STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Anosmia
(Medicina clasică/ alopată)
Deși este de
obicei o consecință nesemnificativă a congestiei sau
obstrucției nazale, anosmia - absența simțului mirosului -
anunță uneori un defect grav. (Consultați Înțelegerea simțului
mirosului.)
Anosmia temporară
poate rezulta din orice afecțiune care irită și provoacă
umflarea mucoasei nazale și obstrucționează zona olfactivă a
nasului, cum ar fi fumatul intens, rinita sau sinuzita.
Anosmia permanentă apare de obicei atunci când neuroepiteliul
olfactiv sau orice parte a nervului olfactiv este distrus.
Anosmia permanentă sau temporară poate rezulta și din
inhalarea de iritanți, cum ar fi cocaina sau vaporii acizi,
care paralizează cilii nazali. Anosmia poate fi, de asemenea,
raportată - fără o cauză organică identificabilă - de către
pacienții care suferă de isterie, depresie sau schizofrenie.
Anosmia este
percepută invariabil ca bilaterală; poate apărea și anosmia
unilaterală, dar este rar recunoscută de pacient. Deoarece
stimularea combinată a papilelor gustative și a celulelor
olfactive produce simțul gustului, anosmia este de obicei
însoțită de ageuzie, pierderea simțului gustului.
Istoric:
Întrebați pacientul despre debutul și durata anosmiei și despre semnele și simptomele asociate acesteia: nas înfundat, scurgeri nazale sau sângerare, picurare postnazală, strănut, uscăciune sau durere a gurii și gâtului, ageuzie, pierderea poftei de mâncare, lăcrimare excesivă și facială sau oculară. durere.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru boli nazale, alergii și traumatisme craniene.
Întrebați pacientul dacă fumează și, dacă da, cât de des.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Întrebați pacientul despre debutul și durata anosmiei și despre semnele și simptomele asociate acesteia: nas înfundat, scurgeri nazale sau sângerare, picurare postnazală, strănut, uscăciune sau durere a gurii și gâtului, ageuzie, pierderea poftei de mâncare, lăcrimare excesivă și facială sau oculară. durere.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru boli nazale, alergii și traumatisme craniene.
Întrebați pacientul dacă fumează și, dacă da, cât de des.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Înțelegerea
simțului mirosului
Nasul nostru poate distinge mirosurile a mii de substanțe chimice, datorită unui complex foarte dezvoltat de celule senzoriale. Epiteliul olfactiv conține celule receptori olfactiv, împreună cu glande olfactive și celule sustentaculare - ambele secretă mucus pentru a menține suprafața epitelială umedă. Mucusul care acoperă celulele olfactive prinde probabil moleculele de miros din aer, care apoi se potrivesc în receptorii corespunzători de pe suprafața celulei. Ca răspuns la acest stimul, celula receptoare transmite un impuls de-a lungul nervului olfactiv (nervul cranian I) către zona olfactivă a cortexului, unde este interpretat. Orice întrerupere de-a lungul acestei căi de transmisie sau orice obstrucție a suprafeței epiteliale din cauza uscăciunii sau congestiei, poate provoca anosmie.
Nasul nostru poate distinge mirosurile a mii de substanțe chimice, datorită unui complex foarte dezvoltat de celule senzoriale. Epiteliul olfactiv conține celule receptori olfactiv, împreună cu glande olfactive și celule sustentaculare - ambele secretă mucus pentru a menține suprafața epitelială umedă. Mucusul care acoperă celulele olfactive prinde probabil moleculele de miros din aer, care apoi se potrivesc în receptorii corespunzători de pe suprafața celulei. Ca răspuns la acest stimul, celula receptoare transmite un impuls de-a lungul nervului olfactiv (nervul cranian I) către zona olfactivă a cortexului, unde este interpretat. Orice întrerupere de-a lungul acestei căi de transmisie sau orice obstrucție a suprafeței epiteliale din cauza uscăciunii sau congestiei, poate provoca anosmie.
EVALUARE FIZICĂ:
Inspectați și palpați structurile nazale pentru leziuni evidente, inflamații, deformări și deviații sau perforații ale septului.
Observați conturul și culoarea mucoasei nazale.
Observați sursa și caracterul scurgerii nazale.
Palpați zonele sinusurilor pentru sensibilitate și contur.
Inspectați și palpați structurile nazale pentru leziuni evidente, inflamații, deformări și deviații sau perforații ale septului.
Observați conturul și culoarea mucoasei nazale.
Observați sursa și caracterul scurgerii nazale.
Palpați zonele sinusurilor pentru sensibilitate și contur.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Deși anosmia permanentă de obicei nu răspunde la tratament, vitamina A administrată pe cale orală sau prin injecție oferă ocazional îmbunătățiri.
Deși anosmia permanentă de obicei nu răspunde la tratament, vitamina A administrată pe cale orală sau prin injecție oferă ocazional îmbunătățiri.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Anosmia la copii rezultă de obicei din obstrucția nazală de către un corp străin sau adenoizii măriți.
Anosmia la copii rezultă de obicei din obstrucția nazală de către un corp străin sau adenoizii măriți.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Dacă anosmia rezultă din congestia nazală, instruiți pacientul să folosească un decongestionant local sau un antihistaminic, împreună cu un vaporizator sau umidificator. Pacientul va fi sfătuit să evite utilizarea excesivă a decongestionantelor locale, care poate duce la destinderea congestiei nazale.
Dacă anosmia rezultă din congestia nazală, instruiți pacientul să folosească un decongestionant local sau un antihistaminic, împreună cu un vaporizator sau umidificator. Pacientul va fi sfătuit să evite utilizarea excesivă a decongestionantelor locale, care poate duce la destinderea congestiei nazale.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)