posibile); rezoluţie; hotărâre luată de un organ al administraţiei de stat sau de un organ de jurisdicţie; calitatea de a fi ferm, hotărât; fermitate.
Reprezintă orice act administrativ al unei autorităţi în domeniul legislaţiei în domeniul acesteia care reglementează un anumit caz, un astfel de document având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane anume sau care pot fi identificate.
Reprezintă orice act administrativ (act oficial) al autorităţilor vamale în domeniul legislaţiei vamale care reglementează un anumit caz, un astfel de document având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane anume sau care pot fi identificate (persoane identificate ori identificabile), inclusiv informaţiile tarifare obligatorii şi informaţiile obligatorii în materie de origine. Acest termen cuprinde “inter alia” (informaţiile obligatorii precizate expres normativ sau legislativ) (Reg. CEE 2913/ 92).
Orice act oficial al autorităţii vamale privind reglementările vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate sau identificabile, inclusiv informaţiile tarifare obligatorii şi informaţiile obligatorii în materie de origine (Legea nr. 86/ 2006 – Codul vamal).
Una din hotărârile judecătoreşti, legea prevăzând că decizia este hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului, recursului în anulare, recursului în interesul legii precum şi hotărârile pronunţate de instanţa de recurs în judecarea cauzei. Decizia se redactează de unul din judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei şi se semnează de toţi membrii completului şi de grefier (art. 311 C.Proc.Pen.).
5621.    Decizie de imputare – Act unilateral de drept al muncii reglementat de codul muncii, care, alături de angajamentul de plată asumat în scris, constituie, de regulă, singurele titluri executorii în domeniile răspunderii materiale a salariaţilor şi al obligaţiei de răspundere materială a salariaţilor.
5622.    Decizie de tranzacţionare – Orice decizie luată de un consumator privind oportunitatea, modalităţile şi condiţiile de achiziţionare a produsului, modalitatea de plată, integrală sau parţială, păstrarea ori renunţarea la produs sau exercitarea unui drept contractual, aceasta putând conduce ori la acţiunea consumatorului ori la abţinerea de a acţiona (L 363/ 2007).
5623.    Decizie strategică – Hotărâre de complexitate mărită care vizează activitatea de ansamblu, luată pe baza unor informaţii certe, care surprind evoluţia fenomenului respectiv orizonturi mai mari (lungi) de timp.
5624.    Decizie tactică – Hotărâre de complexitate (mai) mică, ce vizează obiective pe domenii şi se realizează prin programe de scurtă durată; transformă decizia strategică în acţiuni concrete.
5625.    Declama – A rosti cu voce tare, cu ton şi cu gesturi adecvate; a vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric.
5626.    Declamare – Faptul de a declama; declamaţie.
5627.    Declamator – Pompos, bombastic, emfatic.
5628.    Declamatoriu – Declamator.
5629.    Declamaţie – Arta de a declama; vorbire cu ton şi cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice.
5630.    Declanşa – A (se) dezlănţui, a (se) stârni, a (se) porni; a provoca, prin comandă, intrarea rapidă în funcţie a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică); aparat care se declanşează automat.
5631.    Declanşare – Faptul de a (se) declanşa; dezlănţuire.
5632.    Declanşator – Dispozitiv, acţionat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici şi declanşarea mecanismelor; declanşor.
5633.    Declanşor – Declanşator.
5634.    Declara – A anunţa ceva prin grai sau prin scris; a pune, a afirma deschis, a face cunoscut; a face o comunicare cu caracter oficial în faţa unei autorităţi; a da pe faţă, a mărturisi cuiva un sentiment intim; a considera, a califica drept; a pronunţa asupra cuiva o sentinţă judecătorească; a mărturisi despre sine că; a lua naştere, a apărea, a se ivi, a începe; a lua atitudine, a se pronunţa pentru sau contra cuiva sau a ceva.
5635.    Declarant – Persoană care face o declaraţie (la ofiţerul stării civile, etc.).
Reprezintă persoana care întocmeşte declaraţia vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia se face o declaraţie vamală (L 86/ 2006, Reg. CEE 2913/ 92).
5636.    Declarare – Faptul de a (se) declara; declaraţie.
5637.    Declarare judecătorească – Hotărâre luată de o instanţă judecătorească.
5638.    Declararea (judecătorească) dispariţiei şi a morţii – Instituţie de drept (juridică) de competenţa judecătoriei în virtutea căreia o persoană fizică ce lipseşte de la domiciliul sau o vreme mai îndelungată poate fi declarată dispărută (sau în stare de dispariţie), prin hotărâre judecătorească, în situaţia în care a trecut cel puţin un an de la data ultimelor ştiri ce atestau că acea persoană era în viaţă. Potrivit legii, declararea morţii unei persoane cunoaşte două faze: declararea dispariţiei unei persoane şi declararea morţii unei persoane. Instanţa competentă să declare dispariţia este judecătoria ultimului domiciliu al dispărutului.
5639.    Declararea judecătorească a morţii neprecedată de declararea dispariţiei – Ipoteză de declarare judecătorească a morţii, care se distinge prin aceea că pronunţarea unei astfel de hotărâri nu este condiţionată de preexistenţa unei hotărâri judecătoreşti de declarare a dispariţiei în cauză.
5640.    Declararea judecătorească a morţii precedată de declararea dispariţiei – Ipoteză de declarare judecătorească a morţii care se distinge prin aceea că hotărârea declaraţiei de moarte trebuie să fie precedată cu intervalul de timp prevăzut de lege, de o hotărâre judecătorească declarativă a dispariţiei persoanei în cauză.
5641.    Declarat – Mărturisit, vădit.
5642.    Declarativ – Care conţine o declaraţie.
5643.    Declaraţia sumară de intrare – Este o formalitate vamală care se completează în aplicaţia ICS-RO cu scopul de centralizare la nivel comunitar a datelor privitoare la circulaţia mărfurilor. Această declaraţie conţine informaţii despre toate mărfurile aflate în mijlocul de transport şi care urmează să fie introduse pe teritoriul vamal comunitar, indiferent dacă acestea urmează să primească o destinaţie vamală într-un loc aflat pe teritoriul vamal al Comunităţii sau în afara acestuia  (Norme tehnice ANAF ANV 24 septembrie 2009).
5644.    Declaraţie – Mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej; act oficial prin care se aduce la cunoştinţă, se întăreşte o măsură luată; notificare; mărturie, depoziţie a unui martor; relatare făcută în scris de către o persoană către un organ al administraţiei de stat, prin completarea unui formular; formularul pe care se face această relatare; formă de tratat internaţional.
5645.    Declaraţie comună – Document adoptat de două sau mai multe state prin care acestea îşi definesc poziţia faţă de anumite probleme.
5646.    Declaraţie de asigurare – Înscris cuprinzând răspunsurile date de persoana ce urmează să i se încheie contractul de asigurare, la întrebările formulate de asigurător în legătură cu împrejurările esenţiale referitoare la risc ce pot fi cunoscute acestuia.
5647.    Declaraţie de conformitate – Declaraţia făcută de un producător sau un prestator, prin care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul că un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ (L 296/ 2004).
5648.    Declaraţie de faliment – Hotărâre judiciară prin care se pronunţă falimentul unui comerciant.
5649.    Declaraţie de import – Document care, în zonele libere, înlocuieşte autorizaţia de import.
5650.    Declaraţie de mediu – Înseamnă informaţiile detaliate furnizate publicului şi altor părţi interesate cu privire la: a. structura şi activităţile unei organizaţii; b. politica de mediu şi sistemul său de management de mediu; c. aspectele de mediu specifice acesteia şi impacturile asupra mediului; d. programul de mediu, precum şi obiectivele şi ţintele de mediu; e. performanţa de mediu a organizaţiei şi respectarea obligaţiilor legale aplicabile în materie de mediu (Reg. CE 1221/ 2009).
5651.    Declaraţie de mediu actualizată – Înseamnă informaţiile detaliate furnizate publicului şi altor părţi interesate care conţin actualizări ale ultimei declaraţii de mediu validate, numai în ceea ce priveşte performanţa de mediu a unei organizaţii şi respectarea obligaţiilor legale aplicabile în materie de mediu (Reg. CE 1221/ 2009).
5652.    Declaraţie de război – Declaraţie făcută, potrivit dreptului internaţional, de către un stat către un alt stat cu privire la începerea ostilităţilor.
5653.    Declaraţie de voinţă – Manifestare de voinţă a unei persoane (fizice sau juridice) făcută de o manieră neîndoielnică în ideea exteriorizării voinţei sale juridice de a încheia un anumit act juridic. În armonie cu principiul consensualismului, în cazul actelor juridice consensuale, părţile au deplină libertate de a alege forma în care îşi exteriorizează voinţa lor juridică.
5654.    Declaraţie individuală de asigurare – Documentul depus la casele teritoriale de pensii, pe baza căruia se înregistrează în sistemul public de pensii persoanele care desfăşoară activităţi independente, asigurate obligatoriu prin efectul legii în sistemul public de pensii (L 263/ 2010).
5655.    Declaraţie nominală de asigurare – Declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat (L 263/ 2010).
5656.    Declaraţie pentru transportul internaţional de persoane – Act prin care un operator de transport declară că va efectua transport rutier public în calitate de subcontractant în cadrul unui serviciu regulat de transport de persoane în trafic internaţional (OUG 109/ 2005).
5657.    Declaraţie vamală – Reprezintă actul cu caracter public (documentul) în care (prin care) o persoană indică (manifestă) în forma şi modalitatea prevăzută în reglementările vamale, dorinţa (voinţa) sa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal (L 86/ 2006, Reg. CEE 2913/ 92).
Înscris oficial redactat pe un formular tip de către declarantul vamal care poate fi: exportatorul, importatorul, expeditorul, un agent vamal special ce acţionează în numele şi pe seama importatorului, exportatorului sau expeditorului.
5658.    Declaraţii – Mijloace de probă reprezentând arătări făcute de către persoanele şi părţile care participă în procesul penal (art. 69 C.Proc.Pen.).
5659.    Declaraţii ale conducerii – Declaraţiile făcute de conducere pentru auditor în cursul unui audit, fie nesolicitate, fie ca răspuns la o anumită intervievare.
5660.    Declasa – A decădea moraliceşte sau din punct de vedere social; a se degrada.
5661.    Declasare – Acţiunea de a se declasa şi rezultatul ei.
5662.    Declasat – Om decăzut sub raport moral sau social.
5663.    Declin – Coborâre a unui astru pe bolta cerului spre apus; asfinţit, scăpătare; sfârşitul unei glorii, al unei puteri aparţinând unei persoane, unui popor, unei civilizaţii etc., decădere.
5664.    Declina – A-şi spune numele, calitatea, etc.; a se prezenta; a refuza să-şi asume o sarcină, o răspundere, o funcţie, a nu vrea să soluţioneze un litigiu, etc.; a pune la îndoială, a nu admite, a nu recunoaşte competenţa cuiva sau a ceva; a coborî spre asfinţit; a apune, a scăpăta.
5665.    Declinabil – Care se poate declina.
5666.    Declinare – Acţiunea de a declina şi rezultatul ei.
5667.    Declinarea de competenţă – Trimiterea cauzei penale de către organul care constată că nu este competent (constatare de incompetenţă) organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, considerat ca fiind competent (art. 42 C.Proc.Pen.).
5668.    Decoda – A descifra un cod; a descifra un mesaj pe baza unui cod.
5669.    Decodaj – Transformare a semnalelor de telecomunicaţie, inversă codajului, prin care se urmăreşte reproducerea semnalelor iniţiale; decodare.
5670.    Decodare – Acţiunea de a decoda şi rezultatul ei; decodaj.
5671.    Decola – A se desprinde de pe pământ sau de pe suprafaţa unei ape şi a-şi lua zborul.
5672.    Decolare – Acţiunea de a decola şi rezultatul ei.
5673.    Decoleta – A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta; a executa operaţia de decoletare.
5674.    Decoletare – Acţiunea de a decoleta şi rezultatul ei; operaţie de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului.
5675.    Decoloniza – A înlătura regimul colonial; a acorda independenţa popoarelor din colonii.
5676.    Decolonizare – Acţiunea de a decoloniza şi rezultatul ei; proces social-economic care constă în destrămarea sistemului colonial.
5677.    Decolora – A-şi pierde culoarea, a ieşi (de soare, la spălat etc.), a căpăta o culoare ştearsă, mai deschisă; a se şterge, a păli; a înlătura total sau parţial culoarea de pe o ţesătură, un tablou, etc.
5678.    Decolorant – Care decolorează; material, substanţă sau agent fizic care are proprietatea de a decolora.
5679.    Decolorare – Faptul de a (se) decolora; pierderea culorii (vii); operaţie care are ca scop îndepărtarea unei substanţe colorante sau colorate cu ajutorul decoloranţilor, în vederea purificării, albirii, vopsirii şi imprimării a diferit produse.
5680.    Decolorat – Care şi-a pierdut total sau parţial culoarea; care are o culoar ştearsă, deschisă; palid, şters.
5681.    Decomanda – A anula o comandă, o invitaţie, un ordin; a contramanda.
5682.    Decomandate – Camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă; camere cu intrări separate.
5683.    Decompensa – A face să-şi modifice sau a-şi modifica starea de echilibru funcţional.
5684.    Decompensare – Stare de epuizare sau de depăşire a resurselor funcţionale ale unui organ bolnav; decompensaţie.
5685.    Decompensaţie – Decompensare.
5686.    Decompoziţie – Determinare prin analiză sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecţionarea unui obiect.
5687.    Decompresiune – Decomprimare; reducere a presiunii din cilindrul unei maşini, al unui recipient, etc. prin stabilirea unei comunicaţii cu mediul înconjurător; micşorare treptată, în timp, a presiunii exercitate asupra unui scafandru, la ieşirea acestuia la suprafaţă, pentru a evita embolia gazoasă.
5688.    Decomprima – A reduce (lent) o suprapresiune; a micşora sau a anula o comprimare.
5689.    Decomprimare – Acţiunea de a decomprima şi rezultatul ei; decompresiune.
5690.    Deconcerta – A face pe cineva să-şi piardă cumpătul, siguranţa de sine; a tulbura, a zăpăci.
5691.    Deconcertant – Care deconcertează; tulburător.
5692.    Deconcertat – Tulburat, dezorientat, năucit.
5693.    Deconecta – A suprima o conexiune; a desface o legătură dintre o maşină sau un aparat electric şi un circuit sau o reţea electrică; a decupla; a se relaxa, a se destinde, a se calma.
5694.    Deconectant – Cu acţiune calmantă asupra sistemului nervos central.
5695.    Deconectare – Acţiunea de a (se) deconecta şi rezultatul ei.
5696.    Deconfitură – Starea de insolvabilitate a unui debitor care nu are calitatea de comerciant.
5697.    Decongela – A topi un corp sub temperatura ambiantă; a readuce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare.
5698.    Decongelare – Acţiunea de a decongela şi rezultatul ei; operaţie sau proces prin care se restabilesc proprietăţile iniţiale ale produselor alimentare congelate, pentru a putea fi consumate.
5699.    Deconsilia – A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru.
5700.    Deconsiliere – Acţiunea de a deconsilia şi rezultatul ei.
5701.    Deconsolida – A face ca ceva să-şi piardă soliditatea, rezistenţa.
5702.    Deconsolidare – Acţiunea de a deconsolida şi rezultatul ei; pierdere a legăturilor solide de coeziune între particulele unei roci.
5703.    Decont – Justificare amănunţită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli.
5704.    Deconta – A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuinţarea unei sume (primite).
5705.    Decontamina – A elimina substanţele nocive prin îndepărtarea (spălarea, filtrarea, etc.) a materialelor (pulberi, picături, etc.) aflate în încăperi, pe obiecte, etc.
5706.    Decontaminare – Acţiunea de a decontamina şi rezultatul ei.
Operaţie complexă prin care se distrug microorganismele patogene de pe o suprafaţă, dintr-un spaţiu sau dintr-un produs (Cod bune practici fermă 2006).
