STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Bradipneea
(Medicina clasică/ alopată)
În mod obișnuit,
înainte de apneea care pune viața în pericol sau stopul
respirator, bradipneea este un model de respirații regulate cu
o frecvență mai mică de 12 respirații/minut. Acest semn poate
rezulta dintr-o tulburare neurologică sau metabolică sau
dintr-o supradoză de droguri, toate acestea putând deprima
centrii de control respirator al creierului. (Consultați
Înțelegerea controlului neurologic al respirației.)
ALERTĂ:
Dacă pacientul cu bradipnee pare excesiv de somnoros:
- încercați să-l stârniți scuturându-l și instruindu-l să respire, apoi asigurați-i căile respiratorii
- ia repede semnele vitale
- evaluați starea neurologică verificându-i mărimea și reacțiile pupilei și evaluându-i nivelul de conștiență (LOC) și capacitatea de a-și mișca extremitățile
- să fie pregătit să instituie măsuri de urgență.
Dacă bradipneea este asimptomatică, efectuați o evaluare concentrată.
Dacă pacientul cu bradipnee pare excesiv de somnoros:
- încercați să-l stârniți scuturându-l și instruindu-l să respire, apoi asigurați-i căile respiratorii
- ia repede semnele vitale
- evaluați starea neurologică verificându-i mărimea și reacțiile pupilei și evaluându-i nivelul de conștiență (LOC) și capacitatea de a-și mișca extremitățile
- să fie pregătit să instituie măsuri de urgență.
Dacă bradipneea este asimptomatică, efectuați o evaluare concentrată.
Înțelegerea
controlului neurologic al respirației
Aspectele mecanice ale respirației sunt reglementate de centrii respiratori, grupurile de neuroni discreți din medulă și puțurile care funcționează ca o unitate. În centrul respirator medular, neuronii asociați cu inspirația și neuronii asociați cu expirația interacționează pentru a controla frecvența și adâncimea respiratorie. În puț, doi centri suplimentari interacționează cu centrul medular pentru a regla ritmul: Centrul apneustic stimulează neuronii inspiratori din medulare pentru a precipita inspirația; acestea, la rândul lor, stimulează centrul pneumotaxic pentru a inhiba inspirația, permițând să apară expirația pasivă.
Aspectele mecanice ale respirației sunt reglementate de centrii respiratori, grupurile de neuroni discreți din medulă și puțurile care funcționează ca o unitate. În centrul respirator medular, neuronii asociați cu inspirația și neuronii asociați cu expirația interacționează pentru a controla frecvența și adâncimea respiratorie. În puț, doi centri suplimentari interacționează cu centrul medular pentru a regla ritmul: Centrul apneustic stimulează neuronii inspiratori din medulare pentru a precipita inspirația; acestea, la rândul lor, stimulează centrul pneumotaxic pentru a inhiba inspirația, permițând să apară expirația pasivă.
În mod normal,
mecanismul de respirație este stimulat de creșterea nivelului
de dioxid de carbon și de scăderea nivelului de oxigen din
sânge. Chemoreceptorii din medulă și din corpurile carotide și
aortice răspund la modificările presiunii parțiale a
dioxidului de carbon arterial, presiunii parțiale a oxigenului
arterial și pH-ului, semnalând centrii respiratori pentru a
ajusta frecvența și adâncimea respiratorie. Depresia
respiratorie apare atunci când scăderea perfuziei cerebrale
inactivează neuronii centrului respirator, când modificările
PaCO2 și ale pH-ului sângelui arterial afectează
răspunsul chemoreceptorului sau când răspunsul neuronilor la
modificările PaCO2 este redus - de exemplu, în
cazul supradozajului cu narcotice.
ISTORIC:
Întrebați pacientul sau oricine l-a însoțit la spital dacă ar putea avea o supradoză de droguri. Dacă da, încercați să determinați ce medicamente a folosit, cât, când și pe ce cale.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru diabet; tumoare hepatică, renală sau cerebrală; infecție neurologică; accident vascular cerebral, boli pulmonare și traumatisme capului recent.
Examinați împreună cu pacientul toate medicamentele și dozele luate în ultimele 24 de ore.
ISTORIC:
Întrebați pacientul sau oricine l-a însoțit la spital dacă ar putea avea o supradoză de droguri. Dacă da, încercați să determinați ce medicamente a folosit, cât, când și pe ce cale.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru diabet; tumoare hepatică, renală sau cerebrală; infecție neurologică; accident vascular cerebral, boli pulmonare și traumatisme capului recent.
Examinați împreună cu pacientul toate medicamentele și dozele luate în ultimele 24 de ore.
EVALUARE FIZICĂ:
Luați semnele vitale ale pacientului.
Inspectați pielea pentru cianoză sau paloare. Administrați oxigen într-un ritm adecvat.
Inspectați capul pentru semne de traumă.
Verificați brațele pentru posibile semne de abuz de droguri.
Verificați starea neurologică, inclusiv dimensiunea pupilei, LOC și funcția motorie.
Auscultați plămânii pentru sunete anormale.
Luați semnele vitale ale pacientului.
Inspectați pielea pentru cianoză sau paloare. Administrați oxigen într-un ritm adecvat.
Inspectați capul pentru semne de traumă.
Verificați brațele pentru posibile semne de abuz de droguri.
Verificați starea neurologică, inclusiv dimensiunea pupilei, LOC și funcția motorie.
Auscultați plămânii pentru sunete anormale.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Deoarece pacientul cu bradipnee poate dezvolta apnee, verificați-i frecvent starea respiratorie și fiți pregătit să SE ofere suport ventilator, dacă este necesar.
Deoarece pacientul cu bradipnee poate dezvolta apnee, verificați-i frecvent starea respiratorie și fiți pregătit să SE ofere suport ventilator, dacă este necesar.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Deoarece frecvența respiratorie este mai mare la copii decât la adulți, bradipneea la copii este definită în funcție de vârstă.
Deoarece frecvența respiratorie este mai mare la copii decât la adulți, bradipneea la copii este definită în funcție de vârstă.
PROBLEME DE
VÂRSTĂ:
Pacienții vârstnici cărora li se prescriu medicamente au un risc mai mare de a dezvolta bradipnee secundar toxicității medicamentului, deoarece iau adesea mai multe medicamente care pot potența acest efect și au de obicei alte afecțiuni care îi predispun la acesta. Avertizează-ți pacientul cu privire la această complicație care poate pune viața în pericol.
Pacienții vârstnici cărora li se prescriu medicamente au un risc mai mare de a dezvolta bradipnee secundar toxicității medicamentului, deoarece iau adesea mai multe medicamente care pot potența acest efect și au de obicei alte afecțiuni care îi predispun la acesta. Avertizează-ți pacientul cu privire la această complicație care poate pune viața în pericol.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Pacienții care iau în mod regulat narcotice, cum ar fi pacienții cu cancer avansat sau anemie cu celule în seceră (siclemie), ar trebui să fie alertați despre bradipnee ca o complicație gravă și să fie învățați să recunoască semnele timpurii de toxicitate, cum ar fi greața și vărsăturile.
Pacienții care iau în mod regulat narcotice, cum ar fi pacienții cu cancer avansat sau anemie cu celule în seceră (siclemie), ar trebui să fie alertați despre bradipnee ca o complicație gravă și să fie învățați să recunoască semnele timpurii de toxicitate, cum ar fi greața și vărsăturile.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)