To STUDY - Ficţiune - În jurul lumilor

Logo NMD - "În jurul Lumilor"
"În jurul lumilor"
Monique Touran
Ziua 1, Partea 2 - Mesajul

                „Zâmbeşte, mâine totul poate fi mai plictisitor decât azi! Sau mai supărător?!?”
            Niciodată nu îl văzuse pe Corasdo, „protectorul ei”, atât de aproape de a ceda, atât de nervos şi epuizat... Niciodată!!! Şi faptul că nu îl putea înţelege, în nici un fel, o măcina mai mult decât putea suporta... Da, asta este partea cu „supărător” în ea...
            Corasdo a fost dintotdeauna o inimă cât un munte... Atât de mare şi plină de viaţă încât nu o puteai asemui decât cu un munte încununat de răsăritul soarelui, sfinţit de izvoarele dădătoare de viaţă... Caldă, protectoare, paternă şi iubitoare... Unde să mai fie loc şi de supărare... Sau de epuizare?!?
            La început se minunase cât de curat poate fi acel om şi nu înţelegea de ce poate urî un astfel de om... De ce istoria ce ajunse-se la ele suna atât de murdar, atât de justificativ pentru ura ei şi a lui Lily... Dar, în mai puţin de un an, având acces la informaţii directe, chiar la dialogurile cu Corasdo, totul se schimbase în altceva...
            Prima dată a avut parte de negare, în care totul devenise imens, copleşitor, greu, mai mult decât putea ea duce. Totul devenise fără rost, înăbuşitor... Simţea cum tot ceea ce o motivase, nu mai avea sens. Viitorul a devenit difuz, acoperit total de trecutul în care se antrenaseră atât ca să ajungă în punctul de a demara acţiunea vieţii lor... Dintr-odată, în afară de durere nu mai simţea nimic...
            Şi, fiecare zi a devenit o bătălie în care marea faptă ce o putea face era aceea de a supravieţui... Inclusiv atacurilor neiertătoare ale lui Lily care îi spunea că doar încearcă să ţină pasul cu o durere care trebuie să nu o copleşească asemenea unui mecanism natural împotriva durerii compleşitoare şi a sentimentelor de irosire...
            „Tu nu faci altceva decât să accepţi ceea ce se întâmplă”, îi sublinia Lily disperată de suferinţa ei, de faza de negare în care se găsea... „Te încadrezi perfect în etapele durerii! Psihologie pură...”, îi sublinia usturător Lily ori de câte ori avea ocazia...
            Dar întrebările continuau să curgă: „De ce numai eu cred asta?”, „De ce tocmai mie mi se întâmplă toate acestea?”, „Nu vreau tocmai eu să trăiesc aşa ceva” şi multe, multe altele într-o avalanşă de nestăvilit...
            Dar se salva cu ajutorul mâniei. Corasdo era vinovat şi gata... Dovezile directe la care au avut acces sunt clare... Lily, mereu alături îi preciza: „Vezi să nu îţi negi mânia! Las-o să te conducă! Doar ea ne motivează de atât de mult timp... Tata trebuie să fie răzbunat într-un fel anume. Şi, să nu fii mânioasă pe tine pentru că simţi mânia şi nici să nu te simţi vinovată pentru mânia ta!”.
            A urmat negocierea, acel ceva care putea compensa durerea constatării că greşiseră în tot ceea ce simţeau... Evident, Corasdo, fără să ştie nimic din tumultul ei interior, părea că o susţine, părea că se implică perfect, anulând neputinţa şi deznădejdea ce o trăia Monique... Dar ea mergea implacabil spre a înţelege din ce în ce mai mult că greşiseră, că încercările ei de a controla situaţia nu îşi aveau rostul... Întrebările copleşitoare „cum ar fi fost dacă”, „dar dacă” şi altele asemenea nu reuşeau să o întoarcă la stabilitatea anterioară, când avea un scop clar. Chiar se simţea vinovată...
