STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

 Dispepsia
                  (Medicina clasică/ alopată)
            Dispepsia se
                  referă la o plenitudine inconfortabilă după mese, care este
                  asociată cu dureri epigastrice, greață, eructații, arsuri la
                  stomac, crampe și distensie abdominală. În mod obișnuit,
                  agravată de alimentele picante, grase sau bogate în fibre și
                  de aportul în exces de cofeină, dispepsia fără altă patologie
                  indică afectarea funcției digestive.
            Dispepsia este
                  cauzată de tulburări gastrointestinale (cum ar fi ulcerul) și,
                  într-o măsură mai mică, de tulburări cardiace, pulmonare și
                  renale și de efectele adverse ale medicamentelor. Rezultă
                  atunci când secrețiile gastrice alterate duc la exces de
                  aciditate a stomacului. Acest simptom poate rezulta și din
                  stres, mâncat prea rapid sau mestecare necorespunzătoare.
                  Apare de obicei la câteva ore după masă și durează o perioadă
                  variabilă de timp. Severitatea sa depinde de cantitatea și
                  tipul de alimente consumate și de motilitatea GI. Alimentele
                  suplimentare sau un antiacid pot ameliora disconfortul.
            ISTORIC:
Cereți pacientului să-și descrie dispepsia. Cât de des și când apare, în special în legătură cu mesele? Medicamentele sau activitățile o ameliorează sau o agravează?
Întrebați pacientul dacă prezintă semne și simptome asociate, cum ar fi greață, vărsături, melenă, hematemeză, tuse și dureri în piept.
Întrebați pacientul dacă a observat o schimbare în cantitatea sau culoarea urinei sale.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Întrebați pacientul despre problemele legate de muncă.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru boli renale, cardiovasculare și pulmonare sau intervenții chirurgicale recente.
                
            Cereți pacientului să-și descrie dispepsia. Cât de des și când apare, în special în legătură cu mesele? Medicamentele sau activitățile o ameliorează sau o agravează?
Întrebați pacientul dacă prezintă semne și simptome asociate, cum ar fi greață, vărsături, melenă, hematemeză, tuse și dureri în piept.
Întrebați pacientul dacă a observat o schimbare în cantitatea sau culoarea urinei sale.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Întrebați pacientul despre problemele legate de muncă.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru boli renale, cardiovasculare și pulmonare sau intervenții chirurgicale recente.
EVALUARE FIZICĂ:
Inspectați abdomenul pentru distensie, ascită, cicatrici, icter, îngheț uremic și vânătăi.
Auscultați pentru zgomote intestinale și caracterizați motilitatea.
Palpați și percutați abdomenul, notând orice sensibilitate, durere, pază, recul, mărirea organelor sau timpanism.
Examinați alte sisteme ale corpului. Auscultați pentru galop și trosnet. Percutați plămânii pentru a detecta consolidarea. Observați edem periferic și orice umflare a ganglionilor limfatici.
                
            Inspectați abdomenul pentru distensie, ascită, cicatrici, icter, îngheț uremic și vânătăi.
Auscultați pentru zgomote intestinale și caracterizați motilitatea.
Palpați și percutați abdomenul, notând orice sensibilitate, durere, pază, recul, mărirea organelor sau timpanism.
Examinați alte sisteme ale corpului. Auscultați pentru galop și trosnet. Percutați plămânii pentru a detecta consolidarea. Observați edem periferic și orice umflare a ganglionilor limfatici.
CONSIDERAȚII
                  SPECIALE:
Schimbarea poziției pacientului, de obicei, nu ameliorează dispepsia, dar alimentația sau un antiacid o poate face. Deoarece diferite medicamente pot provoca dispepsie, dați-le după masă, dacă este posibil.
                
            Schimbarea poziției pacientului, de obicei, nu ameliorează dispepsia, dar alimentația sau un antiacid o poate face. Deoarece diferite medicamente pot provoca dispepsie, dați-le după masă, dacă este posibil.
INDICATOARE
                  PEDIATRICE:
Dispepsia poate apărea la adolescenții cu ulcer peptic, dar nu este ameliorată cu alimente.
Stenoza pilorică congenitală poate provoca dispepsie, dar vărsăturile cu proiectile după mese sunt un semn mai caracteristic.
Dispepsia la sugari poate rezulta din intoleranță la lactoza.
                
            Dispepsia poate apărea la adolescenții cu ulcer peptic, dar nu este ameliorată cu alimente.
Stenoza pilorică congenitală poate provoca dispepsie, dar vărsăturile cu proiectile după mese sunt un semn mai caracteristic.
Dispepsia la sugari poate rezulta din intoleranță la lactoza.
PROBLEME DE
                  VÂRSTĂ:
Majoritatea pacienților vârstnici cu pancreatită cronică prezintă dureri epigastrice mai puțin severe decât adulții mai tineri; unii nu au deloc durere.
                
            Majoritatea pacienților vârstnici cu pancreatită cronică prezintă dureri epigastrice mai puțin severe decât adulții mai tineri; unii nu au deloc durere.
CONSILIEREA
                  PACIENTULUI:
Sfătuiți pacientul să mănânce mese frecvente, mici. De asemenea, spune-i să evite alimentele și substanțele despre care se știe că provoacă dispepsie, cum ar fi cafeaua, ceaiul, ciocolata, alcoolul și tutunul.
            Sfătuiți pacientul să mănânce mese frecvente, mici. De asemenea, spune-i să evite alimentele și substanțele despre care se știe că provoacă dispepsie, cum ar fi cafeaua, ceaiul, ciocolata, alcoolul și tutunul.
Bibliografie:
            1. Evaluare rapidă, Ghid
                diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
                Williams & Wilkins, 2004.
            2. Ghid profesional al
                semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
                Williams & Wilkins, 2007.
            3. Ghidul simptomelor
                comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
            Dorin,
                  Merticaru (2010)