5707.    Decontare – Faptul de a deconta; operaţie contabilă prin care se justifică întrebuinţarea unei sume primite; decont; mijloc juridic de efectuare a încasărilor şi plăţilor prin intermediul conturilor bancare, îndeplinirea operaţiunilor respective realizându-se fără vărsăminte efectuate în numerar.
5708.    Decontare pe brut – Tehnică de decontare utilizată în practica internaţională prin care sistemul interbancar de transfer de fonduri asigură finalitatea decontării prin stingerea datoriilor sau creanţelor, una câte una, în mod individual.
5709.    Decontare pe net – Tehnică de decontare utilizată în practica internaţională prin care sistemul interbancar de transfer de fonduri asigură finalitatea decontării prin stingerea de către un agent de decontare numai a diferenţei dintre datoriile şi creanţele tuturor participanţilor la decontare sau a tuturor combinaţiilor de câte doi a astfel de participanţi.
5710.    Decontare prin card – Denumire generică dată operaţiunii de descărcare de obligaţie prin utilizarea cardului, între două sau mai multe părţi inclusiv între acelea care au calitatea de participant la decontare, în vederea finalizării transferului de fonduri şi trecerii acestora în mod necondiţionat şi irevocabil în proprietatea beneficiarului, printr-o formă de finalitate a plăţii.
5711.    Decor – Ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfăşoară un spectacol; cadru, ambianţă în  care se petrece o acţiune; peisaj, tablou; ceea ce serveşte pentru a decora ceva; ornament, podoabă; ornamentaţia interioară sau exterioară  a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect etc.
5712.    Decora – A împodobi o clădire, o cameră, etc. cu diverse obiecte, ornamente, zugrăveli, etc., destinate să le înfrumuseţeze; a acorda, a conferi cuiva o decoraţie.
5713.    Decorare – Acţiunea de a decora şi rezultatul ei.
5714.    Decorat – Împodobit, ornat; care a fost distins cu o decoraţie.
5715.    Decorativ – Care decorează; care serveşte la decorare; ornat, ornamental; care produce efecte de suprafaţă, exterioare, superficiale.
5716.    Decorativitate – Caracter decorativ al unui obiect sau al unor lucrări arhitectonice.
5717.    Decorator – Persoană care are profesiunea de a decora clădiri, interioare, vitrine, etc.; persoană care face decoruri.
5718.    Decoraţie – Distincţie (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepţionale aduse statului; acţiunea, arta de a decora, de a orna; totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentaţie.
5719.    Decortica – A desprinde şi a înlătura cojile de pe unele seminţe în vederea consumului; a curăţa de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele vătămătoare şi ouăle lor; a îndepărta chirurgical, total sau parţial, o membrană îngroşată care înveleşte un organ.
5720.    Decorticare – Acţiunea de a decortica şi rezultatul ei; decorticaţie; operaţie de desprindere şi de înlăturare a cojilor de pe unele seminţe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora; îndepărtare chirurgicală totală sau parţială a părţii corticale a unui organ.
5721.    Decorticator – Maşină cu ajutorul căreia se face decorticarea.
5722.    Decovil – cale ferată îngustă, provizorie, alcătuită din panouri de şine şi care se aşează direct pe teren şi care pot fi uşor montate sau demontate, folosită pentru exploatări locale şi temporare; tren care circulă pe o asemenea linie; cale ferată îngustă stabilă.
5723.    Decrement – Diminuare a valorii unei mărimi variabile.
5724.    Decrepit – Atins de decrepitudine; ramolit.
5725.    Decrepita – A (se) produce o decrepitare.
5726.    Decrepitare – Acţiunea de a (se) decrepita şi rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale în diferite direcţii.
5727.    Decrepitudine – Stare de bătrâneţe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă şi prin pierderea aproape totală a forţelor vitale; ramolire, ramolisment; decădere extremă, ruină.
5728.    Decret – Act prin care se stabilesc dispoziţii obligatorii sau prin care se reglementează anumite situaţii individuale, emanat de la organul suprem al puterii de stat.
5729.    Decreta – A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret; a declara cuiva în mod sentenţios, a emite o părere categorică.
5730.    Decretare – Acţiunea de a decreta şi rezultatul ei.
5731.    Decripta – A descifra, a traduce o corespondenţă cifrată.
5732.    Decupa – A tăia bucăţi dintr-o hârtie, dintr-o stofă, etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg.
5733.    Decupaj – Decupare; operaţie care constă în împărţirea unui scenariu într-un număr de scene, prevăzute cu indicaţiile tehnice respective.
5734.    Decupare – Acţiunea de a decupa şi rezultatul ei; decupat, decupaj; tăiere a unei piese în două bucăţi; tăiere a unui obiect după o formă dată.
5735.    Decupat – Decupare; tăiat dintr-un tot, dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte.
5736.    Decupla – A dezlega, a desface elementele unui cuplu, al unui sistem tehnic; a deconecta.
5737.    Decuplare – Acţiunea de a decupla şi rezultatul ei; dezlegare, desfacere.
5738.    Decurge – A urma, a rezulta din, a-şi ava izvorul în; a se petrece, a se desfăşura.
5739.    Decurs – În curgerea, pe durata, în desfăşurarea.
5740.    Decuvaj – Tragere a vinului, după fermentare din tocitoare în vasele unde trebuie păstrat.
5741.    Deda – A se desprinde, a se obişnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda; a se consacra, a se dedica la ceva; a se obişnui cu fapte rele; a se nărăvi.
5742.    Dedat – Deprins, obişnuit; care se ocupă cu, înclinat la, consacrat.
5743.    Dedica – A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecţiune; a hărăzi; a (se) consacra unei idei, unei activităţi sau unei îndeletniciri.
5744.    Dedicaţie – Text scris pentru cineva pe o carte, pe un album, etc. în semn de omagiu sau de afecţiune.
5745.    Dedubla – A se împărţi în două; a căpăta (simultan sau succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite.
5746.    Dedublare – Acţiunea de a se dedubla şi rezultatul ei; împărţire în două.
5747.    Dedublarea personalităţii – Tulburare psihică ce constă în disocierea personalităţii, la acelaşi individ, în una normală şi alta morbidă, fiecare dominând alternativ şi determinând caracterul comportamentului.
5748.    Dedublat – Dublu; cu două aspecte, cu două înfăţişări diferite.
5749.    Deduce – A deriva, a desprinde o judecată particulară din una generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducţiei, din două sau mai multe premise.
5750.    Deducere – Faptul de a deduce.
5751.    Deducere din plăți – Modalitatea de stingere a creanțelor bugetare rezultate din nereguli de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, din plăți datorate debitorului în baza contractelor/ acordurilor/ deciziilor/ ordinelor de finanțare, cu reflectarea corespunzătoare a operațiunii în evidențele contabile (O.U.G. 66/ 2011).
5752.    Deducerea dobânzii – Deducere operată asupra dobânzii cuvenite pentru un depozit dacă o prelevare din depozit este făcută fără respectarea preavizului convenit.
5753.    Deductiv – Care procedează prin deducţie, care foloseşte deducţia; formă fundamentală de raţionament în care gândirea se mişcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise.
5754.    Deducţie – Consecinţă, concluzie a unui raţionament.
5755.    Dedus – Idee, principiu stabilit prin deducţie.
5756.    Defalca – A desprinde sau a scoate una sau mai multe părţi; a împărţi un teren în loturi; a repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc.
5757.    Defalcare – Acţiunea de a defalca şi rezultatul ei.
5758.    Defavoare – Împotriva, interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva).
5759.    Defavorabil – Contrar intereselor cuiva, în dezavantajul cuiva; nefavorabil, neprielnic.
5760.    Defavoriza – A dezavantaja.
5761.    Defaza – A realiza un defazaj.
5762.    Defazaj – Diferenţa dintre fazele a două mărimi de aceeaşi frecvenţă.
5763.    Defăima – A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi de rău despre ceva; a ponegri, a calomnia; a se face de râs, a se compromite; a dispreţui, a calomnia; a se face de râs, a se compromite; a dispreţui, a subaprecia; a umili, a înjosi.
5764.    Defăimare – Acţiunea de a defăima şi rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere; dispreţ, desconsiderare; umilire, batjocură.
5765.    Defăimarea ţării sau a naţiunii – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra autorităţii reglementate şi constă în manifestările publice săvârşite cu intenţia de a defăima ţara sau naţiunea română (art. 2365 C.Pen.).
5766.    Defăimat – Bârfit, ponegrit, calomniat; cu reputaţie proastă, cu nume rău; care strică reputaţia, infamant.
5767.    Defăimător – Care defăimează; de ocară.
5768.    Defect – Lipsă, scădere, imperfecţiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteşug, hibă; deranjament, stricăciune care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat; ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite într-un anumit domeniu; dezavantaj, inconvenient; care s-a defectat, care s-a stricat; care are un defect.
5769.    Defecta – A avea un defect sau o defecţiune, a nu mai funcţiona; a se strica; a produce un defect la o maşină, la un aparat, la un mecanism etc.
5770.    Defectare – Acţiunea de a (se) defecta şi rezultatul ei.
5771.    Defectat – Cu defect, care nu mai funcţionează (bine); stricat.
5772.    Defectuos – Cu defecte, cu lipsuri.
5773.    Defectuozitate – Stare a ceea ce este defectuos, stare de defecţiune; defect.
5774.    Defecţiune – Deranjament, defect care împiedică buna funcţionare a unei maşini, a unui aparat, a unui mecanism, desfăşurarea normală a unei acţiuni etc.
5775.    Defensiv – Făcut pentru apărare, de apărare, care apără.
5776.    Defensive stock – Acţiune având randament ridicat dar al căror curs este slab şi şansele de sporire a profitului sunt modeste. Sunt cumpărate în perioade de instabilitate pentru a se feri de scăderi apreciabile ale cursurilor acţiunilor. Aceste acţiuni aparţin firmelor din sectoarele mai puţin sensibile la fluctuaţiile conjuncturale (servicii publice, industria alimentară, etc.)
5777.    Defensivă – Stare sau poziţie de apărare.
5778.    Deferent – Plin de deferenţă, care arată deferenţă; respectuos, condescendent.
5779.    Deferenţă – Respect, stimă, consideraţie deosebită; condescendenţă.
5780.    Deferi – A trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc; a acorda, a conferi (o cinste, o demnitate, o distincţie).
5781.    Deferire – Acţiunea de a deferi şi rezultatul ei.
5782.    Defertiliza – A face ca un tren să devină neproductiv, a provoca pierderea fertilităţii unui teren.
5783.    Defertilizare – Acţiunea de defertiliza şi rezultatul ei.
5784.    Defertilizat – Făcut neproductiv, nefertil.
5785.    Defetism – Opinia, părerea, atitudinea celui ce nu ar încredere în reuşita unei acţiuni; lipsă de încredere.
5786.    Defetismul – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra capacităţii de apărare a României ţi constă în răspândirea sau publicarea în timp de război de zvonuri şi informaţii false, exagerate sau tendenţioase relative la situaţia economică şi politică a ţării, la starea morală a populaţiei în legătură cu declararea şi mersul războiului, precum şi săvârşirea altor asemenea fapte de natură să slăbească rezistenţa morală a populaţiei (art. 349 C.Pen.).
5787.    Defetist – Care ţine de defetism, referitor la defetism; partizan al defetismului.
5788.    Deffered stocks (shares) – Acţiuni la care dividendul nu se distribuie decât după ce au fost repartizate dividendele aferente altor tipuri de acţiuni.
5789.    Deficient – Care produce mai puţin decât trebuie, decât e planificat.
5790.    Deficiente conditione – Expresie utilizată pentru a desemna situaţia în care nu s-a îndeplinit şi a devenit cert că nici nu se va îndeplini condiţia care afecta un act juridic.
5791.    Deficienţă – Scădere, lipsă, greşeală; rămânere în urmă.
Absenţa, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei funcţii (leziune anatomică, tulburare fiziologică sau psihologică) a individului, rezultând în urma unei maladii, unui accident sau a unei perturbări, care îl împiedică să participe normal la activitate în societate (Ord. MECTS 5573/ 2011).
5792.    Deficit – Plus de cheltuieli faţă de venituri; lipsă (bănească) la un bilanţ financiar; pierdere; orice lipsă la o socoteală; soldul din care reiese o insuficienţă a resurselor în raport cu nevoile, în cursul unei perioade date; în cazul schimburilor internaţionale deficitul corespunde soldului negativ al balanţei comerciale (importuri mai mari decât exporturi) sau al balanţei de plăţi (exporturi de bunuri şi încasări din prestări de servicii pentru străini inclusiv turism şi servicii bancare mai mici decât importuri şi plăţi pentru prestări de servicii inclusiv de turism şi bancare efectuate în străinătate mai mari decât cele de la nivel naţional).
5793.    Deficit al balanţei de plăţi – Expresie ce desemnează excedentul pasivului (plăţi şi cheltuieli) unei balanţe financiare faţă de activul (încasări şi venituri) acelei balanţe, exprimat valoric într-o sumă de bani. Se face distincţie între deficitul de plăţi curente care provine din soldul schimburilor de mărfuri şi servicii al tranzacţiilor invizibile şi deficitul de plăţi anuale care constituie deficitul balanţei transferurilor de capital efectuate pe întregul an calendaristic.
5794.    Deficit bugetar – Partea cheltuielilor bugetare ce depăşeşte veniturile bugetare într-un an bugetar (L 500/ 2002; L 273/ 2006).
Situaţie în care veniturile la bugetul statului (impozite încasate sau alte venituri) sunt mai mici decât cheltuielile statului calculate pe o perioadă de 12 luni, care reprezintă un an fiscal; deficitul trebuie acoperit prin împrumuturi de stat; diferenţa dintre deficitele acumulate an de an la bugetul statului şi excedentele înregistrate în anumiţi ani reprezintă datoria publică; excedentul cheltuielilor bugetare faţă de veniturile bugetare ale unui exerciţiu financiar.
5795.    Deficit spending – Promovarea unei politici de deficit bugetar.
5796.    Deficitar – Care este în deficit.
5797.    Deficitul de rezerve – Îl reprezintă diferenţa negativă dintre nivelul efectiv şi nivelul prevăzut al rezervelor minime obligatorii (Reg. BNR 6/ 2002).
5798.    Deficitul secţiunii de dezvoltare – Diferenţa dintre suma plăţilor efectuate şi a plăţilor restante, pe de o parte, şi veniturile secţiunii de dezvoltare, pe de altă parte, ce poate să apară pe parcursul execuţiei bugetare (Legea nr. 273 din 2006).
5799.    Deficitul secţiunii de funcţionare – Diferenţa dintre suma plăţilor efectuate şi a plăţilor restante, pe de o parte, şi veniturile încasate, pe de altă parte, cuprinse în schema de funcţionare, ce poate să apară pe parcursul execuţiei bugetare (Legea nr. 273 din 2006).
5800.    Defileu – Vale transversală îngustă, adâncă şi lungă, cu versanţi abrupţi, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase.
5801.    Defini – A da o definiţie; a determina, a delimita, a stabili cu precizie, a preciza; a contura, a caracteriza pe cineva; a se autocaracteriza.
5802.    Definiens/ definiendum – Care defineşte/ care trebuie definit.
5803.    Definire – Acţiunea de a (se) defini şi rezultatul ei; definiţie; determinare, precizare; caracterizare (a cuiva).
5804.    Definit – Cuprins într-o definiţie; explicat; hotărât, precizat; determinat.
5805.    Definitiv – Care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric.
5806.    Definitiva – A da o formă definitivă; a încheia ceva; a face pe cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post.
5807.    Definitivare – Acţiunea de a definitiva şi rezultatul ei.
5808.    Definitivat – Definitivare; examen dat în scopul obţinerii numirii definitive în învăţământul elementar sau mediu.
5809.    Definitoriu – Care defineşte, care caracterizează, de definiţie; caracteristic.
5810.    Definiţie – Operaţie de determinare a însuşirilor proprii unui lucru, unei noţiuni, etc.; enunţul prin care se exprimă această operaţie.
