STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
To Study/ Pentru studiu - Tehnic - Dorin M

Paginile Noua Medicină Dacică Flaciditatea musculară (hipotonicitatea) (Medicina clasică/ alopată)

Mușchii flasci (hipotonicitate musculară) sunt profund slabi și moi, cu rezistență scăzută la mișcare, mobilitate crescută și amplitudine de mișcare mai mare decât cea normală. Rezultatul perturbării inervației musculare și al flacidității poate fi localizat la un membru sau grup muscular sau generalizat pe întregul corp. Debutul său poate fi acut, ca în traumatisme, sau cronic, ca în boala neurologică.

ALERTĂ:
Dacă flaciditatea musculară a pacientului este rezultatul unui traumatism:
- asigurați-vă că coloana sa cervicală este stabilizată
- să-i determine rapid starea respiratorie și să instituie măsuri de urgență, dacă este necesar.
Dacă starea pacientului o permite, efectuați o evaluare concentrată.

ISTORIC:
Întrebați pacientul despre debutul și durata flacidității musculare și factorii precipitanți.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, în special slăbiciune, alte modificări musculare și pierderea senzorială sau parestezie.
Examinați istoricul medical al pacientului, notând în special evenimentele neurologice sau virale.

EVALUARE FIZICĂ:
Examinați mușchii afectați pentru atrofie, ceea ce indică o problemă cronică.
Testați puterea musculară și verificați reflexele profunde ale tendonului la toate membrele.
Efectuați o evaluare neurologică completă.

CONSIDERAȚII SPECIALE:
Repoziționează un pacient cu flaciditate generalizată la fiecare 2 ore pentru a-și proteja integritatea pielii. Tratați flaciditatea izolată prin sprijinirea membrului afectat într-o sling sau cu o atela.

INDICATOARE PEDIATRICE:
Un sugar sau un copil mic cu flaciditate generalizată poate stă întins într-o poziție de broască, cu șoldurile și genunchii răpiți.
Cauzele pediatrice ale flacidității musculare includ mielomeningocelul, boala Lowe, boala Werdnig-Hoffmann și distrofia musculară.

CONSILIEREA PACIENTULUI:
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnostic, care pot include radiografii craniene sau coloanei vertebrale, tomografie computerizată și electromiografie.


Bibliografie:

1. Evaluare rapidă, Ghid diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.

Dorin, Merticaru (2010)