STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Febra
(pirexia) (Medicina clasică/ alopată)
Febra (pirexia),
un semn comun, poate apărea din oricare dintre mai multe
tulburări care afectează aproape orice sistem al corpului. Ca
urmare, febra în absența altor semne are de obicei o
semnificație diagnostică mică. O febră persistentă de grad
înalt reprezintă însă o urgență.
Febra poate fi
clasificată ca grad scăzut (citire orală de la 99 ° la 100,4 °
F [37,2 ° la 38 ° C]), moderată (100,5 ° la 104 ° F [38,1 ° la
40 ° C]) sau de grad înalt (peste 104° F). Febra peste 108 ° F
(42,2 ° C) provoacă inconștiență și, dacă este susținută, duce
la leziuni permanente ale creierului și la moarte.
Febra poate fi, de
asemenea, clasificată ca remitentă, intermitentă, susținută,
recidivă sau oscilantă (ondulantă). Febra remitentă, cel mai
frecvent tip, se caracterizează prin fluctuații zilnice de
temperatură peste limitele normale. Febra intermitentă este
marcată de o scădere zilnică a temperaturii în intervalul
normal și apoi o revenire peste normal. O febră intermitentă
care fluctuează foarte mult, producând de obicei frisoane și
transpirație, se numește febră hectică sau septică. Febra
susținută implică creșterea persistentă a temperaturii cu
fluctuații mici. Febra recidivantă constă în alternarea
perioadelor febrile și afebrile. Febra oscilantă (ondulantă)
se referă la o creștere treptată a temperaturii care rămâne
ridicată câteva zile și apoi scade treptat.
O clasificare
ulterioară implică durata - fie scurtă (mai puțin de 3
săptămâni) sau prelungită. Febra prelungită le include pe cele
de origine necunoscută, o clasificare folosită atunci când o
examinare atentă nu reușește să detecteze o cauză subiacentă.
ALERTĂ:
Dacă detectați o febră mai mare de 106,7 ° F (41,5 ° C):
- luați celelalte semne vitale ale pacientului și determinați-i nivelul de conștiință
- începeți măsuri rapide de răcire - de exemplu, aplicați pachete de gheață pe axile și inghinal, faceți băi călduțe cu bureți sau aplicați o pătură de hipotermie
- monitorizați continuu temperatura rectală a pacientului, folosind o sondă rectală
- administrați un antipiretic, așa cum este comandat.
Dacă febra pacientului este ușoară până la moderată, efectuați o evaluare concentrată.
Dacă detectați o febră mai mare de 106,7 ° F (41,5 ° C):
- luați celelalte semne vitale ale pacientului și determinați-i nivelul de conștiință
- începeți măsuri rapide de răcire - de exemplu, aplicați pachete de gheață pe axile și inghinal, faceți băi călduțe cu bureți sau aplicați o pătură de hipotermie
- monitorizați continuu temperatura rectală a pacientului, folosind o sondă rectală
- administrați un antipiretic, așa cum este comandat.
Dacă febra pacientului este ușoară până la moderată, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Întrebați pacientul când a început febra și cât de mare i-a atins temperatura. A dispărut febra, ca să reapară mai târziu? A avut alte simptome, cum ar fi frisoane, oboseală sau durere?
Examinați istoricul medical al pacientului, notând în special tulburările imunosupresoare, infecțiile, traumatismele, intervențiile chirurgicale și testele de diagnosticare.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. Rețineți în special terapia imunosupresoare și utilizarea anesteziei. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Întrebați pacientul despre călătoriile recente; anumite boli sunt endemice.
Întrebați pacientul când a început febra și cât de mare i-a atins temperatura. A dispărut febra, ca să reapară mai târziu? A avut alte simptome, cum ar fi frisoane, oboseală sau durere?
Examinați istoricul medical al pacientului, notând în special tulburările imunosupresoare, infecțiile, traumatismele, intervențiile chirurgicale și testele de diagnosticare.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. Rețineți în special terapia imunosupresoare și utilizarea anesteziei. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Întrebați pacientul despre călătoriile recente; anumite boli sunt endemice.