5811.    Deflator PIB – Indice de preţ care măsoară variaţia preţurilor tuturor bunurilor şi serviciilor cu destinaţie finală nou create într-o economie, într-o perioadă de timp determinată. Se calculează ca raport procentual între Produsul Intern Brut nominal (PIB nominal) din perioada curentă şi PIB din perioada curentă exprimat în preţuri constante.
5812.    Deflatorul preţurilor – Acel indice al preţurilor care permite compararea preţurilor, bunurilor şi serviciilor produse în anul curent cu preţul bunurilor şi serviciilor produse într-un an anterior; este folosit pentru a corecta valoarea nominală a PIB (în preţuri curente) şi a determina valoarea reală PIB (în preţuri constante).
5813.    Deflaţie – Ansamblu de măsuri (drenarea lichidităţilor, blocarea depozitelor în bănci, austeritatea creditului, frânarea investiţiilor, reducerea forţată a preţurilor etc.) destinate stopării inflaţiei şi ameliorării puterii de cumpărare a monedei; retragere din circulaţie a unei cantităţi de bancnote în timpul unei inflaţii, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului; situaţia în care, pe termen lung, oferta de bunuri şi servicii este mai mare decât cererea, având loc o scădere a preţurilor; scădere a nivelului general al preţurilor (opusă inflaţiei) (deflation); proces de răspândire prin intermediul vântului a materialului rezultat în urma eroziunii.
5814.    Deflaţionist – care aparţine deflaţiei, care se referă la deflaţie.
5815.    Deflector – Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcţiei unui curent de fluid; dispozitiv pentru ventilaţia naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care foloseşte energia cinetică a vântului; care serveşte la producerea deflexiunii.
5816.    Deflexiune – Abatere a unui curent de fluid din direcţia lui de curgere, cu ajutorul unui deflector; schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mişcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere.
5817.    Defolia – A provoca uscarea şi căderea frunzelor cu ajutorul substanţelor chimice în vederea grăbirii coacerii şi mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi.
5818.    Defoliaţie – Cădere înainte de vreme a frunzelor arborilor sau ale altor plante; defoliere.
5819.    Defoliere – Faptul de a defolia; defoliaţie.
5820.    Deforma – A(-şi) modifica, a(-şi) strica forma; a (se) sluţi, a (se) urâţi, a (se) poci; a prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera; a modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influenţa unor forţe/ mişcări interioare sau exterioare.
5821.    Deformabil – Care se poate deforma.
5822.    Deformant – Care deformează.
5823.    Deformare – Acţiunea de a (se) deforma şi rezultatul ei; deformaţie.
5824.    Deformare profesională – Folosire mecanică în viaţa de toate zilele a cunoştinţelor şi deprinderilor căpătate prin exercitarea meseriei sale.
5825.    Deformarea substanţială a comportamentului economic al consumatorilor – Folosirea unei practici comerciale ce afectează considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, decizie pe care altfel nu ar fi luat-o (L 363/ 2007).
5826.    Deformat – Cu formă originară, naturală schimbată; urâţit, pocit.
5827.    Deformaţie – Deformare.
5828.    Deforme se de se ipsum praedicare – Este respingător să vorbeşti de bine despre tine însuţi.
5829.    Defrauda – A-şi însuşi prin fraudă banii unei instituţii publice; a delapida, a frauda, a frustra.
5830.    Defraudare – Acţiunea de a defrauda şi rezultatul ei; delapidare, fraudă, fraudare, frustrare.
5831.    Defraudat – Însuşit prin fraudă; sustras, delapidat; păgubit, frustrat.
5832.    Defraudator – Persoană care defraudează; delapidator.
5833.    Defrişa – A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii şi alte plante lemnoase pentru a face un teren propriu pentru agricultură, păşunat, construcţii etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri.
5834.    Defrişare – Acţiunea de a defrişa şi rezultatul ei.
Acţiunea de înlăturare completă a vegetaţiei forestiere, fără a fi urmată de regenerarea acesteia, incluzând scoaterea şi îndepărtarea cioatelor arborilor şi arbuştilor, cu schimbarea folosinţei şi/ sau destinaţiei terenului (L 46/ 2008).
5835.    Defrişat – Redat agriculturii, păşunatului, etc., prin tăierea şi îndepărtarea arborilor şi a plantelor lemnoase.
5836.    Defunct – Om mort, răposat, decedat.
5837.    Degaja – A răspândi, a împrăştia, a emana căldură, miros, etc.; a exala; a se desprinde; a elimina, a scoate un gaz dintr-o compoziţie chimică; a elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire, a elibera ceva de un obstacol; a îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operaţie ulterioară sau pentru a obţine o suprafaţă curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui; a trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acţiune periculoasă a adversarului.
5838.    Degajament – Încăpere care serveşte ca spaţiu de comunicaţie între încăperile unui apartament ori ale unei clădiri publice sau între interiorul unei clădiri şi exteriorul ei; porţiune situată în fundul şi pe marginile scenei care serveşte pentru depozitarea decorurilor, recuzitei, etc..
5839.    Degajare – Acţiunea de a (se) degaja şi rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de sarcină, de un obstacol; operaţie de îndepărtare a unei porţiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. în vederea unei operaţii ulterioare; canelură circulară realizată prin aşchiere la exteriorul sau în interiorul unei piese cilindrice.
5840.    Degajat – Eliberat de o îndatorire, de un obstacol; cu mare libertate în mişcări; nestânjenit; coloană sau pilastru situat în apropierea unui zid.
5841.    Degeaba – În zadar, fără nici un folos, zadarnic; fără plată, pe gratis.
5842.    Degenera – A pierde total sau parţial unele însuşiri morfologice sau funcţionale (caracteristice genului sau speciei), în urma acţiuni unor factori de mediu sau ereditari; a se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, pierzând aspectul sau caracterul iniţial; a decădea.
5843.    Degenerare – Faptul de a degenera; decădere, stricare, degenerescenţă, degeneraţie.
5844.    Degenerat – Care şi-a pierdut însuşirile morfologice sau funcţionale (caracteristice genului sau speciei).
5845.    Degeneraţie – Degenerare.
5846.    Degenerescent – Pe cale de a degenera, cu tendinţă spre degenerare.
5847.    Degenerescenţă – Modificare patologică regresivă, anatomică şi funcţională, a unui ţesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulaţia sanguină, a unei intoxicaţii grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare.
5848.    Degera – A suferi o degerătură; a amorţi de frig; a-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig; a se strica prin îngheţare; a îngheţa.
5849.    Degerare – Acţiunea de a degera şi rezultatul ei.
5850.    Degerat – Cu degerături, îngheţat; atins, stricat de ger.
5851.    Degerătură – Inflamaţie, iritaţie, rană, leziune provocată de acţiunea frigului asupra ţesuturilor.
5852.    Degermina – A separa embrionii boabelor de cereale în procesul de obţinere a mălaiului, a crupelor şi a făinurilor.
5853.    Degerminare – Acţiunea de a degermina şi rezultatul ei.
5854.    Deghiza – A (se) îmbrăca în aşa fel încât să nu poată fi recunoscut, a (se) travesti; a prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla.
5855.    Deghizare – Acţiunea de a (se) deghiza şi rezultatul ei; travestire; formă a simulaţiei constând în încheierea de către părţi a unui contract care generează adevăratele raporturi juridice între ele, şi pe care îl ţin secret în totul sau în parte îmbrăcându-l în forma unui alt contract care este public (de regulă, prin actul public se ascunde natura juridică a actului secret).
5856.    Deghizat – Travestit, mascat, camuflat.
5857.    Degivra – A înlătura stratul de gheaţă sau de chiciură format pe suprafeţe care vin în contact cu aerul umed în condiţii de temperatură scăzută.
5858.    Degivrare – Acţiunea de a degivra şi rezultatul ei.
5859.    Degivror – Instalaţie de protecţie a unui avion contra formării straturilor de gheaţă pe aripi, ampenaje, elice, etc. în cursul zborului prin mase de aer umed şi subrăcit.
5860.    Degoma – A face o operaţie de eliminare totală sau parţială a sericinei din firele sau ţesăturile de mătase, pentru ca acestea să capete caracteristici de prelucrare şi de calitate superioare.
5861.    Degomare – Acţiunea de a degoma şi rezultatul ei.
5862.    Degrabă – La repezeală, repede, iute; de timpuriu, curând, devreme.
5863.    Degrada – A înjosi, a pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele; a ajunge într-o stare de decădere; a se strica, a se deteriora, a se ruina; a deveni sau a face să devină neproductiv un teren.
5864.    Degradant – Care degradează; înjositor, umilitor, degradator.
5865.    Degradare – Acţiunea de a (se) degrada şi rezultatul ei; degradaţie; înjosire; pedeapsă militară care constă în luarea gradului; proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare; micşorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ, etc..
5866.    Degradare (deteriorare) a solului – Totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltraţie, care determină schimbarea fertilităţii acestora.
Expresie generală care defineşte orice proces ce conduce la scăderea fertilităţii solului. Degradarea solului este determinată de exploatarea neraţională a terenului, adesea conducând la scoaterea sa din circuitul agricol (Cod bune practici fermă 2006).
5867.    Degradare civică – Pierdere juridică a unor drepturi cetăţeneşti.
5868.    Degradarea militară – Pedeapsă complimentară ce constă în pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformă. Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti, dacă pedeapsa principală este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă. Aplicarea ei este facultativă în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie, dacă pedeapsa principală stabilită de instanţă este de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani (art. 67 C.Pen.).
5869.    Degradat – Care a pierdut gradul pe care l-a avut; decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios; care şi-a pierdut calităţile; stricat, deteriorat, ruinat; care şi-a pierdut calităţile, devenind neproductiv.
5870.    Degradator – Degradant.
5871.    Degradaţie – Degradare.
5872.    Degresa – A îndepărta petele de grăsime de pe suprafaţa unor obiecte (metalice) prin diverse procedee chimice; a extrage grăsimea dintr-un aliment în scopuri dietetice sau tehnologice.
5873.    Degresaj – Degresare.
5874.    Degresant – Care degresează; substanţă întrebuinţată pentru degresare.
5875.    Degresare – Acţiunea de a degresa şi rezultatul ei.
5876.    Degresat – Căruia i s-a extras grăsimea.
5877.    Degresiune – Micşorare treptată, gradată.
5878.    Degresiv – Care scade, care se reduce, care descreşte treptat; descrescător.
5879.    Degreva – A scădea, a reduce sarcinile sau obligaţiile impuse unei persoane fizice sau unei instituţii.
5880.    Degrevant – Care degrevează.
5881.    Degrevare – Acţiunea de a degreva şi rezultatul ei.
5882.    Degrevat – Scutit, descărcat de o parte din sarcini.
5883.    Degringoladă – Prăbuşire, rostogolire rapidă, cădere; decădere treptată, degradare progresivă, ruinare.
5884.    Degroşa – A efectua operaţia de prelucrare prin aşchiere a unei piese brute, spre a o aduce la o formă şi la o dimensiune apropiate de cele finale.
5885.    Degroşare – Acţiunea de a degroşa şi rezultatul ei.
5886.    Degusta – A aprecia cu ajutorul gustului, mirosului, văzului şi pipăitului calităţile unui produs alimentar (mai ales vin).
5887.    Degustare – Acţiunea de a degusta şi rezultatul ei; degustaţie.
5888.    Degustaţie – Faptul de a degusta; degustare.
5889.    Degustător – Persoană care se ocupă cu degustarea vinurilor, lichiorurilor, fructelor şi a altor produse alimentare.
5890.    Dejuca – A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva.
5891.    Dejucare – Acţiunea de a dejuca şi rezultatul ei; zădărnicire.
5892.    Delabora – A demonta dintr-un loc instalaţiile, maşinile şi muniţiile devenite inutilizabile sau periculoase.
5893.    Delabra – A deteriora, a strica, a ruina.
5894.    Delapida – A sustrage, a fura, bani sau alte bunuri din avutul statului.
5895.    Delapidare – Acţiunea de a delapida şi rezultatul ei.
5896.    Delapidarea – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor contra patrimoniului şi constă din însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar (angajat), în interesul său ori pentru altul, de bani, de valori sau de alte bunuri pe care le gestionează ori le administrează (art. 215 C.Pen.); sustragere de bani sau de bunuri din avutul statului.
5897.    Delapidator – Persoană care delapidează.
5898.    Delator – Persoană care face o delaţiune; denunţător, pârâtor.
5899.    Delaţiune – Denunţare, denunţ; pâră.
5900.    Delăsa – A dovedi nepăsare, neglijenţă faţă de o muncă începută, a abandona o treaba începută.
5901.    Delăsare – Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijenţă faţă de o muncă începută.
5902.    Delăsarea imobilului – Facultate recunoscută terţului subdobânditor al imobilului ipotecat de a abandona acel imobil, care este urmărit de către creditor, făcând în acest sens o declaraţie scrisă în faţa instanţei judecătoreşti.
5903.    Delcredere – Risc care însoţeşte plata unei creanţe; garanţie pentru riscul de insolvabilitate; provizioane (rezerve) pentru debitori posibili insolvabili.
5904.    Delega – A transmite cuiva dreptul de a acţiona ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituţii; a însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări.
5905.    Delegant – Debitor care obţine şi aduce creditorului său (numit delegatar) angajamentul altei persoane (numită delegat) care se obligă alături de acesta (adică de debitorul iniţial) sau în locul acestuia. Delegant este unul dintre cei trei subiecţi de drept implicaţi în operaţia juridică triunghiulară numită delegaţie.
5906.    Delegarea – Împuternicire dată unor organe ierarhic inferioare atunci când un organ de urmărire penală sau instanţă de judecată nu are posibilitatea să efectueze un act de procedură (ex. ridicarea de obiecte sau înscrisuri, cercetarea la faţa locului, etc.) deoarece obiectele sau locul faptei se află în altă localitate decât unde îşi are reşedinţa organul competent (art. 135 C.Proc.Pen.).
Reprezintă exercitarea temporară, la dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă. Pe durata delegării salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă. Delegarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 60 de zile şi se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile. Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil (L 53/ 2003 Codul muncii).
5907.    Delegat – Persoană care a primit o delegaţie; reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferinţă sau la o organizaţie naţională sau internaţională; debitor care se angajează alături de debitorul iniţial (numit delegant) sau în locul acestuia să execute obligaţia pe care delegantul o are faţă de creditorul delegatar (delegatul este unul dintre cei trei subiecţi de drept implicaţi în operaţia juridică triunghiulară numită delegaţie).
5908.    Delegatar – Persoană care deleagă, persoană care dă o delegaţie; creditor care consimte că debitorul său iniţial, numit delegant, să aducă în locul lui, sau alături de el, un alt debitor numit delegat ce, la rândul său, se obligă la plată (în cazul delegaţiei perfecte consimţământul delegatarului de a-l avea ca debitor pe delegat îl liberează pe delegat de obligaţia de plată; la delegaţia imperfectă, însă, acest consimţământ nu produce efect liberator pentru delegant, ci semnifică crearea unui nou raport juridic având acelaşi obiect, între delegatar şi delegat care se suprapune peste raportul juridic iniţial, preexistent între delegatar şi delegant).
5909.    Delegaţie – Însărcinare sau împuternicire dată unei persoane, act prin care cineva este desemnat ca delegat; misiune sau însărcinare de a se prezenta sau de a acţiona în numele cuiva; grup de persoane împuternicit cu o misiune specială; act juridic prin care un debitor (numit delegant) obţine şi aduce creditorului său (numit delegatar) angajamentul unei alte persoane (numit delegat) care se obligă alături de delegant, sau în locul acestuia, devenind astfel ca şi debitor (la perfectarea delegaţiei, care ca natură juridică este o convenţie, participă trei persoane şi anume: debitorul iniţial, adică delegantul, persoana care se obligă alături de acesta, sau în locul lui, adică delegatul, şi creditorul care acceptă ca debitor pe acea persoană, adică delegatarul).
