STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

 DUREREA
                  ABDOMINALĂ (Medicina clasică/ alopată)
            Deși durerea
                  abdominală rezultă de obicei dintr-o tulburare
                  gastrointestinală, poate fi cauzată și de o tulburare de
                  reproducere, genito-urinar (GU), musculo-scheletică sau
                  vasculară; consumul de droguri; sau ingestia de toxine.
                  Uneori, acest simptom semnalează complicații care pun viața în
                  pericol.
            Durerea abdominală
                  apare din viscerele abdominopelvine, din peritoneul parietal
                  sau din capsulele ficatului, rinichilor sau splinei. Poate fi
                  acută sau cronică, difuză sau localizată. Durerea viscerală se
                  dezvoltă lent într-o durere profundă, surdă, dureroasă, care
                  este slab localizată în regiunea epigastrică, periumbilicală
                  sau inferioară a abdomenului (hipogastric). În schimb, durerea
                  somatică (parietală, peritoneală) produce un disconfort
                  ascuțit, mai intens și bine localizat, care urmează rapid
                  stimulării. Mișcarea sau tusea agravează această durere.
            Durerea poate fi,
                  de asemenea, transmisă la abdomen dintr-un alt loc cu aceeași
                  aprovizionare nervoasă sau similară. Această durere ascuțită,
                  bine localizată, durerea de referință este resimțită în piele
                  sau în țesuturile mai profunde și poate coexista cu
                  hiperestezia pielii și hiperalgezia musculară.
            Mecanismele care
                  produc dureri abdominale includ întinderea sau tensiunea
                  peretelui intestinal, tracțiunea pe peritoneu sau mezenter,
                  contracția intestinală viguroasă, inflamația, ischemia și
                  iritarea nervilor senzoriali.
            ALERTĂ:
Dacă pacientul se confruntă cu dureri abdominale bruște și severe:
- ia repede semnele vitale
- palpați pentru pulsuri sub talie
- fiți atenți la semnele de șoc hipovolemic, cum ar fi tahicardia și hipotensiunea arterială
- pregătiți-l pentru o intervenție chirurgicală de urgență, dacă este necesar.
Dacă pacientul nu prezintă semne sau simptome care pun viața în pericol, efectuați o evaluare concentrată.
                
            Dacă pacientul se confruntă cu dureri abdominale bruște și severe:
- ia repede semnele vitale
- palpați pentru pulsuri sub talie
- fiți atenți la semnele de șoc hipovolemic, cum ar fi tahicardia și hipotensiunea arterială
- pregătiți-l pentru o intervenție chirurgicală de urgență, dacă este necesar.
Dacă pacientul nu prezintă semne sau simptome care pun viața în pericol, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Întrebați pacientul dacă durerea este constantă sau intermitentă și întrebați când a început durerea. Determinați durata unui episod tipic.
Întrebați pacientul unde este localizată durerea și dacă aceasta iradiază în alte zone. Aflați dacă mișcarea, tusea, efortul, vărsăturile, mâncatul, eliminarea sau mersul pe jos se agravează sau ameliorează durerea.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru tulburări vasculare, GI (gastrointestinal), GU (genitourinar) sau de reproducere.
Atunci când este cazul, întrebați pacientul despre data ultimei menstruații, modificări ale modelului menstrual sau dispareunie.
Întrebați pacientul despre modificările apetitului, sau despre debutul și frecvența grețurilor sau vărsăturilor.
Întrebați pacientul despre modificările în obiceiurile intestinale, cum ar fi constipația, diareea sau modificările consistenței scaunului. Când a fost ultima mișcare intestinală a pacientului?
Întrebați pacientul despre frecvența urinară, urgența sau durerea. Urina este tulbure sau roz?
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
                
            Întrebați pacientul dacă durerea este constantă sau intermitentă și întrebați când a început durerea. Determinați durata unui episod tipic.
Întrebați pacientul unde este localizată durerea și dacă aceasta iradiază în alte zone. Aflați dacă mișcarea, tusea, efortul, vărsăturile, mâncatul, eliminarea sau mersul pe jos se agravează sau ameliorează durerea.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru tulburări vasculare, GI (gastrointestinal), GU (genitourinar) sau de reproducere.
Atunci când este cazul, întrebați pacientul despre data ultimei menstruații, modificări ale modelului menstrual sau dispareunie.
Întrebați pacientul despre modificările apetitului, sau despre debutul și frecvența grețurilor sau vărsăturilor.
Întrebați pacientul despre modificările în obiceiurile intestinale, cum ar fi constipația, diareea sau modificările consistenței scaunului. Când a fost ultima mișcare intestinală a pacientului?
Întrebați pacientul despre frecvența urinară, urgența sau durerea. Urina este tulbure sau roz?
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
EVALUAREA FIZICĂ:
Luați semnele vitale ale pacientului.
Evaluați turgența pielii și mucoasele.
Inspectați abdomenul pentru distensie sau unde peristaltice vizibile și, dacă este indicat, măsurați-i circumferința abdominală.
Auscultați pentru zgomote intestinale și caracterizați motilitatea acestora.
Percutați toate cadranele, notând cu atenție sunetele de percuție.
Palpați întregul abdomen pentru mase, rigiditate și sensibilitate. Păstrați notițele.
                