EVALUARE FIZICĂ:
Lăsați descoperirile de istoric să vă direcționeze evaluarea fizică. Deoarece febra poate însoți diferite tulburări, examinarea poate varia de la o scurtă evaluare a unui sistem corporal până la o revizuire cuprinzătoare a tuturor sistemelor.
Lăsați descoperirile de istoric să vă direcționeze evaluarea fizică. Deoarece febra poate însoți diferite tulburări, examinarea poate varia de la o scurtă evaluare a unui sistem corporal până la o revizuire cuprinzătoare a tuturor sistemelor.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Monitorizați în mod regulat temperatura pacientului. Oferă un aport crescut de lichide și nutriție. Când administrați un antipiretic prescris, reduceți la minimum frisoanele rezultate și diaforeza, urmând un program regulat de dozare.
Monitorizați în mod regulat temperatura pacientului. Oferă un aport crescut de lichide și nutriție. Când administrați un antipiretic prescris, reduceți la minimum frisoanele rezultate și diaforeza, urmând un program regulat de dozare.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Sugarii și copiii mici se confruntă cu febră mai mare și mai prelungită, creșteri mai rapide ale temperaturii și fluctuații de temperatură mai mari decât copiii mai mari și adulții.
Rețineți că convulsiile însoțesc de obicei o febră extrem de mare, așa că luați măsurile de precauție adecvate.
Cauzele pediatrice frecvente ale febrei includ varicela, sindromul crupei (tuse lătrătoare), deshidratarea, meningita, oreionul, otita medie, pertussis, roseola infantum, rubeola, rubeola și amigdalita.
Spuneți părinților să nu dea aspirină unui copil cu varicelă sau simptome asemănătoare gripei din cauza riscului de a precipita sindromul Reye.
Febra poate apărea ca reacție la imunizări și la terapia cu antibiotice.
Sugarii și copiii mici se confruntă cu febră mai mare și mai prelungită, creșteri mai rapide ale temperaturii și fluctuații de temperatură mai mari decât copiii mai mari și adulții.
Rețineți că convulsiile însoțesc de obicei o febră extrem de mare, așa că luați măsurile de precauție adecvate.
Cauzele pediatrice frecvente ale febrei includ varicela, sindromul crupei (tuse lătrătoare), deshidratarea, meningita, oreionul, otita medie, pertussis, roseola infantum, rubeola, rubeola și amigdalita.
Spuneți părinților să nu dea aspirină unui copil cu varicelă sau simptome asemănătoare gripei din cauza riscului de a precipita sindromul Reye.
Febra poate apărea ca reacție la imunizări și la terapia cu antibiotice.
PROBLEME DE
VÂRSTĂ:
Un pacient în vârstă poate avea un mecanism de transpirație alterat care îl predispune la insolație atunci când este expus la temperaturi ridicate.
Un pacient în vârstă poate avea un mecanism de termoreglare afectat, ceea ce face ca schimbarea temperaturii să fie o măsură mai puțin fiabilă a severității bolii.
Un pacient în vârstă poate avea un mecanism de transpirație alterat care îl predispune la insolație atunci când este expus la temperaturi ridicate.
Un pacient în vârstă poate avea un mecanism de termoreglare afectat, ceea ce face ca schimbarea temperaturii să fie o măsură mai puțin fiabilă a severității bolii.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Dacă pacientul nu este internat, instruiți-l să-și măsoare și să înregistreze temperatura acasă. Explicați că febra este un răspuns la o afecțiune de bază și că joacă un rol important în combaterea infecțiilor. Sfătuiți-l să nu ia un antipiretic până când temperatura corpului nu ajunge la 101 ° F (38,3 ° C).
Dacă pacientul nu este internat, instruiți-l să-și măsoare și să înregistreze temperatura acasă. Explicați că febra este un răspuns la o afecțiune de bază și că joacă un rol important în combaterea infecțiilor. Sfătuiți-l să nu ia un antipiretic până când temperatura corpului nu ajunge la 101 ° F (38,3 ° C).
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)