            „Nu faci altceva decât să negociezi cu destabilizarea ta, fato”, îi turna acid pe suflet Lily...
            Şi, a urmat depresia... Mii de visuri, de planuri, speranţe, proiecte s-au făcut praf... Tot ceea ce cresuseră ele întreaga copilărie, şi mulţi ani după aceea, tot ceea ce construiseră... Corasdo era cu totul altceva şi nu mai vedea continuitatea acţiunilor ei... Tristeţe, regret, incertitudine, frustrare... Sentimente peste sentimente dar... A venit momentul acceptării. Acesta este realitatea, Corasdo era nevinovat, acesta este adevărul.
            A fost o perioadă la fel de dureroasă ca cele precedente. Dar, trecerea timpului i-a relevat că fiind ea însăşi, fiind un adevărat partener al lui Corasdo, depresia a zburat şi s-a instalat calmul... Şi, era acceptare pură şi nu resemnare... Aşa, viaţa a intrat în cursul ei normal, actual... În fond, alături de Corasdo care o ajuta cu toată sinceritatea şi inima sa caldă... Offf, da, o inimă adevărată...
            Că tot veni vorba de Corasdo şi inima lui... Să intru în „Inimă” şi să îi spun tot ceea ce s-a petrecut azi lui Lily... Şi să stabilim ce este de făcut pe mai departe!
            Dezactivă toate serviciile active şi îşi lăsă biom-ul în cea mai îndepărtată cameră, pentru a ieşi cu certitudine din sfera de scanare a acestuia. Activă mecanismul de deschidere al „Inimii” apoi intră când peretele ascuns culisă.
            Lily era întinsă lasciv pe patul din încăpere. Simţind intrarea lui Monique, întoarse lent privirea şi spuse:
            - Nu am chef de nimic la momentul ăsta... Şi nici pentru mâine. Sunt frântă de oboseală... Am finalizat misiunea restantă şi...
            Rămase gânditoare îndeajuns de mult cât să îşi dea seama Monique că ceva nu este în regulă... Şi, Monique ştia că nu este bine să o abordeze direct în astfel de situaţii.
            - Trebuie să facem sincronizarea indiferent cât suntem de obosite, Lily! îi preciză dojenitor Monique. Şi, oricum, nu am mare lucru să îţi spun, îi transmise Monique în timp ce cuplă cardul de transfer la dispozitivul de sincronizare. Ai aici toate datele necesare pentru misiunea care o pregăteşti, precum şi toate achiziţiile legate de Coras Inc.
            - Bine, spune, rosti mai mult şoptit Lily, trântindu-şi capul peste mâinile încrucişate, sprijinite pe pat. Eu m-am antrenat pentru viitoarea misiunea, ăăă... Asta în condiţiile în care Centrul nu ne trimite vreo urgenţă... Apoi am efectuat misiunea restantă. Ţinta este ştearsă şi toate incidenţele sunt curate... Nu sunt urme, nu sunt răniţi...
            - La mine, a venit delegaţia militară pentru contractul cel nou... La Coras Inc., preciză apăsat sesizând că atenţia lui Lily nu prea are cotele necesare. Nu am ce să-ţi povestesc deoarece vei găsi totul în datele transferate, spuse aşezându-se pe pat lângă Lily, începând să o mângâie tandru. Singura chestie care iese rău în relief este o stare accentuată de nervozitate de partea lui Corasdo. Nu înţeleg ce se petrece... Este ceva atât de implicant încât muntele de calmitate şi bunătate reprezentat Corasdo este anulat de vibraţia momentului.
            - Ţi-am spus că nu are cum să stea deoparte. Fiind vorba despre bastardul iubitei lui nu are cum să facă asta. Şi mai şi nenoroceşte viaţa altor militari nevinovaţi, aşa cum a fost şi tatăl nostru.