5910.    Delibera – A chibzui în comun şi a discuta (în secret) asupra unei hotărâri de luat sau a unei chestiuni de rezolvat (despre membrii unei instanţe judecătoreşti, ai unei adunări legiuitoare); a decide, a rezolva.
5911.    Deliberandum est diu quod statuendum semel – Trebuie să chibzuieşti îndelung asupra ceea ce hotărăşti o singură dată (pentru totdeauna).
5912.    Deliberant – Care deliberează.
5913.    Deliberare – Acţiunea de a delibera şi rezultatul ei; consfătuire, chibzuire; dezbatere, deliberaţie.
5914.    Deliberarea – Operaţie prin care completul de judecată chibzuieşte şi apreciază asupra soluţiei pe care urmează să o pronunţe în cauza supusă judecăţii. Completul de judecată deliberează asupra chestiunilor de fapt şi asupra chestiunilor de drept. Deliberarea are loc îndată după încheierea dezbaterilor şi, numai pentru motive temeinice, poate fi amânată cel mult 15 zile.
5915.    Deliberat – Detaliu descriptiv cu înţeles de analizat asupra unui lucru, a unei situaţii după o chibzuire prealabilă, cumpănit de mai înainte; intenţionat.
5916.    Deliberativ – Care deliberează, având dreptul de a lua o hotărâre.
5917.    Deliberaţie – Deliberare.
5918.    Delict – Fapt nepermis de legea penală; infracţiune de mică gravitate, care se sancţionează cu amendă penală sau cu închisoare corecţională.
5919.    Delict civil – Fapt ilicit şi culpabil, cauzator de prejudicii, de unde şi obligaţia de dezdăunare.
5920.    Delict internaţional – Act potrivnic normelor consacrate de acordurile internaţionale săvârşit din culpă sau cu intenţie de un stat, organizaţie internaţională sau persoană fizică.
5921.    Delict penal – Infracţiune de mai mică gravitate, sancţionată prin amendă sau închisoare corecţională.
5922.    Delictual – Delictuos.
5923.    Delictuos – Care prezintă caracterele unui delict, care ţine de delict; delictual.
5924.    Delicvent – Persoana care a săvârşit un delict penal; delincvent.
5925.    Delicvenţă – Totalitatea delictelor săvârşite într-o societate la un anumit moment dat de către persoane de o anumită vârstă (delicvenţă juvenilă); fenomen social care constă în săvârşirea de delicte; delincvenţă.
5926.    Delimita – A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita; a (se) contura.
5927.    Delimitare – Acţiunea de a (se) delimita şi rezultatul ei; fixare a limitelor unui lucru.
5928.    Delimitativ – Care delimitează, care serveşte pentru a delimita; delimitator.
5929.    Delimitator – Delimitativ.
5930.    Deltă – Formă de relief rezultată din depunerea de mâl şi de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condiţiile lipsei mareelor şi a acţiunii curenţilor litorali.
5931.    Deluviu – Material sedimentar provenit din alterarea şi dezagregarea rocilor, aflat în curs de scurgere sub influenţa apelor de şiroire pe pantele diferiţilor versanţi.
5932.    Deluzoriu – Înşelător, iluzoriu.
5933.    Demagog – Persoană care caută să-şi creeze în sânul maselor o popularitate prin discursuri bombastice, prin promisiuni mincinoase etc., de care să beneficieze în interes personal.
5934.    Demagogic – Propriu demagogilor sau demagogiei, privitor la demagogi sau la demagogie; în spiritul demagogiei.
5935.    Demagogie – Înşelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc., practicată de cineva pentru a-şi crea popularitate; purtare de demagog.
5936.    Demara – A se pune în mişcare, a porni; a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării); a-şi lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă).
5937.    Demaraj – Demarare, dezlegare a odgoanelor unei corăbii (în vederea plecării); avânt, forţă, viteză cu care se porneşte într-o cursă, într-o întrecere etc.
5938.    Demarare – Acţiunea de a demara şi rezultatul ei; punerea în mişcare, pornire (a unui autovehicul, a unui motor, etc.).
5939.    Demarca – A însemna printr-o linie de demarcaţie; a delimita, a despărţi, a hotărnici; a scăpa de sub supravegherea adversarului.
5940.    Demarcaj – Demarcare; luare a unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune în alta.
5941.    Demarcare – Acţiunea de a (se) demarca şi rezultatul ei.
5942.    Demarcaţie – Delimitare, despărţire, separare; operaţie prin care se stabileşte frontiera dintre două state sau linia despărţitoare dintre două suprafeţe de teren.
5943.    Demaror – Mecanism, motor sau instalaţie cu ajutorul cărora se pornesc motoarele cu ardere interne.
5944.    Demasca – A(-şi) scoate masca; a (se) arăta în adevărata lumină, a(-şi) da pe faţă planurile, acţiunile, gândurile ascunse; a descoperi inamicul, prin nerespectarea regulilor de mascare, un obiectiv sau o acţiune ascunsă.
5945.    Demascare – Acţiunea de a (se) demasca şi rezultatul ei; dezvăluire, dare în vileag.
5946.    Dematerializa – A face să piardă sau a pierde caracteristicile materiei sau chiar materia.
5947.    Dematerializare – Acţiunea de a (se) dematerializa şi rezultatul ei; înlocuirea reprezentării materiale (pe hârtie) a titlurilor financiare, cu reprezentarea simbolică (pe baze electronice) (dematerialisation).
5948.    Dematerializat – Care a pierdut caracterele evidente ale materiei.
5949.    Dematerializare – Concept ce exprimă rezultatul operaţiunii de eliminare a documentelor care dovedesc sau certifică dreptul de creanţă (documente constatate pe înscrisuri) şi realizează preluarea datelor înscrise pe acestea sub forma înregistrărilor compatibile cu alte medii de păstrare, transmitere, prelucrare şi valorificare a informaţiei.
5950.    Dematerializarea titlurilor – Expresie ce exprimă înlocuirea reprezentării materiale (pe hârtie/ înscrisuri) a titlurilor financiare, cu reprezentarea lor simbolică (pe bază electronică).
5951.    Demers – Acţiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susţinerea unei cauze; intervenţie în scopul obţinerii unui rezultat.
5952.    Demilitariza – A desfiinţa total sau parţial, în urma unei convenţii internaţionale, forţele armate, armamentul, instalaţiile şi orice activitate cu caracter militar, într-o regiune, o ţară, etc.; a reda caracterul civil unor instituţii, întreprinderi etc. militarizate.
5953.    Demilitarizare – Acţiunea de a demilitariza şi rezultatul ei.
5954.    Demilitarizat – Ţară sau teritoriu care a fost lipsit de armată, de fortificaţii sau de industrie militară.
5955.    Demisie – Act, cerere (scrisă) prin care un salariat se retrage dintr-o funcţie, dintr-o slujbă, etc. cerând să i se desfacă contractul de muncă; desfacere a unui contract de muncă sau renunţarea la o sarcină din iniţiativa persoanei încadrate în muncă sau căreia îi revenea respectiva sarcină.
Actul unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă. Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia. Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere. Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să îşi producă toate efectele. Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunţării totale ori parţiale de către angajator la termenul respectiv. Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă (L 53/ 2003 Codul muncii).
5956.    Demisiona – A se retrage printr-o cerere (scrisă) dintr-o funcţie, o slujbă, etc.; a-şi prezenta demisia.
5957.    Demite – A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcţie, etc.; a destitui, a concedia.
5958.    Demitere – Acţiunea de a demite şi rezultatul ei; destituire, concediere; temei al desfacerii contractului individual de muncă, anterior expirării mandatului, aplicabil primarilor şi viceprimarilor.
5959.    Demn – Vrednic (de); capabil, destoinic; oameni sau purtarea lor care impune respect; respectabil; rezervat, sobru; formaţie savantă.
5960.    Demnitar – Înalt funcţionar al statului.
5961.    Demnitate – Calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate morală, prestigiu; gravitate, măreţie; funcţie sau însărcinare înaltă în stat; rang.
5962.    Demobiliza – A lăsa la vatră trupele mobilizate, a trece armata la starea de pace; a face să slăbească forţa combativă, vigilenţa, tenacitatea cuiva în îndeplinirea unei sarcini, în urmărirea unui scop; a descuraja.
5963.    Demobilizare – Acţiunea de a demobiliza şi rezultatul ei.
5964.    Demobilizat – Lăsat la vatră; cu puterea de luptă slăbită, lipsit de energie.
5965.    Demobilizator – care slăbeşte sau este de natură să slăbească forţa combativă, vigilenţa, tenacitatea cuiva în îndeplinirea unei sarcini sau în urmărirea unui scop; descurajant.
5966.    Democrat – Adept al democraţiei; democratic.
5967.    Democratic – Care aparţine democraţiei, caracteristic, propriu democraţiei; bazat, organizat pe principiile democraţiei; democrat.
5968.    Democratism – Totalitatea principiilor care exprimă, garantează şi asigură realizarea libertăţilor democratice.
5969.    Democratiza – A reorganiza un stat, o instituţie etc. pe baze democratice; a introduce un regim democratic.
5970.    Democratizare – Acţiunea de a democratiza şi rezultatul ei.
5971.    Democraţie – Formă politică de organizare a societăţii, în care puterea este exercitată în diferite feluri de masele largi ale poporului.
5972.    Demoda – A înceta să mai fie la modă, a nu mai corespunde modei; a se învechi, a se perima.
5973.    Demodare – Faptul de a se demoda; învechire, perimare.
5974.    Demodat – Care nu mai este la modă; învechit, perimat.
5975.    Demograf – Specialist în demografie.
5976.    Demografic – Care aparţine demografiei, privitor la demografie.
5977.    Demografie – Ştiinţă socială care, folosind cu precădere metode cantitative, studiază fenomene şi procese privitoare la numărul, repartiţia geografică, structura, densitatea, mişcarea populaţiei umane şi compoziţia ei după grupe de vârstă, de sexe, etc.
5978.    Demola – A dărâma o construcţie sau un element de construcţie (desfăcând piesă cu piesă), în vederea amplasării unei construcţii noi, a realizării unei amenajări de utilitate publică, etc.
5979.    Demolare – Acţiunea de a demola şi rezultatul ei; dărâmare, demoliţiune.
5980.    Demonetiza – A scoate, a retrage din circulaţie anumite monede; a se devaloriza; a-şi pierde, a-şi reduce valoarea; a se deprecia, a se banaliza.
5981.    Demonetizare – Acţiunea de a (se) demonetiza şi rezultatul ei; decizie luată de Banca Naţională de a scoate din circulaţie o bancnotă, o monedă, etc.
5982.    Demonetizarea aurului – Denumire dată măsurilor adoptate de Fondul Monetar Internaţional privind renunţarea la funcţiile monetare ale aurului.
5983.    Demonstra – A arăta în mod convingător, prin argumente, prin raţionamente logice sau prin exemple concrete, adevărul sau neadevărul unei afirmaţii, al unui fapt, etc.; a proba, a dovedi; a face dovada, prin calcule şi prin raţionamente, a adevărului exprimat într-o teoremă, într-o formulă etc.; a manifesta.
5984.    Demonstrabil – Care poate fi demonstrat.
5985.    Demonstrant – Persoană care participă la o demonstraţie; manifestant.
5986.    Demonstrare – Acţiunea de a demonstra şi rezultatul ei; dovedire, argumentare.
5987.    Demonstrativ – Care demonstrează sau serveşte la o demonstraţie; ilustrativ; gesturi, manifestări, etc. care exprimă, în mod ostentativ, un sentiment, o părere, etc..
5988.    Demonstraţie – Dovedire, pe bază de argumente şi de exemple concrete, a realităţii unui fapt; demonstrare, argumentare; şir de calcule, de raţionamente etc. prin care se dovedeşte adevărul unei teoreme sau conţinutul unei formule; procedeu de adâncire deductivă a adevărului unui enunţ; manifestaţie (a maselor) cu caracter politic-social; exteriorizare a unui sentiment; Prezentarea produsului în condiţii de utilizare; se efectuează de vânzător sau producător cu ocazia unor târguri, standuri, expoziţii de prezentare a produsului respectiv.
5989.    Demonstraţie de forţă – Concentrare şi desfăşurare a unor forţe militare cu scopul de a intimida.
5990.    Demonta – A desface un aparat, un mecanism, un instrument, etc. în părţile lui componente; a descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva.
5991.    Demontabil – Care poate fi demontat.
5992.    Demontare – Acţiunea de a demonta şi rezultatul ei.
5993.    Demontat – Faptul de a demonta; demontare.
5994.    Demoraliza – A face pe cineva să-şi piardă sau a-şi pierde încrederea în sine; a (se) descuraja, a (se) deprima.
5995.    Demoralizant – Care demoralizează; deprimant, demoralizator, descurajator.
5996.    Demoralizare – Faptul de a (s) demoraliza; descurajare, deprimare; demoralizaţie; imoralitate, desfrâu, corupţie.
5997.    Demoralizat – Descurajat, deprimat.
5998.    Demoralizator – Care demoralizează; demoralizant.
5999.    Demoralizaţie – Demoralizare.
6000.    Demurrage – Termen utilizat pentru a se desemna contrastaliile calculate numai pentru timpul de lucru.
6001.    Denatalitate – Scădere a natalităţii.
6002.    Denatura – A schimba (intenţionat) înţelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei, etc.; a deforma, a altera, a falsifica; a adăuga unui produs o substanţă străină, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat iniţial.
6003.    Denaturant – Substanţă folosită pentru denaturarea unui produs.
6004.    Denaturare – Acţiunea de a denatura şi rezultatul ei; o denaturare a situaţiilor financiare poate apărea ca urmare a unei fraude sau a unei erori.
6005.    Denaturare de active – Implică furtul activelor unei entităţi şi este adesea comis de angajaţi în sume relativ mici şi nesemnificative. Totuşi, poate implica, de asemenea, şi managementul care este, de obicei, mai în măsură să ascundă sau să disimuleze denaturările în aşa mod încât acestea să fie dificil de detectat.
6006.    Denaturat – Lipsit de sentimente fireşti; prezentat altfel decât este în realitate; falsificat, alterat.
6007.    Denaturări semnificative ale informaţiilor – Există în alte informaţii, atunci când aceste informaţii, care nu au legătură cu aspecte care apar în situaţiile financiare auditate, sunt formulate sau declarate greşit.
6008.    Denigra – A ponegri, a defăima, a calomnia, a discredita.
6009.    Denigrare – Acţiunea de a denigra şi rezultatul ei; ponegrire, defăimare, discreditare.
6010.    Denigrator – Care denigrează, prin care se denigrează; persoană care denigrează.
6011.    Denitrificare – Proces de reducere biochimică a nitraţilor şi nitriţilor sub formă de azot gazos, fie ca oxizi de azot, fie ca azot molecular (Cod bune practici fermă 2006).
6012.    Denivela – A-şi pierde netezimea, nivelarea, prin formare de gropi şi de ridicături.
6013.    Denivelare – Acţiunea de a denivela şi rezultatul ei; diferenţă de nivel între două unităţi morfologice limitrofe; accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafaţă relativ plană.
6014.    Denominaliza – A reduce valoarea nominală (acţiuni, obligaţiuni, semne băneşti, alte hârtii de valoare).
6015.    Denominalizare – Acţiunea de a (se) denominaliza şi rezultatul ei; reducere a valorii nominale a semnelor băneşti, etc.
6016.    Denominativ – Care denumeşte.
6017.    Denominaţie – Denumire, numire.
6018.    Denota – A dovedi, a vădi, a indica.
6019.    Denotaţie – Semnificaţie.
6020.    Dens – Cu densitate mare; cu părţile componente strâns unite; compact, des.
6021.    Densitate – Mărime fizică definită prin raportul dintre masa şi volumul unui corp; masă specifică; numărul de obiecte sau de fiinţe de pe o unitate de arie sau de lungime; faptul de a fi dens; desime.
6022.    Densitate de vapori – Este densitatea relativă sau raportul dintre greutatea unor vapori sau a gazelor (fără prezenţa aerului) şi greutatea unui volum egal de aer la aceeaşi presiune şi temperatură. Valorile mai mici de 1 arată că vaporii sau gazele sunt mai uşoare decât aerul, în timp ce valorile mai mari de 1 arată că gazele sunt mai grele decât aerul.
