STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
To Study/ Pentru studiu - Tehnic - Dorin M

Paginile Noua Medicină Dacică Frisoane (Medicina clasică/ alopată)

Frisoanele (frigurile) sunt contracții musculare extreme, involuntare, cu paroxisme caracteristice de tremur violent și clănțănire a dinților. Însoțite în mod obișnuit de febră, frisoanele tind să apară brusc, de obicei vestind apariția infecției. Anumite boli, cum ar fi pneumonia pneumococică, produc doar un singur frison tremurător. Alte boli, cum ar fi malaria, produc frisoane intermitente cu febră mare recurentă. Altele produc frisoane continue timp de până la 1 oră, precipitând o febră mare.

Frisoanele pot apărea și din limfoame, reacții la transfuzii și anumite medicamente. Frisoanele fără febră apar ca răspuns normal la expunerea la frig. (Vezi Cauze rare de frisoane.)

ISTORIC:
Întrebați pacientul când au început frisoanele și dacă sunt continue sau intermitente.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, cum ar fi dureri de cap, disurie, diaree, confuzie, dureri în piept, dureri abdominale, tuse, dureri în gât sau greață.
Întrebați pacientul dacă are alergii, o infecție sau un istoric recent de tulburare infecțioasă.
Întrebați pacientul despre medicamentele pe care le ia și dacă vreun medicament ia îmbunătățit sau a agravat simptomele.
Întrebați pacientul dacă a primit tratament (cum ar fi chimioterapie) care îl poate predispune la o infecție.
Întrebați pacientul despre expunerea recentă la animale de fermă, cobai, hamsteri, câini și păsări, precum și despre mușcăturile recente de insecte sau animale, călătoria în țări străine și contactul cu o persoană care are o infecție activă.

EVALUARE FIZICĂ:
Luați semnele vitale ale pacientului. Notați creșterea temperaturii, dacă este prezentă.
Inspectați pielea pentru orice semne de mușcături de insecte, erupții cutanate sau peteșii.
Palpați ganglionii limfatici, notând orice mărire. Inspectați gâtul pentru înroșire sau scurgere.
Auscultați plămânii pentru sunete anormale.

Cauze rare de frisoane
Frisoanele pot rezulta din tulburări diverse, dar pot fi destul de comune în întreaga lume. Așadar, nu uitați să întrebați despre călătoriile recente în străinătate atunci când obțineți istoricul unui pacient. Iată câteva tulburări rare care produc frisoane:
bruceloză (febră ondulantă)
dengue (febra osoasă)
tifos epidemic (tifos transmis de păduchi)
leptospiroza
coriomeningita limfocitară
ciuma
tularemie pulmonară
febra mușcăturii de șobolan
febră recurentă.

CONSIDERAȚII SPECIALE:
Deoarece frisoanele sunt un răspuns involuntar la creșterea temperaturii corpului stabilită de termostatul hipotalmic, păturile nu vor opri frisoanele sau tremurul pacientului. În ciuda acestui fapt, mențineți temperatura camerei cât mai uniformă posibil. Oferă hidratare și substanțe nutritive adecvate și oferă un antipiretic pentru a ajuta la controlul febrei. Utilizarea neregulată a antipireticelor poate declanșa frisoane compensatorii.

INDICATOARE PEDIATRICE:
Sugarii nu au frisoane deoarece au mecanisme de frison slab dezvoltate.
Majoritatea infecțiilor febrile clasice ale copilăriei, cum ar fi rujeola și oreionul, de obicei nu produc frisoane.
Copiii mai mari și adolescenții pot avea frisoane cu pneumonie cu micoplasmă sau osteomielita acută.

PROBLEME DE VÂRSTĂ:
Frisoanele la un pacient în vârstă indică de obicei o infecție de bază, cum ar fi o infecție a tractului urinar, pneumonie (asociată frecvent cu aspirația conținutului gastric), diverticulită și deteriorarea pielii în zonele de presiune.
Luați în considerare un intestin ischemic la un pacient în vârstă al cărui motiv pentru a solicita îngrijiri este febra, frisoanele și durerile abdominale.

CONSILIEREA PACIENTULUI:
Sfătuiți pacientul să-și măsoare temperatura cu un termometru atunci când are frisoane și să documenteze citirile exacte și timpii. Acest lucru va ajuta la dezvăluirea tiparelor care pot indica un anumit diagnostic.



Bibliografie:

1. Evaluare rapidă, Ghid diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.

Dorin, Merticaru (2010)