            - Simt că exagerezi, atât legat de Corasdo cât şi legat de... Cum i-ai spus. Dacă vei sta mai mult timp lângă el ai înţelege ceea ce spun. Un om cu banii şi valorile lui nu are cum să fie lăsat deoparte de nimeni, mai ales de armată pentru care este principalul furnizor de tehnologie al momentului. Şi, apropos, tot din piept vine sentimentul că este vorba despre Dan?
            - Nu are cum să fie altfel... Oameni de genul lui Corasdo nu pun preţ pe nimic altceva decât pe persoanele la care ţin. Ele sunt singurele şi adevăratele lor valori... Acel ceva, de nepreţuit, pentru care sunt în stare de orice, legal sau nu, moral sau nu. Are vreo tangenţă la această afacere iubita lui Corasdo?!? Nu, continuă dând tentă retorică întrebării anterioare. Nu poate avea... Este o casnică fără importanţă. Dar Dan, bastardul?!? Pilot de transport, plictisit de meseria sa, cu ifose de pilot renegat... Armata îi poate oferi imediat ceva care să devină pârghie gen şantaj pentru Corasdo... Îţi spun cu certitudine că este ceva legat de asta...
            - Da, posibil, dar nu am găsit nici o urmă cât de mică care să certifice intuiţia ta. Dan îşi pierde timpul acum... Este între două curse...
            - Văd că stai tot timpul cu ochii pe el! interveni Lily cu o voce miorlăită, insinuantă.
            - Doamna Anda şi Dan sunt pe lista de priorităţi fixate chiar de Domnul Corasdo... Este un fel de obligaţie de serviciu a mea, în calitate de secretară a lui Corasdo, să urmăresc permanent şi discret fiecare gest, activitate, contact etc. ale lor.
            - Cât ai stat tu alături de Dan ăla, evident că îl cunoşti foarte bine, continuă Lily. Pregăteşte-te surioară, că al tău va fi. Te cunosc şi ştiu când îţi place de un mascul. Ca parte din misiunea noastră de suflet, răzbunarea tatălui nostru, tu trebuie să faci pasul să pui mâna pe sufletul lui, pe Dan. Numai aşa putem să îl avem pe Corasdo necondiţionat la degetul mic şi să-l facem să sufere aşa cum am suferit şi noi. Eu sunt încurcată cu Rick şi nu prea am de gând să schimb acum masculul. Dacă mă ajuta-i vreodată cu Rick poate că mă gândeam să te ajut cu...
            - Te rog, să schimbăm subiectul! Şi aşa se încurcă treburile mai mult decât este necesar. Te rog să renunţi la răzbunarea ta! Ţi-am spus părerea mea de mai multe ori... Ne sunt de ajuns problemele care le avem cu centrala şi ţi-am spus că sunt aproape sigură că el, Corasdo, spune adevărul gol goluţ. De ce ar avea el de suferit sau Dan, care n-are nici o vină?!? Doar pentru că noi am crezut şi ne-am înveninat atât de mult timp până ce să aflăm adevărul?!?
            - Asta crezi tu, dragă surioară. Eu nu sunt convinsă şi, chiar, de ce aş fi?!? Tata este mort din cauza lui Corasdo?!?
            - Da, dar nu a fost decât un accident... Un simplu accident...
            - La război nu există accidente. Există doar lucruri nefăcute şi sacrificii... Şi, în nici un caz morţi aşa cum a avut tata...
            - Exagerezi, aşa cum o faci de fiecare dată...
            - ... Şi vremurile sunt tulburi, o întrerupse Lily, fără o logică a afirmaţiei ei... Da, am ascultat de multe ori astea de la tine, continuă zeflemitor. Chiar nu îţi este dor de ceva acţiune?!?
            - Acţiunea este specialitatea ta. După cum spunea-i mereu, tu eşti cu zvâcul, eu cu oftatul, tu cu răul, eu cu binele, tu cu nefiinţa eu cu fiinţa. Să continui?!? spuse Monique rapid, din ce în ce mai puternic.