            Luați semnele vitale ale pacientului.
Evaluați turgența pielii și mucoasele.
Inspectați abdomenul pentru distensie sau unde peristaltice vizibile și, dacă este indicat, măsurați-i circumferința abdominală.
Auscultați pentru zgomote intestinale și caracterizați motilitatea acestora.
Percutați toate cadranele, notând cu atenție sunetele de percuție.
Palpați întregul abdomen pentru mase, rigiditate și sensibilitate. Păstrați notițele.
CONSIDERAȚII
                  SPECIALE:
Rețineți analgezicele de la pacient până când se stabilește un diagnostic, deoarece acestea pot masca simptomele. De asemenea, reține alimentele și lichidele până când se decide că intervenția chirurgicală nu este necesară.
                
            Rețineți analgezicele de la pacient până când se stabilește un diagnostic, deoarece acestea pot masca simptomele. De asemenea, reține alimentele și lichidele până când se decide că intervenția chirurgicală nu este necesară.
INDICATOARE
                  PEDIATRICE:
Amintiți-vă că descrierea de către un părinte a plângerilor unui copil că este o interpretare subiectivă a ceea ce părintele crede că este greșit.
La copii, durerile abdominale pot semnala o tulburare cu severitate mai mare sau cu semne asociate diferite față de cele ce sunt frecvente la adulți.
Pielonefrita acută poate provoca dureri abdominale, vărsături și diaree, dar nu semnele urologice clasice întâlnite la adulți.
Ulcerul peptic, care devine din ce în ce mai frecvent la adolescenți, provoacă dureri nocturne și colici care, spre deosebire de ulcerul peptic la adulți, este posibil să nu fie ameliorate cu alimente.
Durerea abdominală la copii poate rezulta și din intoleranță la lactoză, sindrom alergic-tensiune-oboseală, volvulus, diverticul Meckel, invaginație, adenită mezenterică, diabet zaharat, artrită reumatoidă juvenilă sau o tulburare mai puțin frecventă, cum ar fi intoxicația cu metale grele.
                
            Amintiți-vă că descrierea de către un părinte a plângerilor unui copil că este o interpretare subiectivă a ceea ce părintele crede că este greșit.
La copii, durerile abdominale pot semnala o tulburare cu severitate mai mare sau cu semne asociate diferite față de cele ce sunt frecvente la adulți.
Pielonefrita acută poate provoca dureri abdominale, vărsături și diaree, dar nu semnele urologice clasice întâlnite la adulți.
Ulcerul peptic, care devine din ce în ce mai frecvent la adolescenți, provoacă dureri nocturne și colici care, spre deosebire de ulcerul peptic la adulți, este posibil să nu fie ameliorate cu alimente.
Durerea abdominală la copii poate rezulta și din intoleranță la lactoză, sindrom alergic-tensiune-oboseală, volvulus, diverticul Meckel, invaginație, adenită mezenterică, diabet zaharat, artrită reumatoidă juvenilă sau o tulburare mai puțin frecventă, cum ar fi intoxicația cu metale grele.
PROBLEME DE
                  VÂRSTĂ:
Vârsta înaintată poate reduce semnele și simptomele bolii abdominale acute. Durerea poate fi mai puțin severă, febra mai puțin pronunțată și semnele inflamației peritoneale diminuate sau absente.
                
            Vârsta înaintată poate reduce semnele și simptomele bolii abdominale acute. Durerea poate fi mai puțin severă, febra mai puțin pronunțată și semnele inflamației peritoneale diminuate sau absente.
CONSILIEREA
                  PACIENTULUI:
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnostic, care pot include examinarea pelvină și rectală; teste de sânge, urină și scaun; raze X; studii de bariu; ultrasonografie; endoscopie; si biopsie. Dacă este necesară o intervenție chirurgicală, efectuați instruire preoperatorie.
              
             Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnostic, care pot include examinarea pelvină și rectală; teste de sânge, urină și scaun; raze X; studii de bariu; ultrasonografie; endoscopie; si biopsie. Dacă este necesară o intervenție chirurgicală, efectuați instruire preoperatorie.
Bibliografie:
            1. Evaluare rapidă, Ghid
                diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
                Williams & Wilkins, 2004.
            2. Ghid profesional al
                semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
                Williams & Wilkins, 2007.
            3. Ghidul simptomelor
                comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
            Dorin,
                  Merticaru (2010)