STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
To Study/ Pentru studiu - Tehnic - Dorin M

Paginile Noua Medicină Dacică DUREREA ABDOMINALĂ (Medicina clasică/ alopată)

Deși durerea abdominală rezultă de obicei dintr-o tulburare gastrointestinală, poate fi cauzată și de o tulburare de reproducere, genito-urinar (GU), musculo-scheletică sau vasculară; consumul de droguri; sau ingestia de toxine. Uneori, acest simptom semnalează complicații care pun viața în pericol.

Durerea abdominală apare din viscerele abdominopelvine, din peritoneul parietal sau din capsulele ficatului, rinichilor sau splinei. Poate fi acută sau cronică, difuză sau localizată. Durerea viscerală se dezvoltă lent într-o durere profundă, surdă, dureroasă, care este slab localizată în regiunea epigastrică, periumbilicală sau inferioară a abdomenului (hipogastric). În schimb, durerea somatică (parietală, peritoneală) produce un disconfort ascuțit, mai intens și bine localizat, care urmează rapid stimulării. Mișcarea sau tusea agravează această durere.

Durerea poate fi, de asemenea, transmisă la abdomen dintr-un alt loc cu aceeași aprovizionare nervoasă sau similară. Această durere ascuțită, bine localizată, durerea de referință este resimțită în piele sau în țesuturile mai profunde și poate coexista cu hiperestezia pielii și hiperalgezia musculară.

Mecanismele care produc dureri abdominale includ întinderea sau tensiunea peretelui intestinal, tracțiunea pe peritoneu sau mezenter, contracția intestinală viguroasă, inflamația, ischemia și iritarea nervilor senzoriali.

ALERTĂ:
Dacă pacientul se confruntă cu dureri abdominale bruște și severe:
- ia repede semnele vitale
- palpați pentru pulsuri sub talie
- fiți atenți la semnele de șoc hipovolemic, cum ar fi tahicardia și hipotensiunea arterială
- pregătiți-l pentru o intervenție chirurgicală de urgență, dacă este necesar.
Dacă pacientul nu prezintă semne sau simptome care pun viața în pericol, efectuați o evaluare concentrată.

ISTORIC:
Întrebați pacientul dacă durerea este constantă sau intermitentă și întrebați când a început durerea. Determinați durata unui episod tipic.
Întrebați pacientul unde este localizată durerea și dacă aceasta iradiază în alte zone. Aflați dacă mișcarea, tusea, efortul, vărsăturile, mâncatul, eliminarea sau mersul pe jos se agravează sau ameliorează durerea.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru tulburări vasculare, GI (gastrointestinal), GU (genitourinar) sau de reproducere.
Atunci când este cazul, întrebați pacientul despre data ultimei menstruații, modificări ale modelului menstrual sau dispareunie.
Întrebați pacientul despre modificările apetitului, sau despre debutul și frecvența grețurilor sau vărsăturilor.
Întrebați pacientul despre modificările în obiceiurile intestinale, cum ar fi constipația, diareea sau modificările consistenței scaunului. Când a fost ultima mișcare intestinală a pacientului?
Întrebați pacientul despre frecvența urinară, urgența sau durerea. Urina este tulbure sau roz?
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.

EVALUAREA FIZICĂ:
Luați semnele vitale ale pacientului.
Evaluați turgența pielii și mucoasele.
Inspectați abdomenul pentru distensie sau unde peristaltice vizibile și, dacă este indicat, măsurați-i circumferința abdominală.
Auscultați pentru zgomote intestinale și caracterizați motilitatea acestora.
Percutați toate cadranele, notând cu atenție sunetele de percuție.
Palpați întregul abdomen pentru mase, rigiditate și sensibilitate. Păstrați notițele.

CONSIDERAȚII SPECIALE:
Rețineți analgezicele de la pacient până când se stabilește un diagnostic, deoarece acestea pot masca simptomele. De asemenea, reține alimentele și lichidele până când se decide că intervenția chirurgicală nu este necesară.

INDICATOARE PEDIATRICE:
Amintiți-vă că descrierea de către un părinte a plângerilor unui copil că este o interpretare subiectivă a ceea ce părintele crede că este greșit.
La copii, durerile abdominale pot semnala o tulburare cu severitate mai mare sau cu semne asociate diferite față de cele ce sunt frecvente la adulți.
Pielonefrita acută poate provoca dureri abdominale, vărsături și diaree, dar nu semnele urologice clasice întâlnite la adulți.
Ulcerul peptic, care devine din ce în ce mai frecvent la adolescenți, provoacă dureri nocturne și colici care, spre deosebire de ulcerul peptic la adulți, este posibil să nu fie ameliorate cu alimente.
Durerea abdominală la copii poate rezulta și din intoleranță la lactoză, sindrom alergic-tensiune-oboseală, volvulus, diverticul Meckel, invaginație, adenită mezenterică, diabet zaharat, artrită reumatoidă juvenilă sau o tulburare mai puțin frecventă, cum ar fi intoxicația cu metale grele.

PROBLEME DE VÂRSTĂ:
Vârsta înaintată poate reduce semnele și simptomele bolii abdominale acute. Durerea poate fi mai puțin severă, febra mai puțin pronunțată și semnele inflamației peritoneale diminuate sau absente.

CONSILIEREA PACIENTULUI:
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnostic, care pot include examinarea pelvină și rectală; teste de sânge, urină și scaun; raze X; studii de bariu; ultrasonografie; endoscopie; si biopsie. Dacă este necesară o intervenție chirurgicală, efectuați instruire preoperatorie.





Bibliografie:

1. Evaluare rapidă, Ghid diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.

Dorin, Merticaru (2010)