6023.    Densitate medie a populaţiei – Numărul de locuitori care revin (în medie) pe o unitate de suprafaţă într-un anumit teritoriu.
6024.    Densitate relativă – Raportul dintre densitatea unei substanţe şi densitatea apei.
6025.    Densitatea reţelei hidrografice – Raportul dintre lungimea reţelei de râuri şi canale şi suprafaţa dată.
6026.    Denudare – Denudaţie.
6027.    Denudaţie – Proces complex de nivelare a scoarţei terestre, sub acţiunea agenţilor geografici externi, prin dezagregarea, alterarea şi erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate şi acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase; denudare.
6028.    Denumi – A da nume unei fiinţe sau unui lucru; a numi; a desemna.
6029.    Denumire – Faptul de a denumi; numire; nume dat unei fiinţe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva.
6030.    Denumirea persoanei juridice – Atribut de identificare a persoanei juridice, având acelaşi rol, şi aceeaşi natură ca numele persoanei fizice. Constă într-un cuvânt sau într-un grup de cuvinte stabilit cu semnificaţia de mijloc de identificare a persoanei juridice în condiţiile legii.
6031.    Denunţ – Mod de sesizare a organelor de urmărire penală (informare) cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană; denunţare. Legea arată că denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană sau de către o instituţie publică (alta decât acea căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracţiune) despre comiterea unei infracţiuni (art. 223 C.Proc.Pen.).
6032.    Denunţa – A aduce la cunoştinţa unei autorităţi săvârşirea unei infracţiuni, a face un denunţ; a pârî; a comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract.
6033.    Denunţare – Acţiunea de a denunţa şi rezultatul ei; desfacere a unui contract sau a unui tratat prin manifestarea de voinţă unilaterală a uneia dintre părţi; denunţ.
6034.    Denunţarea calomnioasă – Infracţiune ce face parte din grupul infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei şi constă în învinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anume persoană (art. 259 C.Pen.).
6035.    Denunţător – Persoană care denunţă.
6036.    Deosebi – A se diferenţia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel; a da unei fiinţe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alţii; a se ridica deasupra (celorlalţi); a se distinge, a se remarca, a se evidenţia; a recunoaşte un lucru sau o fiinţă dintre altele asemenea; a desluşi, a discerne, a distinge.
6037.    Deosebire – Acţiunea de a (se) deosebi şi rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferenţă.
6038.    Deosebit – Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit; felurite, diverse; care iese din comun, neobişnuit, special; distins, remarcabil; separat, despărţit; cât se poate de, foarte; în afară de, pe lângă.
6039.    Depana – A repune în stare de funcţiune un autovehicul, o maşină, în urma unei pene; a repara.
6040.    Depanare – Acţiunea de a depana şi rezultatul ei.
6041.    Depanator – Muncitor calificat care repară autovehicule, maşini, aparate etc. aflate în stare de nefuncţionare.
6042.    Deparazita – A distruge sau a înlătura paraziţii de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice (insecticide, fungicide), fizice (temperaturi înalte) sau biologice.
6043.    Deparazitare – Acţiunea de a deparazita şi rezultatul ei, distrugere a paraziţilor; despăduchere.
6044.    Departaja – A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii.
6045.    Departajare – Acţiunea de a departaja şi rezultatul ei.
6046.    Departament – Subdiviziune a unui minister; minister; unitate administrativ-teritorială.
6047.    Departamental – Care ţine de un departament, privitor la un departament.
6048.    Departe – La mar distanţă, într-un loc îndepărtat; într-un moment depărtat de timpul prezent (întrecut sau în viitor).
6049.    Depărta – A mări distanţa faţă de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se aşeza sau a pleca (mai) departe; a se înstrăina de cineva sau de ceva; a duce, a muta ceva mai departe, a distanţa de ceva; a trimite sau a ţine pe cineva departe; a înlătura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga; a se abate, a devia (de la subiect).
6050.    Depărtare – Faptul de a (se) depărta; loc situat la mare distanţă de vorbitor; distanţă.
6051.    Depărtat – Ceea ce este departe în spaţiu, care se află la (mare) distanţă; care este departe în timp de momentul actual.
6052.    Depăşi – A întrece pe cineva sau ceva care merge în acelaşi sens; a lăsa în urmă; a trece peste o anumită limită, a întrece o anumită măsură, un anumit nivel; a întrece puterile sau competenţa cuiva.
6053.    Depăşire – Acţiunea de a depăşi şi rezultatul ei; trecere peste o anumită limită.
6054.    Depăşirea limitelor legitimei apărări – Este starea în care se află persoana care apărându-se împotriva unui atac material, direct imediat şi injust, ripostează exagerat depăşind limita unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi împrejurările în care s-a produs atacul (art. 44 C.Pen.).
6055.    Depăşirea limitelor stării de necesitate – Starea în care se află acela care, pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi îndepărtat altfel, viaţa, integritatea sa corporală, a altuia sau un interes public, săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală prin care pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat (art. 45 C.Pen.).
6056.    Depăşit – Învechit, perimat.
6057.    Dependent – Care depinde (de cineva sau de ceva); lipsit de autonomie economică sau politică.
6058.    Dependenţă – Situaţia de a fi dependent; stare de atârnare, de subordonare, de supunere.
6059.    Dependinţă – Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie, vestibul, antreu, tindă, verandă, culoar, oficiu, cămară, debara, closet, uscătorie, pivniţă, pod, boxă la subsol, magazie, terasă acoperită, etc.) care deserveşte suprafaţa locuibilă; ansamblul acestor încăperi.
6060.    Depersonaliza – A face să-şi piardă personalitatea.
6061.    Depersonalizare – Acţiunea de a depersonaliza şi rezultatul ei; simptom caracterizat prin dispariţia conştiinţei propriei persoane, care apare mai ales în bolile psihice.
6062.    Depersonalizat – Care şi-a pierdut personalitatea; fără personalitate.
6063.    Depinde – A fi legat cu necesitate de, a fi în funcţie de, a atârna de; a fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva.
6064.    Depista – A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.
6065.    Depistare – Acţiunea de a depista şi rezultatul ei.
6066.    Deplasa – A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc şi a-l pune în altul, a-i schimba locul; a muta; a se mişca din poziţia iniţială; a aluneca, a disloca; a se duce undeva (în interes de serviciu).
6067.    Deplasament – Termen utilizat în transportul maritim pentru a desemna masa şi volumul apei dislocate de nava goală (având numai echipamentul cu care a fost dotată în şantierul unde a fost construită) sau de nava încărcată cu marfă la capacitatea ei totală şi echipată cu tot ceea ce îi este necesar pentru efectuarea voiajului.
6068.    Deplasare transfrontalieră – Înseamnă deplasarea deliberată sau neintenţionată a unui organism modificat genetic între o parte sau o nonparte şi o altă parte sau nonparte, cu excepţia deplasărilor deliberate între părţi din cadrul Comunităţii (Reg. CE 1946/ 2003).
6069.    Deplasabil – Care poate fi (uşor) deplasat.
6070.    Deplasament – Greutatea volumului de apă dezlocuit de o navă care pluteşte; greutatea totală a unei nave.
6071.    Deplasare – Acţiunea de a (se) deplasa şi rezultatul ei.
6072.    Deplasat – Care nu se află la locul lui; care nu este aşa cum trebuie, cum se cuvine în raport cu situaţia, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui, necuviincios.
6073.    Deplin – Întreg, complet, desăvârşit, perfect; de tot, în întregime, pe de-a-ntregul, complet; aşa cum trebuie, cum se cuvine.
6074.    Deplinătate – Faptul de a fi deplin, desăvârşit; perfecţiune, plenitudine.
6075.    Deplânge – A simţi milă, părere de rău faţă de cineva sau ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora.
6076.    Deplora – A deplânge.
6077.    Deplorabil – Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil.
6078.    Depolua – A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă.
6079.    Depoluare – Acţiunea de a depolua şi rezultatul ei.
6080.    Depoluat – Din care a fost înlăturată poluarea, care a fost purificat.
6081.    Deponent – Persoană care încredinţează unei alte persoane un lucru (un bun mobil) în temeiul unui contract de depozit cu obligaţia acestuia de a-l restitui în natură (în cazul în care depozitul este gratuit, deponentul nu are, în principiu, nici o obligaţie; totuşi, dacă depozitarul a făcut cheltuieli necesare pentru păstrarea şi conservarea bunului, sau dacă a încercat un prejudiciu din pricina bunului depozitat, deponentul este obligat să-i restituie cheltuielile respective sau, după caz, să-i repare acel prejudiciu); depunător.
6082.    Deponent garantat – Titularul depozitului garantat sau, după caz, persoana îndreptăţită la sume din depozitul respectiv (OG 39/ 1996).
6083.    Depopula – A reduce numeric sau a distruge în mare parte populaţia unei ţări, a unei regiuni.
6084.    Depopulare – Acţiunea de a depopula şi rezultatul ei; împuţinare a populaţiei unei ţări, a unei regiuni, etc.
6085.    Deport – Diferenţa dintre suma încasată de proprietarul titlurilor de valoare, de la cel interesat să deţină temporar asemenea titluri în baza unui contract de report (prin ipoteză, persoana interesată să deţină temporar anumite titluri de valoare cumpără acele titluri de la proprietarul lor cu condiţia să i le revândă la un preţ determinat prestabilit); concept ce exprimă situaţia în care cotaţia la termen a unei valute este inferioară cotaţiei spot (la vedere) a acelei valute (se afirmă că respectiva valută „face deport” sau discount).
6086.    Deporta – A trimite forţat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic.
6087.    Deportare – Acţiunea de a deporta şi rezultatul ei.
6088.    Deportat – Persoană care se află în deportare.
6089.    Deposeda – A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept.
6090.    Deposedare – Acţiunea de a deposeda şi rezultatul ei.
6091.    Depository Trust Company (DTC) – Firmă independentă (în SUA), creată de societăţi de bursă şi bănci, având ca funcţii: păstrarea în depozit a titlurilor financiare deţinute de membri, administrarea primirii şi livrării titlurilor între clienţi DTC prin creditarea/ debitarea conturilor acestora, asigurarea plăţilor în bani rezultate din lichidarea contractelor.
6092.    Depou – Clădire în care se adăpostesc, se întreţin şi se repară locomotive, vagoane de tren, de tramvai, de metrou, etc.
6093.    Depozit – Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcţie, mărfuri etc.; magazie; formaţie militară care aprovizionează unităţile armatei cu materiale, muniţii etc.; ceea ce se depune spre păstrare; bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituţie bancară; strat format prin sedimentarea substanţelor solide dizolvate în sau aflate în suspensie într-un lichid; sediment.
Suma de bani încredinţată în următoarele condiţii: a. să fie rambursată în totalitate, cu sau fără dobândă sau orice alte facilităţi, la cerere ori la un termen convenit de către deponent cu depozitarul; b. să nu se refere la transmiterea proprietăţii, la furnizarea de servicii sau la acordarea de garanţii (L 58/ 1998).
Orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultată din fonduri aflate într-un cont sau din situaţii tranzitorii derivând din operaţii bancare curente şi pe care instituţia de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile, precum şi orice obligaţie a instituţiei de credit evidenţiată printr-un titlu de creanţă emis de aceasta (OG 39/ 1996).
6094.    Depozit bancar – Sume de bani sau titluri de valoare depuse la o bancă spre păstrare în vederea fructificării. Constituie o formă principală de mobilizare a capitalurilor precum şi a economiilor disponibile de către băncile de depozit sau de către băncile comerciale.
6095.    Depozit colectiv – Depozit colectiv de titluri aparţinând unuia sau mai multor clienţi ai băncii. Fiecare din titularii depozitului are dreptul de a dispune singur de acesta fără a se referi la ceilalţi titulari.
6096.    Depozit de avarie comună – Denumire convenţională dată unei sume de bani, de regulă exprimată într-o monedă convertibilă, pe care armatorul are dreptul să o ceară destinatarului înainte de a-i fi livrat marfa, cu titlu de contribuţie proporţională a acestuia la avaria comună. Suma respectivă se depune la bancă în contul a două persoane de încredere numite de armator şi de depozitar.
6097.    Depozit de economii – Varietate a contractului de cont de depozit de fonduri în bancă practicată de băncile comerciale cu scopul de a face faţă concurenţei caselor de economii şi, totodată, de a orienta către anumite forme de plasament economiile persoanelor fizice. Prezintă o varietate de forme precum: librete de economii, depozite de economii pentru constituirea sau cumpărarea unei locuinţe, pentru dezvoltarea industriei, pentru constituirea sau preluarea unei întreprinderi.
6098.    Depozit de înmagazinare subterană – Spaţiul din scoarţa terestră având calităţi naturale sau dobândite ca urmare a unor operaţiuni petroliere sau activităţi miniere anterioare, proprii pentru injectarea, stocarea şi extragerea unor volume de gaze naturale (Legea nr. 351/ 2004).
6099.    Depozit de titluri – Varietate a contractului de depozit bancar în virtutea căruia clientul predă băncii în depozit titluri de valoare (titluri de credit sau alte titluri), iar banca îşi asumă obligaţia să le păstreze şi să le restituie la cerere deponentului (clientului).
6100.    Depozit fiduciar – Acceptarea în depozite a unor titluri, obiecte, valori remise de doi sau mai mulţi mandanţi pentru a fi remise, în anumite condiţii bine determinate, la unul dintre mandanţi sau unui terţ.
6101.    Depozit garantat – Orice depozit aflat în evidenţa instituţiei de credit care nu se încadrează în anumite categorii prevăzute expres de norme legale (OG 39/ 1996).
6102.    Depozit general de mărfuri – Antrepozitul constituind o întreprindere autorizată care posedă una sau mai multe construcţii special amenajate pentru depozitarea mărfurilor şi al cărui obiect de activitate este de a primi în depozit, în virtutea unui contract, cu obligaţia depozitarului de a plăti o sumă de bani/ mărfuri pe o perioadă determinată. Depozitarul eliberează deponentului un document numit recipisă (warrant) susceptibil de a circula prin andosare şi care este menit să servească drept probă a depozitării mărfurilor respective.
6103.    Depozit hotelier – Contract de depozit asimilat cu depozitul necesar, având ca obiect bunurile aduse de călători în hoteluri, moteluri, hanuri, etc. Este un contract oneros ceea ce face ca răspunderea depozitarului să fie severă, în sensul că acesta este ţinut responsabil pentru orice culpă.
6104.    Depozit indisponibil – Depozit datorat şi exigibil care nu a fost plătit potrivit condiţiilor legale şi contractuale aplicabile de către o instituţie de credit aflată în oricare din următoarele situaţii: i. Banca Naţională a României a constatat că instituţia de credit în cauză este capabilă din motive legate direct de situaţia sa financiară, să plătească depozitul şi nu are perspective imediate de a putea să o facă; ii. a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de deschidere a procedurii falimentului instituţiei de credit, înainte ca Banca Naţională a României să constate situaţia prevăzută la pct. i (OG 39/ 1996).
6105.    Depozit închis – Un depozit de valori se numeşte astfel dacă obiectele remise băncii sunt conservate, ambalate şi sigilate.
6106.    Depozit la termen – Fonduri depuse pe termen scurt şi mediu la o bancă, pentru o perioadă fixată ulterior de către un client sau de o bancă.
6107.    Depozit la vedere – Sume depuse la bancă care sunt disponibile oricând, fără preaviz; varietate a contractului de depozit de fonduri în bancă a cărui specificitate manifestă obligaţia băncii de a restitui sumele primite în depozit de îndată ce deponentul solicită restituirea lor.
6108.    Depozit naţional reglementar – Expresie ce desemnează cererea de brevet de invenţie conţinând datele de identificare a solicitantului, însoţită de descrierea invenţiei, de revendicări şi, dacă este cazul, de desene explicative, toate redactate în limba română şi depuse la OSIM.
