STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
To Study/ Pentru studiu - Tehnic - Dorin M

Paginile Noua Medicină Dacică Apnea (Medicina clasică/ alopată)

Apneea, încetarea respirației spontane, este uneori temporară și autolimitată, așa cum se întâmplă în timpul respirațiilor lui Cheyne-Stokes și Biot. Mai frecvent, totuși, este o urgență care pune viața în pericol și necesită intervenție imediată pentru a preveni moartea.

Apneea rezultă de obicei din unul sau mai multe dintre cele șase mecanisme fiziopatologice, fiecare dintre ele având numeroase cauze. Cele mai frecvente cauze ale acesteia includ traumatisme, stop cardiac, boli neurologice, aspirație a unui obiect străin, bronhospasm și supradozaj.

ALERTĂ:
Dacă detectați apnee:
- stabilirea și menținerea unei căi respiratorii patentate
- uitați, ascultați și simțiți rapid respirația spontană; dacă este absent, începeți ventilația artificială până când apare sau până când ventilația mecanică poate fi inițiată
- evaluați pulsul carotidian al pacientului (sau pulsul brahial dacă este un sugar sau un copil mic) imediat după ce ați stabilit căile respiratorii permeabile. Dacă nu puteți palpa un puls, începeți compresiile cardiace.
Când starea respiratorie și cardiacă a pacientului este stabilă, efectuați o evaluare concentrată.

ISTORIC:
Încercați să determinați evenimentele care preced imediat evenimentul apneic, întrebând pe cineva care a asistat la episod.
Când este capabil, întrebați pacientul despre cefalee, durere în piept, slăbiciune musculară, durere în gât sau dispnee.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru boli respiratorii, cardiace sau neurologice.
Întrebați pacientul despre alergii și consumul de droguri.

EVALUARE FIZICĂ:
Inspectați capul, fața, gâtul și trunchiul pacientului pentru leziuni ale țesuturilor moi, hemoragie sau deformări ale scheletului.
Auscultați plămânii pentru zgomote respiratorii accidentale, în special trosnituri, gâlgâit și barbotaj.
Percutați câmpurile pulmonare pentru o tonalitate crescută sau hiperrezonanță.
Auscultați inima pentru suflu, frecare pericardică și aritmii.
Verificați pentru cianoză, paloare, distensie a venei jugulare și edem.

CONSIDERAȚII SPECIALE:
Depresoarele sistemului nervos central (SNC) pot provoca hipoventilație și apnee. Benzodiazepinele pot provoca depresie respiratorie și apnee atunci când sunt administrate I.V. cu alte deprimante ale SNC la pacienții vârstnici sau bolnavi acut.

INDICATOARE PEDIATRICE:
Sugarii prematuri sunt deosebit de susceptibili la episoade apneice periodice din cauza imaturității SNC (Sistemului Nervos Central).
Cauzele frecvente de apnee la sugari includ sepsis, hemoragie intraventriculară sau subarahnoidiană, convulsii, bronhiolită și sindromul morții subite a sugarului.
La copiii mici și copiii mai mari, cauza principală a apneei este obstrucția acută a căilor respiratorii de la aspirația unui obiect străin. Alte cauze includ epiglotita acută, crupa, astmul și tulburări sistemice precum distrofia musculară și fibroza chistică.

PROBLEME DE VÂRSTĂ:
La pacienții vârstnici, sensibilitatea crescută la analgezice, sedative-hipnotice sau orice combinație a acestor medicamente poate produce apnee, chiar și în intervalele normale de dozare.

CONSILIEREA PACIENTULUI:
Înstruiți pacientul cu privire la măsurile de siguranță legate de ingestia de medicamente. Încurajează antrenamentul de resuscitare cardiopulmonară pentru toți adolescenții și adulții.



Bibliografie:

1. Evaluare rapidă, Ghid diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.

Dorin, Merticaru (2010)