            - Da, da, continuă! Dar nu vei schimba nimic din ceea ce cred. Corasdo trebuie să plătească. Dar, mai întâi, să sufere cu adevărat...
            - Chiar trebuie să te controlezi draga mea! interveni Monique. Poate va trebui să mă înlocuieşti şi atunci biomurile şi detectoarele de siguranţă vor sesiza cu siguranţă creşterea parametrilor de agresivitate sau cel puţin de iritare.
            - Nu-mi duce tu de grijă draga mea! Chiar dacă aş merge fără biomis sunt sigură că m-aş controla fără nici un fel de probleme. Spre deosebire de tine eu am trecut absolut toate testele de control psihic.
            - OK, OK, ştii că ai dreptate şi nu am de gând să te contrazic. Am gândit toate acestea după disponibilităţile mele reale. Scuze!
            - Revin la gândurile mele despre situaţia ta! Ar fi bine să îţi fie dor de un bărbat, sau măcar de un mascul, aşa cum am eu parte de Rick. Până să mă plictisesc mă răcoreşte şi pot să mă retrag aici, gata de fi sâcâită de tine sau de Centrală... Ştii că starea de după este una de liniştire totală, de încărcare şi revigorare...
            - Încă îmi este mult mai dor să mă văd cu tine, semnaliză Monique că nu mai vrea să continue discuţia. Ce ai mai făcut? continuă aşezându-i părul cu mişcări lente, atente, tandre. Ce ai mai făcut? îi repetă observând că Lily se pisicea sub mângâieri. Hai, spune! întări anulând orice opoziţie.
            - Mai nimic. Am de pregătit o misiune destul de grea şi am tras la ea toată ziua până ce să ies în misiunea stupidă din seara aceasta... Merge greu. Dacă voi înainta cu viteza asta cred că o voi putea face abia peste o săptămână.
            - Ce s-a întâmplat în misiune? Te-ai dat de gol a doua oară, deja, că ceva nu a mers cum trebuie. Ai ceva să îmi spui?!? interveni insinuant Monique.
            - Deh, un amărât de gardian băgăcios a rămas fără orice fel de amintiri, completă cu o mină pierdută Lily. Ronnie Gautier îl chema pe amărât. Am apucat să descarc datele lui... Voi vedea dacă are vreo familie şi voi face ceea ce pot... De fapt, tu vei face! Eu sunt partea rea, tu eşti partea bună...
            - OK, ca şi făcut! Aştept să îmi dai toate detaliile. Este primul tău rateu de când suntem băgate în jocul acesta... Cred că eşti afectată în vreun fel?
            - Ce ar fi să crezi cu adevărat că te înşeli! spuse autoritar Lily. Singurul lucru care m-a afectat în vreun fel a fost că el era soldat, ca şi noi... S-a sacrificat aiurea, acesta este adevărul...
            - Păcat, spuse real afectată Monique.
            - Te rog să nu mai întrebi nimic despre asta! interveni Lily brutal. Ştii că nu fac greşeli. Chiar a trebuit să se întâmple asta.
            - Ce faci, ai de gând să ieşi pe undeva? Schimbă Monique subiectul. Să te vezi cu Rick, să te simţi bine sau... Pur şi simplu să te descarci în stilul tău...
            - Azi chiar n-am chef, draga mea. Ţi-am spus că sunt obosită. Spuse ridicându-se în şezut având grijă să nu întrerupă mângâierile lui Monique, şi îşi puse capul pe pieptul ei. Poţi să mergi în casă fără probleme, eu voi dormi până mâine când te întorci. Dar, te rog, să îmi aranjezi o întâlnire cu Rick pentru mâine. Alege tu ora... Şi sper să am chef de asta. Vezi tu, da?
            - Bine, draga mea, îi răspunse Monique sărutându-i fruntea cu dragoste, după care se ridică şi ieşi din „Inimă”.