6109.    Depozit necesar – Varietate a contractului de depozit caracterizată prin aceea că deponentul nu poate alege pe depozitar, fiind constrâns să opereze depozitul sub ameninţarea unei întâmplări anormale (ex. ruina edificiului, incendiu, naufragiu, tâlhăria sau orice alt eveniment de forţă majoră).
6110.    Depozit neregulat – Varietate a contractului de depozit care se distinge prin aceea că are ca obiect bunuri fungibile sau consumptibile, depozitarul liberându-se de obligaţia de restituire prin predarea unei cantităţi sau a unui număr identic de bunuri de acelaşi gen cu cele primite.
6111.    Depozit pe termen – Varietate a contractului de cont de depozit de fonduri în bancă al cărui specific manifestă asumarea de către deponent a obligaţiei de a lăsa în contul de depozit suma depusă pe o perioadă de timp convenită.
6112.    Depozit prealabil la import – Denumire dată sumei reprezentând o anumită cotă în valută di contravaloarea viitoarei achiziţii, pe care importatorul are obligaţia să o depună anticipat, în contul organelor vamale pentru a putea realiza importul preconizat.
6113.    Depozit specializat de mărfuri – Antrepozitul care datorită amenajărilor speciale ce le cuprinde este susceptibil să servească la primirea şi conservarea numai a anumitor mărfuri.
6114.    Depozit sechestru – Varietate a contractului de depozit constând în încredinţarea unui lucru, asupra căruia există un litigiu, spre păstrare unui terţ numit depozitar sechestru, până la soluţionarea litigiului dintre părţi. Lucru pus sub sechestru poate fi un bun mobil sau un bun imobil.
6115.    Depozit voluntar – Contract de depozit a cărui reglementare legală constituie dreptul comun în materie, ceea ce face ca el să fie numit şi depozit propriu-zis.
6116.    Depozita – A pune ceva în depozit, a pune ceva la loc sigur,  lăsa, a încredinţa cuiva un lucru spre păstrare; a se depune, a se sedimenta.
6117.    Depozitar – Instituţia de credit din România, autorizată de banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia bancară, ori sucursala din România a unei instituţii de credit, autorizată într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, avizată de Comisie pentru activitatea de depozitare, potrivit legii, căreia îi sunt încredinţate spre păstrare, în condiţii de siguranţă, toate activele fiecărui fond de pensii administrat privat (L 411/ 2004).
Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare; persoană care, în temeiul unui contract de depozit, primeşte de la un deponent un bun mobil cu îndatorirea de a-l păstra şi de a-l restitui în natură; o entitate autorizată de CNVM să desfăşoare activităţi de înregistrare, depozitare, compensare, decontare a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare.
6118.    Depozitar al contractului colectiv de muncă – Autoritatea publică competentă să înregistreze contractul colectiv de muncă (L 62/ 2011).
6119.    Depozitare – Acţiunea de a depozita şi rezultatul ei; înmagazinare, păstrare; activitatea de păstrare şi conservare temporară a mărfurilor care formează ori urmează să formeze, după o prealabilă prelucrare, obiectul comercializării sau al unui transport după vânzare.
6120.    Depozitare în consignaţie – Varietate de depozitare având ca suport juridic contractul de consignaţie.
6121.    Depozite – În bilanţul unei bănci reprezintă depozitele constituite de alte bănci şi clienţi. Depozitele creditoare se pot clasifica pe categorii (la vedere, la termen şi pe scadenţe).
6122.    Depozite ale clientelei – Depozite constituite la bănci de clienţi comerciali, persoane fizice, etc.
6123.    Depozite bancare – Fonduri depuse la o bancă de alte bănci.
6124.    Depozite de titluri – Titluri depuse la op bancă ce se angajează să efectueze anumite prestaţii (încasarea cupoanelor, mişcări în cadrul portofoliului, avize în legătură cu mărirea capitalului etc.).
6125.    Depozite la termen – Depozite ale clienţilor cu o scadenţă fixă sau care pot fi anulate cu preaviz.
6126.    Depozite la vedere – Depozite ale clienţilor care pot fi desfiinţate oricând.
6127.    Depoziţie – Declaraţie a unui martor în faţa unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile-i simţuri (văz, auz) şi de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă; mărturie.
6128.    Deprecia – A aprecia ceva sub valoarea sa reală; a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru; a(-şi) micşora, a(-şi) pierde valoarea sau calitatea, a (se) devaloriza, a (se) degrada.
6129.    Depreciat – Care nu este apreciat la justa valoare; desconsiderat, devalorizat; cu valoare scăzută.
6130.    Depreciativ – Care dovedeşte lipsă de consideraţie sau dispreţ, care conţine o notă de batjocură.
6131.    Depreciere – Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare; valoare inferioară a unei valute în raport cu paritatea sa sau cu o rată pivot.
6132.    Depreciere/ amortizare – Alocarea sistematică a valorii depreciabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare a acestuia. În cazul unei imobilizări necorporale, termenul “amortizare” este, în general, utilizat în loc de “depreciere”, cei doi termeni având acelaşi sens (IAS 16.6, IAS 36.6).
6133.    Depreciere valutară – Diminuarea puterii de cumpărare a monedei naţionale.
6134.    Depresiune – Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare; vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine şi care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece; stare sufletească (patologică) de tristeţe (asociată cu nelinişte), descurajare, deprimare; fază în economie care urmează după criza economică şi în care producţia se menţine la nivel scăzut, mărfurile se vând greu şi la preţuri scăzute, în condiţiile în care rămâne redusă şi puterea de cumpărare.
6135.    Depresiune economică – Fază a ciclului economic ce succede crizei şi precede înviorarea economică şi care se caracterizează prin stagnarea generală a producţiei şi o creştere semnificativă a acesteia, menţinerea şomajului la un nivel ridicat, menţinerea unui nivel scăzut al salariilor, etc.
6136.    Depresiv – Care provoacă starea de depresiune neuropsihică sau scăderea tensiunii arteriale.
6137.    Deprima – A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista,a  descuraja (pe cineva).
6138.    Deprimant – Care deprimă; descurajant, întristător.
6139.    Deprimare – Stare a celui descurajat; depresiune, descurajare, mâhnire.
6140.    Deprimat – Descurajat, abătut, demoralizat.
6141.    Deprinde – A (se) obişnui, a (se) învăţa; a se familiariza cu cineva; a-şi însuţi cunoştinţe (temeinice) într-un domeniu prin învăţătură sau prin practică organizată, sistematică; a dresa.
6142.    Deprindere – Faptul de a (se) deprinde; obişnuinţă, obicei; uşurinţă, căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate; practică obişnuită într-o îndeletnicire oarecare; exerciţiu.
6143.    Deprins – Experimentat, învăţat, obişnuit.
6144.    Depunător – Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare, etc.
6145.    Depune – A lăsa un obiect din mână, punându-i undeva; a depune bani (la o instituţie bancară); a lepăda, a depune ouăle (la loc potrivit); a se depune pe fund, a se aşeza la fund formând sedimente (despre substanţe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid); a se sedimenta.
6146.    Depunere – Acţiunea de a (se) depune şi rezultatul ei; sumă de bani depusă la o instituţie bancară; sediment, depozit pe o suprafaţă sau pe fundul unui vas.
6147.    Depurativ – Substanţă care curăţă organismul de substanţele vătămătoare şi favorizează eliminarea toxinelor şi a produşilor de dezasimilaţie; depurator.
6148.    Depurator – Substanţă care favorizează eliminarea toxinelor din organism; depurativ.
6149.    Depuraţie – Curăţare, purificare (mai ales a sângelui).
6150.    Deputat – Persoană aleasă pentru a face parte pentru o anumită perioadă dintr-un organ reprezentativ al statului;  persoană aleasă şi trimisă într-o misiune importantă; delegat, sol.
6151.    Deputăţie – Demnitate, sarcină, funcţie de deputat; delegaţie de deputaţi; solie.
6152.    DEQ – Delivered ex quai, duty paid, livrat la chei, taxe vamale plătite, port de destinaţie convenit (termen din cuprinsul regulilor INCOTERMS). Livrarea sub conducerea DEQ presupune că îndeplinirea obligaţiei de livrare asumată de vânzător este realizată în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziţia cumpărătorului pe chei în portul de destinaţie convenit, vămuită la import. Totodată, vânzătorul îşi asumă riscurile şi costurile, inclusiv taxele vamale, alte taxe şi speze legate de livrarea mărfii până la acest punct. Nu este recomandabilă utilizarea acestui termen atunci când vânzătorul nu are certitudinea că va obţine direct sau indirect licenţa de import. Este firesc, deoarece într-o astfel de situaţie ar însemna că vânzătorul îşi asumă de la început o obligaţie a cărei executare este pusă sub semnul îndoielii. Părţile pot conveni însă ca vămuirea să fie asigurată de către cumpărător şi ca acesta să achite taxele vamale aferente. În această situaţie se va folosi expresia “taxe vamale neplătite” în loc de “taxe vamale plătite”. Termenul DEQ poate fi utilizat numai pentru transportul maritim sau fluvial de mărfuri.
6153.    Deraia – A sări de pe şine (despre mijloace de transport care circulă pe şine); a vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect.
6154.    Deraiere – Acţiunea de a deraia şi rezultatul ei.
6155.    Deranj – Dezordine, neorânduială; tulburare ba liniştii (cuiva), stânjenire, incomodare.
6156.    Deranja – A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăşi, a răscoli; a tulbura liniştea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva; a se osteni.
6157.    Deranjament – Perturbare în bunul mers al unei maşini, al unei instalaţii, etc.; defectare; indigestie; diaree.
6158.    Deranjare – Acţiunea de a (se) deranja şi rezultatul ei.
6159.    Deranjat – Care este în dezordine, în neorânduială; răvăşit, răscolit; mutat de la loc.
6160.    Derapa – A aluneca într-o direcţie înclinată faţă de direcţia normală de mers (despre roţi d cauciuc şi de vehicule cu asemenea roţi).
6161.    Derapaj – Faptul de a derapa; derapare.
6162.    Derapare – Faptul de a derapa; deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acţionează asupra navei; deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
6163.    Deratiza – A stârpi şoarecii sau şobolanii prin otrăvire cu substanţe chimice sau prin culturi microbiene.
6164.    Deratizant – Substanţă cu ajutorul căreia se deratizează.
6165.    Deratizare – Acţiunea de a deratiza şi rezultatul ei.
6166.    Derbi – Cursă specială de trap sau de galop a celor mai buni cai de trei ani, care are loc odată pe an; întrecere sportivă de mare importanţă şi prestigiu între două echipe, pentru stabilirea clasamentului.
6167.    Derecunoaştere (a unui instrument financiar) – Derecunoaşterea este înlăturarea unui activ financiar sau a unei datorii financiare recunoscute anterior din bilanţul entităţii (IAS 39.9).
6168.    Deregla – A face să iasă sau a ieşi din regimul normal, din funcţionarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica.
6169.    Dereglaj – Dereglare.
6170.    Dereglare – Acţiunea de a (se) deregla şi rezultatul ei; stricare, deranjare.
6171.    Dereglementare – Relaxarea măsurilor de control asupra pieţei (în general, ori, în speţă, a pieţei titlurilor financiare); vezi şi liberalizare (deregulation).
6172.    Deriva – A se trage, a proveni, a rezulta din; a abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal; a îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicaţie pe altă cale; a ramifica o cale de comunicaţie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar; a se abate, a se depărta de la drumul său normal sub acţiunea vântului sau a unui curent; a devia.
6173.    Derivare – Acţiunea de a deriva şi rezultatul ei; provenire, rezultare a unui lucru din; provenire a unui cuvânt din altul, arătare a provenienţei unui cuvânt din altul; procedeu prin care se formează un cuvânt din altul; derivaţie; operaţie folosită în calculul diferenţial pentru obţinerea unei derivate.
6174.    Derivat – Care derivă din ceva, format prin derivare, abătut din albia sa naturală; abătut de pe o cale de navigaţie pe alta; abătut, ramificat din traseul principal; substanţă preparată din alta şi care păstrează de obicei structura de bază a substanţei din care provine; produs industrial extras dintr-o materie primă; cuvânt care derivă din alt cuvânt; lucru care derivă, rezultă din altul.
6175.    Derivativ – Care trage sau abate ceva în altă parte.
6176.    Derivaţie – Ramificaţie secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicaţie; abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotaţia în jurul axei sale; derivare; operaţie în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcţii.
6177.    Derivă – Unghiul dintre direcţia de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave şi direcţia reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenţii maritimi (la nave); unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte; partea fixă a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor, etc.
6178.    Derivor – Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcaţii cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcaţiunii şi micşorării mişcării; pânză pentru vreme rea, pentru furtună.
6179.    Derizoriu – Neînsemnat, de nimic, ridicol.
6180.    Derâdere – Bătaie de joc, luare în râs; zeflemisire.
6181.    Dermatolog – Medic specialist în boli de piele.
6182.    Dermatologic – Care aparţine dermatologiei, privitor la dermatologie.
6183.    Dermatologie – Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul pielii şi al bolilor ei.
6184.    Deroga – A se abate (în mod excepţional) de la o lege, de la un regulament, etc. în temeiul unei aprobări speciale.
6185.    Derogare – Acţiunea de a deroga şi rezultatul ei; abatere (excepţională) de la o lege, de la un regulament, etc.
6186.    Derogatoriu – Care conţine o derogare, cu caracter de derogare.
6187.    Derogaţiune – Derogare.
6188.    Derula – A desface, a desfăşura, a întinde ceva care a fost rulat; a tăia furnir dintr-un buştean căruia i se dă o mişcare lentă de învârtire în faţa fierăstrăului.
6189.    Derulare – Acţiunea de a derula şi rezultatul ei.
6190.    Deruta – A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai ştie ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci.
6191.    Derutant – Care derutează.
6192.    Derutare – Acţiunea de a deruta şi rezultatul ei.
6193.    Derutat – Încurcat, zăpăcit, dezorientat.
6194.    Derută – Stare de zăpăceală, de dezorientare, de dezordine.
6195.    Des – Despre colectivităţi sau corpuri compuse din unităţi identice cu elementele, cu părţile componente apropiate, cu intervale foarte mici sau cu foarte puţine goluri între părţi; ţesut strâns, bătut; aşezat unu, lângă altul sau foarte aproape unul de altul, strâns; ploaie, ceaţă, umbră compactă, densă, de nepătruns; care se repetă de mai multe ori la intervale mici de timp, urmând mereu unul după altul; repetat, frecvent; repede, iute, grăbit.
6196.    DES – Delivered Ex Ship, livrat la navă, port de destinaţie convenit (termen din cuprinsul regulilor INCOTERMS). Dacă părţile convin să se facă o livrare DES, îndeplinirea obligaţiei de livrare asumată de vânzător are loc în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziţia cumpărătorului, la bordul navei, nevămuită pentru import, în portul de destinaţie convenit. În sarcina vânzătorului rămân toate riscurile privind marfa, precum şi cheltuielile legate de aducerea mărfii în portul de destinaţie convenit. Termenul DES poate fi folosit numai în cazul transportului maritim sau fluvial de mărfuri.
6197.    Desaliniza – A desăra, a face mai puţin sărat.
6198.    Desalinizare – Acţiunea de a desaliniza şi rezultatul ei; desărare.
6199.    Desalinizat – Care a fost supus procesului de desalinizare, care este mai puţin sărat; desărat.
6200.    Desant – Trupe transportate pe cala aerului sau pe mare şi lăsate în spatele frontului inamic în vederea îndeplinirii unor misiuni de luptă în folosul trupelor de uscat; trupe de infanterie transportate, în timpul luptei, pe tancuri.
6201.    Desăra – A îndepărta total sau parţial sarea (dintr-un aliment); a face mai puţin sărat; a desaliniza.
6202.    Desărare – Acţiunea de a desăra şi rezultatul ei; desalinizare.
6203.    Desărat – Din care s-a eliminat, total sau parţial sarea; desalinizat.
6204.    Desăvârşi – A deveni sau a face să devină desăvârşit, perfect; a (se) perfecţiona; a face ca o acţiune să capete formă definitivă, a o duce la completa dezvoltare; a împlini; a duce la îndeplinire; a realiza, a săvârşi, a termina.
