DISTENSIA ABDOMINALĂ (Medicina clasică/ alopată)

Distensia abdominală se referă la mărirea circumferinței abdominale - rezultat AL presiunii intra-abdominale crescute care forțează peretele abdominal spre exterior. Distensia poate fi ușoară sau severă, în funcție de presiunea exercitată (resimțită). Poate fi localizat sau difuz și poate apărea treptat sau brusc. Distensia abdominală acută poate semnala o peritonită care pune viața în pericol sau o obstrucție intestinală acută.

Distensia abdominală poate rezulta din grăsime, flatus, o masă intra-abdominală sau lichid. Lichidul și gazul sunt prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal, dar nu și în cavitatea peritoneală. Cu toate acestea, dacă lichidul și gazul nu pot trece liber prin tractul gastro-intestinal, apare distensia abdominală. În cavitatea peritoneală, distensia poate reflecta sângerare acută, acumulare de lichid ascitic sau aer din perforarea unui organ abdominal.

ISTORIC MEDICAL:
Întrebați pacientul despre debut, durata și semnele și simptomele asociate, cum ar fi presiunea, plenitudinea, dificultăți de respirație profundă sau poziția culcat și incapacitatea de a se îndoi în talie.
Întrebați pacientul despre durerile abdominale, febră, greață, vărsături, anorexie, obiceiuri intestinale modificate și creșterea sau pierderea în greutate.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru intervenții chirurgicale recente și tulburări gastrointestinale sau biliare care ar putea provoca peritonită sau ascită.
Întrebați pacientul despre accidentele recente, chiar și cele minore, cum ar fi o cădere de pe o scară.

EVALUAREA FIZICĂ:
Stați la picioarele patului și observați pacientul culcat pentru simetrie abdominală pentru a determina dacă distensia este localizată sau generalizată.
Inspectați pacientul pentru piele încordată, strălucitoare și flancuri bombate, ceea ce poate indica ascită.
Observați ombilicul. Un ombilic evertit poate indica ascită sau hernie ombilicală. Un ombilic inversat poate indica distensie de la gaze și este, de asemenea, frecvent la pacienții obezi.
Inspectați abdomenul pentru semne de hernie inghinală sau femurală și pentru incizii care pot indica aderențe.
Auscultați pentru zgomote intestinale, frecări abdominale (care indică inflamație peritoneală) și bătăi (care indică un anevrism).
Percutați abdomenul pentru a determina dacă distensia rezultă din aer, lichid sau ambele.
Palpați abdomenul pentru sensibilitate, notând dacă este localizat sau generalizat.
Urmăriți semnele și simptomele peritoneale, cum ar fi sensibilitatea la destindere, pe flancuri sau rigiditatea. Notați orice mase.
Măsurați circumferința abdominală pentru o valoare de referință. Marcați flancurile cu un pix; utilizați marcajele ca referință pentru măsurătorile ulterioare.

CONSIDERAȚII SPECIALE:
Obezitatea determină un abdomen mare, fără atenuare de mișcare, timpanie proeminentă sau intestin palpabil sau alte mase, cu generalizare mai degrabă decât atenuare localizată. De asemenea, supraalimentarea și constipația pot provoca distensie.

INDICATOARE PEDIATRICE:
Ascita la copiii mai mari rezultă de obicei din insuficiență cardiacă, ciroză sau nefroză.
O hernie poate provoca distensie abdominală dacă produce o obstrucție intestinală.
Când percutați abdomenul unui copil, amintiți-vă că, în mod normal, copiii înghit aer atunci când mănâncă și plâng, rezultând un timpan mai puternic decât în mod normal. Timpania minimă cu distensie abdominală poate rezulta din acumularea de lichide sau mase solide.

CONSILIEREA PACIENTULUI:
Dacă pacientul are o obstrucție sau ascită, explicați restricțiile alimentare și lichide.

Bibliografie:

1. Evaluare rapidă, Ghid diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott Williams & Wilkins, 2004.

2. Ghid profesional al semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott Williams & Wilkins, 2007.

3. Ghidul simptomelor comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.

Dorin, Merticaru (2010)