STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Durerea de maxilar (Medicina clasică/ alopată)
Durerea
maxilarului poate apărea din unul sau din ambele oase care țin
dinții în maxilar - maxilarul (maxilarul superior) și
mandibula (maxilarul inferior). Durerea maxilarului include și
durerea în articulația temporomandibulară (ATM), unde
mandibula se întâlnește cu osul temporal. Tulburările care pun
viața în pericol, cum ar fi infarctul miocardic și tetania,
produc și dureri de maxilar, la fel ca medicamentele (în
special fenotiazina) și procedurile dentare sau chirurgicale.
Durerea
maxilarului se poate dezvolta treptat sau brusc și poate varia
de la abia vizibilă la chinuitoare, în funcție de cauza
acesteia. De obicei, rezultă dintr-o tulburare a dinților, a
țesuturilor moi sau a glandelor bucale sau gâtului sau dintr-o
traumă sau infecție locală. Cauzele sistemice includ tulburări
musculo-scheletice, neurologice, cardiovasculare, endocrine,
imunologice, metabolice și infecțioase.
Durerea
maxilarului este rareori un indicator principal al oricărei
tulburări; cu toate acestea, unele dintre cauzele sale sunt
urgențele medicale.
ALERTĂ:
Dacă pacientul se plânge de durere severă bruscă a maxilarului:
- ia-i semnele vitale
- afla dacă durerea iradiaza in alte zone
- pune-l pe un monitor cardiac si administrează oxigen
- evaluează-l pentru simptomele asociate unei tulburări care pun viața în pericol, cum ar fi durere în piept sau dificultăți de respirație
- inițiază măsuri de urgență, dacă este necesar.
Dacă starea pacientului o permite, efectuați o evaluare concentrată.
Dacă pacientul se plânge de durere severă bruscă a maxilarului:
- ia-i semnele vitale
- afla dacă durerea iradiaza in alte zone
- pune-l pe un monitor cardiac si administrează oxigen
- evaluează-l pentru simptomele asociate unei tulburări care pun viața în pericol, cum ar fi durere în piept sau dificultăți de respirație
- inițiază măsuri de urgență, dacă este necesar.
Dacă starea pacientului o permite, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Cereți pacientului să descrie caracterul, intensitatea și frecvența durerii. Când a observat prima dată durerea maxilarului? A apărut brusc sau treptat? A devenit mai severă sau mai frecventă? De asemenea, întreabă despre trauma recentă.
Întrebați pacientul unde pe maxilar simte durere. Iradiază durerea în alte zone? Întrebați pacientul despre factorii agravanți sau atenuanți.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, cum ar fi dureri articulare sau toracice, oboseală, cefalee, stare de rău, anorexie, scădere în greutate, claudicație intermitentă, diplopie și pierderea auzului.
Cereți pacientului să descrie caracterul, intensitatea și frecvența durerii. Când a observat prima dată durerea maxilarului? A apărut brusc sau treptat? A devenit mai severă sau mai frecventă? De asemenea, întreabă despre trauma recentă.
Întrebați pacientul unde pe maxilar simte durere. Iradiază durerea în alte zone? Întrebați pacientul despre factorii agravanți sau atenuanți.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, cum ar fi dureri articulare sau toracice, oboseală, cefalee, stare de rău, anorexie, scădere în greutate, claudicație intermitentă, diplopie și pierderea auzului.
EXAMINARE FIZICĂ:
Inspectați zona dureroasă pentru înroșire și palpați pentru edem sau căldură. Cu fața directă către pacient, căutați asimetria facială care indică umflarea.
Verificați TMJ. Puneți vârfurile degetelor chiar înainte de meatul auditiv extern. Cereți pacientului să deschidă și să închidă gura, apoi cereți-i să-și împingă și să retragă maxilarul. Observați prezența crepitului, o senzație anormală de zgâriere sau măcinare în articulație. (Clicurile auzite când maxilarul este larg răspândit sunt normale.)
Observați cât de larg poate deschide pacientul gura. Mai puțin de 1¼″ (3 cm) sau mai mult de 2¼″ (6 cm) între dinții superiori și inferiori este anormal.
Palpați zona parotidiană pentru durere și umflare și inspectați și palpați cavitatea bucală pentru leziuni, ridicare a limbii sau mase.
Inspectați zona dureroasă pentru înroșire și palpați pentru edem sau căldură. Cu fața directă către pacient, căutați asimetria facială care indică umflarea.
Verificați TMJ. Puneți vârfurile degetelor chiar înainte de meatul auditiv extern. Cereți pacientului să deschidă și să închidă gura, apoi cereți-i să-și împingă și să retragă maxilarul. Observați prezența crepitului, o senzație anormală de zgâriere sau măcinare în articulație. (Clicurile auzite când maxilarul este larg răspândit sunt normale.)
Observați cât de larg poate deschide pacientul gura. Mai puțin de 1¼″ (3 cm) sau mai mult de 2¼″ (6 cm) între dinții superiori și inferiori este anormal.
Palpați zona parotidiană pentru durere și umflare și inspectați și palpați cavitatea bucală pentru leziuni, ridicare a limbii sau mase.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Dacă pacientul are dureri severe, renunțați la alimente, lichide și medicamentele pe care le ia în mod normal până când diagnosticul este confirmat. Aplicați o pungă de gheață dacă maxilarul este umflat și descurajați pacientul să vorbească sau să-și miște maxilarul.
Dacă pacientul are dureri severe, renunțați la alimente, lichide și medicamentele pe care le ia în mod normal până când diagnosticul este confirmat. Aplicați o pungă de gheață dacă maxilarul este umflat și descurajați pacientul să vorbească sau să-și miște maxilarul.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Fiți atenți la semnele nonverbale de durere a maxilarului, cum ar fi frecarea zonei afectate sau tresărirea în timp ce vorbiți sau înghițiți.
Oreionul provoacă umflare unilaterală sau bilaterală de la mandibula inferioară până la arcul zigomatic.
Parotidita datorată fibrozei chistice poate provoca dureri de maxilar.
Atunci când trauma provoacă dureri de maxilar la copii, luați în considerare întotdeauna posibilitatea abuzului.
Fiți atenți la semnele nonverbale de durere a maxilarului, cum ar fi frecarea zonei afectate sau tresărirea în timp ce vorbiți sau înghițiți.
Oreionul provoacă umflare unilaterală sau bilaterală de la mandibula inferioară până la arcul zigomatic.
Parotidita datorată fibrozei chistice poate provoca dureri de maxilar.
Atunci când trauma provoacă dureri de maxilar la copii, luați în considerare întotdeauna posibilitatea abuzului.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Dacă durerea maxilarului este rezultatul abuzului, încurajați pacientul să caute consiliere și protecție. Dacă pacientul este un copil și se suspectează abuz, consultați serviciile sociale.
Dacă durerea maxilarului este rezultatul abuzului, încurajați pacientul să caute consiliere și protecție. Dacă pacientul este un copil și se suspectează abuz, consultați serviciile sociale.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)