6205.    Desăvârşire – Acţiunea de a (se) desăvârşi şi rezultatul ei.
6206.    Desăvârşit – Perfect; deplin, complet, absolut.
6207.    Descalifica – A declara pe cineva nedemn de stima sau de respectul altora (din cauza unei fapte reprobabile pe care a săvârşit-o); a dezonora; a elimina o persoană sau o echipă dintr-o competiţie sportivă pentru abateri de la regulament sau pentru comportare nesportivă; a-şi pierde calificarea (profesională).
6208.    Descalificare – Acţiunea de a (se) descalifica şi rezultatul ei.
6209.    Descalificat – Care a suferit o descalificare; dezonorat.
6210.    Descărca – A goli parţial sau în întregime un vehicul de transport; a da jos încărcătura; a suprima sau a micşora forţele care acţionează asupra unei piese, unei construcţii, unui sistem tehnic, etc. care ar putea produce deformarea acestuia; a scoate încărcătura dintr-o armă de foc; a face să ia foc, a declanşa o armă; a trage, a slobozi un foc de armă; a consuma energia înmagazinată de un acumulator electric; a face să-şi piardă sau a-şi pierde încărcătura electrică; a de dezlănţui; a da curs liber unor stări sufleteşti, a se elibera sufleteşte (împărtăşind cuiva ceva; a se uşura de o vină, de un păcat etc.; a declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă şi că nu e nimic de imputat gestionarului.
6211.    Descărcare – Acţiunea de a (se) descărca şi rezultatul ei; manifestare electrică produsă în atmosferă; descărcat.
6212.    Descărcător – Care descarcă, care provoacă descărcarea; acte care eliberează de răspundere; justificativ; dispozitiv de descărcare prin răsturnare a vagonetelor de mină, a vagoanelor de marfă, etc.
6213.    Descărcătură – Ceea ce se descarcă dintr-un vehicul de transport; declanşare a unei arme de foc, zgomotul produs de ea.
6214.    Descătuşa – A (se) elibera din lanţuri sau din cătuşe; a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, dintr-o robie.
6215.    Descătuşare – Acţiunea de a (se) descătuşa şi rezultatul ei.
6216.    Descătuşat – Care a fost eliberat din lanţuri, din constrângere, din apăsare etc.; dezrobit, liber.
6217.    Descăzut – Primul termen al unei scăderi, numărul care se scade dintr-un alt număr.
6218.    Descendent – Care coboară, coborâtor; persoană care coboară din, care se trage din, urmaş.
6219.    Descendenţă – Înrudire pe linie coborâtoare; filiaţie; posteritate, urmaşi.
6220.    Descensiune – Coborâre, scădere.
6221.    Descensiv – Descendent.
6222.    Descentra – A face să-şi piardă poziţia simetrică faţă de centru, a deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată.
6223.    Descentraliza – A acorda independenţă administrativă diverselor organe locale ale unei administraţii de stat.
6224.    Descentralizare – Acţiunea de a descentraliza şi rezultatul ei; independenţă administrativă acordată organelor locale ale unei administraţii de stat.
6225.    Descentralizat – Organe locale ale administraţiei de stat cărora li s-a acordat independenţă administrativă.
6226.    Deschide – A da la o parte, a împinge în lături o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva; a descoperi deschizătura de acces într-o încăpere sau într-un spaţiu, dând la o parte uşa sau capacul care o închide; a descuia; a lăsa liber accesul sau vederea în sau spre, a da spre; a îndepărta terenurile sterile situate deasupra unui zăcământ în vederea exploatării lui; a desface, a face să nu mai fie împreunat sau strâns; a întoarce coperta (împreună cu una sau mai multe din filele unei cărţi, unui caiet, a desface o carte sau un caiet la o anumită pagină; a face o incizie sau o intervenţie chirurgicală într-o rană, într-un organ al corpului; a se despica, a se crăpa; a se forma; a începe să sângereze sau să supureze; a înceta să mai fie închis; a-şi desface petalele; a se înfăţişa vederii, a se desfăşura; a săpa, a tăia, a croi un drum, o şosea, o cărare; a face prima mişcare dintr-un şir de mişcări; a trece mingea unui coechipier pentru ca acesta să întreprindă o acţiune ofensivă; a face să ia naştere, să funcţioneze, a înfiinţa, a organiza o şcoală, o instituţie etc.; a căpăta o nuanţă mai deschisă, o înfăţişare luminoasă, prietenoasă.
6227.    Deschidere – Acţiunea de a (se) deschide şi rezultatul ei; primele mişcări cu care începe o partidă; trecere a mingii de către un jucător unui coechipier pentru a întreprinde o acţiune ofensivă; distanţa, depărtarea dintre fălcile unei unelte de prindere, ale unei unelte de apucat sau ale unui dispozitiv de fixare
6228.    Deschidere către public – Pentru lărgirea bazei de fonduri proprii, o întreprindere îşi plasează acţiunile, bonurile de participare, etc. către public. Astfel, aceasta devine societate deschisă publicului.
6229.    Deschidere de credite bugetare – Aprobarea comunicată Trezoreriei statului de către ordonatorul principal de credite, în limita căreia se pot efectua repartizări de credite bugetare şi plăţi de casă din bugetele locale (L 273/ 2006).
Aprobare comunicată ordonatorului principal de credite de către Ministerul Finanţelor Publice prin trezoreria statului, în limita căreia se pot efectua repartizări de credite bugetare şi plăţi (L 500/ 2002).
6230.    Deschiderea acreditivului documentar – Expresie prin care se desemnează asumarea de către banca emitentă a unui angajament propriu de plată sub forma acreditivului documentar (documentul prin care se materializează acest angajament este însuşi acreditivul documentar).
6231.    Deschiderea succesiunii – Sintagmă ce desemnează consecinţa juridică cea mai importantă a morţii unei persoane fizice, concretizată în încetarea calităţii de subiect de drept a acelei persoane (ca urmare a încetării capacităţii sale subiective), în transmiterea întregului patrimoniu al persoanei decedate către moştenitorii acesteia şi în naşterea raporturilor juridice succesorale.
6232.    Deschis – Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură; cu uşa sau capacul neînchise sau neîncuiate; neacoperit; lipsit de ascunzişuri, de făţărnicie; franc, sincer; cu marginile (sau cu părţile componente) desfăcute, îndepărtate; care nu mai e împreunat sau strâns; cu pleoapele ridicate, cu vederea liberă; cu degetele întinse, răsfirate; braţe desfăcute în lături pentru a cuprinde ceva sau pentru a îmbrăţişa pe cineva; aripi desfăcute, întinse pentru zbor; răni care sângerează, care supurează, care nu sunt vindecate; teren neîngrădit, neîmprejmuit; care se întinde pe o mare distanţă; drumuri pe care se poate circula nestingherit, fără obstacole; circuit care este neîntrerupt; culoare, textură, etc. cu nuanţă mai apropiată de alb; pal, luminos, clar.
6233.    Deschizător – Ustensilă, instrument folosită pentru desfacerea capsulelor, capacelor, etc. la sticle, borcane, conserve, etc.; destupător, persoană care deschide ferestre, uşi, lăzi, etc.
6234.    Deschizătură – Loc liber prin care se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea.
6235.    Descifra – A desluşi un text neciteţ sau scris într-o limbă străină, cu caractere complicate sau cu semne neconvenţionale; a interpreta un plan, o hartă, etc.; a citi şi a interpreta, la prima vedere, o partitură muzicală; a înţelege ceva obscur, a-i prinde sensul; a ghici, a desluşi.
6236.    Descifrabil – Care poate fi (uşor) descifrat.
6237.    Descifrare – Acţiunea de a descifra şi rezultatul ei.
6238.    Descinde – A-şi avea originea, a se trage din cineva; a se da jos, a coborî; a ajunge (şi a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă); a se deplasa, a sosi la faţa locului în vederea unei investigaţii sau a unei percheziţii (despre organele forţei publice).
6239.    Descindere – Acţiunea de a descinde şi rezultatul ei; deplasare a unui organ de urmărire penală la locul săvârşirii infracţiunii, pentru a face constatări şi a strânge probe de natură a duce la lămurirea pricinii.
6240.    Descomplecta – Descompleta.
6241.    Descomplectare – Descompletare.
6242.    Descompleta – A lua ceva dintr-un tot, lăsându-l incomplet; a nu mai fi complet.
6243.    Descompletare – Acţiunea de a (se) descompleta şi rezultatul ei.
6244.    Descompune – A se desface în părţile componente; a se destrăma, a se dezmembra; a se altera, a se strica; a putrezi; a-şi schimba prin deformare caracterul, înfăţişarea morală sau fizică; a se crispa, a se contracta.
6245.    Descompunere – Faptul de a (se) descompune; reacţia chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă.
Desfacere a unei substanţe organice complexe în molecule mai simple sau ioni prin procesele fizice, chimice şi/ sau biologice (Cod bune practici fermă 2006).
6246.    Descompus – Desfăcut în părţile componente; alterat, stricat, putrezit; care are înfăţişarea morală sau fizică deformată; crispat, contractat.
6247.    Desconcentra – A lăsa la vatră un ostaş concentrat.
6248.    Desconcentrare – Acţiunea de a desconcentra şi rezultatul ei.
6249.    Desconcentrat – Lăsat la vatră.
6250.    Descongestiona – A elibera un organ de un aflux de sânge care face să se împrăştie sângele îngrămădit; a face să dispară congestia; a elibera o regiune sau o localitate de un surplus de populaţie; a face ca o cale de comunicaţie să nu mai fie aglomerată.
6251.    Descongestionare – Acţiunea de a se descongestiona şi rezultatul ei; dezaglomerare.
6252.    Descongestionat – Care nu mai este congestionat.
6253.    Desconsidera – A nu da cuiva consideraţia, stima, atenţia cuvenită; a dispreţui.
6254.    Desconsiderare – Faptul de a desconsidera; lipsă de consideraţie, de stimă faţă de cineva; dispreţ, discreditare.
6255.    Desconsiderat – Dispreţuit, discreditat.
6256.    Desconsideraţie – Desconsiderare.
6257.    Descoperi – A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă; a-şi scoate pălăria, căciula, etc.; a lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac; a face să nu aibă acoperire legală; a (se) da pe faţă; a (se) dezvălui, a (se) da de gol, a (se) trăda; a găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla; a pătrunde o taină, un secret, un mister.
6258.    Descoperire – Acţiunea de a (se) descoperi şi rezultatul ei; ceea ce a fost descoperit, aflat.
6259.    Descoperit – Descoperit de cont apare când titularul a efectuat prelevări superioare activelor existente sau limitei de credit acordate (clientul beneficiază astfel de o facilitate de casă); lipsă de titluri în portofoliu, ca urmare a vânzărilor mari de descoperit; dezvelit, neacoperit, expus vederii; fără pălărie, căciulă, etc., cu capul gol; parţial neacoperit (pentru aerisire şi răcoare); fără apărare; fără acoperire legală; cu lipsuri financiare, fără bani.
6260.    Descoperit de cont – Contract de credit explicit pe baza căruia un creditor pune la dispoziţia unui consumator fonduri care depăşesc soldul curent al contului curent al consumatorului (OUG 50/ 2010).
6261.    Descoperit de cont cu aprobare tacită – Descoperit de cont, acceptat în mod tacit, prin care un creditor pune la dispoziţia unui consumator fonduri care depăşesc soldul curent al contului curent al consumatorului sau descoperitul de cont convenit (OUG 50/ 2010).
6262.    Descoperitor – Persoană care face o descoperire.
6263.    Descotorosi – A (se) degaja, a (se) elibera, a scăpa de cineva sau de ceva care supără, care incomodează; a (se) dezbăra.
6264.    Descotorosire – Acţiunea de a (se) descotorosi şi rezultatul ei.
6265.    Descrescător – Care descreşte.
6266.    Descreşte – A scădea, a se reduce,a  se micşora, a se împuţina.
6267.    Descreştere – Faptul de a descreşte; scădere, reducere, micşorare, împuţinare.
6268.    Descrie – A prezenta, a înfăţişa,a  zugrăvi, prin enumerarea detaliilor, aspecte ale realităţii; a trasa o linie curbă, un arc sau un arc de cerc; a parcurge o traiectorie.
6269.    Descriere – Acţiunea de a descrie şi rezultatul ei; scriere sau pasaj dintr-o scriere în care este înfăţişat un aspect, un cadru, o situaţie, etc.
6270.    Descriptibil – Care poate fi descris.
6271.    Descriptiv – Care descrie; care conţine o descriere.
6272.    Descripţie – Descriere.
6273.    Descuia – A deschide cu cheia.
6274.    Descuiat – Care nu (mai) este încuiat; care a fost deschis cu cheia; care se adaptează uşor la împrejurări, la situaţii noi; receptiv, mlădios, deschis.
6275.    Descumpăni – A face pe cineva să-şi piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci.
6276.    Descumpănire – Faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare.
6277.    Descumpănit – Care şi-a pierdut, şi-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.
6278.    Descuraja – A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza.
6279.    Descurajare – Faptul de a (se) descuraja; starea celui care şi-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare.
6280.    Descurajat – Care şi-a pierdut curajul, entuziasmul, nădejdea; deprimat, demoralizat.
6281.    Descurajator – care te face să-ţi piezi curajul; demoralizant, deprimant.
6282.    Descurca – A face să nu mai fie încurcat; a descâlci; a ieşi sau a scoate pe cineva dintr-o situaţie încurcată, dificilă, neobişnuită; a lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situaţie confuză, încurcată.
6283.    Descurcăreţ – Care ştie să se descurce.
6284.    Desdăuna – A despăgubi.
6285.    Desdăunare – Acţiunea de a se desdăuna şi rezultatul ei; despăgubire.
6286.    Desdăunat – Despăgubit.
6287.    Deseca – A elimina excesul de apă de la suprafaţa terenurilor joase în vederea cultivării lor sau din motive sanitare profilactice; a elimina apa din diferite materiale.
6288.    Desecare – Acţiunea de a deseca şi rezultatul ei; secare a prisosului de apă dintr-un teren umed pentru a-l face cultivabil sau apt pentru construcţii; operaţie de eliminare mecanică a apei din cărbune sau alt material.
6289.    Desecat – Teren din care s-a eliminat excesul de apă.
6290.    Desemna – A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfăşurarea unei activităţi, pentru ocuparea unei demnităţi sau a unei funcţii; a indica unei persoane un anumit lucru; a numi într-o funcţie.
6291.    Desemnare – Faptul de a desemna.
6292.    Desen – Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj pe o suprafaţă plană sau curbă, prin linii, curbe, puncte, pete, simboluri, etc.; arta sau tehnica de a desena; planul unei construcţii; ornamentaţia unei cusături.
6293.    Desen animat – Film constituit dintr-o succesiune/ suită de desene, a căror proiecţie succesivă dă impresia mişcării.
6294.    Desen tehnic – Reprezentare a obiectelor tehnice (piese, organe de maşini, etc.) prin desen, în scopul fabricării lor.
6295.    Desena – A executa un desen; a apărea, a ieşi în evidenţă; a se profila, a se contura; a schiţa, a contura o problemă, o chestiune.
6296.    Desenare – Acţiunea de a desena şi rezultatul ei; desenat.
6297.    Desenat – Desenare.
6298.    Desenator – Persoană care desenează; artist care practică arta desenului, în special a desenului decorativ sau tehnic.
6299.    Desenatură – Proiectare şi creare de mostre şi desene noi pentru ţesătorie.
6300.    Desensibiliza – A preveni sau a înlătura sensibilitatea unei persoane faţă de anumite medicamente, vaccinuri, seruri, etc.; a micşora sensibilitatea unei emulsii fotografice.
6301.    Desensibilizare – Acţiunea de a desensibiliza şi rezultatul ei; metodă terapeutică prin care se previne sau se înlătură sensibilitatea unui organism faţă de un agent patogen sau faţă de medicamente, seruri, vaccinuri.