            Intră în camera de zi şi se tolăni în fotoliu, după care „atrase” deschiderea terminalului de comunicaţii…
Hai să vedem ce mai este de făcut înainte de a închide ziua aceasta... Hmmm, cred că a fost mai mult plictisitoare... Corasdo... Aici am de lucru, aici trebuie să mă gândesc bine de tot la ceea ce am de făcut, mai ales pentru a nu spori ura lui Lily contra lui.
            Da, azi nu a fost bine deloc cu el. Nu merge nimic cum trebuie. Azi, totul a fost mai vizibil ca niciodată. Cercetarea, dezvoltarea, producţia, totul era „sub graficul de lucru”... Cei de la contractările militare erau mai incisivi ca niciodată în a avea „nepreţuitul cuvânt” al lui Corasdo...
            Şi, am uitat! Mai era şi nesimţitul ăla de Thank, şeful delegaţiei militare, cu fufa lui... Parcă de la ei pornea maximum de supărare ce se acumula-se în sir Corasdo. Studiase înregistrările video de zeci de ori şi, pe deasupra, intuia că acolo este problema.
            Dar nu reuşise să îşi dea seama ce vorbeau. Militarul îşi schimba mereu poziţia, intuind sau cunoscând poziţiile camerelor de supraveghere sau a dispozitivelor generale de scanare, încât nu puteai citi pe buze sau să prelevezi vibraţiile audio.
            Nesimţitul ăla îşi controla perfect simţurile. Hmmm, ce surpriză?!? La scanare detecta-se centura biomis. Şi nu era una obişnuită, de serie. În fond, la ce te putea-i aştepta la unul de rangul lui?!? Dispozitivele, mai mult sau mai puţin legale, de care dispunea, şi care colaborau cu biom-urile, nu detectau prea mari modificări de status nervos, electrolitic, adrenalitic, cortizonic sau altele. Doar dispozitivele bioenergetice o luaseră razna, la propriu. Avea de a face cu o adevărată furtună bioenergetică din care nu putea distinge aproape nimic concret. Doar energie întunecată, de dezechilibru. Şi, Corasdo semnala puternic că o receptează. Mai ales când şuşoteau, trupul şi emisiile nervoase şi bioenergetice ale lui Corasdo o luau razna.
            Folosind la maxim tehnologiile şi cunoştinţele de care dispunea a reuşit doar ancora psihologică ce determina toate aceste „ieşiri din parametri” ale lui sir Corasdo: „mesajul”... Urmat de orice altceva chiar dacă neinteligibil, neîncadrabil în ceva...
            Folosind la maxim tehnologiile şi cunoştinţele de care dispunea a reuşit să identifice doar ancora psihologică ce determina toate aceste „ieşiri din parametri” ale lui sir Corasdo: „Mesajul”... Urmat de orice altceva, chiar dacă neinteligibil, neîncadrabil în ceva...
            Offf, oricum a fost o zi oribilă... Mă voi odihni puţin şi apoi voi vedea totul cu alţi ochi, cu altă profunzime.


            Hint: 1. Cursul.

Dorin M - 09 Septembrie 2017

notă translare/ translation note/ Übersetzungshinweis/ note de traduction/ nota di traduzione/ nota de traducción/ nota de tradução.

                 Dear readers in English,
            Using existing methods of translation (for the Romanian language) have still large gaps, so I proceeded to an effort to achieve, if possible, its translation (and its adaptation) for you. I apologize for the many mistakes but I am sure that my effort gives better results than existing translation engines.
            In addition, your effort to correct this text with your translations are welcome but I cannot reward your efforts, just only with mere mention of your aid, in bottom of text, where it was given and, why not, in the future, you may have a possible material reward, if my adventure will be financially successful.
            Thanks for your understanding (and help, if possible),
            Dorin M

Vă rog inseraţi comentariile Dumneavoastră!



Rating for dorinm.ro