STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

 Deviația
                  oculară (Medicina clasică/ alopată)
            Deviația oculară
                  se referă la mișcarea anormală a ochiului care poate fi
                  conjugată (ambele ochi se mișcă împreună) sau disconjugate (un
                  ochi se mișcă diferit de celălalt). Acest semn comun poate
                  rezulta dintr-o tulburare oculară, neurologică, endocrină sau
                  sistemică care interferează cu mușchii, nervii sau centrii
                  creierului care guvernează mișcarea ochilor. Ocazional,
                  semnalează o tulburare care pune viața în pericol, cum ar fi
                  un anevrism cerebral rupt. (Consultați Deviația oculară:
                  caracteristici și cauze ale leziunilor nervilor cranieni.)
            În mod normal,
                  mișcarea ochilor este controlată direct de mușchii
                  extraoculari inervați de nervii oculomotor, trohlear și
                  abducens (nervii cranieni III, IV și VI). Împreună, acești
                  mușchi și nervi direcționează un stimul vizual să cadă pe
                  părțile corespunzătoare ale retinei. Deviația oculară
                  disconjugată poate rezulta din tonusul muscular inegal
                  (strabism neparalitic) sau din paralizia musculară asociată cu
                  afectarea nervilor cranieni (strabism paralitic). Deviația
                  oculară conjugată poate rezulta din tulburări care afectează
                  centrii din cortexul cerebral și trunchiul cerebral
                  responsabili pentru mișcarea ochilor conjugați. În mod
                  obișnuit, astfel de tulburări provoacă paralizia privirii -
                  dificultăți de mișcare a ochilor în una sau mai multe
                  direcții.
            ALERTĂ:
Dacă pacientul prezintă deviație oculară:
- ia repede semnele vitale
- căutați un nivel alterat de conștiență, modificări ale pupilei, disfuncții motorii sau senzoriale și dureri de cap severe
- dacă este posibil, întreabă-i pe familia lui despre schimbările comportamentale sau despre un istoric de traumatism cranian recent
- instituie măsuri de urgență, dacă este necesar.
Dacă starea pacientului o permite, efectuați o evaluare concentrată.
                
            Dacă pacientul prezintă deviație oculară:
- ia repede semnele vitale
- căutați un nivel alterat de conștiență, modificări ale pupilei, disfuncții motorii sau senzoriale și dureri de cap severe
- dacă este posibil, întreabă-i pe familia lui despre schimbările comportamentale sau despre un istoric de traumatism cranian recent
- instituie măsuri de urgență, dacă este necesar.
Dacă starea pacientului o permite, efectuați o evaluare concentrată.
Deviația oculară:
                  caracteristici și cauze ale leziunilor nervilor cranieni
                
            Caracteristici: Incapacitatea
                  de a focaliza ochiul în sus, în jos, în interior și în
                  exterior; pleoapa căzută; și, cu excepția diabetului, o pupilă
                  dilatată în ochiul afectat
            Nervul cranian și
                  mușchii extraoculari implicați: Nervul
                  oculomotor (III); rectul medial, rectul superior, rectul
                  inferior și mușchii oblici inferiori
            Cauze probabile: Anevrismul
                  cerebral, diabetul zaharat, hernia lobului temporal de la
                  creșterea presiunii intracraniene, tumora cerebrală
            Caracteristici: Pierderea
                  mișcării în jos și în exterior în ochiul afectat
            Nervul cranian și
                  mușchii extraoculari implicați: Nervul
                  trohlear (IV); mușchi oblic superior 
              
                  
              
                
                    
              
            
            
            Cauze probabile:
                  Traumatism cranian
              
              Caracteristici: Pierderea
                  mișcării către exterior în ochiul afectat
              
Nervul cranian
                      și mușchii extraoculari implicați: Nervul
                      Abducens (VI); mușchiul drept lateral
                Cauze
                      probabile: Tumora
                      cerebrală
                ISTORIC:
Întrebați pacientul de cât timp are deviația oculară și dacă aceasta este însoțită de vedere dublă, dureri de ochi sau dureri de cap.
Întrebați pacientul dacă a observat modificări motorii sau senzoriale asociate sau febră.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru hipertensiune arterială; Diabet; alergii; tulburări tiroidiene, neurologice sau musculare; dezechilibru muscular extraocular; traumatisme oculare sau craniene; și operație oculară.
                
            Întrebați pacientul de cât timp are deviația oculară și dacă aceasta este însoțită de vedere dublă, dureri de ochi sau dureri de cap.
Întrebați pacientul dacă a observat modificări motorii sau senzoriale asociate sau febră.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru hipertensiune arterială; Diabet; alergii; tulburări tiroidiene, neurologice sau musculare; dezechilibru muscular extraocular; traumatisme oculare sau craniene; și operație oculară.
EVALUARE FIZICĂ:
Observați pacientul pentru ptoză parțială sau completă. Observați dacă își înclină spontan capul sau își întoarce fața pentru a compensa deviația oculară.
Verificați înroșirea ochilor sau edem periorbital. Evaluează acuitatea vizuală; apoi evaluați funcția mușchilor extraoculari prin testarea celor șase câmpuri cardinale ale privirii.
                
            Observați pacientul pentru ptoză parțială sau completă. Observați dacă își înclină spontan capul sau își întoarce fața pentru a compensa deviația oculară.
Verificați înroșirea ochilor sau edem periorbital. Evaluează acuitatea vizuală; apoi evaluați funcția mușchilor extraoculari prin testarea celor șase câmpuri cardinale ale privirii.
CONSIDERAȚII
                  SPECIALE:
Dacă bănuiți o tulburare neurologică acută, luați măsuri de precauție pentru convulsii și monitorizați îndeaproape semnele vitale și starea neurologică.
                
            Dacă bănuiți o tulburare neurologică acută, luați măsuri de precauție pentru convulsii și monitorizați îndeaproape semnele vitale și starea neurologică.
INDICATOARE
                  PEDIATRICE:
La copii, cea mai frecventă cauză a deviației oculare este strabismul neparalitic.
Desi strabismul sever este ușor evident, strabismul ușor trebuie confirmat prin teste pentru dezalinieri, cum ar fi testul reflex de lumina corneean si testul de acoperire. Testarea este crucială – măsurile corective timpurii ajută la păstrarea vederii binoculare și a aspectului cosmetic. De asemenea, strabismul ușor poate indica retinoblastom, o tumoare care poate fi asimptomatică înainte de vârsta de 2 ani, cu excepția unui reflex albicios caracteristic la nivelul pupilei.
            La copii, cea mai frecventă cauză a deviației oculare este strabismul neparalitic.
Desi strabismul sever este ușor evident, strabismul ușor trebuie confirmat prin teste pentru dezalinieri, cum ar fi testul reflex de lumina corneean si testul de acoperire. Testarea este crucială – măsurile corective timpurii ajută la păstrarea vederii binoculare și a aspectului cosmetic. De asemenea, strabismul ușor poate indica retinoblastom, o tumoare care poate fi asimptomatică înainte de vârsta de 2 ani, cu excepția unui reflex albicios caracteristic la nivelul pupilei.
CONSILIEREA
                  PACIENTULUI:
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include studii de sânge, radiografii orbitale și ale craniului și tomografii computerizate.
             Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include studii de sânge, radiografii orbitale și ale craniului și tomografii computerizate.
Bibliografie:
            1. Evaluare rapidă, Ghid
                diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
                Williams & Wilkins, 2004.
            2. Ghid profesional al
                semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
                Williams & Wilkins, 2007.
            3. Ghidul simptomelor
                comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
            Dorin,
                  Merticaru (2010)