6302.    Desensibilizat – Lipsit de sensibilitate.
6303.    Desertiza – A scoate din montură o piatră preţioasă; a efectua o desertizare.
6304.    Desertizare – Acţiunea de a desertiza şi rezultatul ei; operaţie de desfacere a elementelor unui mecanism îmbinate prin sertizare.
6305.    Deservi – A face cuiva un rău serviciu, a acţiona în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie; a presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate; a avea în grijă supravegherea şi dirijarea funcţionării unei maşini.
6306.    Deservire – Acţiunea de a deservi şi rezultatul ei.
6307.    Desesiza – A se declara incompatibil pentru cercetarea unei pricini.
6308.    Desesizarea – Faptul de a desesiza; încetarea investirii unui organ de urmărire penală sau instanţei de judecată cu soluţionarea unei pricini, în temeiul propriei hotărâri (ex. în caz de necompetenţă) sau a hotărârii unui organ superior (ex. în caz de strămutare).
6309.    Desface – A (se) descompune în părţile componente; a face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară; a anula o învoială, un contract, etc.; a (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat; a (se) despărţi, a (se) separa de cineva sau de ceva; a deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc.; a desfăşura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături; a vinde produse; a lichida prin vânzare; a nimici vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva.
6310.    Desfacere – Acţiunea de a (se) desface şi rezultatul ei; desfăcut, descompunere, despărţire, dezorganizare; anulare, vânzare; lichidare.
Termen utilizat pentru a desemna înlăturarea unui act juridic şi a efectelor produse în trecut până în momentul desfacerii actului. Desfacerea convenită de părţi (mutuum disensus) constituie în realitate un nou act juridic prin efectul căruia actul juridic iniţial încetează pentru viitor. În cazul în care desfacerea are loc în baza unei hotărâri judecătoreşti, la cererea uneia dintre părţile unui contract sinalagmatic ca urmare a neexecutării obligaţiei celeilalte părţi din cauze imputabile acesteia, se numeşte reziliere. Desfacerea căsătoriei prin hotărâre judecătorească se numeşte divorţ. Operând numai pentru viitor, desfacerea se deosebeşte de desfiinţare, care operează retroactiv.
6311.    Desfacerea adopţiei – Sintagmă ce desemnează încetarea pentru viitor a efectelor unei adopţii valabil încheiate dispusă prin hotărâre judecătorească atunci când menţinerea adopţiei în continuare nu mai este în interesul adoptatului. Adopţia poate fi desfăcută la cererea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani sau la cererea comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul acestuia, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
6312.    Desfacerea contractului individual de muncă – Una dintre cele trei modalităţi de încetare a contractului individual de muncă, modalitate care se înfăptuieşte prin act unilateral de voinţă, după caz al salariatului sau al angajatorului.
6313.    Desfăcut – Descompus, desprins (în bucăţi); răsfirat, împrăştiat, demontat; anulat; descheiat, dezlegat; deschis.
6314.    Desfăşura – A face ca un obiect să nu mai fie înfăşurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafaţă; a trece la o formaţie de luptă; a (se) înfăţişa, a (se) arăta treptat (în toată amploarea); a (se) întinde, a (se) aşterne până departe; a se petrece, a decurge; a evolua în fazele sale succesive; a înfăptui o acţiune de durată, pe etape succesive şi pe un plan larg.
6315.    Desfăşurare – Acţiunea de a (se) desfăşura şi rezultatul ei; întindere în plan a suprafeţei anumitor corpuri geometrice (con, cilindru, etc.).
6316.    Desfăşurat – Întins, desfăcut; răsfirat într-o anumită ordine.
6317.    Desfătui – A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la.
6318.    Desfătuire – Acţiunea de a desfătui şi rezultatul ei.
6319.    Desfid – Sfidare, încruntare.
6320.    Desfide – A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, ştiut fiind că nu va reuşi; a spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil; a încrunta, a nesocoti o primejdie; a sfida, a brava.
6321.    Desfidere – Faptul de a desfide; provocare, sfidare.
6322.    Desfiinţa – A face ca ceva să nu mai existe; a suprima, a distruge, a nimici; a abroga, a anula un contract, o convenţie, etc.
6323.    Desfiinţare – Acţiunea de a desfiinţa şi rezultatul ei; suprimare, distrugere, nimicire, înlăturare; abrogare, anulare; termen utilizat cu semnificaţia de înlăturare a actului juridic şi a efectelor acestuia în mod retroactiv, de la data încheierii (în situaţii diferite, desfiinţarea primeşte denumiri diferite).
6324.    Desfiinţarea persoanelor juridice – Mod de încetare a existenţei entităţilor juridice colective ca subiecte de drept civil care se realizează pe baza unui act de dispoziţie al autorităţii de stat competente, fără a intra în  procedura de lichidare.
6325.    Desfiinţat – Suprimat, înlăturat; distrus, nimicit; abrogat, anulat.
6326.    Desfunda – A deschide un butoi scoţându-i fundul sau dându-i cep; a deschide o sticlă astupată, scoţându-i dopul; a destupa; a se revărsa; a curăţa sau a goli un canal, o conductă, un şanţ înfundat etc.; a face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc.; a ara adânc, a desţeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantaţii viticole sau pomicole.
6327.    Desfundare – Faptul de a (se) desfunda.
6328.    Desfundat – Cu fundul (sau cu capacul, dopul) scos; deschis, destupat; curăţat, golit de impurităţile care îl obturau; artere de circulaţie sau terenuri impracticabile (din cauza ploii).
6329.    Desigila – A deschide o încăpere sau un obiect sigilat, a-i scoate sigiliul; a despecetlui.
6330.    Desigilare – Acţiunea de a desigila şi rezultatul ei; desfacere a unui sigiliu; despecetluire.
6331.    Design – Ansamblu de tehnici şi procedee referitoare la formă, culoare, material, componente, ambalaj, etc., care servesc la crearea/ conceperea unui produs; în termeni generici: desen, schiţă, plan, proiect.
6332.    Designa – A desemna, a indica.
6333.    Designated Order Turnaround (DOT) – Sistem computerizat la NYSE (Bursa de acţiuni de la New York – New York Stock Exchange) pentru executarea automată a ordinelor de piaţă de volum mic.
6334.    Desigur – Fără îndoială, cu siguranţă, negreşit, bineînţeles.
6335.    Desime – Însuşirea de a fi des, compact sau îndesat; desiş.
6336.    Desista – A renunţa la o acţiune sau la un drept care ar urma să fie valorificat pe cale de acţiune.
6337.    Desistare – Acţiunea de a desista şi rezultatul ei; cauza de nepedepsire, constă în întreruperea, încetarea sau curmarea de către făptuitor, de bună voie, a săvârşirii a ceva precizat legislativ (art. 22 C.Pen.).
6338.    Desluşi – A distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larmă de zgomote); a auzi; a distinge, a recunoaşte, a observa, a vedea (în semiîntuneric sau într-un spaţiu slab luminat); a face să apară clar conturul lucrurilor; a desprinde dintr-un complex de idei,a  limpezi, a lămuri, a clarifica o problemă, o idee, etc.; a deveni limpede, explicit; a se clarifica; a explica, a da lămuriri, a face pe cineva să priceapă ceva; a se lămuri, a se edifica (asupra unui lucru), a înţelege.
6339.    Desluşire – Acţiunea de a (se) desluşi şi rezultatul ei; lămurire, explicaţie.
6340.    Desluşit – Care se aude limpede; care se vede precis; pe înţeles, lămurit, răspicat.
6341.    Desluşitor – Care explică, care lămureşte.
6342.    Despacheta – A desface, a scoate un obiect din ambalajul în care se află împachetat; a deschide, a desface un pachet, o ladă, etc. pentru a scoate obiectele din interior.
6343.    Despachetare – Acţiunea de a despacheta şi rezultatul ei.
6344.    Despatch money – Expresie utilizată pentru a desemna suma de bani, exprimată în valuta contractului de navlosire, ce trebuie plătită de către armator navlositorului pentru zilele în minus faţă de stalii, folosite pentru încărcarea/ descărcarea navei.
6345.    Despăduri – A tăia în mod neraţional pădurea într-un loc; a defrişa.
6346.    Despădurire – Acţiunea de a despăduri şi rezultatul ei; defrişare.
6347.    Despădurit – Un teren, o regiune, etc. de pe care s-au tăiat pădurile.
6348.    Despăgubi – A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale) suferite.
6349.    Despăgubire – Acţiunea de a (se) despăgubi şi rezultatul ei; compensare a unei pagube; sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracţiune; desdăunare, daună, compensaţie.
Una din modalităţile de reparare a pagubei pricinuite prin infracţiune. Repararea pagubei se poate face în natură (restituirea lucrului, restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris) sau prin plata unui echivalent bănesc.
Denumire dată sumei de bani pe care cel care a săvârşit o faptă ilicită păgubitoare este obligat să o plătească celui păgubit prin acea faptă.
6350.    Despăgubire în compensare – Sumă de bani pe care este îndreptăţită să o pretindă de la autorul unei fapte ilicite, victima acelei fapte, dacă i-a fost provocată o vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii, care a determinat o modificare a echilibrului vieţii sale, în sensul de a-i face inaccesibile pentru viitor anumite idealuri ce până atunci îi erau accesibile, sau pentru a-i răpi posibilitatea, până atunci existenţa, de a avea anumite satisfacţii sau plăceri de viaţă.
6351.    Despăgubiri de război – Sumă pe care un stat răspunzător de dezlănţuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii pentru repararea prejudiciilor cauzate.
6352.    Despărţenie – Despărţire, divorţ.
6353.    Despărţi – A se îndepărta de cineva sau de ceva plecând în altă parte,a  părăsi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; mai multe persoane separate plecând în direcţii diferite; a se înstrăina, a se detaşa sufleteşte de cineva sau de ceva; a rupe legăturile cu cineva; a se lipsi de ceva de care e legat sufleteşte; a renunţa la; a divorţa; a separa, a izola, a pune între; a (se) împărţi (în două sau mai multe părţi); a (se) separa, a (se) segmenta.
6354.    Despărţire – Faptul de a (se) despărţi; separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timp cât cineva stă despărţit, despărţit; divorţ; diviziune, împărţire, segmentare; despărţitură; circumscripţie (poliţienească sau administrativă); localul unde erau instalate birourile unei circumscripţii.
6355.    Despărţire în fapt – Sintagmă ce desemnează întreruperea de durată a convieţuirii soţilor şi încetarea îndeplinirii de către aceştia a obligaţiilor lor personale nepatrimoniale, decurgând din căsătorie precum îndatorirea de sprijin moral reciproc, obligaţia de coabitare şi de fidelitate.
6356.    Despărţit – Separat (unul de altul); divorţat; fără legătură, izolat (de ceilalţi); deosebit, diferit.
6357.    Despărţitor – Care desparte.
6358.    Despărţitură – Parte despărţită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă, etc.; încăpere mică despărţită din una mai mare, compartiment; construcţie făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva; grup, ceată izolată.
6359.    Despre – În legătură cu, cu privire la, referitor la; după, dinspre; din partea, din regiunea, de la; spre, înspre, către; aproape de, către, înspre.
6360.    Desprinde – A desface un lucru de altul cu care este strâns unit, prins; a separa; a rupe, a dezlipi şi a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, aşezat, pus; a desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, şireturile etc. care îl susţin; a lua din cui sau din cuier; a scoate din jug sau din hamuri un animal de tracţiune; a dejuga, a deshăma; a desface şi a cădea sau a se îndepărta de la locul unde este prins, fixat; a se detaşa; a se desface dintr-un tot, a se repara; a se contura, a se desluşi; a ieşi dintr-un grup sau dintr-o mulţime, a se detaşa; a se despărţi, a se separa de cineva; a rezulta, a reieşi; a se distinge, a se înţelege, a se auzi.
6361.    Desprindere – Acţiunea de a (se) desprinde şi rezultatul ei; desfacere, dezlipire, detaşare.
6362.    Desproprietări – A lua cuiva dreptul de proprietate.
6363.    Desproprietărire – Acţiunea de a desproprietări şi rezultatul ei.
6364.    Destăinui – A spune cuiva, a da la iveală o taină, un  gând ascuns; a mărturisi, a divulga; a-şi da pe faţă gândurile sau sentimentele; a se da pe faţă, a ieşi la iveală; a se trăda.
6365.    Destăinuire – Acţiunea de a (se) destăinui şi rezultatul ei; divulgare, mărturisire.
6366.    Destin – Soartă, viitor; forţă sau voinţă supranaturală care ar hotărî în mod fatal şi irevocabil tot ceea ce se petrece în viaţa omului; fatalitate.
6367.    Destina – A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi; a hotărî dinainte soarta unei fiinţe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina.
6368.    Destinare – Acţiunea de a destina şi rezultatul ei.
6369.    Destinat – Stabilit, hotărât dinainte; hărăzit; ursit, menit, sortit, predestinat.
6370.    Destinatar – Persoană căreia i se încredinţează sau i se trimite ceva; adresant.
Persoană căreia îi este adresată trimiterea poştală (OG 31/ 2002).
6371.    Destinatar final  - Orice persoană fizică sau juridică ce beneficiază de sprijin financiar de la un instrument financiar (Reg. UE 1303/ 2013).
6372.    Destinatoriu – Care fixează o destinaţie.
6373.    Destinaţia vamală a mărfurilor – Reprezintă plasarea mărfurilor sub regim vamal, introducerea lor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber, reexportarea lor de pe teritoriul vamal al Comunităţii, distrugerea lor sau abandonarea lor în favoarea bugetului statului (L 86/ 2006).
6374.    Destinaţia proprietarului – Mod de constituire a servituţilor stabilite prin fapta omului, concretizat în actul prin care proprietarul ce stăpâneşte două fonduri creează între ele o stare de fapt care ar constitui o servitute dacă fondurile ar aparţine la doi proprietari diferiţi.
6375.    Destinaţie – Întrebuinţare (hotărâtă dinainte); loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva.
6376.    Destinaţie vamală a mărfurilor – Este reprezentată de plasarea mărfurilor sub un regim vamal, introducerea mărfurilor într-o zonă liberă sau antrepozit liber, reexportul acestora în afara teritoriului vamal al României, distrugerea mărfurilor, abandonarea mărfurilor în favoarea statului (Legea nr. 86/ 2006 – Codul vamal).
6377.    Destitui – A scoate, a îndepărta pe cineva dintr-un post, dintr-o funcţie; a revoca.
6378.    Destituire – Acţiunea de a destitui şi rezultatul ei; scoatere din funcţie; demitere.
6379.    Destrăma – Ţesături sau obiecte ţesute care se zdrenţuiesc prin desfacerea neregulată şi ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe; a se răsfira, a se risipi; a desface, a deşira un ghem, o împletitură, etc.; a desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impurităţile şi a-l pregăti pentru cardare; a mărunţi semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura, etc.) în vederea transformării lor în pastă de hârtie; a (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; a slăbi.
6380.    Destrămare – Acţiunea de a (se) destrăma şi rezultatul ei.
6381.    Destrămat – Cu fire desfăcute; rărit, zdrenţuit; răsfirat, împrăştiat; distrus, nimicit; dezordonat, dezmăţat, destrăbălat.
6382.    Destrămător – Maşină folosită pentru separarea zdrenţelor, în filatură, în industria hârtiei şi a celulozei.
6383.    Destrămătură – Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr-o ţesătură; zdrenţe; ruptură, răritură.
6384.    Destructor – Persoană, element care distruge.
6385.    Destul – Care este în cantitate suficientă, atât cât trebuie; care este în cantitate sau în număr mare, mult; care este mai mult decât trebuie, prea mult; aproape, suficient de, relativ.
6386.    Desţeleni – A ara adânc un teren (multă vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l semăna; a ieşi din rădăcini (în urma unei lovituri, a unei furtuni, etc.).
6387.    Desţelenire – Acţiunea de a desţeleni şi rezultatul ei.
6388.    Desţelenit – Teren necultivat arate adânc în vederea cultivării/ semănării.